Suspendare a judecăţii.

Suspendare a judecăţii.

Incheiere de suspendare a  judecatii in temeiul art.  243 alin. 1 pct. 1 C.p.c., ca urmare a decesului unei parti. Conditiile pentru admiterea cererii de reluare a judecatii in conditiile art. 245 C.pr.civ.

In cazul suspendarii judecatii in baza art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c.,, ca urmare a decesului uneia din parti,  cererea de reluare a judecatii formulata de partea adversa celei decedate, in conditiile art. 245 C.pr.civ., trebuie sa indice numai numele si domiciliile succesibililor, fara a fi necesara si depunerea concomitenta a dovezilor calitatii de mostenitori, neputandu-se impune partii sa produca aceste dovezi concomitent cu formularea cererii de reluare a judecatii, ci urmeaza ca, ulterior reluarii judecatii, instanta sa administreze probatoriul necesar in acest sens.

( decizia civila nr. 677 R/  13.09.2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a 4-a civila)

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin incheierea de la termenul din 20.10.2011 pronuntata în dosarul nr.  5598/301/2010, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 C.p.c., ca urmare a decesului  intimatei reclamante G.R., Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a suspendat judecata apelurilor formulate de apelanţii-pârâţi Municipiul Bucureşti, Prin Primar General, C. I. şi C. S. C. în contradictoriu cu intimaţii- reclamanti G. R. şi K. H. împotriva sentinţei civile nr. 3024/09.03.2011, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, 

Prin incheierile de la termenele din 20.12.2012 si  23.01.2014 au fost respinse cererile de reluare a judecatii formulate de apelantii C.I. şi C. S. C.

Prin decizia civilă nr. 1101 A/30.03.2015 pronuntata de Tribunalul Bucuresti a fost respinsa o alta cerere de reluare a judecatii si s-a constatat perimarea judecatii apelurilor.

Impotriva acestei decizii s-a formulat recurs, iar prin decizia civila nr. 796/ 10.07.2015 pronuntata de CAB, Sectia a 3-a civila a fost admis recursul, s-a modificat in parte decizia recurata, in sensul ca  a fost respinsa exceptia de perimare. A fost mentinuta masura suspendarii judecatii, motivat de aceea ca in recurs au fost formulate critici doar impotriva solutiei de perimare, iar nu si impotriva solutiei de respingere a cererii de reluare a judecatii.

Prin încheierea din data de 20.01.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV a Civilă, s-a respins inca o cerere de repunere pe rol formulată de apelanţii-pârâţi C.l. şi C. S. C., ca neîntemeiată, fiind mentinuta măsura suspendării cauzei.

Pentru a  hotărî astfel, tribunalul a  apreciat că nu sunt întrunite condiţiile pentru repunerea cauzei pe rol, întrucât petentii nu fac dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R.. Simpla menţiune din cuprinsul certificatului de deces  referitoare la fiii defunctei nu este suficientă, neputându-se aprecia că aceştia au calitatea de moştenitori, atât timp cât  nu a fost eliberat un certificat de moştenitor sau un certificat de calitate de moştenitor de pe urma acesteia.

 Împotriva acestei încheieri au declarat, in termen legal, prezentul recurs recurenţii pârâţi C. I. şi C. S. C., invocând disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si motivand următoarele:

Prin cererea depusă la data de 15.09.2015,  au solicitat repunerea pe rol a cauzei suspendate in temeiul art. 243 alin. l c.pr. Civ. cu introducerea in cauza a moştenitorilor defunctei -reclamante G. R. , respectiv G. V. si G. R. , in calitate de fii ai acestea , indicandu-le totodată adresele unde domiciliază, astfel cum rezulta din certificatul de deces ataşat la dosarul cauzei.

Prin încheierea din data de 20.01.2016 Tribunalul apreciază că nu sunt întrunite condiţiile pentru repunerea cauzei pe rol intrucat certificatul de deces nu face dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R.

Nu este intemeiată motivaţia Tribunalului pentru respingerea cererii de reluare a judecatii, raportat la faptul că defuncta a decedat in Australia, după o perioada de rezidenta de peste 40 de ani, iar persoana care le reprezenta interesele in pocesul de revendicare refuza sistematic sa facă orice demers.

Menţiunile arătate prin certificatul de deces cu referire la fiii defunctei intimate (descendenţi), care au calitate de moştenitori rezervatari, sunt edificatoare sub aspectul dobândirii calităţii de moştenitori, actul fiind emis de către o autoritate competenta a statului pe teritoriul căruia defuncta avea domiciliul/ reşedinţa la data decesului, nu in Bucureşti, aşa cum greşit a reţinut Tribunalul, acesta fiind domiciliul ales al reclamantei.

Prin certificatul de deces au justificat calitatea procesuală activă, de moştenitori ai reclamantei G. R., ca efect al unui act autentic emis pe teritoriul altui stat.

Or, proba acestei calităţi a fost făcută de către pârâţii-apelanti in conformitate cu disp. Art.161 din L. nr.l05/1992 in raport cu care „ forţa probantă a actului de notorietate este aceea recunoscută de legea locului unde actul a fost intocmit care, potrivit art 664 c.civ. echivalează actul de deces cu certificatul de moştenitor si acordă putere doveditoare in privinţa calităţii de moştenitor ( dec. Civ. nr. 1142 / 2004 CAB.)

Chiar daca in cerere au indicat numai fiii defunctei, fiind trecut si soţul sau daca există nepoţi ( după fiul A. decedat) care au acceptat sau nu moştenirea defunctei, regula unanimităţii prezentei cauze nu-i poate fi opusă in scopul respingerii cererii.

In speţă, calitatea de succesor al proprietăţii este dovedită printr-un act oficial emanând de la autorii altui stat (element de extraneitate).Certificatul de deces este un act notarial prin care sunt mentioante persoanele care atestă rudenia sau filiaţia cu titularul iniţial al dreptului de proprietate.

Dovada calităţii de moştenitor insă nu se poate face exclusiv prin certificat de moştenitor ori de calitate de moştenitor , ci si prin alte mijloace de probă, dat fiind că aceste certificate sunt numai mijloace de probă.

Doctrina si practica judecătorească sunt in sensul că exercitarea de către moştenitori a drepturilor lor nu este condiţionată de existenta certificatului de moştenitor, care nici nu poate fi eliberat in caz de neînţelegere.

In speţa, paraţii -apelanţi nu au legitimitatea procesuala activă de a face dovada . Aşadar, tribunalul avea obligaţia sa pună in vedere intimaţilor reclamanţi, singurii in măsura , sa facă dovada calităţii de succesori ai defunctei G. R.

In ciuda tuturor demersurilor făcute de apelanţii -paraţi in vederea finalizării procedurii succesorale, exclud in mod evident culpa lor, lucru reţinut si de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a 3- a civ.prin dec. Civ. nr. 796/10.07.2015 pronunţată in aceeaşi cauza.

Prin urmare , numai instanţa de judecata este îndreptăţită sa stabilească prin orice mijloc de probă legătura de rudenie care stă la baza calităţii de moştenitor, notarii publici neputand face aceasta in cadrul procedurii succesorale, cu atât mai puţin căt in cauza subzistă elementul de  extraneitate.

Concluzionând, fata de menţiunile din certificatul de deces al defunctei G. R.,eliberat de autorităţile statului australian NEW SOUTH WALES-Sydney si trecut in Registrul de naşteri, decese si căsătorii la numărul 126045/12.iule 2011 , unde sunt indicate persoanele care o succed pe intimată-reclamanta,  Tribunalul in mod greşit a respins cererea de repunerea pe rol a cauzei care trenează de atâţia ani.

Numai după citarea acestora, se stabilea daca s-a acceptat sau nu succesiunea, urmând a se aplica procedura, după legea romana ( locul unde se află imobilul ce face obiectul prezentei pricini).

De altfel apelanţii au continuat demersurile , pe cheltuiala lor , revenind din nou cu adrese către reclamantul rămas in viata si fiica defunctei V. G.

 Soluţionând recursul formulat în raport de criticile dezvoltate, Curtea  constată următoarele:

Suspendarea judecăţii a avut loc în faţa tribunalului la data de 20.10.2011 (f.39) în urma decesului reclamantei G. R., în condiţiile  art. 243 pct. 1 Cod procedură  civilă.

Recurenţii, părţi adverse în raport de defunctă, au formulat mai multe cereri de repunere pe rol, în cererea depusă la 11.12.2014 (f.59 dosar T.B.) indicând ca moştenitor al defunctei pe celălalt reclamant  K.  H. şi prin cererea depusă la 26.11.2015 (f. 83 dosar T.B.) indicând ca succesibili şi pe fii defunctei, anume G. V. şi G. R.. Această ultimă cerere de repunere pe rol a fost respinsă prin încheierea recurată la acest moment din 20.01.2016, cu motivarea că ”nu se face dovada dezbaterii succesiunii de pe urma defunctei G. R.” şi ”nu se face dovada că persoanele indicate au calitatea de moştenitori, atâta timp cât nu se depune un certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor”.

Curtea constată nelegală soluţia tribunalului, fiind data cu aplicarea gresita a art. 245 C.pr.civ.,  şi, de aceea, în baza art. 312 Cod procedură  civilă, va admite recursul, va modifica încheierea recurată şi va dispune reluarea judecăţii.

Curtea constată că, în condiţiile art. 245 Cod procedură  civilă, judecata a carei suspendare s-a produs ca urmare a decesului unei părţi  se reia „prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moştenitorilor”.

Aşadar, redeschiderea judecăţii are loc în baza unei simple indicări, „arătări” a moştenitorilor, ceea ce presupune precizarea numelor acestora şi a datelor necesare pentru a fi citaţi (domiciliu).

Nu se impune de catre text  ca redeschiderea judecăţii în condiţiile  art. 245 C.pr.civ. să se facă  numai sub condiţia prezentării efective a unui certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor şi nici măcar a unor acte de stare civilă care să dovedească vocaţia la succesiune.

Aşadar, textul legal in discutie nu prevede o asemenea cerinta.

 Pe de alta parte, trebuie făcută distincţie între indicarea moştenitorilor, cerinţă care este necesar a fi îndeplinită ca şi în cazul oricărei alte cereri (şi în cazul cererii de chemare în judecată trebuie indicat pârâtul) şi dovada susţinerilor referitoare la calitatea de moştenitor, dovadă  care,  la fel ca şi în cazul cererii de chemare în judecată, se face în faţa instanţei de judecată pe parcursul soluţionării dosarului, iar acolo unde este necesar, cu concursul instantei de judecata, in conditiile in care partea insasi nu poate produce anumite dovezi, pe motivul ca acestea se afla in detinerea altor persoane sau institutii.

Nu poate fi pus un fine de neprimire unei cereri de chemare în judecată pe motivul lipsei dovezilor pe care se întemeiază cererea, ci, eventual, lipsa acestor dovezi poate conduce la pronuntarea unei anume solutii. La fel, nu poate fi pus un fine de neprimire unei cereri de redeschidere a judecăţii pe motivul lipsei anumitor probe cum sunt certificatul  de moştenitor sau de calitate de moştenitor, ci acest probatoriu urmează să fie discutat în contradictoriu şi administrat ulterior reluării judecăţii.

Cu atât mai mult şi cu mai multă evidenţă se constată că  nu poate fi respinsă cererea de reluare a judecăţii atunci când e formulată de o parte, iar decesul care a prilejuit suspendarea judecatii a fost al părţii adverse. Intr-o asemenea situatie, nu este de conceput modul în care recurenţii ar fi putut procura certificatul de calitate sau de moştenitor eliberat de pe urma  decesului părţii adverse ( deces care, in plus, a avut loc în Australia ). Accesul la asemenea acte ca certificatul de calitate sau de mostenitor nu este deschis unor persoane straine de mostenire, ci exclusiv acestora, astfel incat depunerea la dosar nu poate fi facuta decat de catre mostenitori sau, in conditiile art. 172 si urm. C.pr.civ., cu concursul instantei de judecata.

 Un argument în plus  este şi acela că insasi calitatea de mostenitor nu deriva din certificatul de mostenitor sau de calitate de mostenitor,  avand in vedere functiile certificatului de calitate de mostenitor/ de mostenitor,  nici macar proba calitatii de mostenitor nu se face exclusiv prin aceste  certificate, anume calitatea de moştenitor nu se dovedeşte exclusiv prin aceste două categorii de acte, ci se poate dovedi  doar prin acte de stare civilă (care în mod evident în prezenta cauză nu pot fi cerute recurenţilor  - părţi adverse faţă de defunctă) şi alte înscrisuri sau mijloace de probă  care să dovedească acceptarea succesiunii. Certificatul de calitate sau de moştenitor nici măcar nu este necesar pentru insezinare în cazul moştenitorilor sezinari, cum ar fi fiii defunctei, raportat la legea română ( a carei aplicabilite in materia mostenirii se determina potrivit art. 66 din Legea nr. 105/ 1992 - in raport de data decesului - ”Moştenirea este supusă:a) în ce priveşte bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naţionale pe care persoana decedată o avea la data morţii; b) în ce priveşte bunurile imobile şi fondul de comerţ, legii locului unde fiecare din aceste bunuri este situat”). 

În concluzia celor expuse, Curtea constată că soluţia tribunalului este nelegală şi netemeinică, impunându-se modificarea ei, intrucat recurentii si-au indeplinit singura obligatie procesuala care le revenea, potrivit art. 245 C.pr.civ., iar mai departe, proba calitatii persoanelor indicate drept mostenitori urmeaza a face obiectul probatiunii in cauza, in conditiile comune, inclusiv ale art. 172 si urm. C.pr.civ..

Domenii speta

Spete similare