Acţiune în despăgubire pentru prejudiciu cauzat societăţii agricole prin culegerea fără drept a recoltei de către pârâţi persoane fizice. Delimitarea competenţei materiale între secţiile civile ale aceluiaşi tribunal. Regulator de competenţă. Criterii

Decizie 36 din 15.06.2016


-Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, rep. : art. 95, art. 129, art. 132, art. 133, art. 135, art. 136

-Legea nr. 304/2004: art. 36 alin. (3)

-Legea nr. 71/2011: art. 225 – art. 228, art. 8

-Codul comercial (1887): art. 3, art. 4

-Legea nr. 16/1994

Prin dispoziţiile art. 225 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil s-a prevăzut că secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.

Conform art. 227 din acelaşi act normativ, dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225.

Legiuitorul a reglementat o delimitare a sferei litigiilor ce urmau să fie date spre soluţionare noilor secţii reorganizate în secţii civile (actualele secţii a II-a civile), ori completelor specialitate înfiinţate în cadrul secţiilor civile tradiţionale, în ipoteza unificării celor două secţii, stabilind la art.226 că prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc;

b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei;

d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Aceleaşi dispoziţii legale au stabilit şi criterii de avut în vedere la înfiinţarea completelor specializate şi care erau deopotrivă valabile şi pentru situaţia menţinerii fostei secţii comerciale şi a reorganizării sale în secţia a II-a civilă, respectiv:

a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secţiei;

b) specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora;

c) respectarea principiului repartizării aleatorii.

Prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, relevă concluzia că enumerarea cuprinsă la literele a) – d) este una enunţiativă, exemplificativă iar nu limitativă şi exclusivă.

Prin Hotărârea nr. 2/14.02.2014 a Colegiului de conducere al Tribunalului Arad rezultă că la nivelul Tribunalului Arad s-a optat pentru reorganizarea instanţei în secţia I Civilă şi în secţia a II-a civilă, iar sub aspectul sferei de litigii deferite spre soluţionare, s-a optat pentru menţinerea soluţionării aceloraşi categorii de litigii ca şi cele deferite anterior secţiei comerciale, respectiv cele enumerate la art. 226 din legea nr. 71/2011, precum şi alte litigii patrimoniale şi nepatrimoniale între profesionişti, aşa cum sunt definiţi aceştia de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, atunci când sunt în legătură cu activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii, aşa cum le defineşte art. 8 alin. (2), precum şi, în aceleaşi limite, litigiile în care una din părţi este profesionist.

Curtea mai relevă că referitor la conflictele negative de competenţă materială şi necesitatea delimitării acestei competenţe între secţiile Civile I şi II din cadrul tribunalelor arondate Curţii de Apel Timişoara, s-a încheiat o minută la data de 06.03.2015, de către Tribunalele Arad, Caraş-Severin şi Timiş, respectiv Secţiile Civile nr. I şi II din Cadrul Curţii de Apel Timişoara, prin care s-au statuat cele două categorii de criterii de delimitare a competenţei materiale ce revine în mod distinct Secţiilor I şi II Civile din cadrul tribunalelor şi din cadrul Curţii de Apel, enunţându-se criteriul legal prevăzut de art. 226 din legea nr. 71/2011 şi criteriul organizatoric prevăzut în Hotărârea de înfiinţare a Secţiei a II Civilă, competenţă materială care se referă la cauzele  având ca obiect raporturi juridice născute din activităţi de producţie, comerţ şi prestării de servicii. Această minută a fost comunicată tribunalelor pentru a fi avută în vedere la restrângerea şi neutralizarea pe viitor a conflictelor negative de competenţă.

În raport de aceste considerente, constatând că la momentul înfiinţării secţiei a II-a civilă în cadrul Tribunalului Arad, s-a stabilit ca sfera litigiilor patrimoniale în care figurează ca parte cel puţin un profesionist, să fie preluate spre soluţionare de această secţie, dacă litigiul este în legătură cu activităţile de producţie, de comerţ sau de prestări servicii ale profesionistului, Curtea apreciază că raportul juridic dedus judecăţii, care nu a făcut obiectul activităţilor de producţie, comerţ sau prestării servicii, nu se circumscrie acestei sfere de litigii, astfel că prezenta cauză îşi păstrează caracterul comun de cauză civilă, ceea ce atrage competenţa secţiei I civile a Tribunalului Arad.

(Secţia a II-a civilă, Sentinţa civilă nr. 36 din 15 iunie 2016 (Camera de consiliu), judecător conf. univ. dr. M.B.

Prin încheierea civilă din data de 14.03.2016 a Secţiei a I a Tribunalului Arad s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a Secţiei I Civile a Tribunalului Arad, dispunându-se transpunerea cauzei la Secţia a II-a Civilă a Tribunalului Arad.

Instanţa a reţinut că principiul specializării judecătorilor a condus la formarea de complete distincte în cadrul tribunalelor specializate în cauze cu profesionişti potrivit art.  227 din Legea nr. 71/2011, sens în care prin hotărârea nr. 2/14.02.2014 a Colegiului de conducere al Tribunalului Arad s-a înfiinţat Secţia a II-a Civilă, care judecă pe lângă litigiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 71/2011 şi „cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, în care cel puţin una dintre părţi este profesionist, în afara celor date în competenţa altor instanţe” (ce vizează evident, competenţa de primă instanţă), precum şi „apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, în care cel puţin una dintre părţi este un profesionist, în afara celor date în competenţa altor instanţe”, iar din coroborarea celor două dispoziţii rezultă că Secţia a II-a Civilă are competenţa funcţională de a analiza litigiile cu profesionişti, evaluabile în bani, în primă instanţă, atunci când obiectul lor este mai mare de 200.000 lei, respectiv, în apel când obiectul pretenţiei are o valoare mai mică.

Observând că în cauză apelanta este profesionist, şi având în vedere că litigiul vizează executarea unui contract încheiat în cadrul activităţii comerciale, rezultă că litigiul în ansamblul său poate fi calificat drept litigiu cu profesionişti, împrejurare faţă de care competenţa funcţională aparţine secţiei a II-a civilă.

În temeiul art. 200 alin. (1) şi (2) şi art. 131 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a dispus transpunerea cauzei la Secţia a II-a Civilă, potrivit art. 111 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti. 

Prin încheierea civilă din data de 18 mai 2016 dată de Secţia a II a Civilă a Tribunalului Arad s-a constatat necompetenţa funcţională a completului C2 A LP din cadrul Secţiei a II a civilă a Tribunalului Arad, şi s-a declinat în favoarea Secţiei I judecarea cauzei privind pe apelanta SC T.T. SRL T., în contradictoriu cu intimaţii M.M., constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii, astfel că sesizează Secţia a II-a din cadrul Curţii de Apel Timişoara în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul – Secţia a II a Civilă  a reţinut că reclamanta a investit instanţa de judecată cu o acţiune în răspundere delictuală întemeiată pe dispoziţiile art. 1349, 1357 şi urm., 1381 şi urm. din noul Cod civil, în subsidiar invocând prevederile art. 1345 din noul Cod civil, care reglementează îmbogăţirea fără justă cauză.

Reclamanta solicită obligarea prejudiciului produs acesteia de către cei doi pârâţi prin recoltarea terenului cultivat, respectiv contravaloarea lucrărilor de investiţie efectuate pe suprafaţa de 2 ha teren arabil şi contravaloarea recoltei de grâu.

Litigiul nu are la bază răspunderea contractuală şi nu vizează executarea unui contract între părţi astfel cum reţine, în mod eronat, Secţia I civilă a Tribunalului Arad prin încheierea pronunţată la data de 14.03.2016.

 Acţiunea  reclamantei vizează acordarea de despăgubiri pentru însuşirea de către pârâţi, fără drept, a recoltei cuvenite reclamantei, astfel cum pretinde aceasta, întrucât aceasta a efectuat lucrări de însămânţare şi alte lucrări premergătoare,  iar pentru soluţionarea acţiunii trebuie tranşat dreptul de proprietate şi de folosinţă asupra unor terenuri agricole.

Prin hotărârea nr.1 din 20.01.2016 a Colegiul de conducere al Tribunalului  Arad  (nr. 199/Ad/20.01.2016) s-au stabilit categoriile de litigii ce vor intra în sfera de activitate a completelor specializate din cadrul Secţiei a II-a civilă, precizându-se că ,, Sunt  excluse  din sfera de activitate a completelor respective a secţiei a II-a civilă, fiind strict civile, chiar dacă una dintre părţi este un profesionist … alte litigii care implică drepturi reale imobiliare ..”

Pe cale de consecinţă, în opinia instanţei, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu aparţine Secţiei I a Tribunalului Arad întrucât calitatea de profesionist a părţilor litigante nu poate atrage automat competenţa Secţiei a II-a civilă, în condiţiile în care nu există o reglementare expresă în acest sens, atributivă de competenţă în favoarea secţiei specializate, or regulile de competenţă sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse prin analogie.

 Dimpotrivă, se observă că prin dispoziţiile art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 legiuitorul a arătat expres că secţiile civile ale tribunalelor judecă cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părţilor, deci inclusiv cauze cu profesionişti şi chiar dacă obiectul lor ar avea legătură cu bunuri aflate în fondul de comerţ. Dispoziţiile art. 36 alin. (3) menţionate conduc la concluzia că în nici un caz nu poate fi susţinută teoria potrivit căreia toate cauzele în care apare un profesionist trebuie judecate de fostele secţii comerciale, întrucât o atare interpretare ar face ca secţiile civile să judece doar cauze cu persoane fizice, toate celelalte subiecte de drept intrând în noţiunea de profesionist, ceea ce contravine intenţiei legiuitorului clar exprimată în textul de lege citat.

 Faţă de cele expuse, în baza art. 133-136 NCPC, s-a constatat necompetenţa funcţională a completului din cadrul Secţiei a II-a civilă a Tribunalului Arad şi a declinat în favoarea Secţiei I Civile a Tribunalului Arad.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă între cele două secţii s-a sesizat Secţia a II-a din cadrul Curţii de Apel Timişoara în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

 Examinând conflictul negativ de competenţă materială ivit între Secţiile I şi a II a Civilă ale aceluiaşi Tribunal Timiş, Curtea constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta societate comercială a chemat în judecată trei persoane fizice solicitând obligarea pârâţilor la plata unor pretenţii băneşti, reprezentând contravaloarea lucrărilor de investiţii efectuate pe o suprafaţă de teren arabil şi contravaloarea recoltei de grâu, pe o altă suprafaţă de teren, invocând un contract de arendare, precum şi lucrările agricole efectuate pe aceste suprafeţe de teren.

Cererea de chemare  în judecată a fost soluţionată de Judecătoria Arad prin sentinţa civilă nr. 561/28.01.2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, cauza înregistrându-se la Secţia I a Civilă a Tribunalului Arad, care prin încheierea din 14.03.2016 constată necompetenţa funcţională a acestei secţii şi transpune cauza la Secţia a II a Civilă a Tribunalului.

Secţia a II a Civilă îşi declară necompetenţa funcţională şi constată ivit conflictul negativ de competenţă, între cele două secţii.

Analizând conflictul de competenţă ivit între cele două secţii civile ale Tribunalului Arad, Curtea constată că delimitarea sferei de litigii ale celor două secţii a constituit o problemă de calificare şi în perioada anterioară în care era în vigoare Codul comercial iar la nivelul tribunalelor şi a curţilor de apel funcţionau secţii comerciale. Cu toate acestea, a existat un criteriu determinant care a fost utilizat pentru delimitarea litigiilor comerciale de cele civile, respectiv natura comercială a raportului juridic deferit judecăţii, fiind relevante la acea vreme prevederile art. 56 din fostul Cod comercial, conform cărora „dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afara de dispoziţiile privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel”. Totuşi, fostul Cod comercial, nu consacra caracterul comercial a tuturor actelor întreprinse de un comerciant persoană fizică sau juridică ci, enumerând în cuprinsul art.3 categoria de acte juridic considerate a fi comerciale (criteriul obiectiv de delimitare), a enunţat în cuprinsul art. 4 o prezumţie legală relativă de comercialitate a tuturor celorlalte contracte sau obligaţiuni ale unui comerciant, „dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul” (criteriul subiectiv de delimitare).

Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil la data de 1 octombrie 2011, s-a produs abrogarea Codului comercial, iar punerea în aplicare a noului Cod civil presupunea şi o intervenţie legislativă care să lămurească soarta secţiilor comerciale existente la nivelul tribunalelor şi a curţilor de apel. În acest sens, prin dispoziţiile art. 225 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil s-a prevăzut că secţiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor şi curţilor de apel se vor reorganiza ca secţii civile ori, după caz, vor fi unificate cu secţiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei.

Conform art. 227 din acelaşi act normativ, dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225.

Legiuitorul a reglementat o delimitare a sferei litigiilor ce urmau să fie date spre soluţionare noilor secţii reorganizate în secţii civile (actualele secţii a II-a civile), ori completelor specialitate înfiinţate în cadrul secţiilor civile tradiţionale, în ipoteza unificării celor două secţii, stabilind la art. 226 că prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc;

b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei;

d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Aceleaşi dispoziţii legale au stabilit şi criterii de avut în vedere la înfiinţarea completelor specializate şi care erau deopotrivă valabile şi pentru situaţia menţinerii fostei secţii comerciale şi a reorganizării sale în secţia a II-a civilă, respectiv:

a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secţiei;

b) specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora;

c) respectarea principiului repartizării aleatorii.

Prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, relevă concluzia că enumerarea cuprinsă la literele a) – d) este una enunţiativă, exemplificativă iar nu limitativă şi exclusivă.

Acest aspect de ordin legislativ a determinat cele mai multe tribunale şi curţi de apel să opteze  pentru varianta reorganizării fostelor secţii comerciale în secţii a II-a civilă, cu păstrarea spre judecată a aceloraşi categorii de litigii ca şi în trecut.

În aceste condiţii, problema specializării în domeniul litigiilor cu profesionişti, primind consacrare şi rezolvare legislativă, a fost concretizată în modul de organizare internă a instanţelor, prin mijlocirea Consiliului Superior al Magistraturii, care a aprobat reorganizarea secţiilor comerciale ori înfiinţarea completelor specializate în cadrul secţiilor civile unificate, ţinând cont de propunerile de delimitare a competenţei formulate de colegiile de conducere ale fiecărei instanţe în parte.

Aceeaşi a fost situaţia Tribunalului Arad în cadrul căruia a fost înfiinţată secţia a II-a civilă, prin Hotărârea nr. 2/14.02.2014 a colegiului de conducere al Tribunalului  Arad. Din cuprinsul acestei hotărâri, rezultă că la nivelul Tribunalului Arad s-a optat pentru reorganizarea instanţei în secţia I Civilă şi în secţia a II-a civilă, iar sub aspectul sferei de litigii deferite spre soluţionare, s-a optat pentru menţinerea soluţionării aceloraşi categorii de litigii ca şi cele deferite anterior secţiei comerciale, respectiv cele enumerate la art. 226 din Legea nr. 71/2001, precum şi alte litigii patrimoniale şi nepatrimoniale între profesionişti, aşa cum sunt definiţi aceştia de art.8 alin.1 din Legea nr. 71/2011, atunci când sunt în legătură cu activităţi de producţie, comerţ sau prestări servicii, aşa cum le defineşte art. 8 alin. (2), precum şi, în aceleaşi limite, litigiile în care una din părţi este profesionist.

Din cele expuse anterior, se poate trage concluzia că la nivelul Tribunalului Arad s-a optat pentru o soluţie organizatorică de continuitate, cu păstrarea spre competentă soluţionare a acelor litigii care, în viziunea legislaţiei anterioare puteau fi calificate ca fiind litigii comerciale, indiferent dacă ambele părţi erau profesionişti ori numai una din părţi îndeplineşte această calitate.

În susținerea punctului de vedere exprimat prin prezentele considerente, sunt de menționat și concluziile cuprinse în minuta  întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și ai Ministerului Justiției cu președinții secțiilor specializate din cadrul curților de apel și ai tribunalelor specializate de la Târgu Mureș, din 22 mai 2014, care, cu privire la delimitarea sferei litigiilor de competența tribunalelor specializate, în unanimitate au decis în sensul continuității competenței materiale funcționale stabilite la nivelul fostelor secții comerciale. Totodată, s-a făcut referire la proiectul de act normativ aflat în discuții la Ministerul de Justiție care urmează să definească noțiunea de profesionist în materie economică și să circumscrie actele și faptele de comerț de competența secțiilor specializate.

Aşa fiind, în condiţiile renunţării de către legiuitorul noului Cod civil la noţiunile de „comerţ” şi comercialitate”, „acte de comerţ” şi „fapte de comerţ”, care serveau la delimitarea litigiilor comerciale de cele civile în trecut, potrivit Codului comercial din 1887, identificarea litigiilor care revin spre competenţă secţiei a II-a civilă, specializată în litigiile în care sunt implicaţi profesionişti trebuie să aibă în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr.71/2001 pentru punerea în aplicare a Codului civil nou, conform cărora, în noua viziune asupra naturii raporturilor juridice de drept privat, „expresiile "acte de comerţ", respectiv "fapte de comerţ" se înlocuiesc cu expresia "activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii".

Plecând de la aceste considerente, Curtea subliniază că raţionamentul juridic utilizat de Tribunalul Arad – secţia I civilă, conform căruia simpla calitate de profesionist a uneia dintre părţile litigante, atrage competenţa secţiei specializate în soluţionarea litigiului, în speţă secţia a II-a civilă, nu poate fi primit deoarece tinde a denatura scopul avut în vedere de legiuitor la momentul consacrării principiului specializării judecătorului în activitatea de judecată. Raţiunea existenţei unui astfel de principiu este aceea de a servi la creşterea calităţii actului de justiţie, deoarece permite specializarea judecătorului într-un anumit domeniu, având un anumit specific aparte, specializare care constituie premisa necesară creşterii gradului de asimilare a modificărilor legislative din domeniul respectiv, a cunoaşterii mai aprofundate a doctrinei, a evoluţiei jurisprudenţei şi legislaţiei. Este adevărat că noul Cod civil cuprinde dispoziţii derogatorii privind profesioniştii. Această împrejurare nu este însă suficientă pentru ca, pe calea interpretării extensive, să se ajungă la concluzia că toate raporturile juridice în care intră un profesionist au o anumită specificitate, în condiţiile în care ele rămân, aproape toate, raporturi civile, în viziunea noului Cod civil. Se poate însă aprecia, cu titlul de principiu că acele raporturi juridice care decurg din activităţi de producţie, de comerţ sau de prestări servicii ale profesionistului, se caracterizează prin acel specific care impune analiza lor, în caz de litigiu, din partea judecătorului specializat în litigii în care sunt implicaţi profesionişti. Nu toate celelalte raporturi juridice ale unui profesionist, care exced obiectului său de activitate, dar pe care le leagă în cadrul relaţiilor sociale, se supun dispoziţiilor legale exprese şi derogatorii ale Codului civil, specifice profesioniştilor, pentru a atrage competenţa de soluţionare a eventualelor litigii născute din acestea în favoarea secţiei specializate – secţia a II-a civilă.

În prezenta cauză, raportul juridic dedus judecăţii, deşi se leagă între un profesionist şi trei persoane fizice, nu are ca fundament pretinsa încălcare a raporturilor contractuale de arendă, prin neexecutarea obligaţiei de plată a contravalorii lucrărilor efectuate, de către proprietarul terenului.

Prin urmare, izvorul raportului juridic dedus judecăţii nu este o faptă contractuală, stricto sensu, un act sau fapt juridic care să se circumscrie definiţiilor regăsite în art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, respectiv celor referitoare la „activităţi de producţie, de comerţ sau de prestări servicii”. De altfel, reclamanta societate a efectuat lucrări agricole specifice instituţiei arendării, în temeiul unui act juridic civil pur, aşa cum este reglementat contractul de arendă prin Legea nr. 16/1994.

Pe de altă parte, este greşită reţinerea de către ambele secţii că se află în conflict negativ de competenţă funcţională, întrucât competenţa funcţională priveşte competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, iar necompetenţa de acest ordin are ca obiect atribuirea , potrivit legii, a competenţei materiale şi/sau teritoriale în vederea rezolvării unor cereri cu caracter jurisdicţional în sarcina altor organe sau autorităţi ale statului şi, concomitent, prevederea că astfel de cauze nu sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Cauza asupra căreia ambele secţii şi-au declinat competenţa de soluţionare, este dată în competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, potrivit dispoziţiilor art. 94 şi 95 C. pr. civ., respectiv tribunalului, în apel. Ceea ce constituie obiectul conflictului negativ de competenţă este competenţa materială la care se raportează diferit cele două secţii ale tribunalului, iar nu necompetenţa generală a  tribunalului, iar prin aceasta a secţiilor civile I şi II din cadrul aceluiaşi tribunal, în raport de caracterizarea obiectului şi naturii juridice a cauzei, în apel.

Curtea mai relevă că referitor la conflictele negative de competenţă materială şi necesitatea delimitării acestei competenţe între secţiile  Civile I şi II din cadrul tribunalelor arondate Curţii de Apel Timişoara, s-a încheiat o minută la data de 06.03.2015, de către Tribunalele Arad, Caraş-Severin şi Timiş, respectiv Secţiile Civile nr. I şi II din Cadrul Curţii de Apel Timişoara, prin care s-au statuat cele două categorii de criterii de delimitare a competenţei materiale ce revine în mod distinct Secţiilor I şi II Civile din cadrul tribunalelor şi din cadrul Curţii de Apel, enunţându-se criteriul legal prevăzut de art. 226 din Legea nr. 71/2011 şi criteriul organizatoric prevăzut în Hotărârea de înfiinţare a Secţiei a II Civilă, competenţă materială care se referă la cauzele  având ca obiect raporturi juridice născute din activităţi de producţie, comerţ şi prestării de servicii. Această minută a fost comunicată tribunalelor pentru a fi avută în vedere la restrângerea şi neutralizarea pe viitor a conflictelor negative de competenţă.

În raport de aceste considerente, constatând că la momentul înfiinţării secţiei a II-a civilă în cadrul Tribunalului Arad, s-a stabilit ca sfera litigiilor patrimoniale în care figurează ca parte cel puţin un profesionist, să fie preluate spre soluţionare de această secţie, dacă litigiul este în legătură cu activităţile de producţie, de comerţ sau de prestări servicii ale profesionistului, Curtea apreciază că raportul juridic dedus judecăţii, care nu a făcut obiectul activităţilor de producţie, comerţ sau prestării servicii, nu se circumscrie acestei sfere de litigii, astfel că prezenta cauză îşi păstrează caracterul comun de cauză civilă, ceea ce atrage competenţa secţiei I civile a Tribunalului Arad.