Apel. Procedura insolvenţei. Acţiune în anulare transferuri patrimoniale. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 80 alineat 1 litera a) din Legea nr. 86/2014 în situaţia în care debitoarea şi-a asumat obligaţia de a garanta restituirea creditelor co

 Apel. Procedura insolvenţei. Acţiune în anulare transferuri patrimoniale. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 80 alineat 1 litera a) din Legea nr. 86/2014 în situaţia în care debitoarea şi-a asumat obligaţia de a garanta restituirea creditelor contractate de către o terţă persoană, printr-un contract de fidejusiune.

Decizia nr. 148/C/2016 – A din 12.05.2016

Dosar nr. 2220/111/C/2014/a1 – A

 - art. 80 alineat 1 lit. a) din Legea nr. 86/2014

Prin Sentinţa Sentinţa nr. 778/F/19.05.2015, Tribunalul B. a respins acţiunea în anularea transferurilor patrimoniale formulată P. I. IPURL, cu sediul în O., în calitate de administrator judiciar al debitorului SC A. R. SRL, cu sediul în O., în contradictoriu debitoarea A.- R. S.R.L. cu sediul în O., prin administrator special V. N. I.; Societatea A. T. S.R.L în insolvenţă, cu sediul în O., prin administrator special V. N. I. şi cu creditoarea P. B. R., din dosarul conexat 2220/111/2014/a7.

A respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată în cauză de contestatorii U. Ţ. B. SA şi P. B. R.

A respins contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatorii U. Ţ. B. SA, împotriva creditoarei M. SRL I., cu sediul ales în O.

A admis contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., şi în consecinţă:

A dispus înscrierea contestatoarei cu suma solicitată de 43.273.837,87 lei la categoria creanţe chirografare fără nicio condiţie.

A admis contestaţia formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., şi în consecinţă a anulat Hotărârea Adunării creditorilor din data de 11.07.2014 privind pe debitoarea SC A. R. SRL.

A respins contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor, formulată de debitoarea SC A. R. SRL, cu sediul în O., împotriva creditoarei P. B. R., cu sediul în B.

A admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de debitoare.

A respins ca tardivă contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatoarea A. F. M., cu sediul în B.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond examinând contestaţiile la tabelul preliminar al creanţelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulate de contestatoarea P. B. R. precum şi de către debitoarea SC A. R. SRL, cu sediul în O., împotriva creditoarei P. B. R., judecătorul sindic a reţinut următoarele:

P. B. R. în calitate de creditor al debitoarei SC A. R. SRL, cu sediul în O. a depus la data de 16.06.2014 o declaraţie de creanţe, prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 43.273.837,87 lei reprezentând creanţă garantată în condiţiile art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în baza contractului de credit nr. xxx/31.07.2008, completat prin actele adiţionale subsecvente, încheiat între debitoare şi contestatoare, prin care contestatoarea a pus la dispoziţia SC A. T. SRL suma de 8.300.000 Euro, credit suplimentat ulterior având sold suma indicată mai sus.

În motivarea declaraţiei de creanţe s-a mai arătat că debitoarea, în calitate de garant, a înţeles să achite obligaţiile de plată ale împrumutatului SC A. T. SRL faţă de contestatoare, iar conf. art. 6 pct. 6.2 din contract, debitoarea s-a obligat, în solidar şi indivizibil cu împrumutatul la plata tuturor sumelor datorate contestatoarei, declarând în mod expres că renunţă la beneficiul discuţiunii şi diviziunii – filele - 44 vol. II.

În urma analizării cererii în condiţiile art. 66 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar a înscris creditorul contestator în tabelul preliminar la categoria creanţe chirografare poz.1, cu suma solicitată, sub condiţie suspensivă – fila 11 dosar.

Împotriva tabelului preliminar în ce priveşte această creanţă, au formulat contestaţii atât creditoarea P. B. R. care solicită înscrierea creanţei fără nicio condiţie cât şi debitoarea SC A. R. SRL care solicită înlăturarea creanţei din tabelul de creanţe.

În ce priveşte excepția tardivității formulării contestației raportat la prevederile art. 73 alin. 2 din Legea 85/2006, invocată în cauză, judecătorul sindic a reţinut că aceasta este neîntemeiată, întrucât Tabelul preliminar de creanță a fost publicat în data de 14.07.2014 în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. xxxxx astfel că termenul maxim de depunere a contestațiilor era 20.07.2014, iar contestația din prezenta speță a fost depusă la serviciul poştal la data de 16.07.2014, în termenul de 5 zile prevăzut de lege – fila 9 dosar asociat 3.

Pe fond, judecătorul sindic a reţinut că înscrierea contestatoarei cu suma de 43.273.837,87 lei sub condiţie, este nelegală, întrucât creanţa invocată de către contestatore îşi are izvorul în contractele de credit şi de garanţie, contracte semnate de debitoare aşa cum s-a arătat mai sus. Ori, potrivit arat 70 din LEGEA NR. 85/2006,, O creanţă a unui creditor cu mai mulţi debitori solidari va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoarea nominală, până va fi complet acoperită”.

În cauză, nu poate fi reţinută susţinerea debitoarei că dispoziţiile art. 64 alin 4 şi 5 din acelaşi act normativ sunt aplicabile, întrucât creanţele invocate de contestatoare erau scadente, certe, lichide şi exigibile la data deschiderii procedurii. Acest aspect rezultând din faptul că debitorul principal SC A. T. SRL a intrat la rândul său în insolvenţă.

De asemenea, nici susţinerea debitoarei că în cauză creanţele devin scadente doar dacă sunt îndeplinite o serie de condiţii, cu caracter suspensiv respectiv, existenţa unei notificări din partea băncii şi declararea creditului scadent anticipat, nu poate fi reţinută de către instanţă, având în vedere următoarele:

Conform prevederilor art. 2.4. din acelaşi contract, potrivit căruia „obligaţiile solidare de plată ale Garantei, asumate prin prezentul contract îşi produc efectele juridice de la data încheierii prezentului contract până la data achitării integrale".

Or, în cauză debitoarea în calitate de garant este ţinută să achite toate debitele restante la care s-a obligat faţă de contestatoarea creditoare.

Faţă de cele reţinute, judecătorul sindic a admis contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., şi în consecinţă a dispus înscrierea contestatoarei cu suma solicitată de 43.273.837,87 lei, la categoria creanţe chirografare fără nicio condiţie.

Pentru aceleaşi considerente judecătorul sindic a respins ca nefondată contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor, formulată de debitoarea SC A. R. SRL, cu sediul în O., împotriva creditoarei P. B. R.

În ce priveşte contestaţia formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., împotriva Hotărârii Adunării creditorilor din data de 11.07.2014 privind pe debitoarea SC A. R. SRL, judecătorul sindic a reţinut următoarele:

În fapt, administratorul judiciar, în conformitate cu dispoziţiile art. 62 alin. 1 lit. e) din Legea 85/2006 a procedat la convocarea primei şedinţe a adunării creditorilor pentru data de 11.07.2014 cu următoarea ordine de zi: prezentarea situaţiei debitorului, desemnarea comitetului creditorilor, confirmarea administratorului judiciar şi stabilirea retribuţiei cuvenite conform propunerii incluse în oferta financiară prezentată.

Potrivit convocatorului, la data de 11.07.2014 a avut loc şedinţa adunării creditorilor unde s-au hotărât următoarele: la punctul 1 al ordinii de zi s-a prezentat situaţia debitoarei; s-a desemnat comitetul creditorilor cu următoarea componenţă: U.C. T. B. SA - preşedinte, P. B. R. SA, D.G.R.F.P. C. N. - AFP B., M. SRL I., M. S. I.; s-a desemnat în calitate de administrator judiciar P. I. IPURL cu următorul onorariu: pentru perioada de observaţie şi reorganizare - onorariu fix de 2.500 lei/luna plus TVA şi onorariu de succes de 4% din sumele recuperate în cursul procedurii din creanţele recuperate prin acţiuni judecătoreşti; în cazul vânzărilor de active onorariul de succes este tot 4% dacă acestea se valorifică la valoarea evaluată şi 3% dacă acestea se valorifică sub valoarea evaluată; pentru perioada de faliment - doar onorariu de succes din creanţele recuperate şi/sau vânzări de active de 4% dacă acestea se valorifică la valoarea evaluată şi 3% dacă acestea se valorifică sub valoarea evaluată.

Şedinţa Adunării Generale a Creditorilor debitoarei din data 11.07.2015 a fost prezidată de către administratorul judiciar, fiind prezenţi 99,57,0% din totalul masei credale - filele 282-286 vol. I.

În cuprinsul procesului verbal din data 11.07.2015 s-a consemnat faptul ca P. B. R. SA nu are drept de vot.

În ce priveşte excepția tardivității formulării cererii de anulare a Hotărârii adunării creditorilor din data de 27.04.2015, judecătorul sindic a reţinut că aceasta este neîntemeiată având în vedere următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 14 alin. 7 din Legea 85/2006 "Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.

8) Cererea prevăzută la alin. 7 va fi depusă la dosarul cauzei în termen de 5 zile de la data adunării creditorilor….”

În speţă, Hotărârea Adunării generale a creditorilor a fost adoptată la data de 11.07.2015 iar cererea formulată de creditoare împotriva acesteia a fost depusă la serviciul poştal la data de 17.07.2015, în termenul legal calculat potrivit art. 101 Cod procedură civilă, motive pentru care a respins ca neîntemeiată excepţia invocată.

Judecătorul sindic a reţinut că, hotărârea adunării creditorilor din data de 11.07.2014 este nelegală, având în vedere că în mod greşit administratorul judiciar a reţinut că în cauză creditoarea P. B. R. SA nu are drept de vot. Aşa cum s-a arătat mai sus, creanţa invocată de acest creditor nu este afectată de nicio condiţie şi nu sunt incidente dispoziţiile art. 64 alin 4 şi 5 din LEGEA NR. 85/2006, debitoarea în calitate de garant este ţinută să achite toate debitele restante la care s-a obligat faţă de contestatoarea creditoare.

Ca atare, prin neexprimarea dreptului de vot în cadrul şedinţei adunării creditorilor din data de 11.07.2014, creditoarea care deţine o creanţă ce depăşeşte 50% din totalul masei credale, a fost grav vătămată în drepturile sale procesuale, iar repararea acestui prejudiciu nu poate fi făcută decât prin anularea hotărârii atacate.

Faţă de cele reţinute, judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de contestatoarea P. B. R., cu sediul în B., şi în consecinţă a anulat Hotărârea Adunării creditorilor din data de 11.07.2014 privind pe debitoarea SC A. R. SRL.

În ce priveşte contestaţia la tabelul preliminar al creanţelor privind pe debitoarea SC A. R. SRL, formulată de contestatoarea A. F. M., cu sediul în B., judecătorul sindic a reţinut următoarele:

La data de 16.06.2014 contestatoarea a formulat o Declaraţie de creanţă nr. xxxx/ DJRU/ 16.06.2014 prin care a solicitat înscrierea la masa credală a S.C. A.-R. S.R.L., cu suma de 80.200,00 lei reprezentând contribuţii datorate Fondului pentru mediu.

În justificarea creanţei sale contestatoarea a arătat că debitul s-a stabilit în urma verificării situaţiei debitoarei de către inspectorii A.F.M. a situatei plăţilor şi încasărilor constituite prin activitatea specifică desfăşurată de debitoare.

În urma analizării declaraţiei de creanţe, administratorul judiciar P. I. I.P.U.R.L a respins cererea de înscriere la masa credală şi a transmis contestatoarei Notificarea nr. xxx/10.07.2014, înregistrată la A. F. M. sub nr. xxxxxx/21.07.2014, prin care a fost informată că suma pretinsă de A.F.M. nu a fost înscrisă în tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei S.C. A.-R. S.R.L. pe motiv că societatea nu înregistrează niciun debit restant.

Împotriva tabelului preliminar, contestatoarea a formulat prezenta contestaţie, faţă de care administratorul judiciar a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei, invocând în esenţă că aceasta a fost depusă peste termenul legal prevăzut de art. 73 alin 2 din LEGEA NR. 85/2006.

În acest sens, s-a arătat că Tabelul preliminar de creanță a fost publicat în data de 14.07.2014 în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. xxxxx astfel că termenul maxim de depunere a contestaţiilor era 20.07.2014, iar contestaţia din prezenta speţă a fost depusă la Oficiul Poștal la data de 29.07.2014, astfel că sunt incidente prevederile art. 73 alin. 2, contestaţia fiind tardiv formulată – fila 29 dosar asociat 6.

Contestatoarea a solicitat respingerea excepţiei, arătând în esenţă că a transmis contestaţia la data de 29.07.2014 prin serviciul poştal, dar că întârzierea a fost cauzată de împrejurări obiective, respectiv de volumul mare de dosare aflate în lucru la contestatoare - fila 228 dosar.

În ce priveşte excepţia tardivității formulării contestației raportat la prevederile art. 73 alin. 2 din Legea 85/2006, invocată în cauză, judecătorul sindic a reţinut că aceasta este întemeiată, întrucât Tabelul preliminar de creanță a fost publicat în data de 14.07.2014 în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. xxxxx, astfel că termenul maxim de depunere a contestațiilor era 20.07.2014, iar contestația din prezenta speță a fost depusă prin serviciul poştal la data de 29.07.2014 peste termenul de 5 zile prevăzut de lege – fila 26 dosar asociat 6.

Faţă de cele reţinute, judecătorul sindic a admis excepţia şi a respins ca tardivă contestaţia formulată de contestatoarea A. F. M., cu sediul în B.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel apelantul P. I. IPURL - în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC A. R. SRL, solicitând în temeiul art.480 alin.2 şi 3 din NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ, admiterea apelului şi schimbarea în parte a sentinţei apelate, în sensul admiterii acţiunii în anularea transferurilor patrimoniale formulată, respingerea contestaţiei formulată de creditorul P. B. R. cu privire la tabelul preliminar al debitoarei A. R. şi menţinerea în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei pe creditoarea P. B. R. cu suma de 43.273.837,87 lei la categoria creanţelor chirografare înscrise sub condiţie suspensivă, respingerea contestaţiei formulate de creditoarea P. B. R. cu privire la Hotărârea adunării creditorilor din data de 11.07.2014 privind pe debitoarea A.-R. SRL şi menţinerea ca temeinică şi legală a Hotărârii adunării creditorilor din data de 11.07.2014.

În data de 08.05.2014 s-a deschis procedura de insolvenţă asupra debitoarei A.-R. SRL, în dosar nr. 2220/111/2014 pe rolul Tribunalului B.

Conform dispoziţiilor judecătorului sindic, data limită de pentru formularea cererilor de înscriere la masa credală a fost 20.06.2014.

În temeiul prevederilor art. 66 şi următoarele din Legea Insolvenţei nr. 85/2006, a procedat la analiza cererii de creanţă, cu consecinţa admiterii în totalitate a creanţei solicitate de creditorul P. B. R. însă sub condiţie suspensivă conform art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, pentru motivele arătate.

În data de 10.07.2014 a fost depus la Registratura Tribunalului B. în vederea afişării tabelului preliminar de creanţe al debitoarei, iar la data de 14.07.2014 în B.P.I. nr. xxxxx s-a publicat tabelul preliminar de creanţe al debitoarei A.-R. SRL, ca atare în conformitate cu prevederile art. 15 alin 2, valoarea creanţelor este cea prevăzută în tabelul preliminar de creanţe.

În data de 11.07.2014 a avut loc Adunarea Creditorilor debitoarei A.-R. SRL, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de şedinţa nr. 221/11.07.2014.În cadrul acestei şedinţe s-a ales comitetul creditorilor şi s-a confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii.

Referitor la acţiunea în anularea transferurilor patrimoniale încheiate de societatea A. R. SRL cu pârâta P. B. şi obligarea P. B. la returnarea în patrimoniul societăţii debitoare a tuturor sumelor achitate în calitate de fideiusor introdusă, a considerat că actele a căror anulare le solicită cad sub incidenţa prevederilor art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 şi anume ipoteza anulării transferurilor sau constituirilor efectuate cu titlu gratuit.

Faţă de caracterul gratuit cu care a fost acordată această fideiusiune de către societatea debitoare A. R. SRL a considerat că sunt incidente prevederile art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006 şi anume ipoteza anulării transferurilor sau constituirilor efectuate cu titlu gratuit.

Cu titlu subsidiar, a invocat prevederile art. 79 din Legea nr. 85/2006 care reprezintă reglementarea generală în materia anulării actelor frauduloase, fiind evident faptul că încheiere actelor juridice enumerate la pct. 1 lit. a)-s) din prezenta acţiune, s-a realizat cu fraudarea intereselor celorlalţi creditori.

Din câte se poate observa din cuprinsul actelor enumerate la pct. 1 lit. a) - s), societatea debitoare A.-R. SRL a constituit o garanţie, cu titlu gratuit, în favoarea P. B. pentru a garanta obligaţiile A. T.. Cu alte cuvinte, deşi A. R. nu avea nici un raport juridic preexistent cu P. B., a înţeles să-i acorde o garanţie personală (cauţiune). Caracterul gratuit al fideiusiunii rezultă în mod univoc din împrejurarea că nu există nicio contraprestaţie a celorlalte părţi din contractul de cauţiune.

În general, actele cu titlu gratuit exced scopului constituirii unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990. Singurele persoane juridice care îşi pot propune prin actele constitutive, derularea unor acţiuni de caritate, ajutorare sau sprijinire a anumitor persoane, respectiv a anumitor domenii de activitate, în cadrul cărora pot fi derulate inclusiv donaţii sau sponsorizări sunt fundaţiile sau asociaţiile.

Ipoteza reglementă la lit. a) art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 vizează însă angajarea anormală a unor acte cu titlu gratuit, ce exced scopului pentru care a fost constituită persoana juridică supusă procedurii insolvenţei, prin posibilitatea formulării unei acţiuni în anularea acestor transferuri, fie că este vorba despre bunuri mobile sau imobile.

Ipoteza avută în vedere vizează toate actele de transfer cu titlu gratuit, directe, indirecte sau deghizate. La nivel probator dificultăţile pot surveni în ceea ce priveşte posibilitatea demonstrării intenţiei de a liberaliza când donaţia este deghizată sub forma unor alte acte cum ar fi: remiterea de datorie sau fideiusiunea convenită de debitor fără existenţa unei contraprestaţii.

În cazul de faţă, după cum se poate observa, se află în faţa unui contract de fideiusiune, intitulat „cauţiune", în cadrul căruia nu este reglementată nicio contraprestaţie în beneficiul societăţii debitoare A. R. SRL.

Scopul acţiunii în anulare a actelor frauduloase este acela de a desfiinţa constituirile şi transferurile patrimoniale ce au avut ca rezultat ruperea egalităţii între creditori, prin crearea unor avantaje terţilor în detrimentul celorlalţi creditori.

Acţiunea întemeiată pe prevederile art. 80 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 vizează orice act juridic încheiat prin fraudarea intereselor creditorilor.

Caracterul fraudulos al actelor supuse prezentei acţiuni este prezumat, în ipoteza în care motivul de anulare va fi calificat drept cel de la art. 80 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Ca şi principal argument în favoarea admiterii acţiunii în anulare, a considerat faptul că societatea debitoare A. R. SRL avea la data deschiderii procedurii o situaţie financiară bună după cum rezultă din raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, însă faptul că aceasta a garantat creditul A. T. SRL a generat insolvenţă iminentă a A. R., iar declararea scadenţei anticipate a creditului de către P. B. R. SA notificată prin adresele nr. xxxxxx şi xxxxx din 28.08.2014 a dus la crearea unei situaţii patrimoniale deosebit de defavorabile, generându-se o creanţă de aproape 10.000.000 de euro fără ca debitoarea să fi avut vreodată vreun beneficiu din contractul de credit sau din cel de cauţiune.

Astfel societatea debitoare A. R. SRL al cărei obiect de activitate este complet diferit de cel al societăţii A. T. SRL, respectiv producerea şi comercializarea de produse cosmetice şi de parfumerie faţă de activitatea de hoteluri şi restaurante pentru care a garantat contractul de credit, nu putea justifica vreun interes din garantarea acestui contract de credit, fiind, în opinia noastră, în prezenţa unui act eminamente cu titlu gratuit.

În ceea ce priveşte fraudarea intereselor celorlalţi creditori, a considerat că împovărarea excesivă şi fără contraprestaţie a patrimoniului debitoarei a dus direct la apariţia stării de insolvenţă, mai ales că acest contract de credit este titlu executoriu iar prin începerea unei executări silite activitatea debitoarei efectiv ar fi încetat mai ales că patrimoniul acesteia nu deţine resursele necesare acoperirii creanţei P. B. R. SA fiind create premizele decapitalizării şi vânzării activelor la un preţ de executare silită, (iar vânzarea activelor ar fi dus la oprirea activităţii de producţie), care nu ar fi acoperit, după cum rezultă din raportul de evaluare depus la dosar, nici pe departe aceste creanţe. Situaţia respectivă ar fi dus, evident la falimentul şi închiderea A. R. S.R.L., astfel că interesele celorlalţi creditori sunt grav afectate.

A solicitat a se avea în vedere şi faptul că, actele cu titlu gratuit exced scopului constituirii unei societăţi reglementate de Legea nr. 31/1990, mai ales că în cazul său executarea acestei gratuităţi duce direct la dispariţia debitoarei.

A subliniat că se află în faţa unei acţiuni autonome, specifice procedurii insolvenţei - caracterul fraudulos reglementat de Legea nr. 85/2006 neavând nimic în comun cu cauza ilicită.

Prin problema pusă, de creditorul P. B. R. în fata primei instanţe, cu privire la necesitatea probării existenţei relei credinţe, se încearcă inducerea unei confuzii între acţiunea în constatarea nulităţii de drept comun, întemeiată pe cauză ilicită şi acţiunea în anularea actelor frauduloase specifice procedurii insolvenţei.

Sancţiunea nulităţii de drept comun vizează orice contract încheiat cu încălcarea condiţiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Acţiunea reglementată de art. 79 şi urm. din LEGEA NR. 85/2006 are ca obiect exclusiv ipoteza existenţei unei fraude a creditorilor la nivel obiectiv (ruperea egalităţii între creditori), nefiind necesară demonstrarea unei intenţii a părţilor în a frauda creditorii.

Astfel, acţiunea în anularea actelor frauduloase priveşte acele ipoteze în care un act juridic deşi încheiate în mod valabil (în lipsa unui motiv de nulitate de drept comun), odată cu intrarea debitorului în procedura insolvenţei se transformă într-un act inechitabil faţă de ceilalţi creditori ai debitoarei, prin ruperea principiului egalităţii între creditorii de acelaşi rang.

Fraudarea intereselor creditorilor nu reprezintă în sine un motiv de nulitate de drept comun, în sensul reglementat de art. 1264 NOUL COD CIVIL (care a înglobat toate concluziile doctrinare şi jurisprudenţiale în aplicarea vechiului Cod civil din 1864 cu privire la cauza ilicită), putând însă fi asimilat unei cauze imorale, conform art. 1238 alin. (2) NOUL COD CIVIL, atunci când este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască.

Prin urmare, în vederea calificării cauzei contractului ca fiind imorală, este necesară demonstrarea comportamentul culpabil al cocontractantului care, cunoscând sau trebuind să cunoască scopul imoral al celeilalte părţi, a consimţit, totuşi, la încheierea contractului.

Spre deosebire de această condiţie pe care trebuie să o îndeplinească cauza imorală pentru a fi aptă să provoace nulitatea de drept comun a contractului, în cadrul acţiunii reglementate de art. 79 şi urm. din LEGEA NR. 85/2006 nu este necesară probarea unui comportament culpabil a părţilor contractante, singurul aspect necesar a fi probat fiind caracterul fraudulos al actului (aspect ce nu presupune în mod automat şi existenţa unei rele credinţe).

Reaua-credinţă sau cauza ilicită, respectiv urmărirea provocării unor pagube creditorilor, nu reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii în anulare a actelor frauduloase, după cum probarea bunei credinţe nu se poate constitui într-un argument în sensul respingerii acesteia. Titularul acţiuni va trebui să dovedească, astfel cum o impun prevederile art. 79 şi urm. din LEGEA NR. 85/2006, exclusiv fraudarea intereselor creditorilor prin ruperea egalităţii dintre aceştia.

În ceea ce priveşte condiţia ca actele să fie privitoare la transferul de proprietate a considerat că este îndeplinită, deoarece prin constituirea acestei fideiusiuni întregul patrimoniu al debitoarei este afectat, iar susţinerea creditoarei că actele ar trebui să fie privitoare doar la transferul de proprietate este profund eronată.

Potrivit art. 79 din Legea nr. 85/2006 pot fi introduse: acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor. Prin urmare, distincţia pe care o introduce pârâta P. B. în discuţie este inexistentă, textul art. 79vizând orice act juridic.

Totodată este esenţial a arăta că singura limitare impusă de textul Legii nr. 85/2006 este cea reglementată de art. 82, anume „Nu se va putea cere anularea unui transfer cu caracter patrimonial, făcut de către debitor în cursul desfăşurării normale a activităţii sale curente". Este evident că în ipoteza în care legiuitorul ar fi dorit să scoată din sfera de aplicare a acţiunii în anularea actelor frauduloase actele care nu implică un transfer de proprietate ar fi făcut-o în mod expres, alături de exceptările impuse de art. 82 din Legea nr. 85/2006.

Apărările creditoarei nu arată în vreun fel care ar fi beneficiul sau interesul debitoarei în semnarea acestui contract de cauţiune, care în cazul executării sale ar fi dus direct la falimentul acesteia.

Referitor la contestaţia la tabelul preliminar de creanţe al debitoarei A.-R. SRL formulată de P. B. R., în temeiul prevederilor art. 66 şi următoarele din Legea Insolvenţei nr. 85/2006, a procedat la analiza cererii de creanţă, cu consecinţa admiterii în totalitate a creanţei solicitate sub condiţie suspensivă conform art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art. 2 pct. 2.1 din contractul de cauţiune nr. xxx/31.07.2008: "Garanta se obligă să plătească orice sumă datorată băncii în baza acestui contract după primirea unei simple notificări din partea băncii precizând Obligaţiile de plată care au devenit scadente."

La data analizării cererii de înscriere la masa credală şi la data întocmirii tabelului preliminar, creditorul nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiei suspensive prevăzută în contractul arătat mai sus, astfel că, se impunea înscrierea creanţei solicitate la categoria creanţelor chirografare sub condiţie suspensivă.

Susţinerile creditoare cu privire la faptul că a fost în eroare când a analizat cererea de creanţă invocând articolul 2 pct. 2.1 din contractual de cauţiune nr. xxx/31.07.2008 nu pot fi reţinute, ci dimpotrivă partea îşi invocă propria culpă îndeplinind această clauză contractuală după comunicarea notificării prevăzute de art. 72 alin 4 din Legea 85/2006 şi după publicarea Tabelului preliminar de creanţe al debitoarei.

De asemenea, nu se face dovada că creditul principal al societăţii A. T. SRL a fost declarat scadent sau că ar fi existat vreo procedură de executare silită sau altă formă de recuperare a creanţelor asupra acestei societăţi.

Referitor la contestaţia formulată de creditorul P. B. R. împotriva Hotărârii adunării creditorilor din data de 11.07.2014, a susţinut că la data de 11.07.2014 a avut loc Adunarea Creditorilor debitoarei A.-R. SRL, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de şedinţa nr. 221/11.07.2014; în cadrul acestei şedinţe s-a ales comitetul creditorilor şi s-a confirmat administratorul judiciar desemnat provizoriu de judecătorul sindic prin încheierea de deschidere a procedurii.

În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 "Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii: a) ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar."

Prin prezenta sentinţă, pronunţată în şedinţa publică din data de 19.05.2015, judecătorul sindic contrar prevederilor Legii 85/2006 a admis contestaţia creditorului şi a dispus anularea Hotărârii Adunării Generale a creditorilor debitoarei A.-R. SRL din data de 11.07.2015.

Astfel, instanţa de judecată nu poate decât să verifice îndeplinirea condiţiilor legale referitoare la modalitatea de convocare, cvorum, ponderea votului, înştiinţarea creditorilor asupra voturilor exprimate în scris şi prezentarea acestora, respectarea ordinii de zi, etc.

Controlul de legalitate a hotărârilor adunării creditorilor, vizează doar condiţiile în care voinţa creditorilor a fost exprimată, adică respectarea regulilor pe care legiuitorul le-a statuat pentru hotărârile acestei entităţi, iar nu cenzurarea libertăţii de voinţă a celor care exprimă o anumită intenţie în cadrul adunării.

Aşadar analizând legalitatea hotărârii adunării creditorilor debitoarei din data de 11.07.2014, precum şi a procesului verbal întocmit cu această ocazie, instanţa de fond greşit a anulat hotărârea generală a creditorilor, fiind îndeplinite condiţiile legale de cvorum, de convocare, organizare, ţinere şi adoptare a ordinii de zi, nefiind încălcate dispoziţiile legale incidente în cauză.

Legea nr. 85/2006 instituie această procedură de control judiciar al hotărârilor A.G.C. exclusiv pentru motive de nelegalitate şi nu pentru netemeinicie tocmai pentru a se evita situaţia de faţă în care un creditor care este nemulţumit de o hotărâre luată să o conteste la instanţă, care evident că nu poate interveni în voinţa unei adunări, ci doar poate cenzura legalitatea acesteia.

Astfel că, în primul rând a solicitat a se avea în vedere dispoziţiile art. 15 alin. 2 lit. a: "(2) Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la: a) ulterior publicării în B.P.I. a tabelului preliminar şi pana la publicarea în B.P.I. a tabelului definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar; b) ulterior publicării în B.P.I. a tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare sau, în cazul neconfirmării planului, până la publicarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv."

Ceea ce înseamnă că până la publicarea tabelului definitiv nu se va tine seama de Sentinţa Civilă nr. 778/F/2014 pronunţată de Tribunalul B., în dosar nr. 2220/111/2014/al, prin care a fost admisă contestaţia la tabelul preliminar de creanţe formulata de creditorul P. B. R., sentinţă atacată cu apel, ci chiar de tabelul preliminar în care creditorul P. B. R. este înscris la categoria creanţelor chirografare sub condiţie suspensiva. Până la rămânerea definitivă a Sentinţei atacate şi publicarea tabelului definitiv ca urmare a soluţionării respectivei sentinţe, P. B. R., deţine calitatea de creditor chirografar înscris sub condiţie suspensivă.

În drept, a invocat prevederile art. 466, 476 alin (1), 480, 583 şi urm. din Noul Cod de Procedură Civilă, art. 8, art. 14, art. 15, art. 79, art. 80 alin. (1), art. 85 alin (3) şi urm. din Legea 85/2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata contestatoare P. B. R. SA a solicitat respingerea apelului, în sensul admiterii excepţiei lipsei interesului, iar în subsidiar, respingerea apelului ca neîntemeiat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea Sentinţei nr. 778/F/2014 pronunţate de Tribunalul B. ca temeinică şi legală.

În apărare, a invocat excepţia lipsei de interes, solicitând admiterea acesteia, în sensul de a se constata că prin decizia Curţii de Apel O. din data de 10.03.2016, în dosarul nr. 2220/111/2014/a 11, s-a decis în mod definitiv faptul că ea nu mai este creditoare în procedura insolvenţei privind debitoarea A.-R. S.R.L.

Dat fiindcă nu mai are calitate de creditor în prezenta cauză, a considerat că formularea unui apel cu privire la creanţa sa este vădit lipsită de interes.

Cu privire la anularea transferurilor patrimoniale formulată de apelantă, a apreciat că este neîntemeiată.

Reducerea de datorii reprezintă un venit pentru debitoarea care aplică prevederile unui plan de reorganizare care conţine această măsură. Prin raportare la prevederile Codului Fiscal, constatăm că veniturile din reducerea de datorii nu sunt incluse în lista exhaustivă a veniturilor neimpozabile. Ca urmare, reducerea de datorii are caracter de venit impozabil la calculul impozitului pe profit.

Astfel, prin hair-cut-ul creanţelor chirografare în cuantum de 53.431.917 lei (din care creanţa P. B. în cuantum de 49.173.424.87 lei) debitoarea a înregistrat un venit impozabil pentru care este nevoită să plătească impozit pe profit către bugetul de stat.

Prin eventuala anulare a actelor în baza cărora a devenit creditor, debitoarea ar înlătura din tabelul de creanţe suma de 49.173.424,87 lei şi, nemaifăcând obiectul hair-cut-ului, nu ar mai fi considerat ca şi venit al debitoarei şi, pe cale de consecinţă, nici nu ar mai plăti impozit către bugetul de stat, ocolind astfel prevederile Codului Fiscal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 79 din Legea 85/2006 - "administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii."

Totodată, art. 80 din Legea 85/2006 menţionează: "(1) Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele acte: a) acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii; f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii; g) actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de 2 ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/întârzia starea de insolvenţă ori de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, ori a devenit ulterior debitor, în sensul prezentei legi."

Astfel cum a reţinut în mod legal şi temeinic instanţa de fond, pentru a fi admisibilă acţiunea în anularea actelor frauduloase, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii, respectiv să fie vorba despre acte privitoare la transfer de proprietate; actele sa fie încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; actele sa privească constituirea de garanţii pentru creanţele chirografare şi garanţiile să fie constituite în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.

O condiţie esenţiala în cadrul anularii unor acte în cadrul procedurii de insolvenţă este aceea ca actele să aibă un caracter fraudulos. Prin aceasta se înţelege că actele frauduloase sunt acele acte încheiate cu rea-credinţă pentru a leza drepturile altor persoane sau a încălca legea, în vederea obţinerii unui profit în favoarea debitorului sau a altei persoane.

Or, în opinia sa administratorul judiciar se afla în eroare în ceea ce priveşte actele încheiate între Banca şi Garantul A. R. SRL, contractul de cauţiune (fidejusiune) fiind un contract de garanţie prin care o parte, în calitate de fideiusor se angajează faţă de o altă parte, care este creditorul din raportul juridic fundamental, să execute obligaţia debitorului din acelaşi raport juridic fundamental, de a plăti o sumă de bani, dacă acesta nu o plăteşte la scadentă.

Contractul de cauţiune bancară este reglementat de dreptul civil general, care îşi are sediul în Codul civil. Contractul de cauţiune bancară se încheie în formă scrisă. Obiectul contractului constă în plata către beneficiarul garanţiei a unei sume de bani celei la care s-a obligat debitorul în raportul juridic fundamental, în cazul în care debitorul nu-şi onorează obligaţia la scadenţă.

O altă condiţie pentru care legiuitorul a stabilit că pot fi aplicate dispoziţiile art. 79-80 din Legea 85/2006 se refera anularea actelor privitoare la transferul de proprietate.

Astfel, transferul de proprietate se refera la situaţia în care o parte transmite sau, după caz, se obligă să transmită unei alte părţi proprietatea unui bun, situaţie reglementata de asemenea atât în Vechiul Cod Civil cat şi în Noul Cod Civil, iar prin prisma dispoziţiilor art. 149 din Legea 85/2006, a considerat că aceasta definiţie nu poate fi decât de stricta interpretare.

Or, în prezenta speţa nu este vorba despre un transfer de proprietate, ci de asumarea unor obligaţii comerciale ale societăţii A. R. SRL, rezultate din contractele de credit şi contractele de garanţie semnate.

Referitor la încheierea actelor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, a solicitat a se observa că administratorul judiciar solicită în principal anularea şi anularea parţiala a unor acte încheiate între ea, în calitate de Banca (creditor), A. T. SRL în calitate de împrumutat şi A. R. SRL în calitate de Garantat, acte ce au fost încheiate după cum urmează: Contract de credit nr. xxx încheiat în data de 31.07.2008 (parte speciala şi parte generala); Contract de credit nr. xxx încheiat în data de 01.11.2010 (partea generală şi specială; Contract de cauţiune (fidejusiune) nr. xxx din data de 31.07.2008 prin care A. R. SRL s-a obligat sa îndeplinească obligaţiile A. T. SRL şi anularea în tot a actului adiţional nr. xxx/1 din data de 01.10.2010 la contractul de cauţiune nr. xxx din data de 31.07.2008 prin care A. R. SRL s-a obligat sa îndeplinească obligaţiile A. T. SRL.

Faţă de aceste aspecte, a solicitat a se observa că acestea au fost încheiate în anul 2008 şi respectiv 2010, adică înaintea celor 3 ani pentru care se pot anula anumite acte.

În acest sens, actele încheiate nu reprezintă acte frauduloase în înţelesul legii, cat şi faptul ca acestea sunt încheiate anterior celor 3 ani anteriori datei deschiderii procedurii, fac ca cererea administratorului judiciara să nu poate fi încadrata în situaţia reglementata Legea 85/2006, iar apelul să fie neîntemeiat.

Cu privire la faptul că actele trebuie să privească constituirea de garanţii pentru creanţele chirografare şi garanţiile să fie constituite în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, a menţionat că acest articol reglementează situaţia în care debitorul, urmărind avantajarea anumitor creditori, înţelege sa protejeze anumite creanţe prin constituirea de garanţii în favoarea creditorilor care deţin aceste creanţe.

A arătat că nici dispoziţiile acestei prevederi nu se aplică în situaţia de faţă, ea deţinând o creanţa faţă de A. R. SRL care nu şi-a modificat structura în sensul constituirii de garanţii în favoarea Băncii.

Cu privire la contestaţia sa împotriva înscrierii propriei creanţe în tabelul preliminar, a arătat că este întemeiată. Instanţa de fond în mod corect a reţinut înscrierea sa în tabelul de creanţe cu o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În cauză, nu poate fi reţinută susţinerea debitoarei că dispoziţiile art. 64 alin. (4) şi (5) din acelaşi act normativ sunt aplicabile, întrucât creanţele invocate erau scadente, certe, lichide şi exigibile la data deschiderii procedurii, acest aspect rezultând din faptul că debitorul principal A. T. SRL a intrat în insolvenţă.

În ceea ce priveşte contestaţia sa împotriva hotărârii Adunării creditorilor din data de 11.07.2014, a susţinut că este întemeiată.

Astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, "hotărârea adunării creditorilor din data de 11.07.2014 este nelegală, având în vedere că în mod greşit administratorul judiciar a reţinut că în cauză nu are drept de vot.

În mod nelegal, administratorul judiciar nu a ţinut seama de creanţa sa şi a făcut să se consemneze hotărârile fără a ţine cont de votul valabil exprimat în cadrul adunării creditorilor.

Prin urmare, instanţa în mod temeinic a apreciat asupra nelegalităţii hotărârii adoptate la data de 14.07.2014.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 64 alin. (4) şi (5), actele încheiate între ea şi debitoarea A.-R. S.R.L., precum şi alte dispoziţii legale la care a făcut referire prin întâmpinare.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, având în vedere actele şi lucrările dosarului s-au constatat următoarele :

Cu privire la acţiunea în anularea transferurilor patrimoniale.

Prin contractul de credit nr.xxx/31.07.2008 SC P. B. SA a acordat un credit către SC A. T. SRL, acest credit fiind garantat de către debitoare în calitate de fidejusor.

În acest sens, debitoarea a încheiat cu P. B. contractul de cauţiune nr.xxx/31.07.2008 prin care s-a obligat să garanteze îndeplinirea obligaţiilor de plată şi să plătească toate sumele datorate de împrumutat, respectiv de SC A. T. SRL, dacă aceasta nu-şi îndeplineşte obligaţiile la scadenţă.

La contractul de credit, în perioada 18.08.2009- 30.01.2013, au fost încheiate un nr. de 9 acte adiţionale, având ca obiect acordarea de facilităţi, restructurări ale creditului, modificări de dobândă, acordări perioade de graţie, aceste acte adiţionale fiind semnate şi de către garant.

La data de 01.11.2010, P. B. a mai acordat un credit SC A. T. SRL, contractul fiind încheiat sub nr. xxx/01.11.2010 .Şi acest credit a fost garantat de către debitoare, în calitate de fidejusor.

Prin actul adiţional nr. 1/01.11.2010 la contractul de cauţiune nr.xxx/31.07.2008 debitoarea s-a obligat să garanteze, în temeiul art.1652 cod civil şi obligaţiile asumate de SC A. T. SRL în temeiul contractului de credit nr. xxx/01.11.2010.

În perioada 16.08.2011 – 30.01.2013 au fost încheiate un nr. de 4 acte adiţionale la acest credit, având ca obiect acordarea unor perioade de graţie împrumutatului şi modificarea perioadei de acordare.

Acţiunea ce face obiectul cauzei a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 80 alin.1 lit.a) potrivit cărora administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.

În speţă, însă, nu se poate reţine, aşa cum în mod corect a arătat şi judecătorul sindic, că actele juridice a căror anulare s-a solicitat, chiar dacă acestea sunt cu titlu gratuit, ar reprezenta acte de transfer, întrucât prin acestea debitoarea doar şi-a asumat o obligaţie, or actul de transfer presupune un act prin care debitorul transmite o valoare patrimonială, indiferent cu ce titlu.

Este adevărat că asumarea obligaţiei de a garanta restituirea unui credit este de natură a avea consecinţe asupra patrimoniului fidejusorului în ipoteza în care debitorul principal nu-şi îndeplineşte obligaţia de a restitui creditul, însă acest aspect nu este de natură a califica contractul de fidejusiune drept un act de transfer, în sensul art. 80 alin.1 li.a din Legea nr.85/2006.

Împrejurarea că încheierea actelor a căror anularea se solicită a condus la intrarea în insolvenţă a debitoarei nu prezintă relevanţă într-o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 80 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006, ci poate avea, eventual, alte consecinţe juridice.

De asemenea, în mod corect s-a reţinut şi că nu este îndeplinită nici condiţia ca actele să fi fost încheiate în cei trei ani anterior deschiderii procedurii.

Astfel, debitoarea şi-a asumat obligaţiile de a garanta obligaţiile de plată ale SC A. T. SRL, prin contractele de credit nr.xxx/31.07.2008 şi nr.xxx/01.11.2010, precum şi prin contactul de cauţiune nr.xxx/31.07.2008 şi actul adiţional la acesta nr.1/01.11.2010, acte anterioare cu mai mult de 3 ani datei deschiderii procedurii insolvenţei împotriva debitoarei procedura insolvenţei fiind deschisă la data la data de 07.05.2014.

Este adevărat că în perioada suspectă au fost încheiate câteva din actele adiţionale la contractele de credit, ce au fost semnate şi de către debitoare, dar aceste acte au avut ca obiect doar restructurarea creditului şi acordarea unor perioade de graţie, fără ca prin acestea debitoarea să-şi asume noi obligaţii sau să transfere vreo valoare patrimonială.

Având în vedere că s-a reţinut că actele a căror anulare se solicită nu reprezintă acte de transfer care să fi fost încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, instanţa de apel apreciază că nu se mai impune a se analiza dacă prin acestea s-a cauzat sau nu un prejudiciu creditorilor, acesta fiind prezumat doar în situaţia în care actele deduse judecăţii s-ar fi încadrat în situaţia prevăzută de art.80 alin.1 lit.a).

Pentru aceste considerente, instanţa de apel apreciază că sub acest aspect apelul este nefondat.

Cu privire la contestaţiile la tabelul preliminar de creanţe şi la hotărârea adunării creditorilor din data de 11.07. 2014 formulate de contestatoarea P. B.

Prin contestaţia formulată împotriva tabelului preliminar de creanţe creditoarea P. B. a solicitat înscrierea sa în tabelul definitiv de creanţe cu o creanţă certă, lichidă şi exigibilă neafectată de condiţie, în mod greşit creanţa sa fiind înscrisă ca o creanţă sub condiţie.

Prin contestaţia formulată împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 11.07.2014 contestatoarea P. B. a solicitat anularea acesteia pe considerentul că deşi deţine o creanţă neafectată de condiţie, s-a apreciat că nu are drept de vot.

Ulterior pronunţării sentinţei apelate, prin sentinţa nr.1211/30.09.2015 a Tribunalului B., definitivă prin decizia nr. 76/A/10.03.2016 a Curţii de Apel O. s-a confirmat planul de reorganizare al debitoarei.

Prin planul de reorganizare al debitoarei s-a prevăzut că procentul de achitare al creanţei deţinute de către P. B. este de 0%.

Potrivit art.102 alin.1 din Legea nr. 85/2006 „Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan.”

Raportat la aceste dispoziţii legale şi având în vedere faptul că prin planul de reorganizare nu s-a prevăzut plata vreunei sume de bani către creditoare, instanţa a constatat că la momentul soluţionării prezentului apel, contestatoarea creditoare nu mai are calitatea de creditor al debitoarei, aspect recunoscut chiar de către aceasta, prin întâmpinarea formulată în apel.

Având în vedere că intimata P. B. nu mai deţine calitatea de creditoare a debitoarei, instanţa de apel, în şedinţa publică din data de 12.05.2016 a invocat excepţia lipsei de interes a intimatei P. B. cu privire la contestaţiile formulate.

Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă.

Potrivit art. 33 Cod procedură civilă interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Condiţia interesului, fiind o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, trebuie să existe nu numai la declanşarea procedurii judiciare, ci şi pe tot parcursul procesului.

Prin urmare, chiar dacă la data formulării contestaţiilor contestatoarea a justificat un interes, având în vedere că, în prezent, aceasta nu mai deţine calitatea de creditor al debitoarei, demersurile sale judiciare rămân fără nici o finalitate practică, devenind lipsite de interes, astfel că instanţa de apel apreciază excepţia invocată fiind întemeiată.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, apelul a fost admis, sentinţa a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis excepţia lipsei de interes a contestatoarei P. B. şi a respinge contestaţiile ca lipsite de interes, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Domenii speta

Spete similare