Drepturi băneşti

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 23.06.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR:

GREFIER :

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamanţii ***, în contradictoriu cu pârâta ***, având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamanţii, personal şi asistaţi de avocat Ştefan Florin Vasile, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei obiectul cauzei, părţile, legalitatea îndeplinirii procedurii de citare, după care,

Reclamanţii prin apărător ales depun înscrisuri la dosar şi solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se prezenta şi pârâta.

Instanţa dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, se prezintă reclamanţii, personal şi asistaţi de avocat , cu împuternicire avocaţială la dosar, şi pârâta, prin avocați , cu împuternicire avocaţială la dosar și , care depune împuternicire avocațială la dosar.

Pârâta prin apărător ales depune la dosar cerere pentru efectuarea unei noi expertize în cauză, cu desemnarea unui nou expert contabil, pe care o comunică şi reclamanţilor prin apărător ales.

Instanţa pune în discuţie cererea formulată de pârâta.

Pârâta prin apărător ales menţionează în susţinerea cererii faptul că aşa cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză foile de parcurs sunt singurele documente care reflectă în mod efectiv durata de lucru a şoferilor, faptul că programările sunt întocmite  a priori activităţii acestora si nu pot constitui o proba indubitabila a numărului de ore lucrate efectiv de un şofer, cel mult, programarea poate servi ca un element orientativ pentru analizarea foilor de parcurs, acestea din urma fiind singurele documente care releva activitatea desfăşurata in mod real si efectiv de un şofer. Contrar afirmaţiilor expertei Ana Carp incluse atat in RAPORT, cat mai ales

in RĂSPUNSURILE LA OBIECTIUNI - in sensul ca ar fi reţinut ca număr de ore

lucrate efectiv de un şofer orele rezultate din Foile de Parcurs - calculele efectuate de experta Ana Carp si prezentate in anexele la RAPORT, respectiv in anexele la RĂSPUNSURILE LA OBIECTIUNI indica faptul ca in realitate, desi a evidenţiat si orele rezultate din Foile de Parcurs, la calculul orelor suplimentare experta Carp a luat in considerare orele rezultate din Programări, la sfârşitul cererii pe care a depus-o astăzi pârâta arătând pentru fiecare şofer în parte selecţii cu indicarea paginii din anexă din care se poate constata că deşi întradevăr expertul desemnat a reţinut numărul de ore din foaia de parcurs, la rubrica unde a menţionat orele pe care le-a luat în calcul sunt menţionate orele conform programării, aşa explicându-se diferenţa foarte mare dintre orele stabilite de expertul desemnat de către instanţa, în răspunsul la obiecţiuni, şi orele stabilite de expertul parte  care a luat în calcul orele din foile de parcurs. Pârâta arată că diferenţa dintre cele două sume  ar fi de aproximativ  200.000, astfel dacă expertul desemnat stabileşte nişte sume în jurul a nouă sute şi ceva de mii, expertul parte luând în calcul efectiv foile de parcurs care arată durata efectivă a lucrului şoferilor stabileşte o sumă de patru sute şi ceva de mii, diferenţa fiind de două sute şi ceva de mii.

Pârâta prin apărător ales consideră că raportul nu ar trebui validat deoarece doamna expert a încălcat normele şi standardele profesionale cu privire la desfăşurarea expertizei, astfel norma profesionala CECCAR nr. 35 (pct. 3531.4) stabileşte ca raportul de expertiza

contabila nu poate conţine concluzii/răspunsuri alternative la obiectivul fixat expertului contabil, ori atât în raport în cele două variante calculate , conform Codului Muncii şi varianta calculată conform contractului colectiv de muncă, cât şi ulterior în răspunsul la obiecţiuni amintind aceleaşi două variante dar introducând o nouă alternativă  cu privire la calcularea dobânzii legale, respectiv calculată ca procent nediminuat şi ca procent diminuat cu 20%, această situaţie încălcând normele CECCAR.

De asemenea pârâta prin apărător ales arată că potrivit normelor, într-un raport de expertiză contabilă judiciară, părerile expertului trebuie să se limiteze strict la ceea ce spune legea ori se poate observa că în răspunsul la obiecţiuni pagina 12 experta desemnată aminteşte de aplicarea retroactivă  a O.G. nr. 13/2011, facand referire la nişte pretinse opinii ale unor specialişti in drept, fara a-i indica insa pe acei specialişti - a se vedea pag. 12 din RĂSPUNSURILE LA OBIECTIUNI; vorbeşte de opinii diferite in practica judiciara cu privire la aplicarea diminuării dobânzii cu 20%, prevăzuta de art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, pentru a-si justifica si prezentarea variantei cu dobânda nediminuata, cu toate ca in OBIECTIUNI pârâta a făcut referire numai la dobânda diminuata cu 20%, iar reclamanţii nu au avut nici o solicitare sub acest aspect - a se vedea pag. 14 din RĂSPUNSURILE LA OBIECTIUNI.

Mai departe, pârâta prin apărător ales arată că experta Ana Carp a nesocotit normele si standardele profesionale si prin aceea ca, din proprie iniţiativa, fara sa primească in acest sens o solicitare din partea instanţei, a suplimentat obiectivul expertizei contabile.

Astfel, obiectivul expertizei cerea sa determine „cuantumul drepturilor băneşti cuvenite fiecărui reclamant pentru orele suplimentare astfel cum au fost solicitate de aceştia in acţiunea introductiva si in cererile precizatoare".

Or, prin acţiunea introductiva si precizările la aceasta, reclamanţii s-au raportat numai la dispoziţiile Codului Muncii, nu si la prevederile CCM.

Astfel, experta a calculat drepturile băneşti si in varianta CCM fara sa fi avut un obiectiv stabilit in acest sens. Faptul ca ulterior reclamanţii si-au insusit concluziile expertei nu are niciun fel de relevanta in privinţa respectării normelor profesionale de către experta Ana Carp, atat timp cat la momentul efectuării expertizei nu exista o solicitare privind calculul drepturilor băneşti potrivit prevederilor CCM.

Pârâta prin apărător ales menţionează că, din datele pe care le deţine rezulta ca RĂSPUNSURILE LA OBIECTIUNI nu ar fi fost inregistrate la CECCAR pentru viza auditului de calitate, astfel incat daca se confirma aceasta situaţie, in opinia pârâtei ne aflam in prezenta unei alte nerespectari a normelor si standardelor profesionale de către experta desemnata in cauza.

Din analiza tabelelor prezentate in finalul RĂSPUNSURILOR LA OBIECTIUNI, rezulta ca expertul desemnat a utilizat in calculul sau dobânda penalizatoare (in procent intreg, respectiv diminuat cu 20%).

Aceasta semnifica faptul ca expertul desemnat a aplicat dobânda penalizatoare, prevăzuta de O.G. nr. 13/2011 si pentru perioada anterioara intrării in vigoare a acestui act normativ, respectiv pentru perioada anterioara datei de 01.09.2011 aşa cum rezultă din susţinerile expertului consemnate la pagina 12 din răspunsurile la obiecţiuni.

Un astfel de procedeu incalca principiul neretroactivitatii legii, consacrat la nivel constituţional prin art. 15 din Constituţia României si de asemenea, ignora prevederile art. 6 alin. (1) si (2) din Noul Cod Civil: „(1) Legea civila este aplicabila cat timp este in vigoare. Aceasta nu are putere retroactiva.

(2) Actele si faptele juridice încheiate ori, dupa caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea in vigoare a legii noi NU pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a săvârşirii ori producerii lor."

Rezulta aşadar ca in orice caz prevederile O.G. nr. 13/2011 nu pot fi aplicate perioadei anterioare datei de 01.09.2011, astfel incat expertul desemnat a făcut o greşita aplicare a legii in cadrul calculelor efectuate.

Pârâta prin apărător ales susţine că din analiza atat a RAPORTULUI, cat si a RĂSPUNSURILOR LA OBIECTIUNI, rezulta ca expertul desemnat a considerat ca dobânda nu ar trebui impozitată si pe cale de consecinţa, in tabelele care prevăd drepturile băneşti ce s-ar cuveni reclamanţilor expertul a inclus dobânda neimpozitata.

In acest sens, expertul desemnat a afirmat ca „Dobânda se calculează la sumele nete sl nu se reţin CAS, CASS, şomaj si impozit din dobânda neta, întrucât sumele nete sunt deja impozitate (deci s-ar aplica o dubla Impozitare)" .

Acţionând astfel, expertul desemnat săvârşeşte o confuzie cu privire la aplicarea dispoziţiilor legale incidente.

Baza de calcul a dobânzii este firesc sa o constituie sumele nete reprezentând contravaloarea orelor suplimentare (determinate dupa reţinerea impozitului si a celorlalte contribuţii), deoarece numai aceste sume ar fi trebuit incasate efectiv de reclamanţi si in consecinţa asupra lor trebuie calculata dobânda legala pentru neplata la scadenta.

Mai departe insa, dobânda astfel stabilita trebuie impozitată, in conformitate cu dispoziţiile Codului Fiscal: - art. 55 - „Definirea veniturilor din salarii": - Regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplica si următoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor: sume reprezentând salarii, diferente de salarii, dobânzi acordate in legătura cu acestea, precum, si actualizarea lor cu indicele de inflaţie, stabilite in baza unor hotărâri judecătoreşti ramase definitive si irevocabile".

In acelaşi sens sunt si dispoziţiile art. 57 din Codul Fiscal, precum si Normele metodologice de aplicare a acestui articol, pct. 106-111.

Rezulta aşadar ca dobânda ar fi trebuit impozitată, astfel incat - neprocedand la impozitarea dobânzii - expertul desemnat a făcut o greşita aplicare a legii in cadrul calculelor efectuate.

Prin OBIECTIUNI pârâta a arătat ca in ceea ce priveşte perioadele in care şoferii se

aflau in deplasări ar fi trebuit aplicate prevederile H.C.M. nr. 1122/1950 (art. 2), H.G. nr.

1860/2006 (art. 4 din Anexa), precum si Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura

mass-media inregistrat sub nr. 993/11/08.05.2006 (art. 32).

Potrivit acestor reglementari rezulta ca pe timpul delegării nu se plătesc ore suplimentare.

In raport de formularea imperativa a reglementarilor indicate de pârâtă, expertul desemnat a formulat un răspuns confuz, cu argumente care nu sunt prevăzute de reglementările respective, calculând in continuare ore suplimentare pentru şoferi si in perioadele in care aceştia se aflau in deplasări.

Rezulta aşadar ca procedând in acest fel, expertul desemnat nu a aplicat legea.

Din cele expuse anterior, rezulta implicit si faptul ca expertul desemnat si-a permis - fara a intra in competentele sale, să procedeze la interpretarea legii, omitand ca un asemenea demers constituie atributul suveran al instanţei.

De asemenea, expertul desemnat a procedat la interpretări ale legii atunci cand a considerat ca in cauza ar fi aplicabila dobânda prevăzuta pentru raporturile dintre profesionişti, iar pe baza acestei interpretări si-a justificat calculul dobânzii fara diminuarea ratei dobânzii cu procentul de 20%, aşa cum rezultă din pag. 13 din RĂSPUNSURILE LA OBIECTIUNI.

Or, raporturile dintre pârâtă si angajaţii sai nu pot fi considerate ca fiind raporturi intre profesionişti, in sensul art. 3 alin. (3) NCC, asemenea raporturi fiind cele stabilite intre pârâtă si alte entităţi, in exercitarea activităţii, si care sub imperiul legislaţiei anterioare Noului Cod Civil erau calificate ca raporturi comerciale.

Este evident ca raporturile de dreptul muncii nu au fost calificate si nu sunt calificate ca fiind raporturi comerciale, nici in doctrina judiciara, nici in practica instanţelor de judecata.

Pe cale de consecinţa, rata dobânzii aplicabila in speţa trebuie diminuata cu 20%, in conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011.

Pârâta prin apărător ales menţionează că toate aspectele arătate ridică serioase îndoieli asupra corectitudinii calculelor efectuate de expertul desemnat, cât şi asupra obiectivităţii sale, solicitând efectuarea unui nou raport de expertiză în cauză în baza art 212 Cod Procedură Civilă precum şi a celorlalte legi menţionate.

Reclamanţii prin apărător ales solicită respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize contabile arătând că se observă contradictorialitatea din concluzii şi anume atunci când apreciază că se pot invoca prevederi referitoare la modalitatea de întocmire a expertizei respectiv întocmirea în mai multe variante, în sensul de a lăsa dreptul de apreciere instanţei de judecată şi nu expertului cum greşit încearcă să afirme pârâta şi pe de altă parte se observă că atunci când se pune problema impozitării dobânzii sau succesiunea unor legi şi aplicarea lor se omite a se spune că acest calcul a avut două legi în vedere şi nu doar una.

În ceea ce priveşte modalitatea de efectuare a expertizei, reclamantii prin apărător ales arată că expertul a avut la dispoziţie trei categorii de înscrisuri, instanţa a încuviinţat pentru fiecare parte câte un expert parte iar concluziile pârâtei nu sunt altceva decât o trimitere la raportul de expertiză întocmit de expertul parte DALIMON, raport pe care instanţa îl va avea în vedere şi îl va cenzura la momentul pronunţării.

Reclamanţii prin apărător ales arată că deşi raportul efectuat de expertul desemnat nu reflectă în totalitate dorinţele reclamanţilor, aceştia se mulţumesc şi cu sumele arătate de expertul desemnat, calculul sumelor având în vedere foile de parcurs, care întradevăr erau întocmite de către şoferi, care le predau la sfârşitul zilei dispecerului, care a arătat la termenul anterior că în tura de noapte se lucrau câte 12 ore, şi contractele de muncă la care nu s-a făcut nici o referire şi anume că ele prevedeau un program standard de muncă de 8 ore pe zi şi cinci zile pe săptămână, aceste înscrisuri fiind avute în vedere şi de instanţa.

Reclamanţii prin apărător ales arată că se invocă aplicarea greşită a legii dar expertul nu a aplicat greşit legea, ci dimpotrivă a aplicat-o corespunzător şi dacă s-ar pune în discuţie ceva aceasta ar fi că reclamanţii au fost dezavantajaţi şi nicidecum pârâta, dar reclamanţii nu solicită refacerea raportului.

În ceea ce priveşte impozitarea dobânzii, reclamanţii prin apărător ales arată că expertul desemnat a calculat în mod corect dobânzile, aplicând cele două temeiuri de drept succesive, detaliind foarte clar sumele rezultate.

În ceea ce priveşte încercarea de inducere în eroare a instanţei, de către expertul desemnat, reclamanţii prin apărător ales susţin că este o afirmaţie pe deplin nedovedită, expertul efectiv s-a rugat de pârâta, a făcut adresă către aceasta, iar pârâta cu mare întârziere a depus înscrisurile solicitate.

În concluzie, reclamanţii prin apărător ales apreciază că instanţa poate avea în vedere inclusiv cele două rapoarte de expertiză contabilă depuse de experţii parte, pârâta la un moment dat renunţând la serviciile expertului parte Dalimon, însă ulterior a revenit şi se observă că şi îşi întemeiază aceste obiecţiuni tocmai pe raportul de expertiză a expertului parte, întemeierea cererii efectuării unei noi expertize are la baza acel raport de expertiză care nu conţine calculul orelor suplimentare în ceea ce priveşte zilele libere şi orele de noapte şi conţine numeroase nereguli, însă la el se raportează pârâta iar instanţa poate cenzura toate cele trei rapoarte.

Reclamanţii prin apărător ales arată că au o singură obiecţie majoră, în ceea ce îi priveşte pe cei doi reclamanţi  şi , pentru care sumele identificate au fost mai mici pentru că foile de parcurs au fost incorect căutate, însă pentru lămurire există raportul expertului parte pe care instanţa îl poate avea în vedere.

Faţă de cele expuse reclamanţii prin apărător ales apreciază că solicitarea de a se încuviinţa o nouă expertiză se bazează de fapt pe obiecţiuni, la care s-a răspuns clar şi corect şi nu se lasă locul la interpretări şi pe cale de consecinţă o altă expertiză nu ar face decât să tergiverseze nejusticat soluţionarea cauzei, concluziile fiind de respingere a solicitării pârâtei.

În replică pârâta prin apărător ales solicită ca instanţa să aibă în vedere susţinerile proprii nu interpretarea apărătorului reclamanţilor, şi menţionează că este total gratuită afirmaţia că nu a pus la dispoziţie actele din moment ce a adus un număr de 29 de bibliorafturi pe care experţii au avut posibilitatea să le studieze.

În ceea ce priveşte cine pe cine a favorizat, pârâta arată că, deşi obiectivul instanţei a fost să calculeze orele suplimentare prin raportare la precizările reclamanţilor, ori reclamanţii iniţial s-au referit la prevederile Codului Muncii, se observă că expertul desemnat din proprie iniţiativă, fără a i se cere a decis să facă un calcul şi pe prevederile contractului colectiv de muncă deşi acest lucru nu i s-a solicitat.

Tot în ceea ce priveşte dezavantajarea, pârâta prin apărător ales arată că reclamanţii au depus 4 sau 5 precizări la acţiune după cum şi-au adus aminte, fiind clar pe cine a favorizat expertul desemnat.

La interpelarea instanţei, dacă îşi însuşeşte concluziile raportului expertului parte, pârâta prin apărător ales menţionează că  aşa cum a arătat încă de la obiecţiuni, expertul parte nu a răspuns în totalitate în ceea ce priveşte textele legale cu privire la neacordarea orelor suplimentare în cazul deplasărilor şoferilor, experta nu a răspuns, a făcut câteva consideraţii şi în final a aplicat în continuare orele suplimentare, deci pârâta şi-a însuşit în parte concluziile expertului parte aşa cum a arătat.

Sub aspectul utilizării foilor de parcurs, pârâta prin apărător ales arată că îşi însuşeşte calculul depus la termenul anterior nu calculul din raportul iniţial când experta desemnată de pârâta a procedat întocmai ca ceilalţi şi a amestecat foile de parcurs cu programările, dar după ce a văzut obiecţiunile a refăcut calculele şi pârâta şi le însuşeşte pe cele depuse la termenul anterior.

Deliberând, instanţa urmează a respinge solicitarea formulată de apărătorul pârâtei, de încuviinţare a unei noi expertize în cauză, prin raportare la art. 212 Cod Procedură Civilă, apreciind că expertul desemnat de instanţa a răspuns obiectivelor arătate şi obiecţiunilor ce au fost formulate, urmând ca toate argumentele invocate de pârâta  în susţinerea cererii de încuviinţare a unei noi expertize să fie avute în vedere de instanţa la soluţionarea pe fond a cauzei, când va cenzura valoarea probatorie a raportului de expertiză prin raportare la întregul material probator administrat, inclusiv prin prisma susţinerilor invocate de pârâta, cu privire la viciile acestui raport.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă părţilor cuvântul pe fondul cauzei.

Reclamanţii prin apărător ales solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, în concordanţă cu raportul de expertiză depus de expertul desemnat, la baza dovezilor stau înscrisuri depuse în cauză, probatoriul administrat în cauză duce la concluzia ca întradevăr reclamanţii deşi trebuiau să lucreze câte 8 ore au lucrat câte 12, 14, 16 ore, se observă că la dosar nu s-au depus nici un fel de înscrisuri  care să conducă la concluzia că întradevăr ar fi avut loc plăţi pentru eventuale diurne, deplasări etc., că nu există nici o foaie de învoire şi că în cele din urmă întregul material administrat conduce la concluzia că acţiunea este întemeiată şi ar trebui admisă, cu cheltuieli de judecată onorariu de avocat, onorariu de expertiză, şi onorariul expertului parte, apărătorul reclamanţilor depunând la dosar dovada onorariului de avocat şi de expert parte.

Pârâta prin apărător ales arată că nu există dovezi că reclamanţii au muncit în plus faţă de cele consemnate în foile de parcurs chiar de către reclamanţi fără a fi cenzuraţi în vreun fel, în aceste condiţii solicitând ca instanţa să admită acţiunea în parte, şi să acorde reclamanţilor sumele stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul parte al pârâtei şi depus la termenul anterior întrucât acesta reflectă valoarea orelor suplimentare stabilite în mod corect pe baza foilor de parcurs întocmite de reclamanţi.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, pârâta prin apărător ales menţionează că nu ştie care sunt dar solicită ca în măsura în care pe baza apărărilor şi a înscrisurilor formulate de pârâta instanţa va admite acţiunea în parte, instanţa să cenzureze în baza art 274 C.p.civ, cheltuielile de judecată şi de asemenea solicită ca instanţa să analizeze şi cuantumul acestora pentru că acţiunea este formulată în comun, argumentele fiind aceleaşi pentru toţi reclamanţii şi este practic o singură acţiune multiplicată la 14 reclamanţi, din acest punct de vedere cuantumul onorariului de avocat fiind exagerat în raport de munca depusă pentru că nu a fost tratat fiecare reclamant în mod distinct.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L,

Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispoziţiilor art. 260 din Codul de procedură civilă, va amâna pronunţarea pentru data de 30.06.2014.

DISPUNE:

Amana pronuntarea la data de 30.06.2014.

Pronuntata in sedinta publica azi, 23.06.2014.

Preşedinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

ÎNCHEIERE

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 30.06.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR:

GREFIER :

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamanţii ****, în contradictoriu cu pârâta **, având ca obiect drepturi băneşti.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din 23.06.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 30.06.2014, când,

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin. 1 C.pr.civ.,

DISPUNE

Amana pronuntarea la data de 04.07.2014.

Pronuntata in sedinta publica azi, 30.06.2014.

Preşedinte, Asistent judiciar, Asistent judiciar, Grefier,

DOSAR NR. ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA CIVILA NR.

ŞEDINŢA  PUBLICĂ DE LA 04.07.2014

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE:

ASISTENT JUDICIAR:

ASISTENT JUDICIAR

GREFIER :

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamanţii , în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect drepturi băneşti.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din 23.06.2014, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 30.06.2014 şi apoi pentru data de 04.07.2014.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a sub nr. , reclamanţii  *** au chemat în judecată pe pârâta ***, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând ore suplimentare efectuate de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflaţie luând în calcul scadenţele legale şi obligarea la plata dobânzii legale de la data pronunţării sentinţei şi până la plata efectivă a sumelor solicitate. A învederat fiecare cuantumul sumelor solicitate precum şi numărul de ore suplimentare invocate a fi fost prestate, rezervându-şi dreptul de a-şi preciza câtimea pretenţiilor după administrarea probelor în cauză, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat că au fost angajaţi în funcţiile de conducători auto în baza unor contracte individuale de muncă, în care s-a precizat un program de lucru fix, însă, fiecare lucra câte 12 ore zilnic tură de zi sau de noapte, fără a se respecta timpul legal de odihnă. Au învederat că planificarea activităţii serviciului de transport se efectua în baza unor programări care se schimbau rareori. Au mai arătat că raporturile de muncă au încetat prin desfiinţarea posturilor ocupate de reclamanţi.

În drept au invocat C.muncii.

În dovedire au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul, testimonială, expertiza contabilă.

La data de 10.07.2013, reclamanţii au precizat acţiunea sub aspectul câtimii pretenţiilor precum şi sub aspectul perioadei aferente orelor suplimentare invocate, aceasta încadrându-se în intervalul 01.12.2008-octombrie 2011, în funcţie de data desfacerii contractului individual de muncă al fiecărui reclamant.

La data de 29.08.2013, reclamanţii au precizat din nou acţiunea, arătând că solicită obligarea la plata dobânzii legale de la data scadenţei pentru fiecare sumă şi de la data pronunţării sentinţei până la plata efectivă a sumelor solicitate. Au arătat că orele suplimentare nu au fost compensate prin acordarea de zile libere sau prin remunerarea acestora. Au precizat faptul că sumele solicitate  cuprind sporul pentru orele suplimentare, sporul pentru orele de noapte, sporul pentru zile de sărbătoare legală şi sporul pentru orele lucrate în perioada de repaus săptămânal.

La data de 09.09.2013, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată. A invocat excepţia lipsei coparticipării procesuale active a reclamanţilor, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 47 C.p.civ, fiecare angajat având un contract individual de muncă distinct iar plata orelor suplimentare nu reprezintă o obligaţie comună a angajatorului şi a celor 14 reclamanţi, ci este a angajatorului pentru fiecare reclamant în parte. A invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 01.01.2008-29.11.2008. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că toţi reclamanţii au beneficiat de compensări cu timp liber. A mai arătat că unii reclamanţi au beneficiat de concedii medicale.

În drept a invocat C.muncii.

În dovedire a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul, testimonială.

La termenul de judecată de la 09.09.2014, instanţa a luat act de precizarea cadrului procesual activ, cu privire la introducerea în cauză şi a reclamantului . A respins excepţia lipsei coparticipării procesuale active şi a  constatat că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a rămas fără obiect prin raportare la precizarea acţiunii de către reclamanţi cu privire la perioada pentru care solicită drepturile băneşti.

La data de 20.01.2014, pârâta a formulat cerere de înscriere în fals cu privire la o serie de Programări  Dispecerat Auto, solicitând suspendarea judecăţii şi sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

La termenul de judecată de la 31.03.2014, pârâta a renunţat la cererea de înscriere în fals.

În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriile reciproce, testimonială cu un  martor, Tudor Traian, încuviinţat pârâtei, reclamanţii renunţând la această probă, precum şi proba cu expertiza contabilă. A fost întocmit raportul de expertiză de către expert Carp Ana, în legătură cu care părţile au formulat obiecţiuni, încuviinţate de instanţă, expertul depunând răspunsul său la data de 21.05.2014. Instanţa a respins proba cu cercetarea la faţa locului solicitată de pârâtă.

În urma administrării probei cu expertiza contabilă, reclamanţii au precizat acţiunea, cu privire la cuantumul pretenţiilor.

La data de 23.06.2014, pârâta a solicitat efectuarea unei noi expertize, solicitare respinsă de instanţă.

Cererea de chemare în judecată a fost disjunsă în privinţa reclamantului ***, faţă de declaraţia acestuia de renunţare la dreptul pretins, însă instanţa a respins cererea de a se lua act de renunţarea acestuia la drept, conform încheierii din 20.01.2014 pronunţată în dosarul 1640/3/2014 (format în urma disjungerii), ulterior, cauza disjunsă fiind conexată cu dosarul iniţial. La termenul de judecată de la 26.05.2014, instanţa a dispus din nou disjungerea cererii în privinţa reclamantului Ene Constantin, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine:

Între părţile litigante din prezenta cauză au intervenit raporturi juridice de muncă, în temeiul cărora reclamanţii au fost angajaţi la societatea pârâtă în funcţia de conducători auto, aşa cum atestă contractele individuale de muncă şi actele adiţionale aflate la dosar (filele 37-289-vol.I). Aceste raporturi au încetat, în temeiul art. 65 C.muncii, ca urmare a reorganizării activităţii societăţii angajatoare, aşa cum atestă deciziile  emise pentru fiecare reclamant, în luna octombrie 2011 (filele 37-389 vol. I).

Prin promovarea prezentei acţiuni, succesiv precizată, reclamanţii urmăresc valorificarea unor drepturi băneşti, aferente perioadei 01.12.2008-octombrie 2011, reprezentând sporurile pentru munca suplimentară şi munca prestată în timpul nopţii, precum şi actualizarea acestora şi acordarea dobânzii legale cuvenite de la scadenţă până la data plăţii efective.

Instanţa constată că pretenţiile deduse judecăţii sunt parţial întemeiate.

În acest sens, din examinarea contractelor individuale de muncă, rezultă că s-a prevăzut o durată normală a muncii de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână, menţionându-se că programul poate fi şi inegal ca durată, conform specificului atribuţiilor de serviciu ale salariatului, neexistând nicio clauză referitoare la regimul muncii suplimentare.

Totodată, din analiza statelor de plată depuse de pârâtă (filele 9-283 – vol. II), rezultă că nu au fost operate ore suplimentare în beneficiul reclamanţilor, statele de plată fiind întocmite în considerarea programului normal de lucru de 8 ore.

Cu toate acestea, în fapt, activitatea reclamanţilor implica un program de lucru ce depăşea durata normală a timpului de muncă înscrisă în contractele individuale de muncă şi în statele de plată, împrejurare confirmată prin chiar programările serviciului de transport întocmite la nivelul societăţii pârâte, care atestă planificarea turelor de zi şi de noapte. Astfel, instanţa are în vedere înscrisurile intitulate Program – Dispecerat Auto Unic – Pro TV, însuşite de pârâtă, depuse în copii certificate de către aceasta (filele 357-363 vol. II), valabile fiecare de la data înscrisă în cuprinsul său şi care se referă la perioada de referinţă ce interesează cauza de faţă, din examinarea cărora rezultă că turele de zi au avut o durată de 10 ore în toată perioada (în intervalele orare 7-17, 8-18, 9-19, 10-20) iar turele de noapte au avut o durată de 10 ore, respectiv 11 ore în perioada decembrie 2008-martie 2009 (in intervalele orare 19-6 şi 21-7), o durată de 11 ore în luna martie 2009 (în intervalele orare 19-6 şi 20-7) şi o durată de 12 ore începând cu aprilie 2009 (în intervalul orar 19-7).

În consecinţă, nu se poate face abstracţie de aceste programări, care oglindesc modalitatea concretă de organizare a activităţii reclamanţilor, fiind întocmite de pârâtă în virtutea prerogativei conferite de art. 40 alin. 1 lit.a) C.muncii, neputând fi primită teza pe care aceasta tinde să o acrediteze, în sensul că programările, fiind întocmite a priori, nu reflectă activitatea efectivă a salariaţilor, având doar un caracter orientativ. Dimpotrivă, în absenţa unor documente care să ateste evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare reclamant, aşa cum impune art. 119 C.muncii, (deficienţă asumată de societatea pârâtă care a confirmat faptul că nu deţine pontaje sau foi colective de prezenţă), atunci aceste programări reprezintă reperul cu privire la modul de desfăşurare a activităţii reclamanţilor. În consecinţă, deşi foile de parcurs sunt documentele care ilustrează cursele efectuate de fiecare reclamant în cadrul turei în care era planificat să lucreze, cu toate acestea, faptul că durata însumată a curselor din cadrul unei ture este, în unele cazuri, mai mică decât durata turei conform programării, nu poate conduce automat la concluzia că timpul de muncă se încheia anterior expirării duratei turei respective, salariatul rămânând la dispoziţia angajatorului până la terminarea turei, pârâta nedemonstrând contrariul.  În acest sens, pârâta a confirmat la interogatoriu (întrebările nr. 1 şi 2 – fila 284 vol.II) faptul că durata turelor de zi/noapte era de 10-12 ore iar afirmaţiile sale conform cărora, în interiorul unei ture salariatul ar fi avut 2 ore pauză de masă şi relaxare nu pot fi reţinute câtă vreme nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă relevant pe acest  aspect. Mai mult decât atât, potrivit art. 12 alin. 4 din CCM la nivel de ramură mass-media, pauza de masa şi odihna din timpul unei zile de lucru este de 30 de minute şi se include în timpul de munca plătit.

 De altfel, la întrebarea nr. 13, pârâta a recunoscut faptul că programul de lucru s-a desfăşurat conform programărilor dispeceratului auto. În ceea ce priveşte depoziţia testimonială (filele 6-7 vol. V), aceasta nu este de natură să susţină apărările pârâtei, câtă vreme martorul audiat confirmă împrejurarea că reclamanţii au efectuat ore suplimentare, estimate de martor ca fiind 1 oră/zi, precum şi faptul că existau situaţii în care conducătorii auto rămâneau în continuare la serviciu, aproximativ 30 min – 1 oră, după închiderea foilor de parcurs. Cât priveşte susţinerile martorului în sensul că în 70-80%  din cazuri, şoferii plecau mai devreme decât durata turei prevăzută în programare, acestea nu pot fi primite de instanţă, afirmaţiile având caracter generic şi necoroborându-se cu alte mijloace de probă, din care să rezulte fără echivoc situaţiile punctuale în care reclamanţii din prezenta cauză ar fi efectuat un program de lucru mai scurt decât cel fixat în programările emise de angajator, în absenţa unei evidenţe clare a orelor de muncă efectuate de reclamanţi, ce trebuia ţinută de angajator.

Prin urmare, instanţa reţine că, în cauză, reclamanţii au efectuat muncă suplimentară, în accepţiunea art. 120 alin. 1  C.muncii (art. 117 din reglementarea anterioară, în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile băneşti în cauză) şi art. 12 alin. 3 din CCM la nivel de ramură mass-media. Totodată, sunt incidente şi dispoziţiile art. 125 C.muncii (art. 122 în reglementarea anterioară), respectiv art. 16 din CCM la nivel de ramură mass-media, referitoare la munca de noapte, turele de noapte desfăşurate de reclamanţi încadrându-se în intervalul orar prevăzut de textele legale mai sus menţionate.

Totodată, din probatoriul administrat nu rezultă faptul că pentru munca suplimentară efectuată, reclamanţii ar fi beneficiat de compensare prin ore libere plătite, conform art. 122 C.muncii (art. 119 în reglementarea anterioară), respectiv conform art. 15 alin. 1 din CCM la nivel de ramură mass-media. De asemenea, pentru orele suplimentare şi pentru orele de muncă din timpul nopţii, reclamanţii nu au beneficiat de plata sporurilor corespunzătoare conform art. 123 şi art. 126 C.muncii, fapt ce rezultă din ştatele de plată depuse de pârâtă.

În consecinţă, solicitarea reclamanţilor referitoare la plata drepturilor salariale reprezentând sporul pentru munca suplimentară şi sporul pentru munca de noapte este justificată.

În ceea ce priveşte cuantificarea acestor drepturi, instanţa reţine faptul că sumele cuvenite reclamanţilor au fost corect determinate în cadrul raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert Carp Ana (vol.IV), astfel cum a fost lămurit prin răspunsul a obiecţiuni (filele 162-298 vol. IV).

În acest sens, aşa cum se observă din considerentele raportului, la identificarea numărului de ore suplimentare au fost avute în vedere foile de parcurs întocmite de reclamanţi, expertul explicând modalitatea de culegere a datelor din aceste documente.

În ceea ce priveşte argumentele invocate de pârâtă în combaterea concluziilor raportului de expertiză, instanţa constată că sunt nefondate. Astfel, susţinerile conform cărora expertul a dat relevanţă alternativ, foilor de parcurs şi programărilor, în funcţie de documentul care atestă o durată mai mare a timpului de lucru pentru o zi, nu pot fi primite, în condiţiile în care, aşa cum rezultă din anexele raportului de expertiză şi din explicaţiile date de expert, au fost valorificate, în mod coroborat, atât foile de parcurs cât şi programările, finalitatea fiind aceea a obţinerii timpului de muncă efectiv lucrat de reclamanţii, în acord cu dispoziţiile art. 111 C.muncii, potrivit cu care timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziţia angajatorului şi îndeplineşte sarcinile şi atribuţiile sale.

Aşa fiind, ceea ce prezintă semnificaţie juridică în speţă, este nu numai durata curselor efectuate în cadrul unei ture de către reclamanţi, durată determinată ca diferenţă între ora de începere şi ora de terminare a cursei respective, dar şi întreg intervalul de timp în care salariatul s-a aflat la dispoziţia angajatorului, chiar după terminarea ultimei curse. Or, astfel cum s-a argumentat mai sus, pârâta nu a dovedit, conform exigenţelor probaţiunii aplicabile materiei deduse judecăţii, împrejurarea că în fapt, reclamanţii ar fi încheiat programul la finele ultimei curse, dacă aceasta avea loc anterior expirării duratei turei în care lucra. În absenţa unei evidenţe riguroase a orelor de muncă lucrate de fiecare reclamant, grefat pe probatoriul administrat în cauză (astfel cum a fost analizat mai sus), în lumina art. 272 C.muncii, nu poate fi validată teza avansată de pârâtă. De aceea, se impune concluzia conform căreia, în situaţia în care durata ultimei curse a depăşit durata turei conform programării, timpul de muncă să fie cuantificat în funcţie de ora terminării ultimei curse, conform foii de parcurs, iar, în situaţia în care ultima cursă s-a încheiat anterior expirării duratei turei, timpul de muncă să fie calculat în funcţie de durata turei conform programării, întrucât nu a fost demonstrat faptului că reclamanţii nu au rămas la dispoziţia angajatorului până la sfârşitul programului de lucru. În măsura în care, însă, salariatul a completat foaia de parcurs consemnând data de începere şi de terminare a programului său efectiv din cadrul turei respective iar ora de închidere a acestui program este anterioară orei de închidere conform programării standard întocmită de pârâtă, rezultă, într-adevăr, faptul că acesta a lucrat mai puţin decât durata timpului de muncă aferent turei programate de pârâtă, situaţii în care expertul a valorificat numărul de ore efectiv lucrate conform foii de parcurs şi care este mai mic decât numărul de ore conform programării standard, împrejurare ce rezultă din analiza anexelor la raportul de expertiză, unde se observă cazuri în care numărul de ore reţinute ca fiind efectiv lucrate într-o zi este inferior duratei standard de 10/12 ore (ex. 3 ore, 6 ore, 9 ore). În ipoteza în care salariatul nu a consemnat ora de sfârşit a programului său efectiv de lucru, atunci a fost valorificată foaia de parcurs dacă ultima cursă se încheia după expirarea turei conform programării pârâtei, respectiv programarea dacă ultima cursă se încheia anterior terminării turei standard, considerându-se că nu a fost dovedită plecarea de la serviciu a reclamanţilor înainte de terminarea programului de lucru.

În ceea ce priveşte situaţia deplasărilor în interes de serviciu, instanţa nu va primi argumentele pârâtei referitoare la faptul că reclamanţii nu au vocaţia la a fi remuneraţi pentru munca suplimentară. În acest sens, instanţa apreciază că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile HG 1860/2006, întrucât acest act normativ reglementează drepturile şi obligaţiile personalului autorităţilor şi instituţiilor publice pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării, în cadrul localităţii, în interesul serviciului. Prin urmare, interdicţia instituită de art. 4 din Anexa la HG 1860/2006, conform cu care pe durata delegării nu se pot plăti ore suplimentare, nu este aplicabilă în speţă, dimpotrivă, fiind incidente dispoziţiile art. 2 din HG 1860/2006, potrivit cărora pentru salariaţii din cadrul companiilor naţionale, societăţilor comerciale şi regiilor autonome la care drepturile salariale se acordă prin negociere, drepturile băneşti pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, precum şi în cazul deplasării în cadrul localităţii, în interesul serviciului, se acordă în condiţiile prevăzute în contractele colective sau individuale de muncă.

Sub acest aspect, dispoziţiile art. 32 din CCM la nivel de ramură mass media, statuează drepturile salariale acordate pe durata deplasării. Or, împrejurarea că dreptul la sporul pentru munca suplimentară nu este expres prevăzut, nu atrage concluzia conform căreia reclamanţii nu pot beneficia de acest drept, în virtutea atribuţiilor de serviciu exercitate în afara localităţii unde se află sediul angajatorului. Nu există nicio raţiune pentru care în cazul deplasării în altă localitate, să se considere că numărul de ore efectiv lucrate este cel de 8 ore, doar pe considerentul că art. 32 din CCM mai sus menţionat nu enumeră plata orelor suplimentare pentru această ipoteză. De altfel, specificul atribuţiilor de serviciu ale reclamanţilor implică şi deplasările în afara localităţii unde se află sediul angajatorului, împrejurare prevăzută în chiar contractele individuale de muncă, la art. 9 – Locul de muncă. Totodată, din interpretarea dispoziţiilor art. 32 din CCM, mai sus enunţate, rezultă că nu este în totalitate aplicabil reclamanţilor, câtă vreme nu s-ar putea concepe, în cazul acestora, decontarea cheltuielilor de transport, dat fiind specificul sarcinilor de serviciu, conform fişei postului, aceea de a asigura transportul personalului. În fine, din examinarea acestor prevederi, nu rezultă că sunt incompatibile cu acordarea sporului pentru munca suplimentară prestată de un conducător auto în contextul deplasării în interes de serviciu, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru plata acestuia.

În ceea ce priveşte determinarea timpului efectiv lucrat de reclamanţi pe durata acestor deplasări, instanţa apreciază că expertul a justificat lămuritor modul de calcul, aşa cum rezultă din răspunsul la obiecţiuni (filele 168-171- vol. IV.)

În ceea ce priveşte calculul drepturilor băneşti cuvenite cu titlu de spor pentru munca prestată în timpul nopţii, instanţa reţine faptul că pârâta nu a exprimat nicio obiecţie concretă cu privire la modul în care acesta a fost determinat, singura nemulţumire vizând aspectul că expertul şi-ar fi depăşit atribuţiile, calculând aceste drepturi băneşti fără a fi fost incluse în obiectivele stabilite. Or, această susţinere nu poate fi primită, întrucât instanţa a fixat ca obiectiv al expertizei determinarea drepturilor băneşti cuvenite reclamanţilor cu titlu de ore suplimentare, astfel cum au fost solicitate în acţiunea introductivă şi în cererile precizatoare ulterioare, una dintre aceste cereri fiind cea înregistrată la data de 29.08.2013 (filele 299-303-vol.I), în care reclamanţii au indicat faptul că, în cuprinsul sumelor solicitate se regăseşte şi sporul pentru munca prestată în timpul nopţii. Aspectul invocat de pârâtă (fila 106 vol.IV), în sensul că expertul nu a ţinut cont de faptul că în perioada decembrie 2008-aprilie 2009, turele de noapte nu au avut o durată de 12 ore ci de numai 10 sau 11 ore, a fost remediat în cadrul răspunsului la obiecţiuni (fila 175 vol. IV), pe baza programărilor depuse şi însuşite de pârâtă  (filele 357-363 vol.II). În urma acestor calcule, a fost diminuat numărul orelor suplimentare pentru intervalul decembrie 2008-aprilie 2009 dar nu şi numărul orelor de noapte, deoarece intervalul 22-6, prevăzut de art. 125 C.muncii, a rămas nemodificat.

În ceea ce priveşte susţinerile pârâtei referitoare la situaţiile punctuale ale celor 4 reclamanţi, **** (filele 106-107 vol.IV), instanţa reţine că sunt nefondate, expertul explicând, în mod pertinent, modul de calcul al drepturilor salariale cuvenite acestora, în cadrul răspunsului la obiecţiuni (filele 176-181 vol.IV).

Instanţa nu a reţinut nici împrejurările invocate de pârâtă cu privire la faptul că raportul de expertiză conţine concluzii alternative şi că expertul a inclus consideraţii personale care nu erau impuse de obiectivele stabilite, şi nici cel referitor la împrejurarea că răspunsul la obiecţiuni nu a fost înregistrat la CECCAR, întrucât aceste aspecte nu pot conduce la invalidarea raportului de expertiză, neconstituind cauze de nulitate, iar, pe de altă parte, nu împiedică aflarea adevărului în cauză, câtă vreme instanţa are căderea de a cenzura valoarea probatorie a raportului de expertiză şi de a reţine din cuprinsul acestuia numai acele elemente relevante care pot duce la soluţionarea pricinii. Totodată, expertul desemnat în cauză nu a suplimentat din proprie iniţiativă  obiectivele raportului de expertiză prin aceea că a calculat drepturile salariale cuvenite reclamanţilor şi prin raportare la prevederile CCM, dimpotrivă, a prezentat un calcul alternativ în considerarea dispoziţiilor art. 123 alin. 2 C.muncii, care prevăd un nivel minim pentru calculul sporului pentru munca suplimentară (75% din salariul de bază), dar care permit acordarea unui nivel superior, în măsura în  care acesta este convenit prin contractul colectiv de muncă aplicabil.

În acest sens, instanţa a acordat valoare probatorie raportului de expertiză întocmit în cauză, astfel cum a fost lămurit prin răspunsul la obiecţiuni, apreciind că lucrarea este fundamentată, atât prin raportare la metodologia de specialitate aplicabilă cât şi prin prisma documentaţiei analizate.

În concret, instanţa a reţinut sumele calculate de expert, în cadrul răspunsului la obiecţiuni, în varianta prevăzută de CCM aplicabil la nivel de ramură (filele 181-184 vol.IV), ca fiind cele cuvenite reclamanţilor cu titlu de spor ore suplimentare, având în vedere că art. 123 alin. 2 C.muncii trimite prioritar la modul de calcul stabilit prin contractul colectiv de muncă aplicabil. Cât priveşte sporul de noapte, modul de calcul al acestuia prevăzut de art. 126 alin. 2 C.muncii concordă cu cel instituit prin art. 16 din CCM la nivel de ramură mass-media.

Instanţa nu a primit susţinerile reclamanţilor din cadrul cererii precizatoare (filele 96-99 vol.IV), referitoare la sumele cuvenite reclamanţilor ***, neexistând nici un suport probator pentru sumele astfel pretinse. Sub acest aspect, punctul de vedere al expertului parte al reclamanţilor (filele 1-21 vol.IV) nu poate fi reţinut de instanţă cu forţă probantă superioară celui expus de expertul desemnat, câtă vreme nu este riguros fundamentat şi argumentat, astfel cum se observă din examinarea conţinutului său, fapt ce se grefează pe nedovedirea de către reclamanţi a afirmaţiilor invocate în susţinerea sumelor clamate prin cererea precizatoare menţionată.

În ceea ce priveşte solicitarea pârâtei ca drepturile salariale cuvenite reclamanţilor să fie reţinute prin prisma modului de calcul efectuat de expertul său parte (filele 17-19 +Anexe vol. V), instanţa constată că este nefondată, întrucât coordonatele avute în vedere de acesta nu concordă cu cele utilizate de expertul desemnat în cauză, al cărui raţionament juridic a fost validat de instanţă, pentru considerentele mai sus expuse în prezenta hotărâre. Astfel, expertul parte al societăţii pârâte a considerat ca oră de sfârşit a activităţii conducătorului auto ora încheierii ultimei curse, fără a lua în considerare împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada certă a faptului că, în toate cazurile, programul de lucru s-ar fi încheiat în fapt, o dată cu ultima cursă şi, deci, că reclamanţii nu au rămas la dispoziţia angajatorului, până la închiderea programului de lucru conform planificării întocmite de pârâtă, astfel cum s-a analizat mai sus. Totodată, contrar argumentelor reţinute de instanţă, expertul parte a considerat, pentru situaţia deplasărilor mai mari de 1 zi, un program de lucru de 8 ore, în ipoteza în care conducătorul auto nu a consemnat în foaia de parcurs cursele efectuate în fiecare zi. Sub acest aspect, completarea necorespunzătoare a foii de parcurs de către reclamanţi nu este de natură să o degreveze pe pârâtă de  obligaţia de plată a drepturilor salariale corespunzătoare orelor suplimentare efectuate de aceştia, în condiţiile în care, la rândul său, avea obligaţia legală de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de salariaţii săi.

Pentru considerentele expuse, instanţa va admite în parte acţiunea precizată şi va obliga pârâta să plătească reclamanţilor următoarele sume reprezentând c/val sporului pentru orele suplimentare şi a sporului pentru munca prestată în timpul nopţii, aferente intervalului 01.12.2008-octombrie 2011, corespunzător perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant: 27.710 lei pentru reclamantul ***,  lei pentru reclamantul ***, 33.375 lei pentru reclamantul ****, 28.863 lei pentru reclamantul ***, 34.832 lei pentru reclamantul ****, 38.716 lei pentru reclamantul ***, 24.049 lei pentru reclamantul ***, 27.464 lei pentru reclamantul ***, 48.130 lei pentru reclamantul ****, 36.999 lei pentru reclamantul ***, 38.986 lei pentru reclamantul ***, 38.500 lei pentru reclamantul ***, 24.324 lei pentru reclamantul ***, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective. Instanţa a avut în vedere împrejurarea că sumele determinate de expert cu titlu de actualizare cu rata inflaţiei au fost calculate până la data de 01.04.2014 (fila 181-vol.IV), însă reclamanţii au solicitat acest beneficiu până la data plăţii efective, astfel încât, suma concretă va fi determinată conform art. 3712 alin. 3 C.p.civ.

De asemenea, instanţa va obliga pârâta să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă fiecărei sume mai sus menţionate, de la data introducerii acţiunii – 29.11.2011, până la data plăţii efective, dobândă calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 13/2011.

În ceea ce priveşte data acordării dobânzii legale, instanţa a avut în vedere data introducerii acţiunii, întrucât angajarea răspunderii pârâtei s-a realizat în contextul raporturilor de muncă existente între părţi, deci pe teren contractual, situaţie în care debitorul obligaţiei neexecutate corespunzător nu este de drept în întârziere, ci trebuie pus în întârziere, în speţă, aceasta realizându-se prin cererea de chemare în judecată. În ceea ce priveşte notificarea nr. 319/16.11.2011 emisă de BEJ Popa Carmen Gabriela, ataşată Concluziilor scrise, aceasta nu a fost avută în vedere de instanţă sub aspectul punerii în întârziere a pârâtei, prin raportare la dispoziţiile art. 1079 C.civ, faţă de împrejurarea că reprezintă un înscris depus la dosar după închiderea dezbaterilor, iar, pe de altă parte, nici nu există dovada de comunicare către pârâtă a acestei notificări.

Sub aspectul punerii în întârziere, instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că, în cauză, este incidentă instituţia punerii în întârziere a debitorului reglementată de art. 1079 C.civ, iar nu cea reglementată de art. 1522-1523 Noul Cod Civil (interesând aici prevederea art. 1523 alin. 2 lit.c) teza finală, şi anume ipoteza obligaţiei cu executare succesivă pe care debitorul refuză ori neglijează să o execute în mod repetat, când s-ar fi putut interpreta că pârâta este de drept în întârziere), întrucât drepturile băneşti clamate în cauza de faţă sunt aferente unei perioade anterioare intrării în vigoare a Noului Cod Civil. Or, potrivit, art. 114 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul Civil, dispoziţiile mai sus menţionate sunt aplicabile în cazul obligaţiilor devenite scadente după intrarea sa în vigoare, indiferent de data naşterii obligaţiei, ipoteză care nu se verifică în speţă.

În consecinţă, acordând dobânda legală de la data introducerii acţiunii, rezultă că modul de calcul al acesteia va fi cel instituit de OG 13/2011, care a intrat în vigoare la data de 01.09.2011, deci anterior promovării cererii de chemare în judecată – 29.11.2011. Totodată, regimul juridic al dobânzii datorate în speţă de pârâtă, este cel ce decurge din dispoziţiile art. 3 alin. 3 din OG 13/2011, în sensul că va fi diminuată cu 20%, nefiind în prezenţa unor raporturi juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi, astfel cum este definită de art. 3 alin. 3 din Legea 287/2009 privind Codul Civil. Sub acest aspect, instanţa a avut în vedere faptul că raporturile de muncă, astfel cum sunt definite de art. 10 C.muncii, exced sferei de reglementare a art. 3 alin. 3 Noul Cod Civil, care vizează exercitarea unei activităţi de producere, administrare, înstrăinare de bunuri sau prestare de servicii.

Soluţia actualizării drepturilor salariale cu indicele de inflaţie cumulat cu acordarea dobânzii legale, se justifică din perspectiva principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanţi, conform art. 1084 C. civ şi art. 1531 Noul Cod Civil, ca urmare a neîndeplinirii de către angajator a obligaţiei prevăzute de art. 40 alin. 2 lit.c) C.muncii, neputându-se considera că s-ar ajunge la o dublă reparaţie a aceluiaşi prejudiciu. Dimpotrivă, cele două aspecte sunt distincte şi au funcţii diferite, actualizarea cu rata inflaţiei a drepturilor salariale cuvenindu-se reclamanţilor în scopul readucerii la puterea actuală a sumelor acordate, pe când  dobânda legală are ca finalitate asigurarea recuperării integrale a prejudiciului, inclusiv sub aspectul beneficiului nerealizat.

În ceea ce priveşte modul de impunere a sumelor reprezentând rata inflaţiei şi dobânda legală, instanţa reţine că acestea, fiind accesorii ale sumelor nete cuvenite reclamanţilor cu titlu de drepturi salariale, nu sunt supuse impozitării, textul art. 55 alin. 2 lit.j1 din Codul Fiscal, invocate de pârâtă, având în vedere ipoteza în care sumele acordate cu acest titlu, prin hotărâri judecătoreşti, ar fi stabilite în valoare brută, situaţie în care, într-adevăr, ar fi supuse aceloraşi reguli de impunere ca şi diferenţele salariale la care se raportează.

În baza art. 274-276 C.p.civ, instanţa va obliga pârâta să plătească fiecărui reclamant suma de câte 2300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul avocaţial, conform chitanţelor ataşate (şi anume 1500 lei fiecare) şi c/val onorariului de expert, şi anume 800 lei fiecare. Instanţa a avut în vedere împrejurarea că pretenţiile reclamanţilor au fost validate în parte, în ceea ce priveşte cuantumul dobânzii şi data de la care aceasta este datorată, dar şi în ceea ce priveşte sumele cuvenite reclamanţilor ***, astfel încât şi culpa procesuală corelativă a pârâtei, se diminuează proporţional.

Instanţa nu a acordat reclamanţilor, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma reprezentând onorariul cuvenit expertului parte, plătit de fiecare reclamant, apreciind că această cheltuială este în sarcina părţii care a optat pentru acest beneficiu legal. Astfel, conform art. 18 alin. 3 din OG 2/2000, onorariul expertului tehnic judiciar sau al specialistului care participă la efectuarea expertizei în condiţiile alin. (1) este stabilit de parte şi de expert, de comun acord, în temeiul raporturilor contractuale dintre aceştia, şi este plătit acestuia de către partea care l-a nominalizat.

Pe de altă parte, în speţă, punctul de vedere al expertului consilier al reclamanţilor a fost înlăturat de instanţă, cu motivarea mai sus expusă, astfel încât nu există nicio raţiune pentru care această cheltuială să fie imputată pârâtei.

 PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 Admite în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanţii ***, în contradictoriu cu pârâta ***, cu sediul ales în .

 Obligă pârâta să plătească reclamanţilor următoarele sume reprezentând c/val sporului pentru orele suplimentare şi a sporului pentru munca prestată în timpul nopţii, aferente intervalului 01.12.2008-octombrie 2011, corespunzător perioadei efectiv lucrate de fiecare reclamant: 27.710 lei pentru reclamantul ***, 39.319 lei pentru reclamantul ***, 33.375 lei pentru reclamantul ***, 28.863 lei pentru reclamantul ***, 34.832 lei pentru reclamantul ***, 38.716 lei pentru reclamantul ***, 24.049 lei pentru reclamantul ***, 27.464 lei pentru reclamantul ***, 48.130 lei pentru reclamantul ***, 36.999 lei pentru reclamantul ***, 38.986 lei pentru reclamantul ***, 38.500 lei pentru reclamantul ***, 24.324 lei pentru reclamantul ***, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

 Obligă pârâta să plătească reclamanţilor dobânda legală aferentă fiecărei sume mai sus menţionate, de la data introducerii acţiunii – 29.11.2011, până la data plăţii efective, dobândă calculată conform art. 3 alin. 3 din OG 13/2011.

Obligă pârâta să plătească reclamanţilor suma de câte 2300 lei fiecăruia, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 04.07.2014.

 Preşedinte Asistent Judiciar Asistent Judiciar Grefier

Pentru asistent judiciar aflat în

CO  semnează preşedintele secţiei

Red. Jud.

Com. exemplare 2014

Domenii speta

Spete similare