Mandat european de arestare emis în scopul executării unei pedepse aplicată de autoritatea judiciară străină printr-o hotărâre penală definitivă. Lipsa consimţământului persoanei solicitate la predarea sa către autoritățile judiciare străine. Refuz de exe

Sentinţă penală 124 din 27.07.2016


Autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

În această situaţie, anterior pronunţării unei hotărâri cu privire la cererea de predare a persoanei solicitate, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate.

În cazul în care procedează la recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare, aceasta se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte, iar în cazul în care autoritatea judiciară română de executare recunoaște hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii.

Sentinţa penală nr. 124/F/27.07.2016 a Curţii de Apel Galaţi

La data de 04.05.2016, autorităţile judiciare spaniole, respectiv Audiencia Provincial de Tarragona - Seccion Cuarta, Spania, au emis un mandat european de arestare privind pe persoana de cetăţenie română O.P.R., solicitând predarea acesteia în scopul executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 168/2012 din data de 27.04.2012, pronunțată de Audiencia Provincial de Tarragona - Seccion Cuarta, Spania, rămasă definitivă la data de 31.07.2013.

În cuprinsul mandatului s-a arătat că persoana solicitată a fost condamnată la această pedeapsă rezultantă compusă din următoarele pedepse:

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 163, art. 77 și art. 188 alin. 1 din Codul penal spaniol;

- o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 163 alin. 1 din Codul penal spaniol;

- o pedeapsă de 1 (un) an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. 1 din Codul penal spaniol.

În ceea ce privește situația de fapt, s-au arătat în cuprinsul mandatului european de arestare următoarele:

„Acuzații T.P., cunoscut și cu numele de B., major, a cărui naționalitate este românească, cu număr de pașaport …, fără antecedente penale, și V.P., major, a cărui naționalitate este românească, cu NIE (Număr de Identificare a Cetățenilor Străini de Spania) …, cu antecedente penale de care nu se va ține cont în vederea recidivei, împreună cu altă persoană și, în concret, cu I.I., cu NIE (Număr de Identificare a Cetățenilor Străini de Spania) …, au acționat împreună cu scopul de a obține beneficii materiale pe baza prostituției duse la capăt de către femei de naționalitate românească ce erau duse și lăsate în diferite puncte de pe autostrada națională …, situate în localitățile V., A. și S.C. de la R. Cu această intenție și pentru a obține beneficiul menționat, le retrăgeau documentele originale, le ofereau un telefon mobil cu intenția de a se putea comunica cu ele și, în plus, le stabileau prețul pe care trebuia să îl primească pentru fiecare serviciu oferit, obligându-le să le predea zilnic sumele de bani pe care le obțineau.

Acuzata P.R.O., cu număr de pașaport …, care avea o relație de parteneriat cu T.P. și care, cel puțin în luna februarie a anului 2010 era însărcinată, care mai era cunoscută și cu numele de L., exercita prostituția în mod voluntar, împărțind sumele de bani pe care le obținea cu partenerul său, mai sus menționat, T. În cadrul funcției sale de parteneră a lui T., îl informa pe acesta cu privire la toate actele sexuale duse la capăt de către femeile ce erau lăsate pe autostradă și, de asemenea, aceasta era și cea care hotăra, la indicațiile lui T., locul în care aceste femei trebuiau să se situeze pentru a duce la capăt prostituția. Într-un anumit fel, primea banii pe care îi obțineau zilnic aceste femei și care îi erau înmânați de către G.D. sau de către C.B., atât lui T.P., cât și lui V.P.”

Faptele astfel descrise au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

- complicitate la infracțiunea de reținere ilegală, în concurs medial cu o infracțiune de prostituție forțată față de numita G.D.R.;

- complicitate la infracțiunea de reținere ilegală cu privire la numita C.B.;

- complicitate la infracțiunea de prostituție forțată față de numita C.B.

Cu referatul nr. 3694/II/5/2016 din data de 17.05.2016 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați a fost sesizată Curtea de Apel Galați cu propunerea de arestare provizorie a persoanei solicitate O.P.R. și de predare a acesteia autorităților judiciare solicitante.

Prin încheierea din data de 25.02.2016, Curtea de Apel Galați a respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și, în baza art. 101 alin. 5 lit. b din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în referire la art. 218 și urm. C.proc.pen., a luat față de persoana solicitată O.P.R. măsura preventivă a arestului la domiciliu pentru o perioadă de 30 de zile, cu începere de la 17.05.2016, până la 15.06.2016, inclusiv. În baza art. 221 alin. 1 C.proc.pen., s-a impus persoanei solicitate obligaţia de a nu părăsi imobilul din sat U., oraș T. B., judeţul G., fără permisiunea instanței de judecată. În baza art. 221 alin. 2 C.proc.pen., pe durata arestului la domiciliu, persoanei solicitate i s-a instituit obligaţia de a se prezenta în faţa instanței de judecată ori de câte ori este chemată. În baza art. 221 alin. 4 C.proc.pen., s-a atras atenţia persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive. S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea ordonanței de reținere nr. 20/17.05.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și s-a încredinţat supravegherea acesteia pe durata măsurii preventive Biroului de Supravegheri Judiciare din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Galați. S-a dispus, de asemenea, emiterea adreselor prevăzute de art. 221 alin. 8 C.proc.pen.

Prin aceeași încheiere s-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare spaniole și a cerut recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare și executarea în România a pedepsei la care se referă mandatul european de arestare.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că, prezentă fiind în instanță, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, persoana solicitată O.P.R. a învederat că, deși nu recunoaște comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnată de autoritățile judiciare spaniole, nu este de acord să fie predată acestora, solicitând recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare și executarea în România a pedepsei aplicate prin aceasta.

Față de poziția exprimată de persoana solicitată, Curtea a constatat că în cauză ar putea deveni incidente dispozițiile art. 98 alin. 2 lit. c din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în cazul în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

În susținerea poziției sale față de cererea de predare formulată de autoritățile judiciare spaniole, persoana solicitată a arătat că doreşte să stea alături de familie în România, învederând că are o fiică în vârstă de 5 ani.

Raportat la motivele invocate de persoana solicitată, Curtea a apreciat că în cauză se impune efectuarea de cercetări suplimentare în vederea aplicării dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, în sensul dovedirii susținerilor persoanei solicitate. În consecință, Curtea a dispus efectuarea unei anchete sociale de către departamentul de specialitate din cadrul Primăriei orașului T. B, pentru a se verifica veridicitatea susţinerilor făcute, respectiv situaţia familială a persoanei solicitate.

În paralel, pentru a fi în măsură să procedeze la recunoașterea hotărârii penale pronunțate de autoritățile judiciare spaniole în cazul constatării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege în ceea ce privește motivul opțional de refuz de predare, Curtea a solicitat acestora hotărârea prin care a fost condamnată persoana solicitată, însoţită de traducerea acesteia.

Cu adresa nr. 4459/23.05.2016, Primăria orașului T.B. a comunicat instanței referatul de anchetă socială privind familia persoanei solicitate O.P.R., în care se menționează că aceasta nu este căsătorită, are o fată, P.D.A., născută la data de 13.11.2010 din relația cu numitul P.T. Din luna ianuarie 2015, persoana solicitată și fiica acesteia locuiesc împreună într-un imobil din localitatea U., oraș T.B. aparținând bunicii persoanei solicitate, S.V., în vârstă de 86 de ani, care la rândul ei este bolnavă și are nevoie de îngrijiri medicale. Venitul familiei persoanei solicitate se compune din alocația lunară a minorei, la care se adaugă pensia numitei S.V., în cuantum de 700 lei. Din investigațiile făcute de asistenții sociali a mai reieșit faptul că persoana solicitată O.P.R. este atașată de fiica sa și se preocupă îndeaproape de creșterea și educarea acesteia, neexistând niciun risc de neglijare.

S-a apreciat de către membrii colectivului care a întocmit referatul de anchetă socială că minora P.D.A., pentru o bună creștere și educare, are nevoie de mama sa, întrucât nu are alte rude apropiate care să o suplinească.

La data de 31.05.2016, autoritățile judiciare spaniole au transmis instanței hotărârea penală de condamnare a persoanei solicitate O.P.R., tradusă în limba română, precum și certificatul emis în baza Deciziei-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, prin care s-a solicitat recunoașterea în România a hotărârii penale de condamnare și punerea în executare a pedepsei de 5 ani închisoare.

Apreciind că în cauză se impune adaptarea pedepsei rezultante aplicate persoanei solicitate prin hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare spaniole, Curtea a solicitat punctul de vedere al acestora cu privire la o eventuală reducere a pedepsei. Prin înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 07.07.2016, autoritățile judiciare spaniole au precizat că „nu se opun propunerii formulate de către Curtea de Apel Galați, cu condiția garantării plății responsabilităților civile în termeni rezonabili și eficienți”.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c), (3) și (4) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în referire la art. 4 pct. 6 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Potrivit dispozițiilor legale mai sus evocate, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent. În această situaţie, anterior pronunţării unei hotărâri cu privire la cererea de predare a persoanei solicitate, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. În cazul în care procedează la recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare, aceasta se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte, iar în cazul în care autoritatea judiciară română de executare recunoaște hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii.

În speța de față, constatând că persoana solicitată O.P.R. este cetățean român, având o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă mai mare de 5 ani, şi că aceasta a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul solicitant, apreciind, totodată, că predarea persoanei solicitate în Spania ar putea aduce grave prejudicii familiei acesteia (persoana solicitată fiind mama unei minore în vârstă de 5 ani), Curtea conchide că se impune a se refuza predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare spaniole, corelativ cu recunoașterea – pe cale incidentală – a sentinței penale nr. 168/2012 din data de 27.04.2012, pronunțată de Audiencia Provincial de Tarragona - Seccion Cuarta, Spania, rămasă definitivă la data de 31.07.2013, prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 163, art. 77 și art. 188 alin. 1 din Codul penal spaniol (având corespondent în art. 210 alin. 1 lit. a Cod penal al României), de art. 163 alin. 1 din Codul penal spaniol (având corespondent în art. 205 alin. 1 Cod penal al României) și de art. 188 alin. 1 din Codul penal spaniol (având corespondent în art. 213 alin. 1 și 2 Cod penal al României), cu consecința punerii în executare în România a pedepsei aplicate persoanei condamnate O.P.R. prin hotărârea astfel recunoscută.

Referitor la condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca o hotărâre pronunțată de autoritățile judiciare spaniole să fie recunoscută în România, Curtea apreciază că acestea sunt cele prevăzute de dispozițiile cuprinse în Titlul VI al Legii nr. 302/2004, republicată, intitulat Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană.

Astfel, potrivit art. 155 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, în relația cu alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, hotărârea penală de condamnare a persoanei solicitate a rămas definitivă la data de 31.07.2013;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte).

Faptele pentru care a fost condamnată persoana solicitată ar fi constituit infracţiuni şi dacă ar fi fost săvârşite pe teritoriul României, acestea fiind infracţiuni de drept comun, nefiind vorba despre infracţiuni de natură politică sau militară. Condiţia aceasta apare ca fiind îndeplinită, infracţiunile pentru care numita O.P.R. a fost condamnată în Spania având corespondent în dispoziţiile art. 210 alin. (1) lit. a), ale art. 205 alin. (1) și ale art. 213 alin. (1) și (2) din Codul penal al României.

Pe de altă parte, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancţionat penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României;

c) persoana condamnată are cetăţenie română

Condamnata O.P.R. este cetăţean român, aceasta fiind născută la data de 13.12.1978 în municipiul G., judeţul G. şi având domiciliul în satul U., orașul T.B., judeţul G.;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România

În ceea ce priveşte consimţământul, Curtea constată că persoana solicitată a fost de acord să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare spaniole;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, respectiv:

- persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleaşi fapte penale (în fişa de cazier judiciar este înscrisă condamnarea din Spania);

- persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută şi pusă în executare pe teritoriul României (din actele și lucrările dosarului nu rezultă o astfel de împrejurare);

- persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală (nu este cazul);

- pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române (nu a fost identificat nicio cauză – reală sau personală – pentru care persoana solicitată nu ar răspunde penal potrivit legii române);

- pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic sau de sănătate (nu este cazul);

- potrivit legii penale române, a intervenit prescripţia executării pedepsei (nu este cazul);

- persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată (procedurile derulate în faţa autorităţilor judiciare spaniole au avut loc în prezenţa persoanei solicitate, care s-a aflat în stare de arest preventiv în perioada 12.08.2010 - 01.10.2010).

În consecinţă, Curtea constată că în speţa de faţă sunt întrunite condiţiile de recunoaştere şi executarea a sentinţei penale de condamnare a numitei O.P.R., nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoaşterea şi punerea în executare.

În ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă aplicabilă condamnatei O.P.R., Curtea apreciază că aceasta trebuie calculată potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. 1 lit. b din noul Cod penal referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni. Astfel, pedepsele la care persoana solicitată a fost condamnată prin sentința penală nr. 168/2012 din data de 27.04.2012, pronunțată de Audiencia Provincial de Tarragona - Seccion Cuarta, Spania, de 2 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare, trebuie contopite, urmând a se aplica spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, sporită la 3 ani închisoare.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că nu pot fi recunoscute în prezenta cauză pedepsele complementare/accesorii sau amenzile penale aplicate persoanei  solicitate de către autoritățile judiciare spaniole.

De asemenea, se va deduce din pedeapsa de 3 ani închisoare perioada de arest executată de persoana solicitată în Spania, de la 12.08.2010 până la 01.10.2010, precum și durata arestului la domiciliu executat în România, de la 17.05.2016 până la data încarcerării efective.

În baza art. 103 alin. 9 şi 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, se va menţine măsura preventivă a arestului la domiciliu a persoanei solicitate O.P.R. de la data prezentei, până la data încarcerării efective, dar nu mai mult de 30 de zile.

În baza art. 98 alin. 3 teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se va dispune emiterea de îndată a mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei solicitate O.P.R.

În temeiul art. 272 alin. 1 C.proc.pen., se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiţiei a sumei de 420 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru persoana solicitată, precum și plata sumei de 201,36 lei, reprezentând onorariul traducătorului autorizat, conform facturilor nr. …/18.05.2016 și nr. …/15.06.2016.

În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.