Obligaţie de a face - despăgubirile acordate reclamanţilor în baza Legii nr. 9/1998, care corespund valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plăţii, ca urmare a actualizării sumei stabilite prin hotărârea anrp, în raport cu indicele de creştere

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 09.07.2014, sub număr unic …., având ca obiect „obligaţia de a face”, reclamanţii Z.E.C.E., N.C., N.S., I.P. şi T.C., toţi cu domiciliul procesual ales la CA T.C., din ..., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, cu sediul în Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, au solicitat obligarea pârâtei la actualizarea cu indicele de crestere a preturilor de consum , pentru perioada 05.10.2006-01.02.2009 a sumei de 80.668,38 lei care a fost stabilită prin Hotărârea nr. 976/03.07.2001 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul 457/24.01.2007 emis de către ANRP în baza Deciziei Civile nr. 203/CA/05.10.2006, precum şi obligareaa cesteia la plata dobânzii legale raportată la suma prevăzută în hotărârea comisiei , începând cu data de 03.07.2001 şi data la care a fost achitat debitul, în funcţie de dobânda afişată de BNR, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin Hotărârea nr. 976/03.07.2001 a fosta probată cererea acestora de de a primi suma de 729689140lei vechi. Ulterior, în anul 2006, în urma sesizării instanţei competente, a fosta dmisă acţiunea şi a fost obligată pârâta ANRP să procedeze la actualizarea sumei de bani până la data de 05.10.2006. La data de 24.01.2007, în baza Deciziei Civile nr. 203/CA/2006 a fost emis Ordinul nr. 457, prin care s-a stabilit ca reclamanţii să primească suma de 134.430,64 lei. Au susţinut reclamanţii că începând cu data de 05.10.2006 pârâta ANRP era obligată să actualizeze în continuare această sumă. Prin procesul verbal întocmit la data de 28.06.2012 executorul judecătoresc a dispus actualizarea celei de a doua tranşe de bani doar pentru perioada februarie  - 2009-mai 2012, omiţându-se actualizarea pentru perioada cuprinsă între data de 05.10.2006 şi 01.02.2009. Reclamanţii au mai invocat şi incidenţa Deciziei nr. 21 /2007 pronunţată de ICCJ în recursul în interesul legii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Art. 1535 NCPC, Legea nr. 9/1998, Decizia 21/2007 a ICCJ, Art. 194 NCPC.

În dovedirea cererii, reclamanţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul Legii nr. 9/1998.

În termenul legal, prevăzut de dispoziţiile Art. 201 alin. 1 NCPC, pârâta ANRP a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a înţeles să invoce excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, motivat de incidenţa dispoziţiilor Art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Pe fondul cererii, pârâta a învederat că se impune respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că dreptul de creanţă aparţinând reclamanţilor a devenit exigibil la data emiterii Deciziei de Validare , pentru actualizarea creanţei devenind aplicabile dispoziţiile Art. 38 alin. 5 lit. c din HG  nr. 753/1998 modificată prin HG nr. 1277/2007, potrivit cărora „suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranşă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcţionarea Comisiei centrale şi a comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Naţional de Statistică, faţă de luna decembrie a anului anterior”.

În privinţa acordării dobânzii legale, pârâta a învederat că nu sunt aplicabile spetei de faţă dispoziţiile OG nr.13/2011, în condiţiile în care legea specială nu cuprinde nicio dispoziţie legală prin care să se arate că obligaţia de plată a acestor despăgubiri ar fi purtătoare de dobânzi.

În drept, întâmpinarea a fost motivată în temeiul dispoziţiilor Art. 205-208 CPC, Legea nr. 9/1998, HG 753/1998.

În dovedirea apărărilor expuse, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În răspunsul la întâmpinare depus la filele 65-66 reclamanţii şi-au susţinut tezele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Prin încheirea de şedinţă pronunţată în data de 08.12.2014 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a stabilit competenţa de soluţionare a prezentei cauze, în temeiul dispoziţiilor Art. 7 alin. 4 şi 5 din Legea  nr. 9/1998, respingând ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Hotărârea nr. 976/03.07.2001 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 (fila 5) s-a dispus aprobarea cererii reclamanţilor privind acordarea compensaţiilor băneşti pentru bunurile autorului lor N.A., trecute în proprietatea statului bulgar, valoarea compensaţiilor fiind stabilită la suma totală de 729.689.140 lei .

Prin Decizia Civilă nr. 203A/05.10.2006 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul civil nr. 3459/36/2006, instanţa a anulat în parte Ordinul nr. 2125/05.05.2005 emis de Seful Cancelariei Primului Ministru şi a obligat pârâta să procedeze la actualizarea compensaţiilor acordate în sumă de 729.689.140 lei , în raport de rata inflaţiei, reţinând în considerente că potrivit dispoziţiilor Art. 5 din HG 286/2004 compensaţiile se achită beneficiarilor eşalonat , pe parcursul a doi ani consecutivi, 40% în anul în care se face plata şi 60 % în anul următor, cota de 60% actualizându-se în condiţiile Legii nr. 9/1998.

Ulterior pronunţării Deciziei Civile nr. 203A/05.10.2006 a fost emis Ordinul nr. 457/24.01.2007, prin care s-a validat Hot. Nr. 976/2001, acordându-se reclamanţilor compensaţii băneşti actualizate, în cuantum de 134.430,64 lei. Ordinul nu a fost atacat de către reclamanţi. În baza acestui ordin, ANRP a dispus plata sumei de 53.772,26 lei , în conformitate cu dispoziţiile Art. 5 din HG nr. 286/2004, reprezentând 40% din totalul compensaţiilor, urmând ca restul de 60% să fie plătită în cursul anului următor (fila 24).

Potrivit înscrisurilor aflate în dosarul de executare silită nr. 156/2012 instrumentat de BEJ S.D., instanţa reţine că  reclamanţii au demarat procedura executării silite împotriva ANRP, în vederea recuperării creanţei constând în suma de 80668,38 lei, cu titlu de rest despăgubiri în cotă de 60%, ce trebuia achitată începând cu data de 24.01.2008, creanţă ce urma să fie reactualizată cu indicele de inflaţie, începând de la data de 24.01.2008.

Prin procesul verbal întocmit la data de 28.06.2012 executorul judecătoresc a dispus actualizarea celei de a doua tranşe de bani doar pentru perioada februarie  - 2009-mai 2012 (fila 34).

Potrivit Art. 5 din HG 286/2004 „compensaţiile stabilite prin hotărârea de validare a Comisiei centrale pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998 se achită beneficiarilor eşalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în anul în care se face plata şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie în bugetul de stat. Cota de 60% din cuantumul compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr. 9/1998”.

Potrivit dispoziţiilor Art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998 „în termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcţie de volumul compensaţiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eşalonare a acordării compensaţiilor. În cazul în care compensaţiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situaţia în care se achită în anul următor, direcţiile generale ale finanţelor publice le actualizează în raport cu indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Naţional de Statistică înaintea plăţii, faţă de luna decembrie a anului anterior. Eşalonarea plăţilor nu poate depăşi 2 ani consecutivi.

În acest sens s-a pronuntat Curtea de Apel Constanţa când a admis acţiunea reclamanţilor, efectul acestei hotărâri fiind emiterea Ordinului nr. 457/24.01.2007, prin care s-a validat Hot. Nr. 976/2001, acordându-se reclamanţilor compensaţii băneşti actualizate, în cuantum de 134.430,64 lei.

Conform extrasului de cont depus la fila 93, instanţa reţine că plata primei tranşe s-a făcut la data de 29.10.2007. Prin urmare, plata celei de a doua transe trebuia să se facă până cel târziu la data de 29.10.2008. Faţă de dispoziţiile Art. 8 alin. 2 din legea nr. 9/1998, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea creanţei (restul de 60%) începând cu februarie 2009, având în vedere IPC publicat de INS în luna ianuarie 2009, faţă de luna decembrie a anului 2008. Instanţa constată că executorul a aplicat corect dispoziţiile Art. 8 alin. 2 din Legea nr. 9/1998.

În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale, în temeiul dispoziţiilor Art. 1535 NCPC cu referire la dispoziţiile OG 13/2011, începând cu anul 2001 şi până la data plăţii efective, instanţa urmează a o respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Obligaţia de plată a compensaţiilor s-a născut odată cu emiterea ordinului 2125/2005 ce a fost anulat prin Decizia Civilă nr. 203A/2007. Cum plata acestora nu se putea efectua în temeiul unui ordin anulat, dreptul reclamanţilor de a încasa despăgubirile datorate în baza legii nr. 9/1998 s-a născut la data emiterii ordinului nr. 475/2007. Aşa cum s-a reţinut în prezentele considerente, plata celei de-a doua tranşe în procent de 60% trebuia efectuată de către ANRP până cel târziu la data de 29.10.2008. Conform dispoziţiilor Art. 1088 Vciv, aplicabil în spetă, „la obligatiile care au de obiect o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, afara de regulile speciale in materie de comert, de fidejusiune si societate”, iar potrivit aliniatului 2 „aceste daune-interese se cuvin sa faca ca creditorul sa fie tinut a justifica despre vreo paguba; nu sunt debite decat din ziua cererii in judecata, afara de cazurile in care, dupa lege, dobanda curge de drept”. Prin urmare, sub nicio formă reclamanţii nu ar putea obţine obligarea pârâtei la plata de dobândă legală, începând cu anul 2001, ci cel mult începând cu data chemării în judecată a debitorului pentru plata acestor daune moratorii, respectiv de la data de 09.07.2014. Cu toate acestea, instanţa reţine că  în speţă, este vorba de plata unor sume de bani acordate în baza unei legi speciale, respectiv Legea nr. 9/1998, care prevede doar actualizarea sumelor de bani în cazul nerespectării termenului în care acestea trebuiau plătite. Această actualizare a fost acordată prin Decizia Curtii de Apel Constanţa, urmare căreia a fost emis ordinul nr. 475/2007, astfel încât prin prezenta acţiune reclamantii nu mai poate solicita şi dobânda la suma stabilită cu titlu de compensaţie.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conţinând criterii de evaluare şi modalităţi concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor, care conţin dispoziţii menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat, cu actualizarea preţurilor, potrivit principiului restitutio in integrum.

Interpretarea de ansamblu a dispoziţiilor legale emise în materie, Legea nr. 9/1998 şi Normele metodologice pentru aplicarea acesteia, aprobate prin H.G. nr. 286/2004, impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plăţii.

În speţă, trebuie avute în vedere prevederile Legii nr. 9/1998, conform cărora „suma achitată beneficiarilor se actualizează în raport cu indicele de creştere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de către INS, faţă de luna decembrie a anului anterior”.

Această soluţie legislativă este în consonanţă şi cu Decizia nr. XXI/19.03.2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 113/13.02.2008. Prin această decizie, Î.C.C.J. a statuat că actualizarea se va efectua în raport de indicele de creştere a preţurilor.

Legea nr. 9/1998, republicată, este o lege specială şi are caracter derogatoriu de la dreptul comun. Aceasta înseamnă că nu se pot acorda compensaţii pentru bunuri abandonate decât în condiţiile şi respectând procedura reglementată de legea specială. Or, drepturile de care poate beneficia o persoană aflată în situaţia vizată de lege sunt strict reglementate în lege, printre aceste drepturi neregăsindu-se nici dobânzile, nici valoarea lipsei de folosinţă. (decizia nr. 7980/11.12.2008  Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).

Despăgubirile acordate reclamanţilor în baza Legii nr. 9/1998, despăgubiri care corespund valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plăţii, ca urmare a actualizării sumei stabilite prin hotărârea  ANRP, în raport cu indicele de creştere a preţurilor, acoperă prejudiciul cauzat prin neexecutarea obligaţiei de plată a sumei în termenele prevăzute de lege.

Astfel, va respinge acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii Z.E.C.E., N.C., N.S., I.P. şi T.C., toţi cu domiciliul procesual ales la CA T.C., din ..., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, cu sediul în Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, Bucureşti, ca neîntemeiată.

Pâârta nefiind în culpă procesuală, conform dispoziţiilor Art. 453 alin. 1 NCPC nu va fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamanţi în cursul acestui litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanţii Z.E.C.E., N.C., N.S., I.P. şi T.C., toţi cu domiciliul procesual ales la CA T.C., din ..., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR, cu sediul în Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, Bucureşti, ca neîntemeiată.

Respinge cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 07.11.2016.

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare