Cerere de repunere în termenul de apel. Noţiunea de „cauză temeinică de împiedicare”

Prin sentinţa penală nr. 656/29.09.2015, Tribunalul Dolj, în baza art. 211 alin. 1 şi 2 teza 1 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. a condamnat inculpatul V.D.M.  la pedeapsa de 5 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.P. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 213 alin. 1 N.C.P. cu aplic. art. 5 N.C.P. a fost condamnat inculpatul V.D.M.  la pedeapsa de 2 ani închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.P. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 38 alin. 1 N.C.P., art. 39 alin. 1 lit. b N.C.P. şi art. 45 alin. 3 lit. a N.C.P. au fost contopite pedepsele şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, rezultând în final pedeapsa de 5 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.P. după executarea pedepsei principale. În baza art. 65 N.C.P. i-a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă accesorie exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b N.C.P. S-a luat act că partea vătămată T.F.D. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut în fapt, că în luna aprilie 2007, a ajuns în Italia persoana vătămată minoră T. F.D. (16 ani), însoţită de către inculpatul V.D.M.  şi concubina acestuia G.E. B., deplasarea acesteia din România în Italia făcându-se cu un microbuz condus de tatăl inculpatului, V.Ş.. Persoana vătămată minoră T.F.D. nu a achitat contravaloarea transportului pe care urma să îl achite după ce inculpatul V.D.M.  îi va găsi un loc de muncă şi nu a avut procură notarială din partea părinţilor pentru a-i fi permisă ieşirea din ţară în mod legal, singurul document avut fiind cartea de identitate care s-a aflat în posesia inculpatului V.D.M. , care l-a înmânat lui B.D. după ce au ajuns în Italia. Partea vătămată ajunsese, anterior plecării în Italia, să îl cunoască pe inculpat prin intermediul martorei J. M. şi a locuit la acesta timp de o săptămână. După sosirea în Italia, partea vătămată a fost cazată de către inculpatul V.D.M.  şi a locuit împreună cu acesta şi cu G.E.B. într-un imobil cu etaj, în care, la parter,  locuiau şi inculpaţii dintr-un alt dosar penal, C.V. şi D. (fostă M.) L. Ş.

 În ziua următoare sosirii în Italia, persoana vătămată minoră T.F.D. a aflat de la minora V.I. că urmează să i se ceară să practice prostituţia de către B.D. şi B.A., aspect confirmat de către inculpatul V.D.M.  şi C. V., care i-au spus că pentru acest lucru a fost adusă în Italia. Timp de aproximativ o lună de zile, persoana vătămată minoră T.F.D. s-a prostituat împreună cu minora V.I. şi cu G.E.B., fiind transportate în zona Pometzia, strada Santa Palomba, cu un autoturism condus alternativ de B.D., C.V. sau de inculpatul V.D.M.

Banii obţinuţi din întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţii de către persoana vătămată minoră T.F.D. şi de minora V.I. au fost daţi persoanei trimisă în judecată B.D., iar banii obţinuţi în acelaşi mod de către G.E.B. erau daţi inculpatului V.D.M. . Persoana vătămată minoră T.F.D. a cunoscut-o în aceste împrejurări pe martora B. (fostă C.) I. M., care a practicat prostituţia de bună-voie, împreună cu C.D.M.. Persoana vătămată minoră T.F.D., după aproximativ o lună, timp în care a fost trimisă zilnic să se prostitueze, a reuşit să fugă cu ajutorul unui cetăţean albanez, care i-a recuperat şi actul de identitate de la B.D.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat cerere de repunere în termenul de apel inculpatul V.D.M. , întemeiată pe dispoziţiile art. 411 C.p.p.

A arătat în motivarea cererii că apreciază ca îndeplinite condiţiile prev. de art. 411 C.p.p. pentru că a existat, în situaţia condamnatului apelant, o cauză de împiedicare a formulării căii de atac, generată de faptul că nu a cunoscut că a fost cercetat penal, că s-a emis rechizitoriul şi judecat pentru infracţiunile de trafic de minori şi proxenetism. Aşadar, nu a fost prezent la niciun termen de judecată în faţa instanţei de fond, potrivit încheierilor de şedinţă care consemnează lipsa inculpatului şi mai mult, se observă din procedura de citare cu acesta, că apelantul nu a primit niciodată citaţiile în cauză. De asemenea, a mai precizat că hotărârea de condamnare pronunţată de Tribunalul Dolj nu i-a fost comunicată, în acest sens existând dovada în dosarul de executare în sensul că nu a luat act de sentinţa respectivă, aflând că a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 5 ani şi 8 luni închisoare când a încercat să intre în ţară la data de 28.04.2016, fiind reţinut la punctul de trecere Nădlac, moment în care i s-a comunicat de autorităţile vamale că pe numele lui există un mandat de executare al pedepsei închisorii.

Apelul împotriva acestei hotărâri de condamnare a fost declarat la data de 06.05.2016, deci în termenul de 10 zile de la momentul la care a luat la cunoştinţă despre hotărârea de condamnare.

Apelantul a mai arătat în dezbateri că înţelege că nu sunt întrunite condiţiile de redeschidere a procesului penal în  caz de judecare în lipsă, atâta timp cât în cursul cercetării penale a avut un avocat desemnat, a fost prezent în ţară, audiat în calitate de inculpat, fiind chiar sub imperiul măsurii preventive a controlului judiciar pe o perioadă de 3 luni.

Cererea de repunere în termenul de apel este nefondată.

Potrivit art. 411 alin. 1 C.p.p., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia. Or, printr-o cauză temeinică de împiedicare legiuitorul a avut în vedere o împrejurare independentă de voinţa părţii, care nu a putut să fie nici prevăzută nici înlăturată şi care constituie un obstacol pentru parte de a declara apel. Împrejurarea că persoana condamnată a decis să părăsească teritoriul ţării ştiind că este începută urmărirea penală împotriva sa, fără a comunica organelor de anchetă şi, potrivit susţinerilor sale, nici măcar altor persoane, noua adresă la care poate fi găsit, nu reprezintă o cauză reală şi temeinică de împiedicare a declarării apelului.

În consecinţă, se va respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de apel şi ca tardiv apelul declarat împotriva sentinţei penale nr. 656 pronunţată la data de 29.09.2015 de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 13627/63/2014.

Domenii speta

Spete similare