Conflict negativ de competenţă. Acţiune în pretenţii derivată din executarea unui contract de concesiune încheiat între un cabinet veterinar şi o autoritate publică

Obiectul dosarului a fost deja stabilit cu autoritate de lucru judecat ca fiind determinat de pretenţii rezultate din executarea unui contract de concesiune ce are natura unui act administrativ asimilat şi este reglementat, sub aspectul competenţei, de dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

În rezolvarea conflictului de competenţă, Curtea a avut în vedere calitatea părţilor şi natura litigiului dedus judecății.

În acest sens, Curtea a reținut că litigiul ce formează obiectul este unul între o persoană juridică de drept privat, reclamantul Cabinet Medical Veterinar şi o persoană juridică de drept public, respectiv autoritatea naţională şi autoritatea judeţeană sanitar veterinară şi pentru siguranţa alimentelor ANSVSA şi DJSVSA.

Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 160/1998, medicii veterinari cu drept de liberă practică îşi pot desfăşura activitatea independent, atât ca persoane fizice autorizate, cât şi ca persoane juridice.

Conform art. 28 din aceeaşi lege, în exercitarea profesiei sale, medicul veterinar cu drept de liberă practică se organizează şi funcţionează fie în cadrul cabinetului medical-veterinar, în una dintre următoarele forme: 1. cabinet medical-veterinar; 2. cabinete medical-veterinare asociate; fie în cadrul societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu obiect principal de activitate activităţile veterinare.

Art. 29 alin. 1 din Legea nr. 160/1998 prevede că cabinetul medical-veterinar este unitatea fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medical-veterinare.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul este Cabinet Medical Veterinar care funcţionează ca persoană fizică autorizată, având cod unic de identificare şi cod fiscal.

Activitatea desfăşurată de medical veterinar în cadrul Cabinetului Medical Veterinar este una profesională, are scop lucrativ şi constă în asigurarea serviciilor de medicină veterinară.

Conform art. 3 C.civ. sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către o persoană, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.

În dosarul de faţă este vorba, așadar, de un litigiu ce se desfăşoară între un profesionist şi o instituţie publică, litigiu izvorât din raporturile juridice contractuale şi a unor dispoziţii legale speciale.

Curtea a apreciat că secţia civilă, respectiv instanţa civilă de drept comun avută în vedere de prevederile art. 8 alin 2 din Legea nr. 554/2004 trebuie nuanţată în funcţie de calitatea părţilor şi natura litigiului dedus judecăţii, pentru că atunci când este vorba de o acţiune ce priveşte un profesionist (organizat ca persoană fizică autorizată sau într-o altă formă profesională şi desfăşoară o activitate specifică înregistrată fiscal) şi activitatea comercială/profesională desfăşurată de acel profesionist, este de competenţa Secţiei a II-a civilă (specializată în litigiile cu profesioniştii). În măsura în care acţiunea vizează un profesionist, dar nu raporturile sale profesionale, ci pe cele legate de recunoaşterea şi întinderea drepturilor sale civile patrimoniale sau nepatrimoniale,  competenţa va reveni Secţiei I Civilă.

Pentru aceste motive Curtea a stabilit că în speţă, competența de soluționare a cauzei revine Secției a II-a civilă a Tribunalului (completurile specializate în materia litigii cu profesioniştii), secție căreia îi va fi trimis dosarul pentru soluționare.

Sentinţa civilă nr. 26 din 27 septembrie 2021 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului ..., Secţia a II-a de Contencios Administrativ şi Fiscal, la data ... sub dosarul nr. ..., reclamantul Cabinet de Medicină Veterinară (CMV), a solicitat  obligarea pârâtei ..., la plata sumei de 70.000 datorată conform art. IV alin. 1 din Legea nr. 236/2019, cu dobânda legală şi rata inflaţiei.

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004.

Legal infirmată asupra acţiunii îndreptate împotriva sa, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale raportat la prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin cerere completatoare, reclamantul a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă şi a DSVSA.

Prin sentința civilă nr. ..., Tribunalul ... a admis excepția necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, Secţia pentru Cauze de Contencios Administrativ şi Fiscal, la data ..., sub dosarul nr. ...

Prin sentinţa civilă nr. ... a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Galaţi, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului B - Secţia Civilă.

În motivare, s-a reţinut că între părţi a fost încheiat un contract de concesiune şi două acte adiţionale, reglementate de O.G. nr. 42/2004, Legea nr. 127/2005, Legea nr. 160/1998, Legea nr. 219/1998 şi HG nr. 1415/2009.

Totodată, s-a reţinut că contractul de concesiune invocat în cauză are natura unui act administrativ asimilat, iar pretenţiile reclamantului decurg din executarea acestui contract, astfel că competenţa de soluţionare este determinată de Legea nr. 554/2004.

S-a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 şi cele ale art. 53 alin. 11 din Legea nr. 101/2016 iar competenţa materială aparţine secţiei civile a tribunalului. 

Dosarul a fost înregistrat la data ... pe rolul Tribunalului B, Secţia a II-a Civilă de Contencios Administrativ şi Fiscal.

Prin Încheierea de cameră de consiliu din data ... s-a dispus trimiterea dosarului spre soluţionare Secţiei I Civile a Tribunalului.

 În motivare, s-a reţinut că sunt aplicabile prevederile art. 200 alin. 2 C.proc.civ. faţă de împrejurarea că dosarul a fost stabilit în competenţa Secţiei I civile a Tribunalului B conform dispoziţiei consemnate în decizia Curţii de Apel Galaţi.

 Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B, Secţia I civilă la data ..., sub nr. ...

La termenul de judecată din data ..., Secţia I civilă a Tribunalului B a invocat din oficiu necompetenţa sa material procesuală în soluţionarea cauzei, iar prin Încheierea de şedinţă de la acel termen a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secţiei I civile şi înaintarea dosarului la Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi instanţe. Prin încheierea din data ... s-a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale şi s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între secţiile tribunalului, dispunându-se înaintarea dosarului la Curtea de Apel Galaţi, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Secţia I civilă a Tribunalului B a arătat că obiectul cauzei este reprezentat de punerea în executare a unui contract de concesiune care are natura  unui act administrativ asimilat, devenind aplicabile, astfel cum a stabilit Curtea de Apel Galaţi, dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 şi art. 53 alin. 11 din Legea nr. 101/2016.

S-a mai reţinut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile speţei dispoziţiile Legii nr. 101/2016, care potrivit Deciziei 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este o lege specială şi derogatorie de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, dar şi în raport cu Legea nr. 554/2004, ce constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ, câtă vreme reglementează, potrivit dispoziţiilor exprese cuprinse în art. 1, remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, această lege aplicându-se, totodată, şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor.

S-a mai reţinut, conform prevederilor art. 53 din Legea 101/2016 şi faptul că din acestea ar rezulta că competenţa soluţionării cauzelor privind încheierea contractului, respectiv executarea acestuia a fost partajată între completurile specializate în soluţionarea litigiilor de contencios administrativ, respectiv litigiilor cu profesionişti.

S-a mai arătat că în aceste condiţii, competenţa materială procesuală de soluţionare a cauzei (căreia i se subsumează şi competenţa specializată) nu revine instanţei civile de drept comun, ci completelor specializate în soluţionarea litigiilor cu profesionişti.

S-a mai amintit şi Hotărârea colegiului de conducere a Tribunalului B nr.  ...

Pentru aceste considerente, s-a declinat competenṭa funcṭională în favoarea Secṭiei a II-a civile a Tribunalului B şi constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă s-a înaintat dosarul instanţei ierarhic superioare.

La Curtea de Apel Galaţi, dosarul a fost înregistrat la data ..., sub dosarul nr. ...

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două secţii ale unui tribunal din subordinea sa, Curtea de Apel urmează a constata că, în cauză, competenţa de soluţionare a recursului aparţine Secţiei a II-a Civilă a Tribunalului B pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 136 C.proc.civ., dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești. Conflictul se va soluționa de secția instanței superioare corespunzătoare secției înaintea căreia s-a ivit conflictul.

Art. 133 pct. 2 C.proc.civ. prevede că există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Dat fiind că Secția a I-a Civilă a Tribunalului B a apreciat că nu deține specializarea necesară pentru judecarea cauzei, declinându-și competența în favoarea Secției a II-a Civilă a aceleiași instanțe, care la rândul său a arătat că este necompetentă să soluţioneze, Curtea constată că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 136 rap. la art. 133 pct. 2 și art. 135 C.proc.civ. anterior arătate, deoarece acestea și-au repudiat reciproc specializarea spre a judeca acţiunea formulată de reclamantul CMV.

În rezolvarea acestui conflict de competență materială procesuală (funcțională), Curtea va porni de la obiectul acţiunii, care este deja stabilit cu autoritate de lucru judecat ca fiind determinat de pretenţii rezultate din executarea unui contract de concesiune ce are natura unui act administrativ asimilat şi este reglementat, sub aspectul competenţei, de dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Totodată, în rezolvarea conflictului de competenţă, Curtea va avea în vedere calitatea părţilor şi natura litigiului dedus judecății.

În acest sens, Curtea reține că litigiul ce formează obiectul dosarului nr. ...  al Tribunalului B este unul între o persoană juridică de drept privat, reclamantul Cabinet Medical Veterinar şi o persoană juridică de drept public, respectiv ANSVSA şi DJSVSA.

Potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 160/1998, medicii veterinari cu drept de liberă practică îşi pot desfăşura activitatea independent, atât ca persoane fizice autorizate, cât şi ca persoane juridice.

Conform art. 28 din aceeaşi lege, în exercitarea profesiei sale, medicul veterinar cu drept de liberă practică se organizează şi funcţionează fie în cadrul cabinetului medical-veterinar, în una dintre următoarele forme: 1. cabinet medical-veterinar; 2. cabinete medical-veterinare asociate, fie în cadrul societăţilor reglementate de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu obiect principal de activitate activităţile veterinare.

Art. 29 alin. 1 din Legea nr. 160/1998 prevede că cabinetul medical-veterinar este unitatea fără personalitate juridică, furnizoare de servicii medical-veterinare.

Din actele dosarului rezultă că reclamantul este Cabinet Medical Veterinar, care funcţionează ca persoană fizică autorizată, având CUI şi cod fiscal nr. …

Prin urmare, activitatea desfăşurată de medicul veterinar … în cadrul Cabinetului Medical Veterinar, este una profesională, are scop lucrativ şi constă în asigurarea serviciilor de medicină veterinară.

Conform art. 3 C.civ. sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către o persoană, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ.

În dosarul de faţă este vorba, așadar, de un litigiu ce se desfăşoară între un profesionist şi o instituţie publică, litigiu izvorât din raporturile juridice contractuale şi a unor dispoziţii legale speciale.

Prin Decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, dihotomia profesionist/neprofesionist nu mai este suficientă pentru a determina competența instanței specializate (tribunalul specializat/secția specializată), fiind necesar a se apela la cele patru tipuri de cauze enumerate exemplificativ (nu limitativ) prin art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil cu modificările și completările ulterioare, precum și la criteriile - obiect și natură - pentru a include în sfera de competență materială procesuală a instanțelor/secțiilor specializate alte cauze decât cele enumerate exemplificativ de art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.

Acest lucru rezultă cu prisosință din conținutul deciziei mai sus menționate în care se arată că  competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:  a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv şi mandat ad-hoc; b) cererile în materia societăților comerciale şi a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;  d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Toate litigiile enumerate de textul legal mai sus citat vizează activitatea economică a profesioniștilor, astfel cum este definită această categorie prin art. 3 alin. 2 C.civ., adică a foștilor comercianți, cu excepția celor care exercită profesii liberale și a celor fără scop lucrativ.

Potrivit criteriului activității economice, intră în competența secțiilor/instanțelor specializate acele litigii generate de activitatea economică a categoriei de profesioniști mai sus arătată (adică foștii comercianți), respectiv activitatea de producție, distribuție și consum ale bunurilor materiale și ale serviciilor, inclusiv litigiile între acești profesioniști și consumatorii bunurilor și serviciilor produse/prestate de aceștia.

Cererea dedusă judecății în prezenta cauză nu poate fi circumscrisă niciunuia dintre litigiile prevăzute cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, dar, pe de altă parte, este evident că ea are legătură atât cu activitatea profesională şi economică a reclamantului şi decurge din executarea unui contract de concesiune.

Pentru considerentele anterioare, Curtea apreciază că secţia civilă respectiv instanţa civilă de drept comun avută în vedere de prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 trebuie nuanţată în funcţie de calitatea părţilor şi natura litigiului dedus judecăţii, pentru că atunci când este vorba de o acţiune ce priveşte un profesionist (organizat ca persoană fizică autorizată sau într-o altă formă profesională şi desfăşoară o activitate specifică înregistrată fiscal) şi activitatea comercială/profesională desfăşurată de acel profesionist, este de competenţa Secţiei a II-a civilă (specializată în litigiile cu profesioniştii). În măsura în care acţiunea vizează un profesionist, dar nu raporturile sale profesionale, ci pe cele legate de recunoaşterea şi întinderea drepturilor sale civile patrimoniale sau nepatrimoniale,  competenţa va reveni Secţiei I Civilă.

Prin urmare, Curtea urmează a stabili că în speţa de faţă competența de soluționare a cauzei revine Secției a II-a civilă a Tribunalului B (completurile specializate în materia litigii cu profesioniştii), secție căreia îi va fi trimis dosarul pentru soluționare.

Domenii speta

Spete similare