Anulare decizie de impunere. Conditionarea cotei de redeventă minieră de renegocierea licentei de concesiune si de încheierea actului aditional de modificare a licentei. Neinitierea procedurii de renegociere a licentei de către autoritatea competentă.

Aplicarea dispozitiilor OUG nr. 101/2007 în ceea ce priveşte cota de redevenţă datorată de reclamantă este condiţionată de renegocierea licenţei de concesiune şi de încheierea actului adiţional de modificare/completare a licenţei între autoritatea competentă şi titular, în condiţiile art. IV din ordonanţă, procedură care în cauză nu a fost urmată.

Noua cotă de redevenţă nu poate fi aplicată din oficiu de către organul fiscal, câtă vreme obligaţia de a iniţia procedura de renegociere a licenţei revenea autorităţii competente, care trebuia să notifice titularul cu privire la data renegocierii şi modificările/completările corespunzătoare, situaţie în care neplata redevenţei majorate nu poate fi imputată titularului licenţei.

Art.31 lin.1 din Legea minelor nr. 61/1998

Art. 45 alin.1 lit. c din Legea minelor nr. 85/2003

OUG nr. 101/2007

Art.117 alin.1 lit. f Cod procedură fiscală

Prin cererea formulată la data de 01.09.2015 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa – Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr. 5722/118/2015, reclamanta S.C. [...] S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa anularea deciziei nr. 209/02.03.2015 emise de pârâtă în soluţionarea contestaţiei formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale nr. …/18.12.2014, cu consecinţa anulării deciziei de impunere nr. …/18.12.2014 cu privire la suma de 46.037 lei reprezentând: redevenţă minieră în cuantum de 21.407 lei; dobânzi/majorări de întârziere aferente în cuantum de 21.419 lei; penalităţi de întârziere aferente în cuantum de 3.211 lei şi a raportului de inspecţie fiscală … din data de 18.12.2014, precum şi restituirea sumei de 46.037 lei.

Prin Sentinţa  civilă nr. 1777/23.12.2015 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea, a anulat decizia nr. 209/02.03.2015 emisă de pârâtă de soluţionare a contestaţiei, cu consecinţa anulării deciziei de impunere nr. …/18.12.2014 şi a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 46.037 lei ca neîntemeiat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs – reclamanta SC [...] SA şi pârâta ANAF – DGRFP GALAŢI – AJFP CONSTANŢA, care au criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul motivului de casare prevăzut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă.

Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile disp. art.499 NCPC, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art.425 alin.1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

În referire la recursul formulat de recurenta reclamanta SC [...] SA:

Arată recurenta reclamantă că instanţa de fond în mod nelegal a respins cererea având ca obiect restituirea sumei de 46.037 lei, deşi reclamanta a făcut dovada că a achitat-o de bună voie. Consecinţa anulării actelor administrative fiscale atacate o reprezintă restituirea sumei de 46.037 lei, care a fost achitată de către Societatea [...] SA.

Prin urmare, apreciază recurenta că în mod greşit instanţa de fond a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat reţinând în esenţă că nu a făcut dovada plăţii acestei sume.

Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate şi admiterea cererii de restituire a sumei de 46.037 lei.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat.

În referire la recursul formulat de pârâta ANAF – DGRFP GALAŢI – AJFP CONSTANŢA:

Apreciază pârâta recurentă că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident în speţă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct.8 Cod procedură civilă.

Astfel, litigiul dedus judecăţii are ca obiect legalitatea redevenţei de 10%, stabilită în sarcina reclamantei de inspecţia fiscală din cadrul DGRFP Galaţi - AJFP Constanţa pentru perioada 01.01.2009 - 15.07.2009 supusă controlului.

Arată recurenta că noul procent de redevenţă minieră de 10% cuvenit bugetului de stat a fost stabilit prin OUG nr. 101/2007 (în forma pentru perioada supusă controlului), act normativ care a modificat condiţiile de valabilitate a licenţelor şi a cotelor procentuale pentru calculul redevenţei miniere - „redevenţa minieră cuvenită bugetului de stat se stabileşte, la încheierea licenţei ori la eliberarea permisului de exploatare, la o cotă procentuală din valoarea producţiei miniere, după cum urmează: 10 % pentru roci utile, cu excepţia rocilor ornamentale şi a pietrelor preţioase şi semipreţioase, la care cota este de 3%.”

În baza licenţei nr. 1117/2000, reclamanta a calculat şi virat la bugetul de stat redevenţa miniera utilizând cota procentuală de 2%, aşa cum prevedea licenţa, şi după apariţia OUG nr. 101/2007, în opinia sa procentul de 10% aplicându-se de la momentul renegocierii licenţei, ceea ce în cauză nu s-a realizat. Tot astfel, reclamanta a susţinut că deţine avizele de exploatare nr. ..., până la intrarea în vigoare a licenţei de exploatare nr. 1117/2000.

Solicită instanţei a înlătura aceste apărări întrucât dispoziţiile art. IV alin.1 din OUG nr. 101/2007 obligă la renegocierea unei licenţe aflate în vigoare în conformitate cu prevederile acestui act normativ.

Omisiunea autorităţii competente în stabilirea noului procent de redevenţă minieră nu conduce la concluzia că reclamantei nu i se aplică prevederile legale în materie, în vigoare de la data publicării OUG nr. 101/2007 (12.10.2007).

Prin urmare, la data intrării în vigoare a OUG nr. 101/2007 reclamanta desfăşura activitate în baza licenţei de exploatare nr. 1117/2000, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. IV alin.1 din OUG nr. 101/2007 – „de concesiune - intrate în vigoare se negociază în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Potrivit acestor dispoziţii legale, autoritatea competentă Agenţia Naţională de Resurse Minerale şi reclamanta aveau obligaţia de a renegocia condiţiile în care a fost încheiată licenţa de exploatare nr. 1117/2000, inclusiv cotele procentuale de redevenţă minieră întrucât, odată cu intrarea în vigoare a OUG nr. 101/2007, noul procent de redevenţă miniera este de 10% din valoarea producţiei miniere.

Faptul că între cele două nu s-a realizat această renegociere nu îndreptăţeşte reclamanta să eludeze prevederile legale menţionate.

Aşa fiind, apreciază recurenta pârâtă, în mod corect inspecţia fiscală a stabilit în sarcina reclamantei redevenţa minieră datorată bugetului de stat prin aplicarea cotei de 10% la valoarea producţiei, pe perioada 01.01.2009 - 15.07.2009, stabilind o obligaţie suplimentară de plată în sumă de 21.407 lei la care se adaugă dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate cu consecinţa respingerii acţiunii ca nefondată.

Prin întâmpinare, SC [...] SA a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat.

Analizând cauza sub aspectul criticilor susţinute, Curtea constată că doar recursul declarat de reclamantă este întemeiat, urmând ca recursul declarat de pârâtă să fie respins ca nefondat.

În ceea ce priveşte redevenţa minieră datorată de reclamantă pentru perioada controlată (01.01.2009 – 15.07.2009), calculată de către organul fiscal prin aplicarea cotei de 10% prevăzute de dispozi?iile art. 45 alin.1 lit. c din Legea minelor nr. 85/2003 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 101/2007, Curtea reţine că în mod corect judecătorul fondului a stabilit că noul procent nu poate fi aplicat atâta timp cât nu a avut loc o renegociere a licenţei de exploatare şi nu s-a procedat la încheierea unui act adiţional în acest sens, conform art. IV din OUG nr. 101/2007. 

Astfel, reclamanta este titulara licenţei de exploatare nr. 1117/2000 acordate de Agenţia Naţională de Resurse Minerale, licenţă neintrată în vigoare, întrucât nu a fost aprobată de Guvern şi publicată în Monitorul Oficial, astfel încât reclamanta şi-a desfăşurat activitatea minieră în baza avizelor de exploatare nr. S-553/01.12.2008 pentru anul 2009 şi S-553/09.12.2008 pentru anul 2010.

Redevenţa minieră datorată de reclamantă este cea stabilită potrivit art.31 lin.1 din Legea minelor nr.61/1998, în vigoare la data acordării licenţei de exploatare, respectiv cota de 2% din valoarea producţiei miniere realizate anual, având în vedere şi dispoziţiile art.60 alin.1 din Legea nr.85/2003 potrivit cu care prevederile licenţelor de explorare şi/sau exploatare încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi şi aprobate sau în curs de aprobare de către Guvern rămân valabile pe întreaga lor durată, în condiţiile în care au fost încheiate”.

Curtea apreciază, în acord cu opinia primei instanţe, că aplicarea dispoziţiile OUG nr. 101/2007 în ceea ce priveşte cota de redevenţă datorată de reclamantă este condiţionată de renegocierea licenţei de concesiune şi de încheierea actului adiţional de modificare/completare a licenţei între autoritatea competentă şi titular, în condiţiile art. IV din ordonanţă, procedură care în cauză nu a fost urmată.

Curtea apreciază că noua cotă de redevenţă nu poate fi aplicată din oficiu de către organul fiscal, câtă vreme obligaţia de a iniţia procedura de renegociere a licenţei revenea autorităţii competente, care trebuia să notifice titularul cu privire la data renegocierii şi modificările/ completările corespunzătoare, situaţie în care neplata redevenţei majorate nu poate fi imputată titularului licenţei.

Referitor la restituirea sumei de 46.037 lei, se reţine că reclamanta a făcut dovada în faţa instanţei de recurs că această sumă a fost a fost încasată de către organul fiscal urmare a popririi dispuse la data de 19.05.2015, astfel că, drept consecinţă directă a anulării titlului de creanţă, partea este îndreptăţită la recuperarea sumelor achitate fără existenţa unui temei valabil.

 Curtea reţine totodată că, în conformitate cu art.117 alin.1 lit. f Cod procedură fiscală, se restituie debitorului, la cerere, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii, astfel că recunoaşterea dreptului reclamantei la restituirea sumelor nu este de natură a înlătura aplicabilitatea Ordinului nr.1899/2004, ce reglementează procedura efectivă de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget. 

 Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurenta pârâtă sunt nefondate, urmează a respinge recursul declarat de aceasta ca atare, în baza art.496 alin.1 Cod procedură civilă. În egală măsură, văzând că motivele invocate de reclamantă sunt întemeiate, urmează a admite recursul acesteia, în baza art.496 şi 498 alin.1 Cod procedură civilă; instanţa va casa în parte hotărârea recurată şi, rejudecând, va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 46.037 lei către reclamantă. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii.

Domenii speta

Spete similare