Accesiunea imobiliară artificială

DOSAR NR. .........

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV A CIVILĂ

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE .........

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: ……………..

GREFIER: …………..

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii ........., .........în contradictoriu cu pârâţii ........., ........., .........şi a .........,  cauza având ca obiect accesiune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns reclamanţii prin avocat, cu delegaţie la dosar şi pârâta .........prin reprezentant cu delegaţie la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedință, care învederează obiectul cererii, stadiul procesual, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,

Tribunalul constată că s-a depus prin serviciul registratură întâmpinare de .........la data de ........., pe care o comunică către reclamanţi.

Tribunalul acordă cuvântul asupra excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de ..........

 Pârâta .........prin reprezentant solicită admiterea excepției lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a ..........

Reclamanţii prin avocat solicită respingerea excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de .........având în vedere că a chemat în judecată .........pentru opozabilitatea sentinţei şi nu ca proprietar al terenului pe care este edificată această construcţie.

Tribunalul respinge excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de .........având în vedere că cererea a fost formulată în contradictoriu cu ........., fiind îndeplinite condiţiile legale pentru ca aceasta să poată sta în judecată.

Tribunalul acordă cuvântul asupra cererii de probatorii.

Reclamanţii prin avocat solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică construcţii care să aibă ca obiectiv identificarea construcţiilor având în vedere valoarea de la circa financiară care este foarte mare faţă de construcţia în sine, precum şi proba testimonială cu un martor pentru situaţia de fapt. 

Pârâta .........prin reprezentant solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Tribunalul încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisuri, respinge proba testimonială şi proba cu expertiză solicitate de reclamanți, apreciind că nu sunt utile soluţionării cauzei.

Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției lipsei calităţii procesuale pasive invocată de .........şi .........prin  Primar, precum şi asupra fondului.

Reclamanţii prin avocat, cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii .........şi .........prin  Primar, solicită respingerea acesteia pentru motivele arătate în răspunsul la întâmpinare. Cu privire la fondul acţiunii, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, pronunţarea unei hotărâri care să ateste dreptul de proprietate al reclamanților pentru motivele arătate în acţiune. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Pârâta .........prin reprezentant solicită admiterea excepției lipsei calităţii procesuale de folosinţă a ......... pentru motivele arătate în întâmpinare. Cu privire la excepția lipsei calităţii procesuale de folosinţă a ........., solicită respingerea acesteia. Cu privire la fondul cauzei, solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L

 Având nevoie de timp pentru a delibera, va dispune amânarea pronunţării, motiv pentru care,

DISPUNE

 Amână pronunţarea la data de ..........

Pronunţată în şedinţă publică azi, ..........

PREŞEDINTE  GRFIER

…………………….

DOSAR NR. .........

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.  ….

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE .........

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: ………………..

GREFIER: …………….

Pe rol se află soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanţii ........., .........în contradictoriu cu pârâţii ........., ........., .........şi a .........,  cauza având ca obiect accesiune-declinare.

Dezbaterile pe fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la ........., fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea hotărârii la data de ........., când a decis:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 la data de .........sub nr. ........., reclamanţii ......... şi .........au chemat în judecată pe pârâţii  .........şi ........., prin Primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate existenţa dreptului de proprietate, dobândit în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcţiei compusă din: P-compus din living, bucătărie, baie şi scara şi M- 2 dormitoare, baie şi hol, situată în ........., construită pe terenul proprietatea reclamanţilor, valoarea construcţiei conform certificatului de rol fiscal nr. .........din data de .........fiind de 283.024,50 lei.

În motivare, reclamanţii au arătat că în anul 2013 conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.........., au cumpărat de la pârâtul .........prin mandatar ........., imobilul situat în ........., având nr. cadastral ........., înscris în Cartea funciară nr. ........., compus din teren în suprafaţă de 133 mp. din acte (respectiv 132,88 mp. din măsurători) şi construcţia locuinţă de pe aceasta, compusă din 2 camere, bucătărie, baie, hol, magazie, vestibul, având suprafaţa totală şi utilă de 44,94 mp. Ulterior, au recompartimentat parterul rezultând un living, bucătărie, baie şi scara şi în podul mansardabil au amenajat două dormitoare, baie şi hol, pe acelaşi amplasament în regie proprie, fără autorizaţie de construire.

Reclamanţii au precizat că astfel sunt în situația de a nu deţine acte de proprietate pe recompartimentările efectuate şi sunt în imposibilitate de a completa dosarul cadastral şi a intabula construcţiile noi la Serviciul de Carte Funciară. Potrivit art. 557 din Noul C.civ., ce guvernează materia, conform art. 58 din legea de punere în aplicarea Noului Cod Civil, proprietatea bunurilor se dobândeşte printre altele, prin accesiune sau încorporațiune, iar potrivit art. 567  Noul C. civ . prin accesiune, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se incorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel, aceasta se transpune prin aceea că tot ce se uneşte şi se incorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos. În conformitate cu art.577 alin 1 Noul C. civ.,orice lucrare este prezumata a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa şi ca este a lui, până la proba contrară. În explicarea acestui text, art. 579 C. civ. „(l)-Orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa şi că este a lui, până la proba contrară.”

Reclamanţii au menționat că în aceste condiţii, aceştia, proprietarii terenului, edificând aceste construcţii pe terenul proprietatea lor, şi pe cheltuiala lor, beneficiază de prezumţia legală de proprietate prevăzută de art. 579 C. civ. În conformitate cu art. 58 din Legea nr. 76/2011, potrivit cu care, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opţiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării „(2) Până la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 56 alin 1, ori de câte ori proprietarul imobilului are un drept de opţiune, el dobândeşte dreptul de proprietate asupra lucrării începute după intrarea în vigoare a Codului civil de la data cererii de chemare în judecata prin care a solicitat, recunoaşterea dreptului sau de proprietate asupra lucrării, daca acţiunea a fost admisa, iar potrivit art. 56 alin. 1 din aceeaşi lege, Dispoziţiile Codului Civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară, se aplica numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschidere, la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr.7/1996, republicata, cu modificările şi completările ulterioare

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 557,567,577- 579 Noul C. Civ.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri şi proba cu un martor.

Reclamanţii au depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele şi taxele locale; extras de carte funciară pentru informare; contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .........; cărţi de identitate reclamanți; plan cadastral; declaraţie .........autentificată sub nr. .........; declaraţie .........autentificată sub nr. .........; carte de identitate .........;.

La data de 05.11.2015, prin compartimentul registratură, reclamanţii au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La data de 24.11.2015, pârâta .........a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanţii au formulat prezenta acţiune în contradictoriu cu o persoană care nu are legitimitate procesuală recunoscută de lege şi nu poate sta în prezenta cauză. Astfel, potrivit art. 23 alin. 1 din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, “autoritățile administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală la nivelul comunelor şi oraşelor sunt consiliile locale ca autorităţi deliberative şi primarii ca autorităţi executive. Conform dispoziţiilor art.62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 „primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum şi în justiţie.”

Pârâta a precizat că numai instituția primarului are legitimare procesuală şi este singura care poate sta în instanță.

Faţă de dispoziţiile Legii nr. 215/2001, republicata, pârâta a invocat excepţia lipsei capacității de folosinţă a Primăriei Sectorului 6, şi a solicitat respingerea acţiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă. În al doilea rând, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana celui obligat în acel raport juridic, reclamanţii fiind ținuți să justifice atât propria calitate de titular al dreptului, cât şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Potrivit dispoziţiilor art. 10, 21, 81 alin. 2 lit. f), coroborate cu prevederile art. 81 alin.3 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publica locala, republicata, bunurile care formează domeniul public şi domeniul privat al Municipiului Bucureşti sunt proprietatea acestuia şi administrate de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti Sectoarele Municipiului Bucureşti sunt subdiviziuni administrativ-teritoriale, fără personalitate juridică şi fără patrimoniu, iar autorităţile administrației publice locale constituite la nivelul sectoarelor (primarul şi consiliul local) pot doar să administreze, în condiţiile legii, bunurile aparținând fondului imobiliar al statului, numai dacă dreptul de administrare a fost transmis printr-o hotărâre expresa a C.G.M.B. În speţă, reclamanţii nu au făcut dovada că .........ar avea calitatea de posesor neproprietar cu privire la terenul în litigiu, pentru a justifica astfel calitatea procesuala pasivă, deși sarcina probei le revine.

Faţă de cele învederate, pârâta a invocat excepţia lipsei calității procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

S-a arătat că potrivit adresei nr. ......... din cadrul instituţiei sale “în Registrul cadastral al posesorilor întocmit pe baza de declaraţii la nivelul anului 1986, imobilul cu nr. .........este înregistrat la partida cadastrala nr. .........cu teren în suprafaţa de 133 mp şi construcţii în suprafaţa de 45 mp iar la capitolul posesori este menţionat .......... Din evidenţe, conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ........., ......... şi .........deţin imobilul situat în ..........

De asemenea, pârâta a precizat că din actele depuse de către reclamanţi, respectiv: contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. ........., extrasul de carte funciara şi certificatul de atestare fiscală, reiese că aceştia sunt proprietarii imobilului situat în .........compus din teren în suprafaţă de 133 mp şi construcţie în suprafaţă de 44,94 mp compusă din două camere, bucătărie, baie, hol, magazie, vestibul.

Astfel, prin prezenta acţiune reclamanţii solicita în contradictoriu cu instituția pârâtă să se constate că sunt proprietarii construcţiei, însă instituția sa nu a contestat niciodată dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra construcţiei, ci au vorbit de legalitatea unei construcţii, de respectarea limitelor prevăzute printr-o autorizaţie de construire.

Faţă de lipsa autorizaţiei de construire, pârâta a învederat instanţei că potrivit art. 586 (2) C.civ. “(...) nu poate invoca buna credinţă cel ce construieşte în lipsa sau cu nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege.” Reclamanţii aveau obligaţia obţinerii unei autorizaţie de construire înainte de începerea lucrărilor însă cu rea credinţă au fost ignorate prevederile legale. Altfel, prin prezenta acţiune, reclamanţilor li se poate constata doar dreptul de proprietate asupra unei construcţii nelegale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.205 N.C.proc.civ., Legea nr.215/2001, art. 586 C civ.

Pârâta a depus la dosar adresa nr. ..........

La data de 10.12.2015, prin compartimentul registratură, reclamanţii au depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Prin sentinţa civilă nr. ......... .........  a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti pe rolul căruia s-a înregistrat dosarul nr...........

La data de ......... pârâtul .........a depus întâmpinare invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. În motivare a arătat că .........nu a fost niciodată proprietarul terenului astfel încât nu poate invoca nici un drept cu privire la acest imobil. Faţă de specificul acţiunii apreciază că are calitate procesuală pasivă titularul dreptului de proprietate  asupra bunului accesoriu. De asemenea arată că atribuţiile pe care le-ar avea în conformitate cu Legea nr. 50/1991 nu izvorăsc dintr-un drept de proprietate.

 În drept a invocat dispoziţiile art. 205-208 cod proc civ.

Analizând materialul probator administrat în cauză Tribunalul reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei .........şi la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului .........Tribunalul apreciază că în speţă are calitate procesuală pasivă doar pârâta .......... Această concluzie se desprinde din dispoziţiile art. 4 lit. d din Legea nr. 50/1996 conform cărora autorizaţiile de construire pentru executarea lucrărilor definite la art. 3, se emit de primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ al sectoarelor, cu excepţia celor prevăzute la lit. c), inclusiv branşamente şi racorduri aferente reţelelor edilitare şi din modalitatea în care a fost dobândit dreptul de proprietate asupra terenului. Astfel, reţinând că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost dobândit de la persoane fizice prin contract de vânzare cumpărare şi că autoritatea administrativă competentă să emită autorizaţia de construire este ........., va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului .........şi va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ..........

Pe fondul cauzei constată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.........., reclamanţii au dobândit de la pârâtul .........prin mandatar ........., dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ........., având nr. cadastral ........., înscris în Cartea funciară nr. ........., compus din teren în suprafaţă de 133 mp. din acte (respectiv 132,88 mp. din măsurători) şi construcţia locuinţă de pe aceasta, compusă din 2 camere, bucătărie, baie, hol, magazie, vestibul, având suprafaţa totală şi utilă de 44,94 mp.

Ulterior aceştia au procedat la extinderea construcţiei existente pe teren fără însă a obţine în prealabil autorizaţie, încălcând astfel dispoziţiile Legii nr. 50/1991.

Potrivit dispozițiilor art. 577 NCCiv. (1) construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel. (2) Când lucrarea este realizată de proprietarul imobilului cu materialele sale sau cu materialele altuia, dreptul de proprietate asupra lucrării se naște în favoarea proprietarului imobilului din momentul începerii lucrării, pe măsura realizării ei, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.

Dispozițiile art. 579 alin. 1 NCCiv. instituie în favoarea proprietarului imobilului o prezumtie relativă de proprietate asupra construcțiilor edificate pe acel teren, până la proba contrară.

Conform art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991, “Executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.”

 Potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.50/1991, autorizaţia de construire constituie actul final de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcţii corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea şi postutilizarea construcţiilor.

În baza art.6 alin.5 din Legea nr.50/191, se reţine că certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii.

Conform art.37 alin.5 teza I din Legea nr.50/1991, „construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară”.

Prin urmare, legea specială prevede în caz de nerespectare a dispoziţiilor acesteia mai multe sancţiuni, constând în faptul că, în speţă, construcţia nu poate fi considerată finalizată, construcţia nu poate fi intabulată, amendă contravenţională şi, respectiv, posibilitatea desfiinţării construcţiei.

În ceea ce priveşte reaua-credinţă a reclamanţilor şi incidenţa dispoziţiilor Legii nr.50/1991, tribunalul constată că noţiunea de „constructor de bună-credinţă” este consacrată legislativ de dispoziţiile art.586 alin.1 şi alin.2 din nou Cod civil (buna-credinţă a autorului lucrării), (1) autorul lucrării este de bună-credinţă dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărţii funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezulta din cartea funciară şi nu a cunoscut pe nici o altă cale viciul titlului său. (2) Cu toate acestea, nu poate invoca buna-credinţă cel care construieşte în lipsa sau cu nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege.

Având în vedere faptul că reclamanţii au efectuat lucrări de extindere a locuinţei fără a deţine autorizaţie de construire, Tribunalul apreciază că lucrările sus-menţionate au fost realizate cu rea-credinţă. O interpretare contrară ar avea drept consecinţă  admiterea acţiunii şi dispunerea măsurii intabulării dreptului de proprietate asupra extinderii construcţiei, cu nesocotirea cu bună-ştiinţă a prevederilor art.37 alin.5 din Legea nr.50/1991, în sensul că „construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum şi cele care nu au efectuată recepţia la terminarea lucrărilor nu se consideră finalizate şi nu pot fi intabulate în cartea funciară.”

De asemenea Tribunalul reţine că potrivit dispozițiilor art. 35 NCPC, cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege

Referitor la posibilitatea instanței de a constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției nou edificate – prin extinderile efectuate realizându-se de fapt o nouă construcţie, se reține că art. 35 NCPC, permite acest lucru numai în măsura în care partea nu poate cere realizarea dreptului său pe orice altă cale prevăzută de lege. Deși lucrările edificate de reclamanți au fost realizate fără autorizație de construire și cu neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de legea nr. 50/1991, părțile solicită instanței să dea eficiență dispozițiilor art. 577 și următ. NCCiv. și să constate dreptul acestora de proprietate.

Însă, potrivit art. 59 din Ordinul nr. 839/2009 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii nr. 50/1991 (3) în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerința esențială de calitate "rezistență mecanică și stabilitate" privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru cerința esențială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condițiile legii.

Prin urmare, reclamanții, care fără a solicita vreun aviz legal, din proprie inițiativă au edificat lucrări noi şi au extins în mod considerabil construcţia existentă pe teren, au la îndemână calea realizării dreptului prin intrarea în legalitate potrivit procedurii prevăzute de legea specială, cale pe care însă au înțeles să nu o urmeze. De altfel, reclamanții nu au realizat nici un demers pentru reglementarea situației juridice a construcției, cu excepția promovării prezentei cereri în justiție.

Totodată Tribunalul reține că este de netăgăduit că întreaga legislație națională, începând cu legea fundamentală (Constituția României), Codul Civil și alte legi speciale în materie, acordă o protecție juridică sporită proprietății private, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, însă această protecție privește strict dreptul de proprietate dobândit în condițiile legii, și nu cu eludarea acesteia.

Astfel, potrivit art. 555 alin. 1 NCCiv., proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Art. 556 alin. 1 și 2 NCCiv. statuează că dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.

Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

Potrivit art. 557 alin. 1 NCCiv., dreptul de proprietate se poate dobândi, în condițiile legii, prin convenție, moștenire legală sau testamentară, accesiune, uzucapiune, ca efect al posesiei de bună-credință în cazul bunurilor mobile și al fructelor, prin ocupațiune, tradițiune, precum și prin hotărâre judecătorească, atunci când ea este translativă de proprietate prin ea însăși.

Nu în ultimul rând, alin. 3 al art. 563 NCCiv. arată că, dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.

În speță, reclamanții nu se pot prevala de buna-credință pentru a beneficia de recunoașterea dreptului de proprietate în condițiile art. 577 și următ. NCCiv., câtă vreme nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii, iar reclamanții cunoșteau interdicția legală privind construirea fără autorizațiile și avizele legale necesare.

Mai mult chiar, reclamanții aveau la îndemână și procedura intrării în legalitate la care instanța a făcut referire anterior, pe care de asemenea, nu au parcurs-o.

Potrivit principiului de drept procesual instituit de dispozițiile art. 12 alin. 1 NCPC, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

În acest sens, Tribunalul reține că reclamanții nu au deschisă calea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate reglementată de art. 35 NCPC, câtă vreme au eludat cu știință dispozițiile legii speciale nr. 50/1991 și ale Ordinului nr. 893/2009 privind adoptarea normelor metodologice de punere în aplicare.

Tot în acest context, trebuie subliniat că reclamanții nu au făcut dovada că s-ar fi adresat în cursul edificării construcției sau după terminarea acesteia cu vreo cerere pentru obținerea autorizației sau a avizelor necesare iar autoritățile administrației publice locale le-ar fi refuzat eliberarea documentelor în mod nejustificat.

Dimpotrivă, analizând conduita procesuală adoptată de reclamanți, precum și argumentele aduse în susținerea cererii de chemare în judecată, constată că aceștia au ignorat în mod conștient dispozițiile legii nr. 50/1991, optând pentru învestirea instanței de judecată cu soluționarea prezentei cereri.

Însă, față de considerentele anterior expuse, care fundamentează convingerea tribunalului, se constată că demersul reclamanților în justiție nu poate fi primit deoarece au fost nesocotite condițiile impuse de lege pentru dobândirea proprietății o astfel de conduită neputând fi validată în condițiile în care dreptul astfel dobândit nu se bucură de recunoașterea și protecția legii.

O interpretare contrară ar lipsi de conținut și de finalitate dispozițiile legii nr. 50/1991R, în situația în care, fără nicio justificare obiectivă, ci doar prin simpla manifestare unilaterală de voință, părților le-ar fi permisă și recunoscută opțiunea între respectarea procedurii autorizării prevăzute de legea nr. 50/1991R sau, în caz contrar, adresarea ulterior a unei cereri în justiție. Nu în ultimul rând, o astfel de interpretare permisivă a legislației în materie ar duce la încălcarea abuzivă a procedurii speciale prevăzute de legiuitorul național, în condițiile în care părților li s-ar recunoaște de plano o alternativă apreciată ca fiind mai puțin împovărătoare și mult mai avantajoasă ca și costuri financiare și ar neîndreptăți persoanele care cu bună-credință se supun dispozițiilor acesteia.

De altfel, dispozițiile art. 577 și următ. NCCiv., reprezintă doar dreptul comun în materia accesiunii imobiliare artificiale, însă ori de câte ori legea specială (nr. 50/1991) impune condiții derogatorii acestea trebuie respectate, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

În concluzie, reținând că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 35 NCPC și nici incidente situațiile reglementate de art. 577 și următ. NCCiv, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRÂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului .........prin …….

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ..........

Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul .........ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea formulată de reclamanţii ........., ........., ambii cu domiciliul în ......... în contradictoriu cu pârâţii ........., cu domiciliul în ........., ........., cu sediul în ........., .........şi a ........., ambii cu sediul în ........., ca nefondata.

Cu apel in termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Tribunalul București.

Pronunțata in ședința publica astăzi ..........

PREŞEDINTE  GRFIER

……………….. ……………….

Red. CD – …….

Domenii speta

Spete similare