Apel. Opoziţie.

. Domeniu: Profesionişti

Apel. Opoziţie.

În mod corect prima instanţa a apreciat ca nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 202 coroborat cu art. 62 din Legea nr. 31/1990, opoziţia reprezentând în esenţă o acţiune în răspundere civil delictuală, pentru admiterea căreia trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege: fapta ilicită, vinovăţie, prejudiciu şi legătura de cauzalitate, condiţii neîndeplinite în cauză.

 Art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, art. 62 din Legea nr.31/1990

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 55 din 15 ianuarie 2016)

Prin cererea înregistrată la ORCTB sub nr.200179/26.05.2015 şi pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă la data de 29.05.2015 sub nr., reclamanta D.G.R.F.P.M.B., în reprezentarea A.F.P.S.4 în contradictoriu cu pârâţii SC N.C.P.  SRL , D.D.I. şi D.I.N. a formulat opoziţie împotriva hotărârii AGA nr. 1 din 15.03.2015 privind cesiunea părţilor sociale ale societăţii pârâte.

În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin Hotărârea AGA nr.1 din data de 15.03.2015, înregistrata la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a decis de către asociaţii SC N. C. P. SRL, cesionarea de către asociatul D.D.I. a 8 parţi sociale, reprezentând 40% din capitalul social deţinut de către asociat (in total 40% din capitalul social), către D. N., care devine asociat al societăţii si cesionarea de către asociatul D.I.N. a 2 parţi sociale, reprezentând 10% din capitalul social deţinut de către asociat (in total 10% din capitalul social), către D.N., care devine asociat al societăţii.

Reclamanta solicită să se constate că prin hotărârea de cesiune a părţilor sociale aparţinând SC N.C.P. SRL, aceasta, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu constând in obligaţiile fiscale restante datorate de debitoare bugetului general consolidat al statului si, pe cale de consecinţa, solicită să se dispună obligarea asociatului la repararea prejudiciului astfel cauzat.

Reclamanta menţionează că din verificările efectuate rezulta că SC N.C.P. SRL figurează înregistrata in evidentele acesteia cu debite restante in cuantum total de 3255 lei reprezentând obligaţii fiscale datorate bugetului general consolidat al statului conform fisei de evidente sintetica evaluata la data de 14.05.2015.

Obligaţiile fiscale restante menţionate anterior sunt conform declaraţiilor fiscale depuse de societate la organul fiscal, iar aceste debite sunt purtătoare de dobânzi si penalităţi de întârziere pana la data stingerii sumelor datorate inclusiv, calculate in conformitate cu dispoziţiile Capitolului III din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.

Astfel, reclamanta  deţine asupra societăţii in cauza o creanţa certa, lichida si exigibila, iar de existenta acestor debite societatea are cunoştinţa, deoarece acestea sunt rezultatul propriilor declaraţii pe care debitoarea le raportează lunar, in condiţiile legii. Potrivit dispoziţiilor Codului de procedura fiscala, declaraţiile privind obligaţiile de plata la bugetul general consolidat prin care societatea îşi evidenţiază sumele pe care le datorează, întocmite de contribuabil pe propria răspundere si înregistrate la organul fiscal, constituie titlu de creanţa ce devine titlu executoriu la momentul expirării termenului de plata.

Scopul O.U.G. nr. 54/2010 ii reprezintă diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscala, iar combaterea faptelor de aceasta natura este conceputa prin acţiuni atât preventive, cat si de sancţionare, prin care se urmăreşte protecţia realizării conforme a întregului buget consolidat al statului avându-se primordial in vedere destinaţia acestor sume si faptul ca beneficiarul lor este întreaga societate, fiind vorba de un interes public

Or, in condiţiile in care societatea nu si-a achitat debitele restante, instituţia, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu constând in obligaţiile datorate bugetului general consolidat al statului, astfel încât se apreciază că, in mod nelegal, asociaţii acesteia au decis cesionarea către un terţ a părţilor sociale.

Conform dispoziţiilor legii societăţilor comerciale, părţile sociale conferă calitatea de asociat cu toate drepturile si obligaţiile aferente, astfel încât transmiterea lor implica si transmiterea calităţii de asociat, ceea ce presupune ca cedentul dintr-un astfel de contract de cesiune sa-si respecte obligaţiile atât fata de societate, cat si fata de terţi, in caz contrar putând fi aduse atingeri caracterului intuitu personae al societăţii cu răspundere limitata.

Datorita acestui caracter intuitu personae al societăţii cu răspundere limitata, transferabilitatea pârtilor sociale nu este o operaţiune libera, părţile sociale reprezentând, de fapt, titluri de participare la capitalul unei societăţi construite pe principiul încrederii intre asociaţi atât cu privire la constituirea societăţii, cat si cu privire la modificarea premiselor iniţiale ale unei astfel de societăţi de persoane. In aceste condiţii, înstrăinarea către un terţ a pârtilor sociale nu poate avea loc in condiţiile in care societatea comerciala înregistrează obligaţii restante, motiv pentru care va solicitam sa dispuneţi obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat creditorilor săi, in speţa bugetul general consolidat al statului.

Faţă de motivele de fapt si temeiurile in drept invocate se solicită să se constate  că prin hotărârea de cesiune a părţilor sociale aparţinând SC N. C. P. SRL reclamanta, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu si, pe cale de consecinţa, să dispună obligarea SC N.C.P. SRL si a asociaţilor cedenţi D.D.I. si D.I.N. la repararea prejudiciului astfel creat.

In drept:  dispoziţiile Legii nr. 31/1990 coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 92/2003.

În dovedirea cererii au fost depuse  înscrisuri:

Pârâţii nu au depus întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. 5101/24.09.2015 cererea a fost respinsă a ca nefondată.

A reţinut Tribunalul, în esenţă, că opoziţia este neîntemeiată, asociaţii rămânând în continuare în societate, iar art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990 solicită efectuarea dovezii prejudiciului, condiţie neîndeplinită în speţă. Mai mult reclamantul are la îndemâna mijloacele legale prevăzute de Codul de procedură fiscală şi Legea nr. 85/2014.

Împotriva acestei soluţii a formulat cale de atac reclamanta solicitând admiterea apelului şi a opoziţiei formulate şi să fie obligată societatea în solidar cu asociaţii la repararea prejudiciului

Se arată în esenţă că la data formulării opoziţiei societatea figura cu datorii de 3255 lei, creanţa fiind certă lichidă şi exigibilă, din înscrisurile depuse la dosar rezultând existenţa obligaţiilor neachitate, necontestate de către intimaţi. Tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, scopul legii fiind tocmai diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscală. Neachitarea debitelor restante a dus la suferirea unui prejudiciu de către apelant, cedentul trebuie să îşi respecte obligaţiile atât faţă de societate cat si fata de terţi. Prin hotărârea este pusă în imposibilitatea urmării recuperării creanţelor fiind creată şi legătura de cauzalitate între faptă asociaţilor cedenţi (comiterea unor fapte ce ţin de un comportament fiscal incorect) şi prejudiciu.În drept: art. 61, 62 , 231 din legea nr. 31/1990, OG nr. 92/2003

Intimaţii nu au formulat întâmpinare.

Nu au fost administrate probe noi în apel.

Analizând cererea de apel Curtea reţine:

Potrivit art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, opoziţia la hotărârea asociaţilor de transmitere a părţilor sociale poate fi formulată de către creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin această hotărâre.În analiza motivelor de apel se observă pentru început că apelantul nu indică în mod concret de ce sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea opoziţiei, criticând în termeni generali hotărârea Tribunalului.În mod corect prima instanţa a apreciat ca nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 202 coroborat cu art. 62 din Legea nr. 31/1990, opoziţia reprezentând în esenţă o acţiune în răspundere civil delictuală, pentru admiterea căreia trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege: fapta ilicită, vinovăţie, prejudiciu şi legătura de cauzalitate. Apelanta nu a dovedit nici în faţa Tribunalul şi nici a Curţii îndeplinirea acestor condiţii, pornind chiar de la afirmaţia privind ilicitatea cesiunii, operaţiune de altfel permisă de lege. Posibilitatea de formulare a opoziţiei, text de lege introdus pentru a se da creditorilor sociali posibilitatea protejării intereselor lor, nu înseamnă că aceştia nu au obligaţia probării faptului ilicit pe care îl pretind şi a intenţiei frauduloase în legătură cu pretinsul prejudiciu. Simpla cesiune fără dovedirea ilicităţii sale, în condiţiile existenţei unei datorii bugetare, nu transformă operaţiunea permisă de lege într-una imorală sau ilegală. De altfel legea nu exclude de la transferul părţilor sociale societăţile cu datorii ci doar permite creditorilor să poată cere acoperirea unui prejudiciu pentru acţiunile frauduloase.

Apelanta are posibilitatea de a se îndrepta împotriva societăţii si a de a uza de căile de executare specifice pentru plata debitului, aşa cum a reţinut în mod corect Tribunalul.

Prin urmare, Curtea constatând că tribunalul a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, şi cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N.C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare