Contestaţie la executare

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ  Nr. 1902/2013

Şedinţa publică de la 11 Septembrie 2013

Obiectul cauzei:contestaţie la executare

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin cererea de chemare în judecată, contestaţie la executare (f.2-3) înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.01.2013 sub nr. 234/216/2013, reclamantul-contestator S.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii-intimaţi F.L. , F.N. şi F.E. , anularea actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că actele de executare întocmite de executorul judecătoresc în dosarul de executare 159/E/2009, precum şi somaţia emisă de executorul judecătoresc şi comunicată la data de 24.01.2013 prin care a fost obligat la plata sumei de 2.705,13 lei reprezentând despăgubirile începând cu anul 2004 şi până la încetarea servituţii stabilite prin sentinţa civilă nr. 1244/1999 a Judecătoriei Curtea de Argeş, cheltuieli de judecată, onorarii şi cheltuieli de executare  sunt anulabile deoarece aşa cum rezultă din conţinutul somaţiei atacate, executorul judecătoresc execută sentinţa civilă 264/2008 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia 22/2009 a Tribunalului Argeş şi respectiv decizia civilă 667/2009 a Curţii de Apel Piteşti, însă a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită . În continuarea acţiunii reclamantul a mai arătat că imediat după pronunţarea sentinţei a pus la dispoziţia executorului judecătoresc suma de 500 lei reprezentând cheltuielile de judecată. În final reclamantul a  mai arătat că pârâţii, în calitate de creditori, au formulat împotriva sa o acţiune având ca obiect sistare servitute de trecere, iar prin Sentinţa Civilă 1153 din 13.10.2011 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul 3174/216/2010 s-a respins acţiunea pârâţilor, sentinţa rămânând ulterior irevocabilă şi fiind obligaţia la 700 lei cheltuieli de judecată.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 399 şi art. 405 din C.p.c

Pârâţii  F.L. , F.N. şi F.E. au  depus întâmpinare, în şedinţa publică din 11.03.2013 şi au invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, iar în subsidiar au solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată şi obligarea reclamantului contestator la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâţii au arătat că prezenta contestaţie la executare este tardivă deoarece în urma rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 264 din data de 10.03.2008, pronunţată în dosarul nr. 1522/216/2007 al Judecătorie Curtea de Argeş, pârâţii au pus în executare hotărârea judecătorească, formându-se dosarul de executare 159/E/2009. Pârâţii arată că de la data la care au formulat cererea de executare silită au trecut 4 ani, astfel încât a fost depăşit termenul de 15 zile în care reclamantul putea formula contestaţie la executare. În continuare pârâţii au mai arătat că dreptul lor de a cere executarea silită nu este prescris întrucât de la înregistrarea dosarului de executare şi până în prezent au făcut demersurile necesare pentru finalizarea executării silite. Pârâţii mai arată că nu au primit suma de 500 de lei despre care face vorbire reclamantul .

În drept, pârâţii au invocat dispoziţiile art. 115 C.p.c şi  art. 401 alin. 1 C.p.c.

La termenul din 08.04.2013 instanţa a respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de pârâţi, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la termenul respectiv.

Prin sent. civ. nr. 511/13.05.2013 pronuntata de Tribunalul Arges in dos. nr. 234/216/2013 s-a respins ca nefondată contestaţia la executare si a fost obligat reclamatul S.I. la plata către F.L. , F.N. şi F.E.  a sumei de  830 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanta de fond a retinut ca termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, în cazul de faţă de la data la care hotărârea ce constituie titlu executoriu a devenit executorie, respectiv la data de 22.09.2008.

În dosarul de executare 159/E/2009 executorul judecătoresc s-a lovit de împrejurarea că debitorul S.I. nu deţine bunuri şi nici nu realizează venituri, astfel că pentru nu a se prescrie dreptul de a cere executarea silită şi a aduce prejudicii creditorilor F.L., F.N. şi F.E., a procedat la emiterea de somaţii întrerupând astfel cursul termenului de prescripţie şi făcând să curg, de fiecare dată, un alt termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Împotriva sentinţei civile nr. 511/13.05.2013 pronuntata de Tribunalul Arges in dos. nr. 234/216/2013 a declarat recurs contestatorul criticând hotărârea primei instanţe sub aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, invocind disp. art. 304 pct.9 si 304 ind.1 C. proc. civ după cum urmează:

A aratat acesta ca sumele pentru care s-a inceput executarea s-au prescris trecind mai bine de trei ani de la inceperea executarii.

In sedinta publica din 11.09.2013 s-a invocat si exceptia nulitatii recursului pentru nemotivarea sa.

Tribunalul, pronuntindu-se cu prioritate asupra acestei exceptii, in baza art. 137 C.proc.civ., urmeaza a o respinge fata de imprejurarea ca recursul contestatorului, astfel cum este motivat se incadreaza in disp. art. 304 pct.9 raportat la art. 304 ind.1 C. proc. civ., astfel ca exceptia invocata urmeaza a fi respinsa.

Analizând recursul prin prisma criticii formulate încadrate în disp.art.304 pct.9 C.pr.civilă şi a disp.art.304 /1 C.pr.civilă, Tribunalul apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente :

 Astfel cum in mod corect a stabilit instanta de fond, prin sentinţa civilă nr. 264 din 10.03.2008 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 1522/216/2007 reclamantul contestator S.I. a fost obligat să construiască un gard pe aliniamentul A-B-E identificat în raportul de expertiză întocmit de experta S.G. , obligarea aceluiaşi S.I. la plata către F.L. , F.N. şi F.E. a sumei de 30 de lei anual începând cu anul 2004 şi până la încetarea servituţii stabilită prin sentinţa civilă nr. 1244/1999 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, precum şi obligarea la plata sumei de 1099,9 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Sentinţa civilă nr. 264 din 10.03.2008 a rămas definitivă şi irevocabilă în urma deciziei civile nr. 157 din 22.09.2008 a Tribunalului Argeş şi a deciziei civile 667/R/02.04.2009 a Curţii de Apel Piteşti pronunţată în dosarul 1522/216/2007. Prin decizia nr. 22 din 26.01.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul 1522/216/2007 s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 157 din 22.09.2008 în sensul că a fost obligat apelantul-pârât S.I. la plata către F.L. , F.N. şi F.E. a sumei de 440 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 02.07.2009 pârâţii F.L. , F.N. şi F.E. au formulat cerere de începere a executării silite.

La data de 10.07.2009 prin încheierea Judecătoriei Curtea de Argeş pronunţată în dosarul 1575/216/2009 a fost încuviinţată executarea silită a sentinţei civile nr. 264 din 10.03.2008 a Judecătoriei Curtea de Argeş, pronunţată în dosarul nr. 1522/216/2007.

Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită, în cazul de faţă de la data la care hotărârea ce constituie titlu executoriu a devenit executorie, respectiv la data de 22.09.2008.

Se constata ca cererea de incuviintare a executarii silite a fost formulata inlauntrul termenului de prescriptie de 3 ani.

Instanta de fond a facut o corecta aplicare a disp. art. 4052 alin. 1 lit. b si d, precum si alin. 2 din C.p.c retinind ca in dosarul de executare 159/E/2009 executorul judecătoresc s-a lovit de împrejurarea că debitorul S.I. nu deţine bunuri şi nici nu realizează venituri, astfel că pentru nu a se prescrie dreptul de a cere executarea silită şi a aduce prejudicii creditorilor F.L. , F.N. şi F.E.  , a procedat la emiterea de somaţii întrerupând astfel cursul termenului de prescripţie şi făcând să curga, de fiecare dată, un alt termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

Imprejurarea ca creditorul nu are bunuri urmăribile şi nici nu realizează venituri pentru a nu-şi îndeplini obligaţii stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu, atrage aplicarea unui alt text de lege, respectiv 371 ind. 5 C. proc. civ., distinct de dispozitiile legale retinute de instanta de fond.

Pentru toate acestea Tribunalul apreciază că recursul aşa cum a fost argumentat nu este fondat, iar pe cale de consecinţă, în baza art.312 alin.1 şi art.304/1 C.pr.civilă, va fi respins cu consecinţa menţinerii în vigoare a hotărârii primei instanţe.

In baza art. 274 C. proc. civ., Tribunalul va obliga pe recurent la plata catre  intimati a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia nulităţii. Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul Simion Ilie, împotriva sentinţei civile nr.511/2013 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr. 234/216/2013, intimaţi fiind F.L. , F. N., F.E.. Obligă recurentul la plata catre  intimati a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 Septembrie 2013, la Tribunalul Argeş, sectia civilă.

Domenii speta

Spete similare