Acţiune de obligare la încheierea unei convenţii privind condiţiile de exercitare a dreptului de uz şi servitute asupra proprietăţii private afectate de capacităţi energetice conform art.12 alin.5 şi 6 din Legea nr.129/2012. Condiţionarea încheierii conv

Decizie 936 din 08.11.2016


Articolul 12 alineatul 6 prevede posibilitatea proprietarilor terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii de a încheia o convenţie în conformitate cu prevederile alin. 5.

Exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice,

Textul art. 12 alineatul 5  se referă la proprietăţile private afectate de capacităţi energetice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2012

Din interpretarea coroborată a alineatelor 5 şi 6 ale art.12 rezultă clar că posibilitatea încheierii convenţiei priveşte doar situaţia proprietarilor ale căror terenuri au fost afectate de capacităţi energetice  realizate după data intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012

Prin sentinţa nr. 756 din data de 10.11.2015, Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă a respins ca neîntemeiata  acţiunea formulata de reclamantul  IG în contradictoriu cu  pârâta SC CDSA.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că actiunea reclamantului este neîntemeiată.

Potrivit art. 44  alin. 4  din Legea 123/2012 a energiei electrice,  „Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului, iar potrivit art. 12 alin. 2 „asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţii energetice se instituie limitări ale dreptului de proprietate în favoarea titularilor autorizaţiilor de înfiinţare şi de licenţe care beneficiază de:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării, relocării, retehnologizării sau desfiinţării capacităţii energetice, obiect al autorizaţiei;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii, obiect al autorizaţiei de înfiinţare, pentru reviziile, reparaţiile şi intervenţiile necesare;

c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea/desfiinţarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condiţiile legii;

d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri;

e) dreptul de acces la utilităţile publice”.

Art. 12 alin.3 dispune ca „ drepturile de uz şi de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conţinutul acestora este prevăzut la art. 14 şi se exercită fără înscriere în Cartea funciară pe toată durata existenţei capacităţii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacităţi în funcţiune, reparaţiei, reviziei, lucrărilor de intervenţie în caz de avarie”.

Pe de alta parte  art. 12 alin. 5  prevede ca „ exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor, a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort”, alin. 6 al aceluiasi articol  dispunând ca „ proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii pot solicita încheierea de convenţii, conform prevederilor alin. (5)” iar  alin. 7 ca „ beneficiază de indemnizaţii şi, respectiv, despăgubiri şi proprietarii de terenuri afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii care la data intrării în vigoare a prezentei legi au în derulare convenţii privind exercitarea acestor drepturi încheiate în condiţiile legii”.

Reclamantul şi-a întemeiat  acţiunea pe dispoz. art. 12 alin. 6  din Legea 123/2012 privind  solicitarea de încheiere a unei convenţii, însă cererea a fost apreiată ca neîntemeiata deoarece dispoziţiile legale respective  sunt aplicabile  capacităţilor energetice realizate după  intrarea in vigoare  a Legii 123/2012,  iar nu celor  existente  la data emiterii acesteia.

S-a reţinut faptul că este vorba despre o capacitate energetica existenta la data apariţiei Legii 123/2012, din fişa de inventar rezultând înregistrarea  stâlpului apartinând reţelei de energie electrică  aflat pe teren încă din anul 1989, nefiind vorba despre o  retea energetică nou construită , neexistand dovezi în acest sens, astfel încât  sunt aplicabile dispoziţiile  art. 44 alin. 4  si art. 12 alin. 2 si 3  din Legea 123/2012  iar nu cele ale art. 12 alin.5 - 7 din lege.

Dispoziţiile art. 4 alin. 4  din Legea 123/2012  se regăsesc si în legea anterioara acesteia, Legea energiei electrice nr. 13/2007, dispozitiile respective –art. 16 alin. 3,6,9 si 10  si art. 19 alin. 3 si 4  din aceasta si care au  fost  examinate din punct de vedere constitutional de Curtea Constitutionala prin decizia 878/10.07.2008.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul IG, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de recurs s-a arătat că instanţa de fond a respins greşit acţiunea privind solicitarea de încheiere a unei convenţii având ca obiect stabilirea condiţiilor de exercitare a drepturilor de uz şi servitute de către pârâtă cu privire la terenul aparţinând reclamantului.

În opinia recurentului, interpretând ad literam textul art.12 alin 5 şi 6 din Legea nr. 123/2012 în sensul că aceste dispoziţii legale se aplică doar capacităţilor ce se realizează după intrarea în vigoare a legii, prima instanţă  a făcut o discriminare între proprietarii ale căror proprietăţi private sunt afectate de dreptul de uz şi servitute în funcţie de data amplasării acestora înainte sau după intrarea în vigoare a legii.

Recurentul consideră că textul nu se referă la reţele energetice nou construite, aşa cum eronat a interpretat instanţa de fond, ci la exercitarea drepturilor de uz şi servitute după intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2012, astfel încât încheierea unei convenţii cadru prin care să fie stabilite condiţiile şi termeni referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, cuantumul indemnizaţiilor, despăgubirile şi modul de plată a acestora este posibilă şi în ceea ce-l priveşte.

A invocat dispoziţiile art.44 din Constituţie şi  a precizat că decizia Curţii Constituţionale nr. 878/10.07.2008 privind constituţionalitatea dispoziţiilor art. 16 alin.3,6,9,10 şi art. 19 alin. 3,4 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu are relevanţă în cauză în condiţiile în care Legea nr. 13/2007 a fost expres abrogată prin Legea nr. 123/2012.

Nu s-a depus întâmpinare.

Prin încheierea din data de 11.10.2016, raportat la obiectul litigiului – litigiu cu profesionişti, Curtea a calificat apel calea de atac.

La data de 23.08.2016  reclamantul Iliescu Gheorghe a depus cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin.5 şi 6 din Legea energiei electrice nr. 123/2012 în raport de dispoziţiile art. 16 alin.1 din Constituţia României.

Asupra cererii de sesizare  a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin.5 şi 6 din Legea energiei electrice nr. 123/2012 în raport de dispoziţiile art. 16 alin.1 din Constituţia României, Curtea a constatat următoarele:

La data de 23.08.2016 reclamantul IG a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin.5 şi 6 din Legea energiei electrice nr. 123/2012 în raport de dispoziţiile art. 16 alin.1 din Constituţia României, care garantează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi fără discriminări.

 În motivarea cererii s-a susţinut că dispoziţiile Legii nr. 123/2012, care prevăd posibilitatea încheierii unei convenţii cadru privind condiţiile şi termeni referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţi energetice,  cuantumul indemnizaţiilor, despăgubirile şi modul de plată a acestora, doar în cazul capacităţilor energetice ce se realizează după intrarea în vigoare a legii, instituie o discriminare între proprietarii ale căror terenuri sunt afectate de capacităţi energetice în funcţie de data amplasării acestora înainte sau după intrarea în vigoare a legii.

S-a susţinut, totodată, că prin crearea diferenţei în ce priveşte condiţiile de exercitare a dreptului de uz şi servitute asupra terenurilor afectate de capacităţi energetice este încălcat principiul egalităţii.

Deşi s-a solicitat un punct de vedere intimatei pârâte SCCDSA cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant,  un astfel de punct de vedere nu a fost exprimat.

În cauză Curtea a apreciat că sunt întrunite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalite a unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă, anume: neconstituţionalitatea să se refere la o lege sau la o ordonanţă ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare; dispoziţiile din lege sau ordonanţă să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent că textele vizează fondul sau proceduri incidente referitoare la soluţionarea cauzei; textele nu au fost constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale (art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale).

Legiuitorul admite deci posibilitatea ridicării excepţiei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia, pentru orice text de lege, izvor de drept substanţial sau de drept procesual cu incidenţă în cauza respectivă.

Ca urmare, excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată pentru texte care vizează fondul cauzei, cât şi pentru texte care vizează procedurile incidente în cazul în care acestea au legătură cu soluţionarea cauzei.

În speţă, textele invocate a fi neconstituţionale, art. 12 alin.5 şi 6 din Legea energiei electrice nr. 123/2012, sunt în vigoare,  au legătură cu soluţionarea pe fond a cauzei şi nu au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate admise.

În acest context, Curtea a admis cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.12 alin.5 şi 6 din Legea nr.123/2012 prin raportare la art.16 alin.1 din Constituţia României.

Opinia Curţii cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a fost exprimată în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor art.12 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 123/2012, nefiind vorba de o încălcare a principiului egalităţii în drepturi garantat de art.16, deoarece acest principiu este înfrânt atunci când se aplică un tratament diferit în situaţii identice ceea ce nu este cazul în speţă ( situaţia proprietarilor este diferită raportat la existenţa sau nu pe teren a  capacităţii energetice la data intrării în vigoare a legii).

Asupra apelului declarat de reclamantul IG împotriva sentinţei nr.756 din 10 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ şi Fiscal, în dosarul nr.2024/104/2015, Curtea a reţinut:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul IG a solicitat obligarea pârâtei SCCDSAC la încheierea unei convenţii cadru având ca obiect stabilirea condiţiilor de exercitare a drepturilor de uz şi servitute asupra terenului proprietatea reclamantului în temeiul art. 12 alin.6 din Legea nr. 123/2012.

Articolul 12 alineatul 6 prevede posibilitatea proprietarilor terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz şi de servitute de către titularii de licenţe şi autorizaţii de a încheia o convenţie în conformitate cu prevederile alin. 5.

Potrivit art. 12 alineatul 5 exercitarea drepturilor de uz şi de servitute asupra proprietăţilor private afectate de capacităţile energetice, care se vor realiza după intrarea în vigoare a prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condiţiile şi termenii referitori la durata, conţinutul şi limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenţie-cadru, precum şi pentru determinarea cuantumului indemnizaţiilor, a despăgubirilor şi a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenţia-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.

Textul art. 12 alineatul 5  se referă la proprietăţile private afectate de capacităţi energetice realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2012.

Ca urmare, din interpretarea coroborată a alineatelor 5 şi 6 ale art.12 rezultă clar că posibilitatea încheierii convenţiei priveşte doar situaţia proprietarilor ale căror terenuri au fost afectate de capacităţi energetice  realizate după data intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012.

Or, capacitatea energetică care afectează terenul proprietatea reclamantului a fost dată în folosinţă la data de 01.07.1989, aşa cum rezultă din fişa de inventar de la filele 40-41 dosar fond, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012.

Lipsa răspunsului la interogatoriu a pârâtei nu poate conduce la recunoaşterea tacită a pretenţiei reclamantului privind obligarea la încheierea convenţiei întrucât, aşa cum am arătat, dispoziţiile legale nu permit încheierea unei astfel de convenţii pentru exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţii private afectate de capacităţi energetice realizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 123/2012. 

În consecinţă, cum instanţa de fond a apreciat corect asupra materialului probator existent la dosar şi a interpretat corect dispoziţiile legale incidente în speţă, Curtea, în temeiul art. 480 NCPC, a respins apelul ca nefondat.