Faliment - procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.

Faliment - procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 758 A din 27.04.2016)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – Secţia Civilă sub nr. 4147/87/2015 la data de 17.12.2015, creditoarea S.C. „A Ş” S.A., a solicitat instanţei să dispună deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei S.C. „A A” SRL, şi numirea în calitate de administrator judiciar al debitoarei a practicianului în insolvenţă BNS I IPURL.

În motivarea cererii, creditoarea a arătat că, în fapt, între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.031A/25.02.2013, în baza căruia creditoarea a vândut debitoarei mai multe utilaje, urmând ca plata să se facă în rate, utilajele fiind predate cumpărătorului, însă, proprietatea urmând a fi transmisă doar la achitarea integrală a preţului stabilit prin contract.

În conformitate cu dispoziţiile art.3.2, societatea debitoare, pentru garantarea plăţii a predat subscrisei un bilet la ordin completat cu toate datele de identificare ale cumpărătorului, semnat, ştampilat şi avalizat în nume personal de administratorul societăţii, bilet la ordin seria BUCU3AK, nr.0058939 pentru suma de 40.220,36 lei, ce a fost introdus în bancă şi refuzat la plată pentru lipsa totală de disponibil.

S-a precizat, că biletul la ordin a fost investit cu formulă executorie, iar în baza titlului executoriu a fost pornită executarea silită împotriva debitoarei, de către SCPEJ D.A.C., executare din care nu s-a reuşit recuperarea niciunei sume de bani, datorită stării de insolvabilitate vădită în care se regăseşte societatea.

S-a menţionat faptul că, creanţa deţinută de către societate este certă, lichidă şi exigibilă, recunoscută de către debitoare prin emiterea titlului executoriu necontestat de către debitoare.

Cu referire la caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, motivarea acţiunii s-a raportat la: recunoaşterea debitului datorat prin semnarea şi ştampilarea contractului şi a facturii fiscale emise în mod legal; necontestarea debitului de către debitoare prin emiterea de adrese vizând contestarea produsele livrate, returnarea facturii fiscale ori contestarea caracterului creanţei deţinute; garantarea plăţii prin emiterea biletului la ordin seria BUCU3AK nr.0058939 în valoare de 40.220,36 lei în favoarea SC A Ş SA, la data de 17.12.2013 cu scadenţă la data de 25.09.2014 şi avalizat în nume personal de M.N.N. investit cu formula executorie în conformitate cu dispoziţiile art. 641 NCPC.

A mai arătat că debitoarea a fost notificată în vederea achitării datoriei, însă, demersurile iniţiate de către societatea creditoare au rămas fără rezultat, în sensul că promisiunile de plată obţinute din partea reprezentanţilor debitoarei nu au fost respectate nici până în acest moment, astfel încât, s-a solicitat deschiderea procedurii.

Valoarea creanţei neachitate depăşeşte valoarea prag de 40.000 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr.85/2014.

La data de 24.12.2015 s-a formulat de către debitoare contestaţie, conform art.72 alin.3 din legea insolvenţei.

În motivarea contestaţiei, debitoarea a arătat că se opune deschiderii procedurii insolvenţei, deoarece nu există stare de insolvenţă conform legii.

A arătat că S.C. „A A” SRL are activitate, aceasta fiind probată cu facturile 2195595/01.12.2015, factura LKR15VL43B02057/18.11.2015, factura nr.LKR15VL43B02003/18.11.2015 şi că S.C. „A Ş” SA nu a dovedit afirmaţiile făcute în cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, invocând suma de 40.220,36 lei, sumă creată artificial prin falsificarea biletului la ordin.

A menţionat că între părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în rate cu nr.031A/25.02.2013, în baza căruia s-a emis factura nr.476/13.09.2013 în valoare de 59.058,00 lei şi pentru care s-a plătit în intervalul 26.02.2013 – 16.09.2013, suma de 21.744,00 lei, iar din diferenţă, rezultă suma de 37.314,00 lei, adică o sumă aflată sub valoarea prag. Arată că s-a plătit cu OP 6/26.02.2013 suma de 5095,6 lei, cu OP 21/ 09.05.2013 suma de 3052,98 cu chitanţa 1105A0071/22.08.2013 suma de 3595,84 lei, emisă de U Ţ B şi 10000 lei în data de 16.09.2013 prin plata electronică la ING Bank.

La data de 10.12.2013, prin adresa nr.488 din 120.12.2013 a comunicat că a hotărât anularea contractului în cauză, iar conform legii, anularea contractului presupune repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii lui.

A mai arătat că, în conformitate cu art.1757 C.pr.civ., în situaţia în care nu se mai doreşte continuarea contractului, vânzătorul este ţinut să restituie toate sumele încasate. Or, S.C. „A Ş” SA, nu a folosit biletul la ordin pentru plata sumelor reprezentând rata scadentă la data de 03.09.2013, dar a completat biletul la ordin cu sume ce nu au nicio acoperire, la data de 29.09.2014, la un an de la data scadentă şi după anularea contractului folosindu-se biletul la ordin fraudulos, în afara contractului. În cauza de faţă S.C. „A Ş” S.A. nu are de încasat sume de la S.C. „A A” SRL în valoare de 40220,36 lei, acesta având de restituit suma de 21744,0 lei, încasată în baza contractului.

Astfel S.C. „A Ş” S.A. nu are calitatea de creditor, suma de 40220,36 lei invocată nu este certă, lichidă şi exigibilă din considerentele precizate mai sus, iar suma de 37.314 ce rezultă din diferenţa sumei de 50058,0 lei şi 21744, se situează sub valoarea prag.

S-a mai menţionat că suma de 40200,36 lei a fost contestată de către S.C. „A A” SRL la Judecătoria Buftea, judeţul Ilfov, fiind pe rol dosarul 11467/94/2015, având ca obiect contestaţie la executare.

Prin Sentinţa civilă nr.84/17.02.2016 pronunţată în dosarul nr.4147/87/2015 Tribunalul Teleorman – Secţia Civilă a respins contestaţia debitoarei, a admis cererea, în temeiul art.72 din Legea nr. 85/2014 a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei S.C. „A A” SRL, în baza art.73 raportat la art.45 alin.1 lit. d şi art.57 din legea insolvenţei a desemnat administrator judiciar provizoriu pe B I IPURL care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.58 şi 53 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2014, cu o remuneraţie de 1500 lei din averea debitoarei; a pus în vedere debitoarei conform art.74 din legea insolvenţei că este obligată să depună în 10 zile de la pronunţarea prezentei hotărâri, la dosarul cauzei, actele şi informaţiile prevăzute la art.67 alin.1 din Legea nr.85/2014. În cazul în care debitoarea nu va depune actele şi informaţiile arătate devin aplicabile dispoziţiile art.82 alin.2 şi art.169 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2014. A fixat termene limită pentru: înregistrarea cererilor pentru admiterea creanţelor – 28.03.2016; verificarea creanţelor, întocmirea şi publicarea în B.P.I a tabelului preliminar – 15.04.2016; depunerea contestaţiilor – 7 zile de la publicarea tabelului preliminar în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă; contestaţiile vor fi însoţite conform art.111 alin.3 din Legea nr.85/2014 de dovada achitării în original a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, precum şi de toate înscrisurile de care se foloseşte, cu arătarea probelor pe care le solicită, sub sancţiunea anulării; contestaţia se trimite cu confirmare de primire administratorului judiciar, creditorului a cărei creanţă este contestată, precum şi administratorului special; soluţionarea eventualelor contestaţii la tabelul preliminar şi definitivarea tabelului creanţelor - 06.05.2016; a fixat data şedinţei creditorilor la 20.04.2016, ora 10:00, la sediul debitoarei cu convocarea creditorilor; în temeiul art.99 din Legea nr.85/2014, a dispus notificarea de către administratorul judiciar, în condiţiile art.100 din lege, a deschiderii procedurii insolvenţei conform Codului de procedură civilă, publicarea într-un ziar de largă circulaţie şi în B.P.I. debitoarei, creditorilor menţionaţi în lista depusă de debitoare potrivit prevederilor art.74, cu menţiunea de a anexa documentele justificative ale creanţei şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, O R C T T pentru efectuarea menţiunii, OCPI T, instanţelor judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul declarat la Registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, în vederea aplicării prevederilor art. 75 din Legea nr.85/2014; conform art.100 alin.1 din Legea nr.85/2014 a dispus ca notificarea să fie comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor; a pus în vedere administratorului judiciar să întocmească un raport de activitate amănunţit, în sensul art.58 alin.1 din lege şi să-l depună la dosarul cauzei în termen de 40 de zile de la desemnare; în temeiul art.39 din Legea nr.85/2014, a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul va fi deschis de către administratorul  judiciar. Eventualele disponibilităţi băneşti vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar şi a fixat termen administrativ de control pentru analiza stadiului continuării procedurii.

Pentru a pronunţa această soluţie tribunalul a reţinut că potrivit art.70 alin.1 cu referire la art.5 pct.20 din legea nr.85/2014 orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă, a cărui creanţă de cel puţin 40.000 lei, este certă, lichidă şi exigibilă, poate introduce la Tribunal o cerere introductivă, la care urmează să anexeze documentele justificative ale creanţei.

Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a se pronunţa deschiderea procedurii reglementate de legea nr.85/2014, la cererea unui creditor, a indicat tribunalul, sunt existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile în cuantumul superior celui minim pretins de lege şi starea de insolvenţă a debitorului.

Din această perspectivă s-a verificat îndeplinirea în cauză a cerinţelor legale cuprinse în dispoziţiile art.662 alin.2 raportat la art.632 alin.2 CPC, art.662 alin.3 şi 4 CPC din interpretarea cărora creanţa este considerată a fi certă atunci „când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu”, iar titlurile executorii sunt reprezentate de „hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”.

Creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care permit stabilirea lui şi este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Dovada caracterului cert al creanţei se poate face atât prin titlu executoriu, cât şi prin act sub semnătură  privată sau orice alt înscris necontestat de debitor nici în privinţa existenţei sale, nici în ceea ce priveşte  cuantumul creanţei solicitate în baza acestuia.

Tribunalul, examinând îndeplinirea cerinţelor prevăzute de textele legale, a constatat că suma solicitată reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă rezultând din înscrisuri însuşite de ambele părţi prin semnătură.

Astfel, în conformitate cu art.662 alin.2 C.pr.civ., s-a constatat că existenţa creanţei pretinse de creditoare în cuantumul arătat rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.031A/25.02.2013, Actul adiţional nr.1/17.12.2013 la contractul de vânzare-cumpărare nr.031A/25.02.2013, factura fiscală seria ASUT nr.476 din 13.09.2013 şi biletul la ordin seria BUCU3AK0058939 în valoare de 40.220,36 lei emis de debitoare la data de 17.12.2013, cu scadenţă la data de 25.09.2014 şi avalizat de M.N.N., instrument de plată refuzat la plată cu menţiunea „poprire sau alte măsuri de indisponibilizare instituite pe cont de către o autoritate a statului”.

De asemenea, în temeiul art.662 alin.3 C.pr.civ., s-a reţinut că rezultă din însuşi actul de creanţă acceptat de către debitoare, cuantumul creanţei, astfel încât nu există nici un dubiu în privinţa lichidităţii creanţei.

În privinţa împlinirii scadenţei, s-a constatat că şi acesta este îndeplinit având în vedere că data scadenţei menţionată în actul adiţional nr.1/17.12.2013 la contractul de vânzare-cumpărare nr.031A/25.02.2013 şi în biletul la ordin a fost depăşită fără ca plata debitului să se fi efectuat.

Faţă de cele arătate, instanţa a considerat că suma solicitată constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care rezultă dintr-un contract comercial şi un titlu executoriu necontestat, în timp ce debitoarea nu a administrat probe în sensul achitării integrale a datoriei sau al stingerii acesteia într-un alt mod admis de lege.

A mai arătat judecătorul sindic, contrar susţinerilor debitoarei, prin adresa nr.488/ 10.12.2013 contractul nr. 031A/25.02.2013, având ca obiect vânzarea-cumpărarea în rate a unor utilaje agricole (semănătoare pneumatică de prăşitoare, grapă cu discuri şi cositoare) pentru preţul de 13.106,87 euro din care aceasta a achitat în perioada februarie-septembrie 2013 suma de 21.744 lei nu a fost anulat, în condiţiile în care ulterior emiterii acesteia, la data de 17.12.2013, debitoarea a semnat actul adiţional la acest contract, fiind de acord cu rescadenţarea debitului în valoare totală de 8.891,39 euro şi achitarea acestuia la 25.08.2014, acceptând totodată că  toate celelalte condiţii din contractul a cărui anulare o invocă rămân nemodificate.

Prin urmare, creanţa de care se prevalează creditoarea atât în temeiul contractului şi actului adiţional, dar şi a biletului la ordin - titlu executoriu, necontestat de debitoare depăşeşte valoarea minimă cerută de legea nr.85/2014.

Totodată, s-a considerat util de subliniat că, în acest stadiu procesual se verifică doar îndeplinirea cerinţelor certitudinii, lichidităţii şi exigibilităţii, precum şi depăşirea valorii prag, cuantumul creanţei urmând a se stabili ulterior, cu ocazia definitivării tabelului obligaţiilor debitoarei.

De asemenea, se apreciază că debitoarea se află în stare de insolvenţă prezumată întrucât de la scadenţă au trecut mai mult de 60 de zile, fără ca aceasta să efectueze plata, prezumţia instituită de art.5 alin.1 pct.29 lit. a din Legea nr. 85/2014 nefiind răsturnată.

Astfel, se arată, din textul articolului menţionat reiese că esenţială pentru aplicarea procedurii prevăzută de legea nr.85/2014 este condiţia  insolvenţei, respectiv starea de neputinţă a debitoarei de a plăti la scadenţă datoriile sale din cauza lipsei de lichidităţi.

În cauză, s-a constatat că debitoarea nu a dovedit cu înscrisurile depuse în susţinerea contestaţiei că are în cont disponibil financiar suficient pentru a face faţă datoriilor sale, ceea ce înseamnă că se află în stare de insolvenţă.

Faţă de argumentele expuse şi lipsa unor probe din partea debitoarei care să ateste că lichidităţile sale disponibile depăşesc valoarea creanţei care prezumă insolvenţa, tribunalul a respins ca nefondată contestaţia debitoarei, a admis cererea creditoarei şi în temeiul art.72 din Legea nr.85/2014 a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitoarei.

În baza art.73 din Legea nr.85/2014, a desemnat administrator judiciar provizoriu B I IPURL, solicitat prin cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art.58 şi 53 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2014, cu un cu o remuneraţie de 1500 lei din averea debitoarei.

S-au pus în vedere administratorului prevederile art.252 din Legea nr.31/1990, republicată şi s-a dispus îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai săi.

În baza art.74 din Legea nr.85/2014, s-a dispus ca administratorul judiciar să notifice debitoarea ca în termen de 10 zile de la intrarea în insolvenţă, să depună înscrisurile şi să comunice informaţiile prevăzute de art.67 din Legea nr.85/2014, sub sancţiunea amenzii prevăzută de art.60 alin.2 (amenda de la 1000 la 5000 lei).

În baza art.99 din Legea nr.85/2014, s-a dispus notificarea de către administratorul judiciar, în condiţiile art.100 din lege, a deschiderii procedurii generale a insolvenţei, conform Codului de procedură civilă şi publicarea într-un ziar de largă circulaţie şi în B.P.I. debitoarei, creditorilor cu menţiunea de a anexa documentele justificative ale creanţei şi dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei, O R C T T pentru efectuarea menţiunii, OCPI T, instanţelor judecătoreşti, în a căror jurisdicţie se află sediul declarat la registrul comerţului şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi, în vederea aplicării prevederilor art.75 din Legea nr.85/2014.

S-au stabilit termenele prevăzute de art.100 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Conform art.100 alin.1 din lege, s-a dispus ca notificarea să fie comunicată creditorilor cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor.

S-a pus în vedere administratorului să întocmească un raport de activitate amănunţit, în sensul art.92 alin.1 din lege şi să-l depună la dosarul cauzei în termen de 20 de zile de la desemnare.

În temeiul art.39 din lege s-a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; în caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul va fi deschis de către administrator. Eventualele disponibilităţi băneşti vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.

Împotriva acestei soluţii, în termenul legal, la data de 04 martie 2016, a declarat apel debitoarea, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă la data de 17 martie 2015.

Prin cererea de apel, apelanta – debitoare a solicitat admiterea apelului, anularea sentinţei atacate şi admiterea contestaţiei la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, cu consecinţa respingerii cererii principale formulată de A Ş.

În motivarea apelului se arată că A A are activitate şi nu este în stare de încetare de plăţi; A Ş nu justifică în niciun fel suma de 40.220,36 lei, ca fiind o sumă certă, lichidă şi exigibilă, după cum această societate nu are calitatea de creditor şi deci, nici calitate procesuală activă.

Apelanta – debitoare susţine că instanţa de fond încalcă principiul de egalitate în faţa legii şi, deşi ia la cunoştinţă de probele depuse în apărare, le ignoră sau le interpretează ilegal, contrazicându-se în argumente. Susţine apelanta că un titlu de creanţă nu poate avea caracterul de creanţă certă, lichidă şi exigibilă atât timp cât este contestat în justiţie, unde există un dosar pe rol nesoluţionat definitiv.

Mai susţine apelanta – debitoare că intimata – creditoare nu a prezentat nicio probă din care să reiasă ce reprezintă, în fapt, suma de 40.220,36 lei, iar titlu de creanţă prezentat a fost falsificat de A Ş.

Apelanta afirmă că din declaraţia ANAF 094/21.01.2016 rezultă că A A a obţinut venituri de 182418 lei, sumă ce reprezintă o valoare mult mai mare decât creanţa invocată de creditoare.

Mai arată apelanta că prin adresa nr.488/10.12.2013 A Ş i-a comunicat că a hotărât „anularea contractului”, nemaifiind de acord cu amânarea debitului, astfel că după anularea convenţiei nu se mai poate solicita nimic în baza acesteia, fiind anulate toate actele ce ţin de contract, inclusiv biletul la ordin.

Referitor la actul adiţional, apelanta – debitoare susţine că acesta a fost semnat doar de A A, debitoarea neprimind, niciodată, actul semnat în original şi de către intimată.

Totodată apelanta susţine că instanţa nu a ţinut seama de faptul că A A a achitat în baza contractului de vânzare – cumpărare suma de 21.774 lei, rămânând un debit sub valoarea prag.

În drept au fost invocate prevederile art.466, art.468 şi art.480 C.pr.civ. şi ale art.43 din Legea nr.85/2014.

În susţinerea apelului s-a depus la dosarul cauzei, în copii, înscrisuri.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 100 lei, taxă judiciară de timbru.

La data de 07 aprilie 2016, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata creditoarea A Ş, prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, referitor la susţinerea apelantei în sensul că ar avea activitate în continuare şi nu ar fi în încetare de plăţi, se arată că pentru a răsturna prezumţia de insolvabilitate debitoarea este obligată să facă dovada că la data înregistrării cererii de insolvenţă avea suficiente fonduri băneşti pentru a acoperi creanţa creditorului, dovadă pe care nu a făcut-o. Se mai adaugă că starea de insolvabilitate a debitoarei este întărită şi de existenţa altor dosare de insolvenţă.

Referitor la susţinerea apelantei în sensul că A Ş nu justifică în niciun fel creanţa de 40.220,36 lei se arată că toate plăţile invocate de debitoare sunt anterioare datei încheierii actului adiţional, astfel că la data de 17.12.2013 debitoarea avea cunoştinţă de existenţa soldului în cuantum de 8.891,39 euro.

Se mai arată referitor la contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea că aceasta a fost tendenţios formulată, singura sa menire fiind întârzierea executării, odată ce a fost depusă tardiv.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 C.pr.civ. şi ale Legii nr.85/2014.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelul în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate şi cu observarea prevederilor art.476 N. C.pr.civ., Curtea constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor Legii nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile (art.5 pct.29); debitorul este persoana fizică sau persoana juridică care poate fi subiect al unei proceduri prevăzute de prezenta lege (art.5 pct.26), iar prin creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei se înţelege creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile (art.5 pct.20), valoarea prag a creanţei fiind de 40.000 lei (art.5 pct.72).

Astfel, una dintre condiţiile impuse de lege pentru a se putea formula o cerere de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2014, este aceea de a se dovedi de către creditor faptul că are împotriva patrimoniului debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 60 de zile.

O primă critică formulată în prezentul apel de către apelanta – debitoare este aceea că suma indicată de creditoarea – intimată A Ş prin cererea de deschidere a procedurii nu ar fi o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Sub acest aspect Curtea constată că se impune a se analiza raporturile contractuale dintre părţi începute în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr.031A/25.02.2013 prin care apelanta – debitoare a achiziţionat, cu plata preţului în rate, o semănătoare SPC6FS, o grapă GDU 3,3 şi o cositoare RO 160. Potrivit art.3.1 din contract debitoarea trebuia să achite suma totală de 13.106,87 euro, în două rate, prima scadentă la data de 15.05.2013, în valoare de 1.500 euro şi a doua scadentă la data de 03.09.2013, în valoare de 10.455,27 euro. Totodată s-a convenit achitarea la data de 26.02.2013 a unui avans de 1.151,6 euro.

Conform dovezilor existente la dosar la data de 26 februarie 2013 apelanta – debitoare a achitat suma de 5.095 lei în contul creditoarei, printr-un ordin de plată în care se menţionează contractul nr.031A/25.02.2013. De asemenea, aceasta a mai virat creditoarei la data de 09 mai 2013 suma de 3.052,98 lei, printr-un alt ordin de plată în care se face, de asemenea, trimitere la contractul de vânzare - cumpărare.

Se mai invocă de către apelanta – debitoare, pentru dovedirea achitării parţiale a debitului, chitanţa de depunere numerar în contul creditoarei din data de 22.08.2013 în care se menţionează suma de 3.595,84 lei, fără a se specifica însă, titlul cu care s-a efectuat respectiva plată, precum şi extrasul de cont care atestă o plată în cuantum de 10.000 lei făcută la data de 11 septembrie 2013 în contul creditoarei potrivit facturii fiscale nr.07969149/25.06.2013.

Aceste sume nu vor fi reţinute de Curte drept plăţi făcute în temeiul contractului de vânzare – cumpărare nr.031A/2013 odată ce dovezile de plată nu fac referire la acest contract.

Mai reţine Curtea că la data de 13 septembrie 2013 a fost emisă de către intimata – creditoare factura fiscală nr.476 în valoarea de 59.058 lei, în care sunt menţionate bunurile din contractul nr.031A/2013, rezultând astfel că la acea dată debitul datorat de apelanta era de 59.058 lei.

Ulterior emiterii acestei facturi fiscale nu există nicio dovadă că apelanta – debitoare ar mai achitat vreo sumă de bani în contul creditoarei.

Potrivit adresei nr.488/10.12.2013 A Ş a comunicat apelantei că a hotărât „anularea” contractului şi reposedarea utilajelor conform contractului.

Deşi această adresă poate fi calificată drept o notificare de reziliere a contractului, după cum încearcă să susţină şi apelanta, o asemenea apărare nu poate fi primită, deoarece la o dată ulterioară, respectiv, la data de 17 decembrie 2013 între părţi s-a încheiat Actul adiţional nr.1 la Contractul de 031A/2013 prin care părţile au convenit rescadenţarea debitului rezultat din contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate, A A asumându-şi obligaţia de a plăti suma de 8.891,39 euro până la data de 25 august 2014. Totodată, prin contract s-a convenit ca în vederea garantării achitării debitului să fie emis de către debitoare biletul la ordin seria BUCU3AK0058939 în valoare de 40.220,36 lei, avalizat de M.N.

După data încheierii actului adiţional prin care se stabileşte în sarcina A A o creanţă în cuantum de 40.220,36 lei nu mai există nicio dovadă de plată a vreunei sume de bani de către debitoare.

În atare condiţii având în vedere conţinutul clar al contractului de vânzare – cumpărare cu plata preţului în rate şi al actului adiţional încheiate între cele două societăţi susţinerile apelantei în sensul că nu datorează suma de 40.220,36 lei ca urmare a anulării contractului iniţial vor fi înlăturate. Prin semnarea actului adiţional părţile au convenit modificarea contractului iniţial, indicând expres suma restantă, şi prelungirea termenului de plată. Fiind de acord cu încheierea actului adiţional (prin aplicarea ştampilei şi prin semnare) debitoarea nu se mai poate prevala de dispoziţiile contractului în forma iniţială şi nici de intenţia creditoare de desfiinţare a convenţiei.

Referitor la caracterul cert al creanţei Curtea are în vedere dispoziţiile art.662 C.pr.civ. potrivit cărora creanţa este certă atunci când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu, iar din contractele prezentate de intimata – creditoare judecătorului sindic rezultă existenţa creanţei în cuantum total de 40.220,36 lei, valoare ce depăşeşte valoarea prag stabilită de art.7 pct.72 din Legea nr.85/2014.

De asemenea, faţă de prevederile art.662 alin.3 şi alin.4 C.pr.civ. potrivit cărora creanţa este lichidă atunci când obiectul este determinat şi exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă, Curtea mai reţine că suma indicată prin cererea de chemare în judecată este lichidă – obiectul creanţei fiind clar determinat, respectiv suma de bani indicată prin actul adiţional nr.1/17.12.2.013.

Referitor la exigibilitate vor fi avute în vedere prevederile contractuale prin care s-a indicat, în mod expres, faptul că preţul trebuia achitat până la data de 25.08.2014.

Existenţa biletului la ordin şi încercarea creditoarei de a-l pune în executare nu împiedică formularea prezentei acţiuni, atât timp cât respectivul titlu executoriu a fost refuzat la plată. Apărările apelantei ar fi putut fi opuse cu succes în măsura în care debitul ar fi fost acoperit prin executarea biletului la ordin. De asemenea, existenţa unei contestaţii la executare nu împiedică admiterea prezentei cereri deoarece orice titlu executoriu se bucură, până la proba contrară, de prezumţia de validitate.

Nu au fost primite nici susţinerile relative la falsificarea biletului la ordin odată ce din actele depuse la dosar rezultă că s-au efectuat cercetări penale, referitor la acest aspect, dispunându-e clasarea cauzei. Mai mult, Curtea reţine că apelata – debitoare recunoaşte semnarea şi ştampilarea actului adiţional în care este evidenţiat cu serie şi număr biletul la ordin emis şi pe care creditoarea a încercat să îl pună în executare, astfel că toate apărările debitoarei relative la nevalabilitatea biletului la ordin vor fi înlăturate ca vădit nefondate.

Se constată astfel că intimata – creditoare şi-a întemeiat cererea de deschidere a procedurii pe o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, după cum în mod corect a reţinut şi judecătorul sindic.

În ceea ce priveşte starea de insolvenţă, se constată că afirmaţiile apelantei – debitoare şi probele prezentate de aceasta nu sunt în măsură să înlăture prezumţia simplă instituită de art.5 alin.1 pct.29 lit. a din Legea nr.85/2014.

Curtea notează că insolvenţa se caracterizează prin lipsa disponibilităţilor băneşti în vederea achitării datoriilor certe, lichide şi exigibile, şi nu se confundă cu starea de insolvabilitate a debitoarei (situaţie în care valoarea activelor de care dispune un agent economic este mai mică decât valoarea obligaţiilor acestuia faţă de terţ).

În atare condiţii nu prezintă relevanţă activitatea desfăşurată de debitoare or veniturile acesteia declarate la organele fiscale, debitoarea având obligaţia de a dovedi că are în prezent disponibilităţi băneşti pentru a acoperi creanţa în cuantum de 40.220,36 lei.

Din extrasul de cont emis de Banca Transilvania rezultă cu certitudine că apelanta – debitoare are disponibil de 5.677 lei, sumă net inferioară debitului solicitat de creditoare.

Totodată Curtea notează că existenţa unor bunuri mobile sau imobile în patrimoniul debitoarei, bunuri care ar putea fi valorificate nu prezintă importanţă sub aspectul stării de insolvenţă.

Prin urmare, faţă de aspectele prezentate mai sus, Curtea a constatat că judecătorul-sindic a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, şi cu observarea prevederilor art.480 alin.1 C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare