Revendicare imobiliară: comparare titluri; act translativ de proprietate – dreptul de proprietate al pârâţilor este mai caracterizat

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 19.06.2015, sub nr. 74121/299/2015, reclamanta G.F. a chemat în judecată pe pârâţii C.M. şi C.R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că titlul şi dreptul său de proprietate sunt preferabile titlului de proprietate al pârâţilor, urmând ca aceştia să fie obligaţi să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie locul de parcare situat la subsolul imobilului din Bucureşti, sector 1, ..., aferent apartamentului nr. ... situat la etajul nr. ..., apartament proprietate personală, în temeiul art. 563 Cod civil, să dispună rectificarea Cărţii Funciare nr. 249098-C1-U6, cu privire la apartamentului nr. ... situat la etajul 2 al imobilului situat în Bucureşti, sector 1, ..., proprietatea pârâţilor, în sensul radierii menţiunii cu privire la locul de parcare de la subsol, în temeiul art. 907 şi art. 908 Cod civil, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 04.07.2001, a încheiat cu numitul P.D., contractul de asociere în participaţiune autentificat sub nr. ...407 de BNP D.A., al cărui obiect îl reprezintă asocierea în vederea constituirii unui imobil S+P+3E, pe terenul proprietatea sa situat în Bucureşti, sector 1, ..., astfel, reclamanta punea la dispoziţie terenul său în suprafaţă totală de 81,71 mp, iar P.D. urma să construiască o clădire formată din subsol, parter, trei etaje, garaje şi boxe la subsol.  A învederat că, la data de 12.09.2002 s-a obţinut autorizaţia de construire nr. 601/26/N/23630 emisă de Primăria Sectorului 1 Bucureşti, prin care s-a autorizat construcţia imobilului menţionat, conform documentaţiei tehnice PAC vizată spre neschimbare, parte integrată din autorizaţia de construire, la subsolul imobilului a fost autorizat un garaj pentru două locuri de parcare, în suprafaţă de 25,5 mp.

În continuare, la data de 11.12.2003, s-a încheiat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, imobilul fiind intabulat în Cartea Funciară nedefinitivă nr. 5544 a Municipiului Bucureşti, cu nr. cadastral al parcelei 3543/1, iar la data de 31.03.2014, s-a încheiat actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 988 de BNP M.M. prin care reclamanta şi P.D., căsătorit cu P.D. a, au stins starea de indiviziune şi au împărţit imobilul construit conform prevederilor contractului de asociere în participaţiune autentificat sub nr. ...407 de BNP D.A.. În urma acestui partaj, reclamantei i-a revenit în deplină proprietate şi posesie lotul nr. ..., format din următoarele bunuri: apartamentul nr. ... situat la etajul 1, compus din două camere şi dependinţe şi un loc de parcare în garaj (cel din dreapta privind de la intrare), o boxă, ambele situate la subsol, cu număr cadastral provizoriu 3543/1/2, împreună cu 25% din părţile şi dependinţele comune ale imobilului. A mai învederat că, al doilea loc de parcare (din partea stângă a garajului privind de la intrare) a fost vândut către P.S.Z. prin contractul de vânzare-cumpărare cu garanţie ipotecară, autentificat sub nr. 771/15.04.2004, împreună cu apartamentul nr. ... situat la etajul 3, CF nr. 42527N şi număr cadastral 3543/1/1.

A mai arătat reclamanta că, dreptul său de proprietate asupra apartamentului nr. ... şi a locului de parcare din garaj s-a născut prin accesiune imobiliară artificială, pe măsură ce s-a edificat imobilul, dreptul de proprietate indiviză urmând să devină unul exclusiv prin ieşirea din indiviziune realizată la data încheierii actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 988 de BNP A M.M. din 31.03.2004, accesiunea artificială imobiliară fiind un mod originar de dobândire a proprietăţii, modul său de dobândire fiind mai bine caracterizat. Deşi avea calitate de proprietar al locului de parcare, reclamanta a fost somată de către pârâţi prin intermediul cabinetului de avocat I.M.I., să mute autoturismul şi să lase liber locul de parcare din garajul de la subsol (cel din partea dreaptă privind de la intrare ), aferent apartamentului nr. ..., situat în Bucureşti, sector 1, strada ..., ulterior reclamanta fiind deposedată de locul de parcare proprietate personală, aferent apartamentului nr. ..., situat la etajul 1, pârâţii parcând autoturismul lor şi împiedicându-i accesul prin montarea unui dispozitiv cu lacăt, montat în pardoseala garajului. Pârâţii au cumpărat apartamentului nr. ... de la B.C., care la rândul ei l-a dobândit de la P.M. şi P.D., prin contratul de vânzare-cumpărare nr. 533/22.04.2004, ulterior vânzării apartamentului nr. ..., astfel, la momentul la care a vândut apartamentului nr. ... către B.C., P.D. nu mai avea niciun loc de parcare în proprietate.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 563, 907, 908, 482 şi următ. Cod civil.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse şi a evaluat obiectul cererii la suma de 15.000 lei.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 855 lei pentru acţiunea în revendicare, potrivit art. 3 din OUG nr. 80/2013, la valoarea indicată de reclamantă şi cu 50 lei pentru capătul de cerere privind rectificare carte.

Pârâţii C.R. şi C.M. au formulat întâmpinare la data de 21.09.2016, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, precum şi cerere reconvenţională şi cerere de chemare în garanţie în contradictoriu cu reclamanta G.F., P.D. şi P.M. şi B.C..

În motivare, pârâţii au arătat că au achiziţionat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ...384/25.08.2014 de către Notar Public D.A., de la B.C. apartamentului nr. ... situat în Mun. Bucureşti, str. ..., sector 1, împreună cu un loc de parcare amplasat în garajul de la subsolul imobilului. Au arătat că, prin încheierea nr. 55601/26.08.2014 emisă de OCPI sector 1, aceştia şi-au intabulat dreptul de proprietate asupra apartamentului şi locului de parcare, notat în Cartea Funciară nr. 249098-C1-U6 şi, după cum reiese din releveul apartamentului, pârâţii ocupă locul de parcare aferent apartamentului cumpărat nr. ..., acesta fiind identificat şi delimitat pe plan cu nr. cadastral 249098-C1-U6. Au învederat că, au dobândit dreptul de proprietate asupra locului de parcare prin contract încheiat în formă autentică, locul fiind identificat şi delimitat pe planul cadastral şi notat în carte funciară.

Au precizat că, prin actul de partaj voluntar nr. 988/31.03.2014, reclamanta a preluat în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul nr. ..., un loc de parcare la garaj şi o boxă, dreptul de proprietate al reclamantei este notat în cartea funciară nr. 249098-C1-U3, însă nu există niciun fel de identificare şi delimitare în planul cadastral a locului de parcare de la subsol, nu există nicio dovadă despre poziţionare acestuia. În schimb, pârâţii au un loc de parcare în subsol conform titlului de proprietate, loc de parcare care este clar identificat şi delimitat în planul cadastral al subsolului, acest loc de parcare nu este cel al reclamantei,  ci este locul de parcare aferent apartamentului său, conform actului de partaj voluntar la subsol existând 4 locuri de parcare, câte un loc pentru fiecare apartament. Astfel, locul de parcare al pârâţilor provine chiar de la reclamantă, care nu doar că a transmis dreptul de proprietate exclusivă asupra locului de parcare autorului pârâţilor prin actul de partaj, ci chiar trebuie să garanteze pentru evicţiune, însă aceasta încearcă să tulbure dreptul lor de proprietate.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 205 şi următ. C.proc.civ. şi art. 565 Cod civil.

În probaţiune, au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, expertiză construcţii pentru identificarea locurilor de parcare conformă cadastrului şi actelor de proprietate, interogatoriul. De asemenea, au evaluat provizoriu locul de parcare la suma de 15.000 lei.

Cererea de chemare în garanţie  formulată de către pârâţi a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 855 lei (f. 120 vol I).

Prin cererea depusă la data de 17.12.2015 (f. 1 vol II), reclamanta a arătat că cererea reconvenţională formulată era de fapt cerere de chemare în garanţie a reclamantei, de unde rezultă că nu formulează o cerere reconvenţională distinctă.

La data de 13.10.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că pârâţii consideră în mod greşit că locul de parcare aferent apartamentului nr. ... ar fi identificat şi delimitat pe plan cu nr. cadastral 249098-C1-U6, acest număr cadastral vizând unitatea individuală alcătuită din apartamentului nr. ... şi părţile comune, locul de parcare în sine nu are carte funciară şi nici număr cadastral, iar dacă ne raportăm la obiectul contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. ...384/25.08.2014 prin care pârâţii au cumpărat locul de parcare de la B.C., nici nu poate fi identificat locul de parcare. A mai arătat că proprietarul anterior – B.C. a deţinut apartamentului nr. ... pentru 10 ani şi nu a fost nicio problemă, aceasta fiind deposedată abuziv de la momentul cumpărării apartamentului nr. ... de către pârâţi, iar identificarea făcută de pârâţi nu are nicio valoare deoarece s-a stabilit pe baza unor declaraţii neadevărate şi nu pe baza unor acte de proprietate sau pe baza documentaţiei cadastrale a autoarei B.C., reprezentând un alt abuz al pârâţilor.

La termenul din data de 04.11.2015, chemata în garanţie a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie ca inadmisibilă, precum şi o cererea de chemare în garanţie succesivă a numiţilor P.D. şi P.M., persoanele de la care aceasta a cumpărat apartamentului nr. ... şi locul de parcare.

Cererea de chemare în garanţie formulată de către chemata în garanţie B.C. a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 855 lei (f. 12 vol II), după evaluarea obiectului cererii de către petentă la suma de 15.000 lei (f. 11 vol II).

Prin încheierea din data de 09.12.2015, instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâţii C.M. şi C.R. în contradictoriu cu B.C. şi a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi în contradictoriu cu reclamanta G.F. şi cu numiţii P.M. şi P.D..

Prin încheierea din data de 03.02.2016, instanţa a admis în principiu cererea de chemare în garanţie formulată de chemata în garanţie B.C. în contradictoriu cu numiţii P.D. şi P.M..

La termenul din data de 02.03.2016, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, pentru reclamantă proba cu interogatoriul pârâtului C.M. prin mandatar, interogatoriul chemaţilor în garanţie P.D. şi B.C., pentru pârâţi a încuviinţat proba cu interogatoriul reclamantei şi al chemaţilor în garanţie B.C. şi P.D. şi proba cu expertiză imobiliară evaluatorie pentru a stabili valoarea de circulaţie a locului de parcare, iar pentru chemata în garanţie B.C. a încuviinţat proba cu interogatoriul reclamantei, al pârâtului şi al chematului în garanţie P.D..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt,

Prin contractul de asociere în participaţiune (f. 15-17 vol I), autentificat sub nr. ...407/04.07.2001 la BNP D.A., încheiat între reclamanta G.F. şi chematul în garanţie P.D., cele două părţi s-au asociat pentru construirea unui imobil S+P+3E, pe terenul situat în Bucureşti, ..., sector 1, astfel reclamanta a intrat în asociere cu terenul în suprafaţă de 81,71 mp situat în Bucureşti, strada ..., sector 1, iar P.D. urma a construi pe acest teren o clădire formată din subsol + parter + trei etaje, garaje şi boxe la subsol, din care reclamanta să primească în proprietate etajul 1, garajul şi boxa de la subsol, împreună cu cota indiviză din părţile şi dependinţele comune.

În continuare, la solicitarea reclamantei G.F., a fost eliberată de către Primăria Sectorului 1 Bucureşti, autorizaţia de construire nr. 601/26/N/23630 din 12.09.2002, prin care s-a autorizat executarea lucrărilor pentru construire imobil, S+P+3E cu instalaţii interioare, cu respectarea avizelor şi a documentaţiei tehnice, precum şi a proiectului nr. 2002 elaborat de S.D. S.R.L. şi plan subsol elaborat de S.D. 95 S.R.L (f. 14 vol I).

Din acest plan subsol nr. 601/26 N/12.09.2002, elaborat la solicitarea reclamantei G.F. şi pe baza căruia a fost eliberată autorizaţia de construire, rezultă în mod clar că în subsolul clădirii există doar două locuri de parcare, aspect cunoscut de către reclamantă, astfel cum reiese şi din precizările efectuate în cererea de chemare în judecată (f. 5).

În continuare, la data de 22.12.2013, reclamanta personal a semnat procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în calitate de preşedinte (f. 13), prin care s-a constatat de către aceasta personal următoarele: „Lucrările de construcţii mai sus menţionate se încadrează în prevederile autorizaţiilor de construire nr. 601/26N/23630 şi nr. 933/36N/32738”, inclusiv referitor la faptul că în garajul de la subsol există doar două locuri de parcare astfel cum rezultă din autorizaţia de construire.

Astfel, instanţa nu poate reţine răspunsul reclamantei la întrebarea nr. ... din interogatoriul propus de către pârâţi (f. 5 vol II), prin care aceasta a arătat că nu a vizionat clădirea după finalizarea construcţiei la momentul întocmirii procesului verbal de recepţie, în condiţiile în care aceasta a semnat personal procesul-verbal şi a precizat că lucrările s-au desfăşurat conform autorizaţiei, în caz contrar, ar însemna că reclamanta a săvârşit o infracţiune de fals la momentul semnării procesului-verbal de recepţie.

Instanţa nu poate reţine nici răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 2 din acelaşi interogatoriu (f. 57 vol II), unde a precizat că nu cunoştea faptul că sunt doar două locuri de parcare la subsol în momentul în care a semnat actul de partaj voluntar, în condiţiile în care autorizaţia de construire împreună cu planul subsolului au fost eliberate acesteia la solicitarea sa, iar în aceste acte rezultă în mod clar că există doar două locuri de parcare la subsol, aspect recunoscut chiar de către reclamantă în cererea de chemare în judecată (f. 5 vol I).

Prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 988/31.03.2004 (f. 18-19 vol I), încheiat între reclamanta G.F. şi chemaţii în garanţie P.D. şi P.M., părţile au stabilit următoarele: reclamanta să preia lotul nr. ... format din apartamentul nr. ... situat la etajul 2 al imobilului din strada ..., compus din două camere şi dependinţe cu suprafaţă utilă de 60,86 mp, un loc de parcare în garaj şi o boxă, ambele situate la subsol cu număr cadastral 3543/1/2, conform documentaţiei cadastrale împreună cu cota indiviză de 25 % din părţile comune, iar chemaţii în garanţie P.D. şi P.M. au preluat lotul nr. 2 alcătuit din următoarele bunuri: apartamentul nr. ... situat la parterul imobilului şi un loc de parcare din garajul imobilului cu numărul cadastral provizoriu 3543/1/1, apartamentului nr. ... situat la etajul 2 al imobilului şi un loc de parcare la garajul de la subsol, cu număr cadastral provizoriu 3543/1/3 şi apartamentul nr. ... situat la etajul nr. ... al imobilului, împreună cu scările dintre etajul 3 şi pod, o cameră şi un balcon situate în pod şi un loc de parcare situat în garajul de la subsol, cu număr cadastral provizoriu 3543/1/4.

Astfel, deşi până în momentul partajului voluntar din 2004, în toate înscrisurile referitoare la imobil, planuri şi autorizaţii, rezulta că la subsolul imobilului există un garaj cu doar două locuri de parcare, totuşi prin acest act de partaj voluntar, semnat de către reclamantă şi chemaţii în garanţie P.D. şi P.M. în faţa unui notar public, părţile au creat artificial încă două locuri de parcare care în realitate nu existau, precizând că există un loc de parcare pentru fiecare din cele patru imobile în condiţiile în care existau doar două, fără a le identifica în vreun fel.

Deşi cunoştea faptul că la subsol există un garaj cu doar două locuri de parcare, reclamanta a fost de acord să semneze contractul de partaj voluntar prin care au precizat că există patru locuri de parcare, iar această greşeală care aparţine atât chematului în garanţie cât şi reclamantei, a dus la naşterea prezentului litigiu.

Ca urmare a acestui partaj voluntar, s-au format în aceeaşi zi (01.04.2004) patru numere cadastrale diferite pentru fiecare din cele patru apartamente: 249098-C1-U6 (ap. … – f. 43 vol I), 249098-C1-U7 (ap. … f. 53 vol I), 249098-C1-U3 (ap. … –f. 21 vol I) şi unul pentru apartamentul nr. ... pentru care nu a fost depus extras la dosar, fiecărui apartament fiindu-i atribuit şi un loc de parcare la subsol, fără a fi identificat, deşi în realitate existau doar două locuri de parcare, astfel pentru toate apartamentele locul de parcare a fost înregistrat în Cartea Funciară în acelaşi timp.

În continuare, la data de 15.04.2004, chemaţii în garanţie P.D. şi P.M. au vândut către P.S.Z., apartamentul nr. ..., situat la etajul nr. ... al imobilului din ..., cu o suprafaţă utilă de 100,46 mp şi o suprafaţă totală de 120,88 mp şi un loc de parcare situat la garajul de la subsol, împreună cu o cotă indiviză de 25 % din părţile comune, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 771/15.04.2004 la BN L. (f. 46-51 vol I). Imobilul a fost ulterior vândut cu locul de parcare către G.G. şi G.A.N. (f. 119-121 vol II).

Cu privire la apartamentului nr. ... aparţinând în acest moment pârâţilor, la data de 22.04.2004, chemaţii în garanţie P.D. şi P.M. au vândut către chemata în garanţie B.C., apartamentului nr. ..., situat la etajul nr. 2 al imobilului din ..., cu o suprafaţă utilă 62,89 mp împreună cu un loc de parcare amplasat în subsolul imobilului, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 533/22.04.2004 la BNPA P.M.N.T.K.M. (f. 27-30 vol II).

În continuare, la data de 25.08.2014, chemata în garanţie B.C. a vândut către pârâţii C.M. şi C.R., apartamentului nr. ... împreună cu un loc de parcare amplasat în garajul de la subsolul imobilului, cum au fost dobândite de la P.M. şi P.D., astfel cum rezultă din contractul de vânzare autentificat sub nr. ...384/25.08.2014 de SPN P.M.NA T.A. (f. 27-29 vol I).

La data de 10.11.2014, pârâţii C.M. şi C.R. au dat o declaraţie autentificată sub nr. ...45 de BN S.D.S.S.A. (f.75-76 vol II) unde au arătat că aceştia deţin locul de parcare din dreapta garajului, identificat cu loc de parcare apartament …, pe baza acestei declaraţii şi a actului administrativ nr. ...86546/11.11.2014, a fost completat releveul subsolului în cartea funciară, menţionându-se în mod clar că locul de parcare din dreapta aparţine de apartamentului nr. ... al pârâţilor (f. 30 – 34 vol I).

La data de 19.12.2014 (f. 106 vol II), şi proprietarii apartamentului nr.  … au înregistrat locul de parcare din stângă ca aparţinând de apartamentul nr. ..., astfel, la data de 19.12.2014, din releveul subsolului existent la OCPI (f. 134 vol II), rezultă că la subsolul imobilului din ..., există un garaj cu doar două locuri de parcare evidenţiate în mod clar, cel din dreapta aparţinând proprietarilor apartamentului nr. ... şi cel din stânga aparţinând proprietarilor apartamentului nr. ....

În drept,

Potrivit art. 563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.

Potrivit art. 488 Cod civil de la 1864, aplicabil având în vedere data la care reclamanta precizează că a operat accesiunea, „tot ce se uneşte şi se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”. Potrivit art. 482 Cod civil 1864, „proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul şi asupra tot ce se uneşte, ca accesoriu cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numeşte: drept de accesiune”.

În cadrul acţiunii în revendicare cel ce pretinde că este proprietar (reclamantul) trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate, în timp ce posesorul chemat în judecată (pârâtul) are o situaţie pur pasivă, în favoarea lui operând, de regulă, o prezumţie de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei, potrivit art. 919 alin. 1 Cod civil: „ până la proba contrară, acela care stăpâneşte bunul este prezumat posesor”.

În situaţia în care dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat a intrat în patrimoniul reclamantului printr-un mod originar de dobândire a proprietăţii (cum ar fi uzucapiunea, accesiunea naturală), se consideră că proba existenţei acestui drept, care constă în dovedirea unui astfel de fapt juridic, are un caracter cert, absolut. Însă, în situaţia în care dreptul de proprietate  a fost dobândit printr-un mod derivat (ex. un act juridic translativ de proprietate), dovada acestui drept implică producerea înscrisului constatator al actului juridic respectiv, caz în care proba dreptului de proprietate nu mai are un caracter cert, absolut.

Prin „titlu” în materia acţiunii în revendicare se înţelege actul juridic, actul jurisdicţional sau chiar actul administrativ translativ, constitutiv ori chiar declarativ de proprietate, care generează o prezumţie de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă, mai exact, o prezumţie de existenţă a unui mod de dobândire a dreptului de proprietate. Astfel, noţiunea de „titlu”  are, în primul rând, accepţiunea de mod de dobândire a proprietăţii, iar, în al doilea rând, accepţiunea de înscris care dovedeşte un anumit mod de dobândire a proprietăţii.

Având în vedere faptul că, atât reclamanta, cât şi pârâţii, pretind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat – locul de parcare din dreapta garajului aflat la subsolul imobilului din ..., sector 1, instanţa va proceda la compararea modurilor de dobândire a proprietăţii, pentru a stabili care dintre cele două moduri de dobândire este preferabil ( de exemplu un mod de dobândire originar – uzucapiune, accesiune naturală este preferabil unui mod derivat de dobândire a proprietăţii – act translativ de proprietate).

Analizând cererea de chemare în judecată în care întreaga apărare este îndreptată spre ideea că reclamanta a dobândit proprietatea prin accesiune care este un mod de dobândire originar şi preferabil, instanţa apreciază că reclamanta, prin avocat, se află într-o eroare în momentul în care afirmă că a dobândit dreptul de proprietate asupra locului de parcare prin accesiune.

Accesiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate care constă în încorporarea materială a unui lucru considerat mai puţin important într-un lucru considerat mai important, astfel, prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel.  După procedeul prin care are loc unirea, eveniment natural sau fapta unei persoane, accesiunea este naturală sau artificială, iar după natura bunului principal, accesiunea poate fi mobiliară sau imobiliară.

Faţă de situaţia dedusă judecăţii, reclamanta ar invoca faptul că a operat accesiunea artificială imobiliară, însă pentru a opera accesiunea imobiliară artificială trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii: înainte de efectuarea construcţiei asupra unui imobil, trebuie să nu se fi încheiat nicio convenţie între proprietarul imobilului şi proprietarul materialelor sau autorului lucrării, care să aibă ca obiect situaţia juridică a materialelor sau a lucrării înseşi şi să existe o încorporare a materialelor în imobil.

Instanţa reţine că reclamanta nu a dobândit dreptul de proprietate asupra locului de parcare prin accesiune imobiliară artificială, deoarece în  cauză nu este îndeplinită prima condiţie pentru operarea accesiunii, respectiv lipsa unei convenţii anterioare între proprietar şi constructor, în condiţiile în care, între reclamanta G.F. şi constructorul chemat în garanţie P.D., s-a încheiat la data de 04.07.2001, contractul de asociere în participaţiune, prin care reclamanta punea la dispoziţie lui P.D. terenul din ..., iar P.D. urma să construiască clădirea din care reclamanta să primească la sfârşit un apartament, boxă şi loc de parcare.

Astfel, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra locului de parcare printr-un mod derivat de dobândire a proprietăţii, prin contractul de asociere în participaţiune şi contractul de partaj voluntar, motiv pentru care instanţa reţine că ambele părţi au moduri derivate de dobândire a proprietăţii, nefiind unul preferabil celuilalt şi va proceda în continuare la compararea titlurilor.

În cauză, instanţa apreciază că ambele titluri provin de la un autor comun, respectiv proprietarul construcţiei – chematul în garanţie P.D., însă nu se poate proceda la o comparare de titluri în mod clasic în care fostul proprietar a vândut acelaşi bun de două ori, deoarece în opinia chematului în garanţie acesta a vândut două locuri de parcare diferite, nefiind vorba despre acelaşi loc de parcare.

Instanţa reţine că dreptul de proprietate asupra unui loc de parcare fără a fi identificat, a fost înscris în documentele de publicitate imobiliară în aceeaşi dată – respectiv la data de 01.04.2004, fiind înscris câte un loc de parcare pentru fiecare apartament, astfel, locul de parcare al reclamantei putea foarte bine să fie şi cel din stânga, având în vedere faptul că în nici un moment nu a fost identificat care este locul său de parcare.

De asemenea, instanţa subliniază că, în momentul în care au semnat contractul de partaj voluntar,  reclamanta şi chematul în garanţie P.D., au creat artificial patru locuri de parcare, deşi în realitate existau doar două locuri de parcare la subsolul imobilului, aspect cunoscut şi de către reclamantă, astfel cum a fost precizat anterior. Astfel, este adevărat că această situaţie a fost cauzată din culpa chematului în garanţie P.D., dar la fel de bine culpa aparţine reclamantei, care a semnat un contract de partaj voluntar prin care a fost de acord cu faptul că la subsolul garajului existau patru locuri de parcare, deşi a semnat procesul-verbal de recepţie, iar în autorizaţia de construire apăreau doar două locuri de parcare.

Instanţa reţine că primii proprietari din imobil care şi-au înscris un loc de parcare identificat efectiv în documentele de publicitate imobiliară sunt pârâţii, care la data de 19.11.2014, au identificat efectiv în releveul subsolului depus la OCPI locul de parcare din dreapta ca fiind cel care aparţine proprietarilor apartamentului nr. ..., respectiv pârâţilor, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară (f. 32 vol I).

Instanţa apreciază că dreptul de proprietate al pârâţilor asupra locului de parcare din partea dreapta este mult mai caracterizat decât dreptul de proprietate invocat de către reclamantă, având în vedere faptul că pârâţii la momentul la care au cumpărat imobilul au constatat că în releveul subsolului nu este identificat nici un loc de parcare, iar autoarea acestora a dobândit de la constructor un loc de parcare, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare şi din contractul de partaj voluntar semnat de către reclamantă, în timp ce reclamanta, în momentul în care a semnat contractul de partaj voluntar, cunoştea faptul că nu există patru locuri de parcare, ci numai două.

Având în vedere faptul că locul de parcare din dreapta garajului din subsolul imobilului situat în ..., sector 1, aparţine pârâţilor – proprietari ai apartamentului nr. ..., care au fost cumpărători de bună-credinţă, astfel cum rezultă din releveul subsolului depus de OCPI dar şi faptul că reclamanta nu a făcut efectiv dovada dreptului de proprietate asupra locului de parcare din dreapta garajului identificat în releveu ca aparţinând de apartamentului nr. ... al pârâţilor, instanţa va respinge ca neîntemeiată acţiunea în revendicare formulată de către reclamantă.

Având în vedere soluţia pronunţată pe capătul de cerere privind revendicarea, instanţa va respinge şi capătul de cerere privind rectificarea cărţii funciare nr. 249098-C1-Ul, cu privire la apartamentului nr. ..., situat la etajul 2 al imobilului în sensul radierii menţiunii cu privire la locul de parcare de la subsol, în condiţiile în care acest loc de parcare a fost dobândit de către pârâţi prin contractul de vânzare – cumpărare, care nu  a fost anulat sub acest aspect.

Faţă de soluţia pronunţată cu privire la cererea de chemare în judecată, instanţa va respinge ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâţii C.M. şi C.R. în contradictoriu cu chemata în garanţie B.C., motiv pentru care va respinge ca rămasă fără obiect şi cererea de chemare în garanţie succesivă formulată de către B.C. în contradictoriu cu chemaţii în garanţie P.D. şi P.M..

Potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 451 C.proc.civ., cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru, onorariile avocaţilor, ale experţilor şi ale specialiştilor, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare etc. Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost respinsă, reclamanta fiind partea care pierde procesul, instanţa va dispune obligarea reclamantei la plata către pârâţii C.M. şi C.R. a sumei de 5.208 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1.608 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru cererea de chemare în garanţie la valoarea indicată (100+ 855 + 95 +500+58), suma de 3.100 lei reprezentând onorariu avocat (2700 +400 lei) şi suma de 500 lei reprezentând onorariu expert (f. 41 vol II).

Instanţa apreciază că, întrucât culpa procesuală aparţine reclamantei care, prin declanşarea procedurii judiciare împotriva pârâţilor, a dus la formarea cererilor de chemare în garanţie succesivă, se impune obligarea reclamantei la plata către chemata în garanţie B.C. a sumei de  6.350,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 855 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi suma de 5.495,43 lei reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta G.F., cu domiciliul ales la …., în contradictoriu cu pârâţii C.M. şi C.R., ambii cu domiciliul ales la …. şi chemaţii în garanţie P.D., P.M., ambii cu domiciliul în … şi B.C., cu domiciliul în …..

Obligă reclamanta la plata către pârâţii C.M. şi C.R. a sumei de 5.208 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1.608 lei reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru cererea de chemare în garanţie la valoarea indicată, suma de 3.100 lei reprezentând onorariu avocat (2700 +400 lei) şi suma de 500 lei reprezentând onorariu expert.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâţii C.M. şi C.R., ca rămasă fără obiect.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de chemata în garanţie B.C., ca rămasă fără obiect.

Obligă reclamanta la plata către chemata în garanţie B.C., a sumei de  6.350,43 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 855 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi suma de 5.495,43 lei reprezentând onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28.09.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare