Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie hotărâre adunare creditori. Inexistenţa unor dispoziţii legale care să interzică creditorilor să voteze în adunare pe motiv că s-ar afla în conflict de interese

Apel. Procedura insolvenţei. Contestaţie hotărâre adunare creditori. Inexistenţa unor dispoziţii legale care să interzică creditorilor să voteze în adunare pe motiv că s-ar afla în conflict de interese

- art. 48 alineat 7, art. 50 alineat 4 din Legea nr. 85/2014

- art. 5 pct. 9 din Legea nr. 85/2014

Decizia nr. 108/A din 14.04.2016

Dosar nr. 1494/111/C/2015/a3-A

Prin Sentinţa nr. 465 din 20.11.2015, Tribunalul B. a respins contestaţiile creditorilor C. E. B. R. S.A, cu sediul în B. şi B. T. SA prin Sucursala O., cu sediul în O., împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitorului M. A. F. din data de 21.08.2015 publicată în BPI nr. xxxxx/24.08.2015 în contradictoriu cu creditorii C. I. S. SRL cu sediul în O.,  A.N.A.F. D.G.R.F.P. C. N. prin A.J.F.P. B., Primăria A., Primăria O. şi P. D. O.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe scurt, următoarele:

Este adevărat că art. 51 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2014, sancţionează cu anularea deciziei comitetului creditorilor în situaţia in care un membru al comitetului creditorilor se află din cauza interesului propriu în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, însă această sancţiune apare după constituirea comitetului creditorilor şi nu la momentul constituirii cum in mod eronat susţin contestatoarele.

În ceea ce priveşte criteriile de constituire a comitetului creditorilor, judecătorul sindic a reţinut că potrivit tabelului preliminar de creanţă, creditoarea B. T. care beneficiază de dreptul de preferinţă are cea mai mare valoare a cuantumului creanţei, de asemenea creditorul bugetar ANAF DGRFP C. N. deţine creanţa cea mai mare din categoria creanţelor bugetare, iar SC C. I. S. SRL, deţine cea mai mare creanţă din categoria creanţelor chirografare, creditori care şi-au manifestat să facă parte din comitetul creditorilor, astfel că nefiind nici un motiv de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor, instanţa în baza art. 48 alin. 7 din Legea nr. 85/2014, a respins ca neîntemeiate contestaţiile creditorilor împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitorului M. A. F. din data de 21.08.2015 publicată în BPI nr. xxxxx/24.08.2015.

Împotriva acestei hotărâri, în termen şi legal timbrat, a formulat apel, creditoarea C. E. B. SA solicitând admiterea apelului, anularea sentinţei apelate, judecarea procesului, evocând fondul şi pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei formulate împotriva hotărârii adoptate în Adunarea creditorilor debitorului M. A. F. din 21.08.2015, anularea hotărârii cu privire la punctele 2 şi 3 de pe ordinea de zi şi dispunerea reconvocării adunării creditorilor, având ca ordine de zi cele două puncte contestate.

În primul rând, apelanta critică sentinţa atacată pe motivul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a contestaţiei formulate, cu privire la confirmarea lichidatorului judiciar şi stabilirea remuneraţiei acestuia, conform art. 425 alin. 1 lit. b) Cod procedură civilă, apreciind că a nu motiva a hotărâre şi a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susţinerile părţilor, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, motiv pentru care, solicită anularea sentinţei şi judecarea procesului de către instanţa de apel.

Pe fond, solicită admiterea apelului, faţă de motivele de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din 21.08.2015, astfel:

În ceea ce prieşte conflictul de interese, precizează că debitorul M. A. deţine controlul, conform art. 4 pct. 9 din Legea nr. 85/2014, asupra creditorului SC C. I. S. SRL, motiv pentru care ar exista un conflict de interese general existent la data exprimării votului în adunarea creditorilor, între interesul celor doi şi interesul celorlalţi creditori ai debitorului şi nu un conflict de interese particular, care trebuie analizat de la caz la caz şi la care face referire art. 51 alin. 5 din Legea nr. 85/2014.

Mai mult, arată că intimaţii creditori, prin apărările lor, nu au înlăturat prin probă contrată această prezumţie. Aşadar, conflictul de interese rezultă din următoarele aspecte: creditorul SC C. I. S. SRL este deţinut 95% de debitorul M. A., deschiderea procedurii falimentului a fost solicitată tocmai de debitorul, iar C. V. A. SPRL, a fost confirmat în adunarea creditorilor de către M. A. şi SC C. I. S., la propunerea debitorului M. A., astfel cum reiese din cererea de deschidere a procedurii, fiind aprobată de judecătorul sindic prin încheierea nr. 179/2015.

În ceea ce priveşte încălcarea scopului legii insolvenţei, apelanta apreciază că prin luarea în considerare a votului SC C. I. S. SRL şi desemnarea acestuia în calitate de membru în comitetul creditorilor se ajunge la situaţia în care, procedura falimentului se va desfăşura în scopul debitorului şi nu al creditorilor reali ai acestuia, debitorul ajungând să decidă cu privire la modalitate de valorificare a bunurilor ca şi într-o activitate normală, mai ales că prin încheierea nr. 179/15.05.2015 judecătorul sindic a interzis debitorului să-şi administreze averea.

Pe de altă parte, referitor la existenţa abuzului de drept, apelanta apreciază că debitorul, prin votul exprimat în numele celor doi creditori controlaţi, şi-a exercitat abuziv dreptul de a stabili componenţa comitetului creditorilor, desemnarea lichidatorului şi stabilirea onorariului acestuia, creând un dezechilibru între interesul creditorilor controlaţi de debitor şi interesul celorlalţi creditori, ceea ce se sancţionează prin anularea adunării creditorilor din 21.08.2015.

În concluzie, pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea de apel, solicită admiterea acestuia, astfel cum a fost formulată.

Tot împotriva aceleiaşi hotărâri, în termen şi legal timbrat, a formulat apel şi creditoarea B. T. SA solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii contestaţiei formulate împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor debitorului M. A. F. din data de 21.08.2015 şi pe cale de consecinţă: anularea procesului verbal al Adunării Creditorilor M. A. F. din data de 21.08.2015 în ceea ce priveşte punctul 2 şi 3 al ordinii de zi; desfiinţarea Hotărârii adoptate în cadrul Adunării Creditorilor M. A. F. din data de 21.08.2015 cu privire la desemnarea Comitetului Creditorilor respectiv confirmarea lichidatorului judiciar şi stabilirea onorariului lichidatorului judiciar, ca fiind nelegală.

În motivare, apelanta critică faptul că au fost nesocotite prevederile art. 2 şi 4 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că unul dintre creditorii majoritari, respectiv C. I. S. SRL, (a cărui vot a fost decisiv în cadrul Adunării Creditorilor), dar şi creditorul M. A. F. se află sub controlul debitorului a cărui procedură simplificată se derulează. În aceste condiţii, prin admiterea fără rezerve a exprimării dreptului de vot asupra deciziilor de derulare a procedurii simplificate societăţii C. I. S. SRL, dar şi „creditorului" M. A. F., raportat şi la procentul deţinut de cel dintâi, apelanta critică faptul că se ajunge pe cale deturnată ca voinţa debitorului să primeze în legătură cu toate deciziile de oportunitate rezervate creditorilor, cu ignorarea caracterului colectiv al procedurii, al scopului acesteia si al drepturilor creditorilor.

Pe de altă parte, creditorul critică hotărârea atacată ca fiind dată cu interpretarea greşită a prevederilor art. 51 alin. 5 prima teza din Legea nr. 85/2014, apreciind că prima instanţă a dat o interpretare izolată acestor dispoziţii.

Totodată, critică şi faptul că, în pofida elementelor de fapt care dovedesc cu evidenţă legătura creditorilor în discuţie cu debitorul şi controlul pe care acesta din urmă îl exercită asupra acestora, prin hotărârea apelată aceste aspecte nu sunt analizate pentru a se stabili, distinct de problema componenţei comitetului creditorilor, dacă creditorul decident C. I. S. (al cărui acţionar în proporţie de 95% şi administrator era M. A.- F.) era în drept să voteze asupra confirmării lichidatorului şi onorariului acestuia.

Astfel, pentru toate motivele invocate, apreciază că se impune admiterea apelului formulat.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29.02.2016, faţă de apelul creditoarei C. E. B., intimata B. T. a solicitat admiterea apelului, pentru aceleaşi motive invocate prin cererea de apel formulată de către aceasta din urmă.

Intimata SC C. I. S. SRL, prin întâmpinarea formulată, faţă de apelurile formulate, solicită respingerea acestora ca nefondate şi menţinerea sentinţei apelate, ca fiind temeinică şi legală.

În ceea ce priveşte prima critică adusă de apelante, intimat precizează că desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza numai pentru motive de nelegalitate, verificarea oportunităţii hotărârilor luate în cadrul acestei adunări neintrând în cadrul atribuţiilor judecătorului sindic, conform dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei. Or, desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor pe motiv că unul dintre membrii comitetului creditorilor aleşi de adunarea creditorilor s-ar afla în conflict de interese cu interesul creditorilor participanţi la procedura insolvenţei, presupune, în mod cert, o analiza care excede competenţei instanţei, astfel cum aceasta a fost limitată de legiuitor la motive de nelegalitate, sens în care invocă şi jurisprudenţa.

În continuare, referitor la incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, intimata apreciază că, întrucât legea nu prevede o altă cerinţă pentru ca un creditor să fie ales în calitate de membru al comitetului creditorilor, în afară de condiţia reprezentativităţii, nici judecătorul - sindic şi nici instanţa de apel nu au posibilitatea să stabilească o cerinţă suplimentară, căci altfel ar adăuga la lege, operaţiune nepermisă, iar simpla posibilitatea a ivirii unui conflict de interese nu poate conduce la considerarea unui creditor ca neeligibil în cadrul Comitetului creditorilor, legiuitorul prevăzând remediile necesare în vederea asigurării îndeplinirii scopului procedurii insolvenţei, în această situaţie.

Nu în ultimul rând, referitor la incidenţa, în speţă, a dispoziţiilor art. 5 pct. 19 şi art. 49 din Legea nr. 85/2014, invocate de apelante, intimata susţine că creditorul, de plano, nu se poate afla în conflict de interese care să nu îi permită acestuia să voteze în cadrul Adunării creditorilor, interdicţia fiind reglementată doar pentru membrii Comitetului creditorilor şi intervine după constituirea comitetului creditorilor în cadrul şedinţelor proprii ale acestui organ colegial.

Mai mult, intimata apreciază că apelantele nu au posibilitatea în acest cadru procesual - al acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor - să pună în discuţie dreptul de vot al SC C. I. S. SRL, prin prisma inexistenţei creanţei iar nelegalitatea Hotărârii Adunării creditorilor nu poate fi determinată de nelegalitatea tabelului preliminar de creanţe. O modificarea ulterioară a valorii creanţei poate conduce la o lipsire de efecte a hotărârii adunării creditorilor în temeiul art. 49 alin. (3) din Legea nr. 85/2014, aspect cu care, însă, instanţa nu a fost investită.

În concluzie, pentru argumentele prezentate, pe larg, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea apelurilor ca nefondate.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă şi textele legale menţionate în cuprinsul acesteia.

Şi intimatul M. A. F., prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea apelurilor şi păstrarea, în tot, a sentinţei atacate, ca fiind temeinică şi legală, pentru următoarele motive:

Apelul este neîntemeiat faţă de împrejurarea că desfiinţarea hotărârii adunării creditorilor se poate realiza numai pentru motive de nelegalitate, însă prin contestaţie s-a solicitat verificarea oportunităţii hotărârilor luate în cadrul acestei adunări, atribuţie care nu este stabilită prin lege judecătorului sindic, conform dispoziţiilor art. 48 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei.

Nu poate fi primită susţinerea din apel că simpla posibilitate a ivirii, în viitor a unui conflict de interese poate conduce la considerarea unui creditor ca neeligibil în cadrul Comitetului creditorilor, faţă de această susţinere, sentinţa apelata fiind temeinică şi legală, care nu este susţinută de prevederile Legii nr.85/2006 - art. 51 alin. (5) si art. Şl alin. (7) din Legea nr.85/2014.

Apelul se impune a fi respins şi faţă de împrejurarea că în speţă, creditorul de plano nu se poate afla în conflict de interese care să nu îi permită acestuia să voteze în cadrul Adunării creditorilor. Interdicţia este reglementată doar pentru membrii Comitetului creditorilor şi in mod legal s-a reţinut în Sentinţa că poate intervine doar după constituirea comitetului creditorilor, în cadrul şedinţelor proprii ale acestui organ colegial. Mai mult, arată că nu s-a invocat vreun temei legal care să confirme acest motiv de apel.

Intimatul apreciază că existenta unei contestaţii care vizează creanţa unuia dintre creditorii participanţi la adunarea creditorilor nu determină ca hotărârea adunării creditorilor să fie nelegală, iar motivul de apel care vizează nemotivarea sentinţei nu poate fi primit, având în vedere că hotărârea atacată corespunde tuturor exigenţelor impuse de art. 425 Cod procedură civilă.

Aşadar, faţă de susţinerile prezentate, pe larg, în întâmpinare, solicită respingerea apelurilor.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată de dispoziţiile art. 471 alin. 6 Cod procedură civilă şi toate textele legale menţionate în întâmpinare.

Curtea de apel, analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că sunt nefondate, urmând ca în baza prevederilor art. 480 Cod procedură civilă şi art.43 din Legea nr.85/2014 să dispună respingerea lor pentru următoarele considerente:

Creditoarele apelante C. E. B. SA şi B. T. S.A au formulat contestaţie împotriva hotărârii adoptate in Adunarea Creditorilor debitorului M. A. F. din data de 21.08.2015, solicitând instanţei anularea hotărârii cu privire la punctele 2 şi 3 de pe ordinea de zi, respectiv: Desemnarea comitetului creditorilor şi Confirmarea şi stabilirea remuneraţiei lichidatorului judiciar, ca fiind nelegale şi să se dispună reconvocarea adunării creditorilor având ca ordine de zi cele două puncte contestate.

Contestaţiile formulate de cele două creditoare au fost respinse ca neîntemeiate de către judecătorul sindic, acestea apelând sentinţa pronunţată, atât prin prisma modului în care aceasta a fost motivată, cât şi cu privire la modul în care instanţa a aplicat şi interpretat dispoziţiile legale incidente cauzei.

Sub un prim aspect apelantele au invocat nemotivarea în cuprinsul sentinţei a soluţiei de respingere a contestaţiei cu privire la confirmarea lichidatorului judiciar şi a remuneraţiei acestuia, respectiv încălcarea prevederilor art.425 alin.1 lit. b) Cod procedură civilă.

Conform acestei dispoziţii legale, hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea în fapt şi în drept a soluţiei pronunţate este, potrivit art.425 Cod procedură civilă, o condiţie de legalitate a hotărârii, lipsa acesteia neputând fi substituită de către instanţa de control judiciar chiar dacă soluţia pronunţată este confirmată de probele administrate în cauză. Motivarea se impune pentru asigurarea legalităţii hotărârii în sensul explicării dispozitivului ce intră în puterea lucrului judecat, lipsa acestei motivări sau argumentarea insuficientă echivalând cu o nesoluţionare în fond a cauzei.

Obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti impusă instanţelor naţionale prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, presupune să fie examinate în mod real problemele esenţiale care au fost supuse analizei instanţei, chiar dacă nu implică existenţa unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia.

În speţă, nu se poate reţine nerespectarea condiţiei de legalitate vizând nemotivarea parţială a sentinţei apelate cu privire la soluţia de respingere a contestaţiei la confirmarea lichidatorului judiciar şi a remuneraţiei acestuia câtă vreme motivele pentru care s-a contestat hotărârea adunării creditorilor cu privire la acest punct sunt identice cu cele invocate la desemnarea componenţei comitetului creditorilor, iar din cuprinsul considerentelor sentinţei rezultă că au fost cercetate şi analizate aceste motive invocate de cele două apelante.

Într-adevăr nu se menţionează textual şi cel de al doilea punct de hotărâre contestat odată cu analizarea motivelor comune invocate pentru ambele puncte contestate, însă acest fapt nu duce la nulitatea sentinţei câtă vreme motivele sunt comune ambelor puncte, acestea fiind analizate prin prisma stării de fapt şi de drept, existând posibilitatea grupării motivelor invocate pentru ambele puncte contestate şi analizarea lor în comun câtă vreme ele sunt aceleaşi.

Drept urmare, nu pot fi avute în vedere motivele de apel invocate de apelante sub acest aspect, hotărârea apelată respectând cerinţele de legalitate privind conţinutul considerentelor.

În ce priveşte motivele de apel invocate pe fondul dreptului dedus judecăţii, curtea a reţinut că acestea sunt de asemenea nefondate, neputându-se reţine nulitatea hotărârii adunări creditorilor.

Astfel, potrivit prevederilor art. 48 alin.7 din Legea nr. 85/2014, hotărârea adunării creditorilor poate fi anulată de judecătorul sindic pentru nelegalitate. Motivele de nelegalitate ale hotărârii pot viza modalitatea de convocare, de tinere a şedinţei creditorilor, cvorumul şi majoritatea necesară adoptării legale a hotărârilor, etc.

În speţă, creditoarele apelante au invocat drept motive de nelegalitate a hotărârilor adoptate la punctul 2 şi 3, exprimarea nelegală a votului în cadrul adunării de către creditorii SC C. I. S. SRL şi M. A. F., precum şi desemnarea nelegală în comitetul creditorilor a SC C. I. S. SRL, invocând existenţa unui conflict de interese general între aceşti creditori şi restul creditorilor, încălcarea scopului legii insolvenţei şi săvârşirea unui abuz de drept.

Din tabelul preliminar de creanţe al creditorilor debitorului rezultă că creditorii SC C. I. S. SRL şi M. A. F., sunt înregistraţi în tabel la categoria creditorilor chirografari, deţinând 60,08 % din total creanţe, respectiv 0,08% din total creanţe. Ca efect al înscrierii în tabelul de creanţe, cei doi creditori au dobândit calitatea de creditori îndreptăţiţi să participe la procedură în sensul vizat de art.5 pct. 19 din legea insolvenţei, calitate care le dă dreptul de a participa la şedinţele adunării creditorilor şi de a vota în cadrul acestora asupra punctelor fixate pe ordinea de zi supusă dezbaterii. Faptul că înscrierea la masa credală a fost contestată de către alţi creditori nu duce la eliminarea dreptului de vot câtă vreme până la pronunţarea unei hotărâri definitive prin care să fie eliminaţi din tabel, creditorii respectivi se bucură de toate drepturile conferite de acceptarea dreptului lor de creanţă prin înscrierea în tabel.

Din cuprinsul normelor legale ce reglementează adunarea creditorilor rezultă ca legiuitorul nu a prevăzut situaţii în care dreptul de vot al creditorilor să fie restrâns în sensul imposibilităţii de a vota în anumite situaţii sau probleme supuse dezbaterii, restrângeri existând doar în cazul votului în cadrul comitetului creditorilor sau a planului de reorganizare, unde s-a prevăzut obligaţia de abţinere a creditorului cu interese contrare celorlalţi participanţi la procedură,respectiv participarea la vot condiţionat de îndeplinirea unor cerinţe legale. Deoarece situaţiile în care creditorii nu pot vota ori au obligaţia de a se abţine sunt prevăzute expres de legiuitor, fiind de strictă aplicare, aceste situaţii nu pot fi extinse şi la alte cazuri în care legiuitorul nu a înţeles prin norme legale să limiteze dreptul de vot.

În cauză, apelantele au invocat că cei doi creditori mai sus arătaţi, nu ar fi trebuit să li se permită să participe la vot ori ar fi trebuit să se abţină deoarece s-ar afla în conflict de interese general cu interesul restului creditorilor, conflict care ar duce la încălcarea scopului legii insolvenţei şi ar face ca debitorul să poată participa la luarea unor decizii în cazuri nepermise de lege. În privinţa punctul 2 de pe ordinea de zi a şedinţei adunării creditorilor, la care s-a discutat desemnarea comitetului creditorilor, apelantele au apreciat nelegală desemnarea în componenta comitetului creditorilor a creditorului SC C. I. S. SRL, deoarece acesta ar trebui sa se abţină sa fie membru în Comitetul Creditorilor, fiind în conflict de interese deoarece are ca şi administrator şi asociat majoritar (95 % din capitalul social) pe dl. M. A. F.

Potrivit prevederilor art. 50 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor aceştia vor putea alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre primii 20 de creditori cu drept de vot, dintre cei care deţin creanţe ce beneficiază de cauze de preferinţă, creanţe bugetare şi creanţe chirografare, cele mai mari în ordinea valorii şi care se oferă voluntar, selecţia fiind efectuată prin întrunirea acestor criterii cumulative pe baza celui mai mare procentaj de vot din valoarea creanţelor prezente. Din analiza textului legal rezultă că legiuitorul nu a prevăzut cazuri de conflict de interese ca motiv de abţinere de la vot pentru constituirea comitetului creditorilor, situaţia fiind prevăzută doar ulterior constituirii comitetului, la art. 51 alin. 1 pct. 5 din lege, care sancţionează cu nulitatea decizia comitetului creditorilor în situaţia în care un membru al comitetului creditorilor se află din cauza interesului propriu în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură.

Apelantele au invocat incidenţa art. 5 pct. 9 din Legea insolvenţei, respectiv controlul pe care îl exercită M. A. în societatea creditoare, persoană care este practic şi debitorul supus legii insolvenţei, cele două calităţi aflându-se în opoziţie. Într-adevăr, în speţă, situaţia invocată de apelante este una atipică, în care aceeaşi persoană fizică are calitatea de debitor, creditor sau reprezentant al unei persoane juridice creditor, însă acest fapt nu poate duce la eliminarea dreptului de vot al creditorilor respectivi în mod absolut de la orice problemă supusă dezbaterii în cadrul adunării creditorilor, câtă vreme o asemenea restrângere a dreptului de vot nu este prevăzută de lege, excepţiile în care dreptul de vot este limitat fiind de strictă interpretare.

Practic, apelantele au solicitat restrângerea dreptului de vot din motive de oportunitate pentru a se evita pe viitor orice conflict de interese şi orice posibilitate de a se ajunge la o decizie a comitetului creditorilor nelegală, având în vedere prevederile art. 51 alin. 4-5 din legea nr. 85/2014, solicitând înlăturarea dreptului creditorului SC C. I. S. SRL de a fi membru în comitetul creditorilor, respectiv restrângerea dreptului de vot a creditorului persoană fizică şi a societăţii la care persoana fizică deţine controlul. Or, o asemenea solicitare nu poate fi primită, câtă vreme legiuitorul nu a prevăzut limitări sub acest aspect în privinţa drepturilor creditorilor de a face parte din comitetul creditorilor, în normele legale fiind prevăzute remedii procedurale în cazul în care în anumite situaţii exprese poate intervenii un asemenea conflict de interese cu ocazia adoptării unor hotărâri. Abţinerea de la vot în cazul conflictului de interese reprezintă o limitare a dreptului creditorului, fiind o situaţie de excepţie reglementată de lege, aceasta fiind de strictă interpretare şi care nu poate fi extinsă în cazul votul exprimat în adunarea creditorilor. Simpla posibilitate a ivirii unui conflict de interese nu poate conduce în mod automat la considerarea unui creditor ca fiind neeligibil în cadrul comitetului creditorilor, iar faptul că unul dintre creditori ar putea avea în viitor un alt interes care să nu fie comun cu interesul celorlalţi creditori, nu poate duce la incompatibilitatea acelui creditor a fi ales în calitate de membru al comitetului creditorilor.

În ceea ce priveşte criteriile de constituire a comitetului creditorilor, curtea reţine că acestea au fost respectate câtă vreme creditorii aleşi în comitet si-au exprimat disponibilitatea de a face parte din comitet şi deţin fiecare cea mai mare creanţă din categoria din care fac parte.

Referitor la cel de al treilea punct al ordinii de zi la care s-a discutat confirmarea lichidatorului judiciar şi a remuneraţiei acestuia, motivele de nelegalitate invocate de creditoare sunt aceleaşi cu cele invocate la punctul doi vizând obligaţia celor doi creditori de a se abţine de la vot în cadrul adunării şi conflictul de interese în care aceştia se află cu ceilalţi participanţi la procedură. Or, aşa cum s-a arătat mai sus legiuitorul nu a prevăzut decât cu titlu de excepţie obligaţia abţinerii de la vot din cauza unui conflict de interese în cadrul comitetului creditorilor, ori a inexistenţei dreptului de vot în cazul vizat de art.138 alin.5 din lege, situaţii ce nu pot fi extinse în speţă, problema supusă dezbaterii nefiind identică cu cea în raport de care s-a prevăzut limitarea dreptului de vot. Faptul că practicianul în insolvenţă a fost numit iniţial la cererea debitorului, fiind confirmat în cadrul adunării creditorilor prin votul aceleiaşi persoane fizice care deţine şi calitatea de creditor ori votul exprimat de un alt creditor la care aceeaşi persoană deţine controlul, nu duce în mod automat la nulitatea hotărârii adoptate câtă vreme votul exprimat a fost în calitate de creditori înscrişi la masa credală şi al căror drept de vot nu a fost limitat de către legiuitor prin vreo normă legală. Nu se poate reţine nici încălcarea scopului legii insolvenţei, câtă vreme interesul exprimat prin cererea de înscriere la masa credală a celor doi creditori a fost recuperarea creanţelor pe care le deţin împotriva debitorului, scop ce coincide cu cel prevăzut la art. 2 şi 4 din lege, nefiind dovedit vreun interes contrar al acestora ori producerea vreunui prejudiciu în sarcina altor creditori pentru a se putea reţine existenţa vreunui abuz de drept prin votul exprimat în cadrul adunării. Nu se poate reţine nici eludarea scopul prevederilor art. 57 alin. 2 din legea nr. 85/2014, conform căruia creditorii pot decide confirmarea lichidatorului judiciar desemnat provizoriu sau desemnarea altui lichidator judiciar, câtă vreme votul a fost exprimat în calitate de creditori ai debitorului şi nu în altă calitate.

Drept urmare, curtea a reţinut că nu pot fi avute în vedere motivele de apel invocate de cele două apelante creditoare, judecătorul sindic aplicând corect dispoziţiile legale incidente cauzei raportat la starea de fapt invocată, hotărârea pronunţată fiind una legală şi temeinică.

În consecinţă, instanţa a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate şi menţinerea în tot a sentinţei atacate.

În conformitate cu prevederile art. 451-453 Cod procedură civilă, instanţa a dispus obligarea apelantelor la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată parţiale în apel în favoarea intimatului M. A., reduse raportat la complexitatea şi circumstanţele cauzei.

Domenii speta

Spete similare