Recurs. Procedura insolvenței. Creanță născută în timpul perioadei de observație. Incidența dispozițiilor art. 36 și art. 40 din Legea nr. 85/2006.

Recurs. Procedura insolvenței. Creanță născută în timpul perioadei de observație. Incidența dispozițiilor art. 36 și art. 40 din Legea nr. 85/2006.

 Secția a II-a civilă  - Decizia nr. 9/13 ianuarie 2016

Prin Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția a II-a Civilă a fost admis recursul declarat de creditoarea SC E.E.M. SA împotriva Sentinţei nr. 968/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. ……. al Tribunalului …… şi, în consecinţă, A fost modificată parţial sentinţa atacată, în sensul că: s-a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de administratorul judiciar B.G.I. SPRL al debitoarei SC E.M. SRL, pentru perioada 13.10.2011-31.07.2012, a fost admisă în tot acţiunea civilă formulată de reclamanta SC E.E.M. SA, în contradictoriu cu debitoarea SC E.M. SRL, prin administratorul judiciar B.G.I. SPRL, şi a fost obligată pârâta-debitoare la plata sumei de 29.225,62 lei în favoarea creditoarei SC E.E.M. SA, în rest fiind menținute dispoziţiile sentinţei atacate. De asemenea, a fost respins recursul formulat de B.G.I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC E.M. SRL, împotriva aceleiaşi sentinţe.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:

Prin Sentinţa nr. 968/2015 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. ……. al Tribunalului ……. a fost respinsă excepţia netimbrării invocată de către S.C. E.M. S.R.L., precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. E.M. S.R.L., invocată de către S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar.

A fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar, pentru perioada 13.10.2011-31.07.2012.

De asemenea, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de către reclamanta S.C. E.E.M. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar B.G.I. S.P.R.L. şi prin administrator special I.I., şi a fost obligată pârâta S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar B.G.I. S.P.R.L. şi administrator special I.I., la plata către reclamantă a sumei de 24.121,78 lei cu titlu de pretenţii, în rest fiind respinsă acţiunea formulată.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului ……. sub nr. ………, din data 31.07.2015, reclamantul S.C. E.E.M. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar  B.G.I. S.P.R.L., să se dispună obligarea debitoarei la plata cu prioritate a sumei de 29.225,62 lei reprezentând debit curent în perioada reorganizării judiciare, constând în contravaloarea consumului de energie electrică în perioada 13.10.2011-13.01.2015, conform facturilor emise de creditoare, indicate în situaţia facturilor restante ataşată cererii.

În motivare a arătat că prin Încheierea din data de 20.09.2011, pronunţată de Tribunalul ……, în dosarul nr. ………., judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei SC E.M. SRL.

După data de 20.09.211, dată când societatea debitoare a intrat în insolvenţă, creditoarea, faţă de dispoziţiile art.38 raportat la art.3 pct.32 din Legea nr.85/2006, a continuat sa furnizeze acesteia energie electrică, astfel încât debitoarea a acumulat până la data de 26.05.2015 un debit total de 29.225,62 Ron, pe care îl solicită la plată prin prezenta cerere.

Potrivit art. 49 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, „pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente".

Potrivit art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, „creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment”.

Legea insolvenţei stabileşte, prin dispoziţiile art.64 alin. 6, că pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii nu este necesară formularea unei noi declaraţii de creanţă pentru înscrierea la masa credală.

Acestor creanţe li se aplică un regim juridic distinct, urmând a fi plătite conform documentelor din care rezultă, inclusiv în ipoteza în care sunt avute în vedere creanţele născute în procedura de faliment.

Creanţa în sumă de 29.225.62  Ron, solicitată la plată, este o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, născută din activitatea curentă desfăşurată de către debitoare în perioada de reorganizare, şi are regimul juridic stabilit de art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Această creanţă constă în contravaloarea consumului de energie electrică al debitoarei pe perioada 13.10.2011 - 13.01.2015, conform facturilor emise de creditoare: întrucât scadenţa acestor creanţe a fost depăşită, creditoarea este îndreptăţită să solicite plata către debitoare în condiţiile art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Administratorul judiciar a solicitat: 1. să se admită excepţia netimbrării acţiunii formulate de creditoare şi, pe cale de consecinţă, să se anuleze acţiunea ca netimbrată; 2. să se admită excepţia lipsei calităţii  procesuale pasive a societăţii E.M. SRL şi, pe cale de consecinţă, să se respingă acţiunea, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; 3. în măsura în care se vor respinge excepţiile invocate la punctele 1 şi 2, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru sumele aferente facturilor care vizează perioada 13.10.2011-31.07.2015 şi a solicitat respingerea ca prescrise a acestor sume. În subsidiar, a solicitat ca, în măsura în care vor fi respinse excepţiile invocate, să se respingă acţiunea ca neîntemeiată.

Debitoarea, prin administrator special I.I., a solicitat respingerea cererii.

Procedând la analizarea cu prioritate a excepţiilor invocate, judecătorul sindic a respins excepţia privitoare la netimbrarea acţiunii, invocată de către S.C. E.M. S.R.L., deoarece s-a făcut dovada timbrării.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a S.C. E.M. S.R.L., invocată de către S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar, judecătorul sindic a respins-o, motivând că s-a făcut dovada existenţei contractelor de furnizare a energiei electrice nr…/21.12.2009, …/21.12.2009, …/25.03.2010, …/25.03.2010 şi …/28.12.2011, semnate de către reprezentanţii ambelor părţi, pe perioadă nedeterminată.

Din acest motiv, s-a apreciat că sunt nefondate susţinerile pârâtei, în sensul că aceste facturi au fost emise ulterior încheierii antecontractelor şi contractelor de vânzare-cumpărare de către pârâtă cu beneficiarii locuinţelor, atâta vreme cât nu a respectat obligaţia prevăzută de art. 11 lit. i din contracte, din care rezultă că avea obligaţia să comunice în scris furnizorului orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului, deci îşi invocă propria culpă.

În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de către S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar, pentru perioada 13.10.2011-31.07.2012, aceasta a fost admisă.

Judecătorul sindic a motivat că, prin Încheierea civilă nr. 1630/CC/20.09.2011, Tribunalul ….. a deschis procedura generală a insolvenţei faţă de debitoarea S.C. E.M. S.R.L., în dosarul nr. ………., fiind numit, în calitate de administrator judiciar B.G.I. S.P.R.L., ulterior fiind nominalizat, ca şi administrator special, I.I.

Acţiunea a fost înregistrată la data de 31.07.2015 şi trimisă prin poştă la data de 29.07.2015 şi se referă la debite născute după deschiderea procedurii referitor la un contract în derulare (furnizor de energie electrică) şi care nu a fost denunţat de către administratorul judiciar, conform art. 86 din Legea nr.85/2006.

Prin urmare, trecând mai mult de trei ani de la data scadenţei, a intervenit prescripţia extinctivă pentru sumele din tabel punctele 1-29, cu consecinţa respingerii acţiunii pentru această perioadă, chiar în contextul în care reclamanta, prin tabelul întocmit, susţine că s-a achitat parţial din suma datorată, deoarece nu s-a indicat şi o eventuală dat/ă/e la care s-ar fi achitat acesta, de către cine etc., instanţa fiind în imposibilitate de a verifica acest aspect din culpa sa.

Pe fond, instanţa a reţinut că, atâta vreme cât pârâta nu a respectat obligaţia prevăzută de art. 11 lit. i din contracte, din care rezultă că avea obligaţia să comunice în scris furnizorului orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului, deci îşi invocă propria culpă şi nu a denunţat aceste contracte încheiate în mod valabil, este răspunzătoare de prejudiciul creat prin neplata debitului către reclamantă, ca urmare a consumului de energie electrică.

Potrivit dispoziţiilor art. 64 din Legea nr. 85/2006, creanţele nescadente sau sub condiţie la data deschiderii procedurii sunt admise provizoriu la masa credală şi vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume (alin. 4), pe când cele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă (alin. 6).

S-a apreciat că nu poate fi opozabilă reclamantei chestiunea încheierii antecontractelor şi contractelor de vânzare-cumpărare de către pârâtă cu beneficiarii locuinţelor, ci constituie un aspect pe care pârâta urmează a-l rezolva cu aceştia din urmă, dacă doreşte.

În raport cu soluţia astfel pronunţată, deşi se reţine culpa procesuală a pârâtei în declanşarea acţiunii, nu au fost acordate cheltuieli de judecată, conform dispoziţiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, deoarece nu au fost solicitate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen şi motivat, creditoarea SC E.E.M. SA şi B.G.I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC E.M. SRL.

1. Prin recursul formulat, creditoarea SC  E.E.M. SA a solicitat admiterea recursului şi obligarea debitoarei la plata către creditoare a debitului curent în valoare de 29.225,62 RON.

În motivarea recursului, creditoarea arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit faptul că suma de 5.103,84 RON reprezentând contravaloarea facturilor curente emise în perioada 13.10.2011-13.07.2012 este prescrisă, având în vedere faptul că facturile solicitate la plată cu prioritate au fost emise după data deschiderii procedurii de insolvenţă (20.09.2011), iar având în vedere dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 85/2006 nu se poate reţine că facturile curente sunt prescrise.

Precizează că după data de 20.09.2011, dată când societatea debitoare a intrat în insolvenţă, creditoarea, faţă de dispoziţiile art. 38 raportat la art. 3 pct. 32 din Legea nr. 85/2006, a continuat să furnizeze acesteia energie electrică, debitoarea acumulând un debit total de 29.225,62 RON.

A invocat prevederile art. 49 alin. 1 şi art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, recurenta susţinând că instanţa de fond a soluţionat excepţia prescripţiei cu ignorarea textelor legale aplicabile.

Astfel, Decretul nr. 167/1958 prevede, pe de o parte, suspendarea cursului prescripţiei (art. 13 şi 14), iar pe de altă parte, întreruperea acestuia (art. 16), cea dintâi constând în oprirea temporară a curgerii ei, pe timpul cât durează cauza suspendării, în timp ce întreruperea prescripţiei, presupune ştergerea prescripţiei scurse până la data survenirii cauzei întreruptive şi începerea unei noi prescripţii.

Totodată, prin art. 36 din Legea nr. 64/1995, republicată şi modificată prin actele normative emise ulterior, respectiv Legea nr. 85/2006, s-a prevăzut că deschiderea procedurii insolvenţei/falimentului suspendă orice termen de prescripţie, cursul prescripţiei reluându-se după 30 de zile de la data încheierii procedurii.

Se susţine de către creditoarea – recurentă că, potrivit textului menţionat, la data deschiderii procedurii de insolvenţă a debitoarei a intervenit suspendarea cursului prescripţiei, că procedura insolvenţei creează o excepţie în favoarea creditorului, oferindu-i posibilitatea de a-l urmări pe debitor pe tot parcursul procedurii de insolvenţă/faliment.

 Mai mult, arată că facturile emise în perioada 13.10.2011-13.07.2012 nu sunt prescrise, întrucât debitoarea a efectuat în cursul procedurii o serie de plăţi, astfel cum rezultă din lista de creanţe ataşată, precizând faptul că în lista de creanţe sunt menţionate în mod clar plăţile efectuate de debitoare, facturile pe care au fost alocate, precum şi data plăţilor.

2. Prin recursul formulat, debitoarea S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar B.G.I. S.P.R.L., a solicitat modificarea în parte a  sentinţei atacate în sensul respingerii în tot a cererii formulate de E.

În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, raportat la faptul că, pentru locurile de consum indicate în facturile emise de E., E.M. SRL a încheiat antecontracte şi contracte de vânzare-cumpărare. Or, arată că instanţa a soluţionat excepţia fără a lua în considerare faptul că facturile anexate în susţinerea cererii formulate de E. pentru locurile de consum indicate în tabelul de mai sus au fost emise ulterior încheierii antecontractelor şi contractelor de vânzare-cumpărare, depuse la dosarul cauzei. Raportat la acest considerent, apreciază că achitarea facturilor nu mai este în sarcina sa.

Mai susţine şi faptul că în mod eronat instanţa apreciază faptul că  E. deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. În acest sens, arată că simpla enumerare a contractelor de furnizare a energiei electrice denotă faptul că ele nu pot face dovada tuturor locurilor de consum la care se face trimitere prin actele depuse în probaţiunea cererii introductive a reclamantei. Mai mult, arată că din cele 5 contracte depuse, doar două dintre ele sunt încheiate pentru locurile de consum la care se face referire în facturile depuse de reclamantă.

Se arată că reclamanta nu a dovedit că  E.M. a realizat consum la toate locurile de consum indicate prin facturile emise, drept pentru care nu i se poate pretinde executarea obligaţiei de plată.

De asemenea, arată că în mod eronat reţine instanţa culpa E.M. în nedenunţarea contractelor încheiate cu E. Sub acest aspect, învederează că prevederile art. 11 lit. i din contractele depuse de reclamantă, potrivit cărora consumatorul are obligaţia să comunice în scris furnizorului orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului, reţinute de instanţă în cuprinsul sentinţei, au fost aplicabile atât timp cât debitoarea a deţinut calitatea de beneficiar al contractelor încheiate cu  E.

A pretins că în susţinerea acestui argument vin şi prevederile art. 27 alin. 1 lit. g din contracte.

Apreciază administratorul judiciar că tot în mod eronat instanţa a reţinut cuantumul sumelor solicitate de E. În acest sens, arată că facturile de care se prevalează E. sunt emise cu rea-credinţă şi cu învingerea prevederilor imperative ale legii insolvenţei, dar şi a principiilor generale de drept civil. La o simplă analiză superficială a facturilor se observă că acestea cuprind şi penalităţi calculate după data deschiderii procedurii insolvenţei şi implicit cu încălcarea interdicţiei prevăzute de art. 41 alin. 4 din Legea nr.85/2006.

Pe de altă parte, arată că, prin analizarea facturilor de care se prevalează E., se poate observa că aceasta a calculat penalităţile aplicând un procent de 0,03% în unele cazuri şi 0,04% în alte cazuri, ori în lipsa unui acord al părţilor asupra câtimii penalităţilor, practica E. este una arbitrară şi abuzivă şi nu se poate reţine în nici un caz caracterul cert al penalităţilor.

A menţionat apelantul şi că suma solicitată de E. nu este defalcată în debit principal şi penalităţi, astfel că numai prin intermediul unei expertize s-ar putea stabili întinderea sumei reprezentând penalităţile, pentru a fi înlăturată, iar o astfel de expertiză nu a fost solicitată.

Prin întâmpinare, B.G.I. SPRL a solicitat respingerea recursului declarat de creditoarea E., întrucât în mod corect s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 13.10.2011 – 13.07.2012, în cauză neoperând suspendarea termenului de prescripţie, deoarece prevederile art. 40 din Legea nr.85/2006 nu sunt incidente.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor invocate prin cele trei recursuri, precum şi sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 3041 din Codul de procedură civilă, se constată următoarele:

I. Asupra recursului formulat de debitoarea S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar B.G.I. S.P.R.L.:

Sub aspectul soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, criticile administratorului judiciar nu sunt fondate.

Faptul că, pentru fiecare dintre locurile de consum indicate în facturile emise de E., debitoarea S.C. E.M. S.R.L. ar fi încheiat antecontracte, unele dintre acestea fiind urmate şi de perfectarea de contracte de vânzare – cumpărare, înainte de emiterea facturilor, nu conduce la concluzia că nu ar fi în sarcina debitoarei achitarea facturilor ulterioare momentului încheierii înscrisurilor arătate.

Chiar dacă au fost încheiate, prin antecontractele de vânzare – cumpărare nu a operat transmiterea dreptului de proprietate, pentru ca noii proprietari să poată încheia noi contracte de furnizare a energiei electrice cu E.

Apoi, împrejurarea că imobilele în cauză au ieşit din patrimoniul debitoarei, în baza unor contracte autentice de vânzare – cumpărare, înainte de prestarea serviciilor de furnizare a energiei electrice şi de emiterea facturilor, nu o absolvă pe debitoare de la plata acestora.

Potrivit art. 11 lit. i din contractele de furnizare, debitoarea avea obligaţia de a comunica furnizorului E. orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului. Or, nu rezultă să fi fost denunţate contractele de furnizare ori că reprezentanţii debitoarei au solicitat încetarea contractelor în curs.

Referitor la depunerea de către  E. a contractelor de furnizare a energiei electrice, o parte la fond şi altă parte în apel, din perspectiva adreselor locurilor de consum indicate în facturile depuse în susţinerea sumelor pretinse, se constată că, deşi se pretinde de către administratorul judiciar că E. nu a probat că debitoarea SC E.M. S.R.L. a beneficiat de serviciile facturate, nu există dovezi în sensul că debitoarea ar fi avut încheiate contracte de furnizare a energiei electrice cu alt/alţi furnizori de energie electrică, raportat tocmai la natura serviciului prestat.

Or, creditoarea a susţinut în cerere că se află în situaţia reglementată de art. 38 rap. la art. 3  pct. 32 din lege, astfel că a fost nevoită să furnizeze energie electrică debitoarei şi după data de 20.09.2011, data intrării acesteia în insolvenţă.

În ceea ce priveşte incidenţa art. 11 lit. i din contractele de furnizare, conform căruia consumatorul are obligaţia ,,să comunice în scris furnizorului orice modificare a elementelor care au stat la baza întocmirii contractului”, nu se poate reţine că s-ar aplica numai până la momentul încheierii antecontractelor şi a contractelor de vânzare – cumpărare a imobilelor reprezentând locurile de consum.

Chiar dacă în contractele de vânzare – cumpărare, la care se referă administratorul judiciar, s-ar fi stipulat că le revine cumpărătorilor obligaţia de a se adresa furnizorului de energie electrică pentru încheierea unor noi contracte, astfel de dispoziţii contractuale nu îi sunt opozabile creditoarei E., cât timp aceasta nu figurează drept parte în acele contracte.

Prin urmare, asumarea de către terţii cumpărători a unei atari obligaţii, nu prezintă relevanţă pentru E., în condiţiile în care, prin contractele încheiate cu E., debitoarea a fost cea care şi-a asumat obligaţia de comunicare a oricărei modificări survenite.

Doar dacă debitoarea dovedea că şi-a îndeplinit această obligaţie şi că E. cunoştea că debitoarea nu mai este proprietarul acelor imobile, ar fi devenit aplicabile dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. g din contract şi s-ar fi putut imputa E. că nu a întrerupt furnizarea energiei electrice, deşi a cunoscut că beneficiarii serviciului prestat şi, totodată, proprietarii de drept ai imobilelor ce constituie locurile de consum în cauză sunt alţii decât debitoarea.

Pe de altă parte, din ,,Situaţia facturilor restante” rezultă cuantumul penalităţilor aferente fiecărei sume neachitate, ce derivă din facturile enunţate. Administratorul judiciar a criticat calculul, fără a arăta în ce măsură este eronat, raportat la clauzele contractuale ce se referă la condiţiile perceperii de penalităţi.

În ceea ce priveşte accesoriile creanţelor născute după deschiderea procedurii insolvenţei, întrucât debitoarea se află în situaţia în care planul de reorganizare i-a fost confirmat, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, penalităţile se achită în conformitate cu actele din care rezultă.

De altfel, obligaţiile născute după deschiderea procedurii insolvenţei (datorii curente, la care se calculează penalităţi, dobânzi, majorări) trebuie avute în vedere la întocmirea planului de reorganizare, în situaţia confirmării acestuia urmând a se plăti creditorilor.

Doar în ipoteza în care planul nu ar fi fost confirmat, creditorii unor astfel de creanţe nu ar fi putut pretinde dobânzi, majorări, penalităţi, astfel că în lichidare ar fi figurat doar cu datoriile principale, fără accesorii.

II. Asupra recursului formulat de creditoarea E.E.M. SA:

Obiectul pretenţiilor creditoarei E.E.M. SA îl constituie cererea de obligare a debitoarei la plata cu prioritate a creanţei în valoare de 29.225,62 RON – debit curent în perioada reorganizării judiciare, reprezentând contravaloarea consumului de energie electrică în perioada 13.10.2011 – 13.01.2015.

În mod greşit judecătorul sindic a apreciat că operează prescripţia dreptului material la acţiune, invocată de către S.C. E.M. S.R.L., prin administrator judiciar, pentru perioada 13.10.2011-31.07.2012 şi a respins acţiunea pentru creanţa pretinsă, din respectiva perioadă.

Creanţa în sumă de 5.103,84 lei, pentru care a fost respinsă acţiunea, s-a născut în timpul procedurii de insolvenţă a debitoarei SC E.M. S.R.L., mai precis în perioada de observaţie.

Creanţelor născute după data deschiderii procedurii insolvenţei, ca şi creanţelor născute anterior deschiderii procedurii, deopotrivă, le sunt aplicabile dispoziţiile art. 36 şi art. 40 din Legea nr. 85/2006.

Potrivit art.36 din Legea nr. 85/2006, ,,de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal”.

În art.40 din Legea nr.85/2006 se prevede că: ,,Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art. 36”.

Modalitatea de realizare a creanţelor curente este reglementată de art. 64 alin. 6 din lege, conform căruia ,,creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanţele născute în procedura de faliment.

În speţă, procedura s-a deschis la data de 20.09.2011,  iar la data de 15.10.2014 a fost confirmat planul de reorganizare.

În perioada când creanţa în discuţie s-a născut, termenul de prescripţie era suspendat de drept, pentru toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită, ce se puteau iniţia împotriva debitoarei, astfel că nu se poate aprecia că termenul de prescripţie s-a împlinit, conform dreptului comun, în perioada cât opera suspendarea.

Cum, la momentul când ar fi trebuit să înceapă să curgă termenul de prescripţie extinctivă, opera suspendarea, creditoarea are la dispoziţie întregul termen de prescripţie, ce începe să curgă doar la încetarea cauzei de suspendare.

De altfel, după deschiderea procedurii insolvenţei, acţiunile judiciare pot viza doar creanţele născute după momentul pronunţării deschiderii procedurii insolvenţei, pentru creanţele anterioare existând obligaţia de a le declara şi înregistra la masa credală.

Pe de altă parte, dacă s-ar accepta că în privinţa creanţelor născute după deschiderea procedurii insolvenţei nu operează suspendarea întemeiată pe dispoziţiile art.36 şi 40 din Legea nr.85/2006, ci sunt supuse termenului general de prescripţie şi pot fi recuperate doar în condiţiile art. 64 alin. 6 din lege, neachitarea lor de către administratorul special/judiciar conform art.64 alin. 6 i-ar pune pe creditori în imposibilitatea absolută de realizare a creanţelor, cât timp şi executarea silită este suspendată.

Aşa fiind, în considerarea celor mai sus expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 – 3 din Codul de procedură civilă, a fost admis recursul declarat de creditoarea SC E.E.M. SA şi s-a modificat parţial sentinţa atacată, în sensul că a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de administratorul judiciar B.G.I. SPRL al debitoarei SC E.M. SRL, pentru perioada 13.10.2011-31.07.2012.

Astfel, a fost admisă în tot acţiunea civilă formulată de reclamanta SC E.E.M. SA, în contradictoriu cu debitoarea SC E.M. SRL, prin administratorul judiciar B.G.I. SPRL, şi a fost obligată pârâta-debitoare la plata sumei de 29.225,62 lei în favoarea creditoarei SC E.E.M. SA, în rest dispoziţiile sentinţei atacate fiind menţinute.

Totodată, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul formulat de B.G.I. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC E.M. SRL, împotriva aceleiaşi sentinţe, a fost respins.

Domenii speta

Spete similare