Cameră preliminară. Contestaţie. Săvârşirea infracţiunilor de constituire/sprijinire grup infracţional organizat, evaziune fiscală şi spălare de bani. Invocare neîntemeiată de redactare deficitară a rechizitoriului. Nerespectarea dreptului la apărare.

Decizie 174/P/CP din 21.09.2016


Referirile la redactarea deficitară a rechizitoriului sunt neîntemeiate deoarece actul de sesizare conţine toate elementele obligatorii prevăzute de art.328 rap. la art.286 alin.(2) cod procedură penală şi a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul şef-serviciu şi nu sunt aspecte de încălcare a competenţei materiale sau teritoriale.

Conform art.10 cod procedură penală, este consacrat dreptul la apărare al părţilor şi subiecţilor procesuali principali în virtutea căruia „suspectul are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia”.

Dispoziţia generală este completată cu dispoziţiile din partea specială, respectiv art.307 cod procedură penală, care prevede că organul de urmărire penală are obligaţia de a aduce la cunoştinţă calitatea de suspect persoanei cercetate înainte de prima sa audiere, dar şi art.311 cod procedură penală privind obligaţia de informare a suspectului (învinuitului conform codul de procedură penală din 1969) în cazul extinderii urmăririi penale sau schimbării încadrării juridice.

Art.10 Cod procedură penală

Art.307, art.311 Cod procedură penală

Art.328 raportat la art.286 alin.(2) Cod procedură penală

1. Procedura în faţa Curţii

Inculpatul [...] a contestat, în temeiul art.347 cod procedură penală, încheierea penală nr. 220 din 14 iulie 2016, pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalul Constanţa – Secţia Penală, în dosarul nr. 2220/118/2016/a1.

2. Circumstanţele cauzei.

2.1. Actul de inculpare.

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Constan?a din 31.03.2016, întocmit în dosarul penal nr. 189/D/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată, alături de al?i inculpa?i, a inculpatului [...], pentru săvârşirea infracţiunilor de „sprijinirea unui grup infracţional organizat” prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.5 cod penal, prin aceea că, în cursul anului  2006 a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de [...], [...] şi [...], ce avea ca  scop obţinerea de foloase materiale, prin desfăşurarea de activităţi de evaziune fiscală şi spălare de bani, „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal din 1969 şi art.5 cod penal, prin aceea că, în perioada septembrie – decembrie 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mai multe rânduri, în calitate de administrator la SC [...] SRL, a desfăşurat activităţi comerciale de vânzarea de produse cerealiere şi piese auto, obţinând venituri în valoare de 425.821,20 lei, pe care nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma de 135.985,70 lei, din care TVA în cuantum de 78.841.03 lei şi impozit pe profit în valoare de 57.144,67 lei, respectiv „spălare de bani” prev. de art.23 alin. l lit. b din Legea 656/2002, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal din 1969 şi art.5 cod penal, prin aceea că, în cursul anului 2006, în mai multe rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator la SC [...] SRL, a disimulat adevărata natură a circulaţiei sumelor de bani, provenind din evaziune fiscală, pe care le-a retras, în numerar, din contul societăţii, deschis la Banca [...] S.A, cunoscând provenienţa lor ilicită, toate cu aplic.art.33 alin.l lit. a din C.P. (1969).

2.2. Sesizarea Tribunalului.

Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Constanţa – Cameră preliminară la data de 01.04.2016 cu numărul 2220/118/2016/a1.

În procedura de cameră preliminară, în termen legal, inculpatul [...] a invocat cereri şi excepţii în legătură cu legalitatea actului de sesizare, administrarea probelor şi efectuarea actelor de către organul de urmărire penală.

3. Hotărârea de închidere a Camerei preliminare. Prin încheierea de şedinţă nr.220 pronunţată la data de 14 iulie 2016 în dosarul nr.2220/118/2016/a1, Tribunalul Constanţa – Judecătorul de Cameră Preliminară a respins, în baza art. 345 alin. 1 cod procedură penală, cererile şi excepţiile formulate în procedura camerei preliminare de inculpatul [...], prin apărător, ca nefondate ?i în baza art. 346 alin 2 Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării Tribunalului Constan?a cu rechizitoriul nr. 189/D/P/2009 din 31.03.2016 al Direc?iei de Investigare a Infrac?iunilor de Criminalitate Organizată ?i Terorism – Serviciul Teritorial Constan?a privind pe inculpa?ii:

pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- „constituirea unui grup infracţional organizat” prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.5 din cod penal;

- „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit.b şi alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 cod penal ( 1969) şi art.5 cod penal,

- „spălare de bani” prev. de art.23 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 al.2 cod penal 1969 şi art.5 cod penal,

toate cu aplic. art.33 alin.1 lit.a cod penal (1969).

pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit.b şi alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 cod penal ( 1969) şi art.5 cod penal,

- „spălare de bani” prev. de art.23 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 al.2 cod penal 1969 şi art.5 cod penal

toate cu aplic. art.33 alin.1 lit.a cod penal (1969)

pentru săvârşirea infracţiunilor  de:

- „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit.b şi alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 cod penal ( 1969) şi art.5 cod penal

- „înşelăciune” prev. de art.215 al.1,3,4 şi 5 cod penal (1969), cu aplic.art.41 al.2 din cod penal (1969) şi art.5 cod penal

ambele cu aplic.art.33 al.l lit.a cod penal (1969)

pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- „aderare la un grup infracţional organizat” prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.5 Cod penal

- „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit.b şi alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 cod penal ( 1969) şi art.5 cod penal,

- „spălare de bani” prev. de art.23 alin.1 lit.b din Legea nr.656/2002 cu aplic.art.41 al.2 cod penal 1969 şi art.5 cod penal

toate cu aplic. art.33 alin.1 lit.a cod penal (1969).

pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- complicitate la infracţiunea de „evaziune fiscală” prev. de art.26 cod penal (1969) rap. la art.9 alin.l lit.b şi alin.2 din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 al.2 cod penal (1969) şi art.5 cod penal

- complicitate la infracţiunea de „spălare de bani” prev. de art. art.26 cod penal (1969) rap. la art.23 alin.l lit.b din Legea 656/2002 cu aplic.art.41 al.2 cod penal (1969) şi art.5 cod penal

 ambele cu aplic.art.33 al.l lit.a cod penal (1969)

pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- „sprijinire a unui grup infracţional organizat” prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.5 cod penal,

- „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin. l lit. b şi alin.2 din Legea 241/2005, cu aplic.art.41 al.2 cod penal.(1969) şi art.5 cod penal,

- „spălare de bani” prev. de art. art.23 alin.l lit. b din Legea 656/2002, cu aplic.art.41 al.2 cod penal.(1969) şi art.5 cod penal,

toate cu aplic.art.33 alin.l lit.a) cod penal (1969). 

Totodată, s-a constatat legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecăţii.

Pentru pronunţarea hotărârii, judecătorul de cameră preliminară a considerat criticile aduse de inculpat neîntemeiate, deoarece:

- din perspectiva dispoziţiilor legale inserate la art.36 cod procedură penală ce reglementează competenţa tribunalului se observă că lit. c atribuie în sfera competenţelor acestei instanţe infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar lit.c1 stabileşte în competenţa aceleiaşi instanţe infracţiunile de spălare de bani şi evaziune fiscală prev. de art.9 din Legea nr.241/2005. Ori, în prezenta cauză, inculpaţii sunt trimişi în judecată sub aspectul comiterii unor infracţiuni de spălare de bani şi evaziune fiscală prev. de art.9 din Legea nr.241/2005 pentru care urmărirea penală a fost efectuat de Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Constanţa, Tribunalul Constanţa fiind legal învestit cu judecarea fondului cauzei;

- din perspectiva analizării legalităţii sesizării instanţei, rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptele reţinute în sarcina inculpaţilor, la încadrarea juridică a acestor fapte, la actele de urmărire penală efectuate, la dispoziţiile de trimitere în judecată şi cheltuielile judiciare ocazionate în faza de urmărire penală. Potrivit dispoziţiilor art.346 alin.3 lit. a cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art.345 alin. (3). Conform tezei a II-a din textul legal invocat, pentru ca judecătorul să poată dispune restituirea cauzei la parchet este necesar ca alături de condiţia neremedierii regularităţii de către procuror în condiţiile arătate, neregularitatea trebuie să aibă o asemenea natură, încât să atragă imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii. În acest sens, judecătorul de cameră preliminară reaminteşte că verificările făcute potrivit art. 342 Cod procedură penală poartă asupra actului de sesizare propriu-zis din perspectiva îndeplinirii condiţiilor impuse de art.328 alin.1 cod procedură penală Astfel, potrivit art. 328 alin.1 cod procedură penală rechizitoriul trebuie să aibă un anumit conţinut pentru a contura obiectul judecăţii, între elementele pe care trebuie să le cuprindă urmând să se înscrie atât fapta reţinută în sarcina inculpatului cât şi încadrarea juridică a acesteia. Descrierea faptei în rechizitoriu trebuie să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost săvârşită fapta, dacă acestea au consecinţe asupra încadrării juridice a faptei reţinute. Dacă urmărirea s-a desfăşurat cu privire la mai multe infracţiuni sau la mai multe persoane, expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reţinute şi forma de participare a tuturor inculpaţilor, cu rolul fiecăruia în săvârşirea acestora. Totodată, potrivit art.371 cod procedură penală, judecata se mărgineşte la faptele şi la persoanele arătate în actul de sesizare a instanţei;

- din analiza celor inserate în cuprinsul Rechizitoriului se observă că partea expozitivă a actului de sesizare cuprinde descrierea detaliată a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei. Totodată acesta indică în conţinutul său, în mod expres, elemente necesare stabilirii acuzaţiilor procurorului. Sintagma ,,date privitoare la fapta reţinută” cuprinsă în textul art.328 cod procedură penală nu impune precizarea tuturor amănuntelor şi detaliilor faptei, ci a acelor date care permit înţelegerea acuzaţiei şi permit formularea eficientă a apărării, chestiuni care sunt îndeplinite în speţă;

- din perspectiva motivelor invocate de inculpatul [...], examinând actul de sesizare, judecătorul de cameră preliminară constată că acesta, încă din partea introductivă, cuprinde descrierea în detaliu a acuzaţiilor aduse inculpaţilor, indicând în mod expres modalitatea în care s-ar fi creat presupusul grup infracţional şi persoanele care l-ar fi constituit, evoluţia acestuia pe parcursul timpului şi aderarea, în mod cronologic, a altor persoane, inclusiv a inculpatului [...], desprinzându-se din conţinutul acestuia, în mod logic, aspectele despre care inculpatul pretinde că sunt generice şi stereotipe;

- rechizitoriul cuprinde referinţe clare şi detaliate ale acuzaţiilor, descrie relaţiile care ar fi existat între inculpatul [...] şi modalitatea în care acesta ar fi sprijinit grupul infracţional;

- din perspectiva presupusei infracţiuni de spălare de bani, procurorul a reţinut că inculpatul [...], în cursul anului 2006, în mai multe rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator la SC [...] SRL, a disimulat adevărata natură a circulaţiei sumelor de bani, provenind din evaziune fiscală, pe care le-a retras, în numerar, din contul societăţii, deschis la Banca [...] S.A, cunoscând provenienţa lor ilicită, plecând de la împrejurarea potrivit căreia în perioada 13.10 – 11.12.2006 ar fi încasat prin SC [...] SRL suma de 461.733,65 lei, din care cea mai mare parte de la SC [...] SRL, precum şi de la SC [...] SRL şi SC [...] SRL, iar întreaga sumă a fost retrasă în numerar de inculpatul [...]. În atare situaţie nu se poate interpreta prevederea legală cuprinsă în art.328 Cod procedură penală în sensul stabilirii punctuale a întregii activităţi infracţionale, a datei exacte la care s-a comis o anumită infracţiune sau a fiecărui act material în parte, deoarece o asemenea interpretare ar conduce la exonerarea de răspundere penală a  majorităţii infractorilor, din moment ce actele materiale ale infracţiunilor, fiind săvârşite în general într-o modalitate ocultă, nu pot fi determinate cu exactitate de organul judiciar;

- referitor la cea de-a doua critică formulată, inculpatului [...] i s-a adus la cunoştinţă atât calitatea de suspect, cât şi de inculpat, subliniind în acest sens declaraţia din 29 ianuarie 2016, în care se  precizează expres, anterior audierii, în prezenţa apărătorului ales, împrejurarea potrivit căreia i s-a adus la cunoştinţă că este cercetat în calitate de inculpat pentru infracţiunile de „sprijinire a unui grup infracţional organizat” prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 cod penal şi „spălare de bani” prev. de art. art.23 alin.l lit.b din Legea 656/2002, cu aplic.art.41 al.2 cod penal.

4. Contestaţia. Motivare. 

Împotriva încheierii, în termenul legal, inculpatul [...] a formulat contestaţie, în cuprinsul căreia a precizat că rechizitoriul  nu îndepline?te condi?iile de formă  sub aspectul legalită?ii, în sensul că rechizitoriul nu con?ine datele privitoare la faptele re?inute în sarcina inculpatului ?i încadrarea juridică, referitor la infrac?iunile de sprijinire a unui grup infrac?ional organizat ?i spălare de bani în formă continuată, potrivit art.328 cod procedură penală; referitor la infrac?iunea de sprijinire a unui grup infrac?ional organizat, nu se arată care este structura grupului infrac?ional organizat, rolul fiecărui membru, actele de sprijinire ?i dacă a existat o în?elegere între membrii grupului ?i inculpat, motivarea fiind una generică ?i stereotipă, actele de urmărire penală ?i administrarea probelor a fost efectuată cu încălcarea dispozi?iilor legale în materie.

Totodată, inculpatului nu i s-a adus la cuno?tin?ă calitatea de suspect pentru săvâr?irea infrac?iunii de spălare de bani ?i nici calitatea de suspect ?i inculpat pentru infrac?iunea de sprijinire a unui grup infrac?ional organizat. Fa?ă de nerespectarea dispozi?iilor legale, inculpatului i-a fost încălcat dreptul la apărare ?i la un proces echitabil, împrejurare în care probele administrate referitor la acuza?ia de sprijinire a unui grup infrac?ional organizat sunt lovite de nulitate relativă, urmând a fi înlăturate, ?i anume, declara?iile martorilor [...], [...], [...], [...], [...] ?i [...], potrivit art.282 cod procedură penală.

5. Aprecierea Curţii

Conform art.342 cod procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea legalităţii sesizării instanţei precum şi verificarea legalităţii administrării probelor, dar şi a efectuării actelor de urmărire penală.

În procedura camerei preliminare în primă instanţă, în temeiul art.344-art.345 cod procedură penală, inculpatul [...] a formulat cereri şi excepţii cu privire la privire la nelegalitatea rechizitoriului, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organul de urmărire penală.

Contestând soluţia judecătorului de cameră preliminară de respingere a cererilor şi excepţiilor de nelegalitate, inculpatul [...] a reiterat criticile cu privire la nelegalitatea actului de inculpare şi încălcarea dreptului la apărare, nulitatea probelor obţinute astfel.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, pe baza actelor dosarului, prin prisma criticilor formulate de către contestator şi din oficiu, Curtea – judecătorul de cameră preliminară constată contestaţia neîntemeiată pentru argumentele expuse în continuare.

Raportat la obiectul criticii - verificarea legalităţii actului de inculpare ca act de urmărire penală presupune corespondenţa cu exigenţele art.328-art.329 cod procedură penală.

Ori, referirile la redactarea deficitară a rechizitoriului sunt neîntemeiate deoarece actul de sesizare conţine toate elementele obligatorii prevăzute de art. 328 rap. la art.286 alin.(2) cod procedură penală printre care datele referitoare la fapte, descrierea acestora, încadrarea juridică, probele şi mijloacele de probă, la profilul moral şi de personalitate al inculpaţilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare şi a fost verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei de procurorul şef-serviciu şi nu sunt aspecte de încălcare a competenţei materiale sau teritoriale.

Descrierea faptelor presupuse a fi comise de către contestatorul inculpat [...] este de o manieră rezonabilă, procurorul a redat fiecare act material în parte – data, locul, participanţii, obiectul infracţiunilor - conform expozitivului rechizitoriului, prezentarea cadrului legislativ şi de ansamblu a activităţii infracţionale, expunerea în concret a actelor materiale cu indicarea şi analiza probelor, precum şi încadrarea juridică a acestora, şi anume, sintetizând:

- în cursul anului 2006, inculpatul [...] a sprijinit grupul infracţional organizat constituit de [...], [...] şi [...], ce avea ca  scop obţinerea de foloase materiale, prin desfăşurarea de activităţi de evaziune fiscală şi spălare de bani, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „sprijinire a unui grup infracţional organizat” prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.5 cod penal.

- în perioada septembrie – decembrie 2006, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, în mai multe rânduri, în calitate de administrator la SC [...] SRL, inculpatul [...] a desfăşurat activităţi comerciale de vânzarea de produse cerealiere şi piese auto, obţinând venituri în valoare de 425.821,20 lei, pe care nu le-a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii, prejudiciind bugetul consolidat al statului cu suma de 135.985,70 lei, din care TVA în cuantum de 78.841.03 lei şi impozit pe profit în valoare de 57.144,67 lei, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit.b şi alin.3 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 al.2 cod penal ( 1969) şi art.5 cod penal.

- în cursul anului 2006, în mai multe rânduri, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în calitate de administrator la SC [...] SRL, inculpatul [...] a disimulat adevărata natură a circulaţiei sumelor de bani, provenind din evaziune fiscală, pe care le-a retras, în numerar, din contul societăţii, deschis la Banca [...] S.A, cunoscând provenienţa lor ilicită, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „spălare de bani” prev. de art. art.23 alin.l lit.b din Legea 656/2002, cu aplic.art.41 al.2 cod penal.(1969) şi art.5 cod penal.

În concluzie, susţinerile contestatorului privind descrierea faptelor, respectiv a actelor imputate acestuia sunt neîntemeiate.

Contestatorul a invocat nerespectarea dreptului la apărare deoarece nu i s-ar fi adus la cunoştinţă calitatea de suspect pentru infracţiunea de „spălare de bani” şi nici calitatea de suspect şi inculpat pentru infracţiunea de „sprijinire a unui grup infracţional”.

Conform art.10 cod procedură penală, este consacrat dreptul la apărare al părţilor şi subiecţilor procesuali principali în virtutea căruia „suspectul are dreptul de a fi informat de îndată şi înainte de a fi ascultat despre fapta pentru care se efectuează urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia”.Dispoziţia generală este completată cu dispoziţiile din partea specială, respectiv art.307 cod procedură penală care prevede că organul de urmărire penală are obligaţia de a aduce la cunoştinţă calitatea de suspect persoanei cercetate înainte de prima sa audiere, dar şi art.311 cod procedură penală privind obligaţia de informare a suspectului (învinuitului conform codul de procedură penală din 1969) în cazul extinderii urmăririi penale sau schimbării încadrării juridice. Deci, din cele 3 dispoziţii legale, trebuie să înţelegem că suspectul/inculpatul are dreptul la apărare care presupune şi asistarea personală sau prin apărători la efectuarea unora dintre actele de urmărire penală, însă trebuie ca şi organul de urmărire penală să aibă posibilitatea determinării momentului îndeplinirii obligaţiei prev. de art.307, art.311 cod procedură penală aşa încât să nu fie periclitată nici ancheta.

Prin rezoluţia din 18.07.2012, confirmată de procuror, conform codului de procedură penală din 1969 sub incidenţa căruia se desfăşurau cercetările, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit. c) din Lg. nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.(2) cod penal din 1969, iar prin ordonanţa nr.189/P/2009 din 29.05.2014, potrivit codului de procedură actual, intrat în vigoare la 01.02.14, procurorul a dispus extinderea urmăririi penale faţă de contestator şi pentru comiterea infracţiunii de „evaziune fiscală” prev. de art.9 alin.1 lit.b) din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.(2) cod penal din 1969 şi art.5 cod penal (la 01.02.2014, intrând în vigoare şi noul cod penal).

Ori, potrivit obligaţiilor prevăzute de codul de procedură actual, prin procesul-verbal din 03.06.2014, i s-a adus la cunoştinţă contestatorului că are calitatea de suspect pentru comiterea infracţiunii de „evaziune fiscală”, precum şi drepturile aferente.

Ulterior, prin ordonanţa din 16.06.14, procurorul a dispus extinderea cercetărilor şi pentru infracţiunea de „spălare de bani” prev. de art.23 alin.1 lit.b) din Lg. nr.656/2002 cu aplic. art.41 alin.(2) cod penal din 1969 şi art.5 cod penal şi prin ordonanţa din 20.04.15, punerea în mişcare a acţiunii penale pentru cele 2 infracţiuni.

Conformându-se obligaţiilor prev. de art.309 alin.(2) - art.311 alin.(3) cod procedură penală (prin care nu se stabileşte şi un termen), procurorul a adus la cunoştinţă, prin procesul-verbal din 20.05.2015, noile fapte pentru care a extins urmărirea şi calitatea de inculpat pentru infracţiunile supuse urmăririi penale;deşi, trecuse o perioadă mai îndelungată de la extinderea urmăririi penale până la informarea contestatorului cu privire la faptele noi, nu se poate reţine vreo culpă în realizarea obligaţiei de către organele de urmărire penală deoarece la data de 23.06.14 (conform declaraţiei dată la data de 03.06.14 şi procesului-verbal aflate la dosar), s-a admis cererea apărării de a depune înscrisuri de la organele fiscale în cel mai scurt timp, iar, la data de 24.04.2015 i s-a acordat un nou termen pentru administrarea acestora şi nu s-a putut proceda la informarea suspectului despre noile fapte deoarece nu era asistat de avocatul ales, activitate care s-a efectuat, astfel, la 20.05.2015.Şi în fine, prin ordonanţa emisă la data de 21.01.2016, considerând pe baza probelor administrate participarea contestatorului şi la infracţiunea de „sprijinire a unui grup infracţional organizat” prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art.5 cod penal, procurorul a extins şi a pus în mişcare acţiunea penală cu privire la aceasta, iar, în raport de decizia Curţii Constituţionale, nr.265/06.05.14, a schimbat încadrarea juridică pentru infracţiunea de „evaziune fiscală” aplicând legea penală mai favorabilă.

Ca urmare, la data de 29 ianuarie 2016, inculpatul a fost informat atât cu privire la fapta pentru care s-a extins urmărirea penală, respectiv calitatea de inculpat, referitor la schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea de „evaziune fiscală”, precum şi în ceea ce privesc drepturile şi obligaţiile legale, înmânându-i-se un exemplar sub semnătură, în prezenţa apărătorului ales - dl. Avocat [...], în substituirea dlui avocat [...], uzând de dreptul la tăcere, conform declaraţiei de la dosar; câtă vreme organele de urmărire penală au făcut aplicarea art.309 alin.(2) - art.311 alin.(3) cod procedură penală, inculpatul fiind informat cu privire la infracţiunile imputate şi dreptul la o apărare calificată şi efectivă, aspecte menţionate în procesul-verbal de consemnare a declaraţiei de inculpat, nu mai este necesar şi un proces-verbal numai pentru comunicarea drepturilor şi obligaţiilor, art.108 cod procedură penală obligând la încheierea unui asemenea act numai când „suspectul /inculpatul nu poate ori refuză comunicarea acestora în scris”.

În concluzie, în condiţiile în care a beneficiat de asistenţă juridică calificată asigurată de apărători aleşi care au putut consulta dosarul de urmărire penală, solicitând, ca urmare, şi depunerea de înscrisuri, cerere admisă, în care contestatorul s-a prevalat de dreptul la tăcere pe tot parcursul urmăririi penale, critica privind nerespectarea dreptului la apărare nu este admisibilă şi nu există niciun motiv pentru a aprecia că nu ar fi avut o apărare efectivă.

Pentru considerentele expuse, fiind neîntemeiate criticile contestatorului inculpat [...], contestaţia este nefondată şi, în temeiul art.4251 alin.(7) pct.1 lit. b) cod procedură penală, va fi respinsă.

În baza art.275 alin.(2) cod procedură penală, contestatorul va fi obligată la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.