1.Suspendare executare silită. admisibilitate

Raportat la dispoziţiile art.701 C.proc.civ., suspendarea executării silite poate fi dispusă de instanţă ca o consecinţă a unei cereri cu acest obiect formulate de către debitor. Prerogativa instanţei de a dispune suspendarea nu este însă discreţionară. Deşi judecătorul dispune de o marjă de apreciere, suspendarea executării trebuie să-şi păstreze caracterul excepţional. Doar existenţa unor indicii temeinice care să conducă la concluzia că, din raţiuni de prudenţă, acordarea suspendării este, în circumstanţele cauzei, mai oportună decât refuzul ei, ar putea justifica oprirea executării silite pentru o perioadă de timp.

Decizia nr. 223/A/15 Martie 2016- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moldova Nouă la data de 27.03.2015, contestatorul GA a solicitat suspendarea executării silite pornită în dosarul execuţional nr. 150/2007, aflat pe rolul DJFP Caraş-Severin, Serviciul Fiscal Orăşenesc Moldova Nouă.

Prin sentinţa civilă nr. 369/24.12.2015, Judecătoria Moldova Nouă a respins ca inadmisibilă acţiunea. În acest sens, a reţinut că petentul nu a făcut dovada atacării titlului executoriu sau a titlului de creanţă, iar faptul că a achitat în contul creanţei totale de 118.507 lei suma de 50.000 lei reprezentând confiscări în dosarul 2907/115/2012 nu justifică suspendarea executării, câtă vreme legea prevede expres posibilitatea de oprire a executării silite doar cu condiţia existenţei pe rol a unei contestaţii la executare şi, ulterior, atunci când se impune, a plăţii unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţă

Contestatorul a formulat apel împotriva acestei hotărâri.

Prin Decizia nr. 223/A/15 Martie 2016- Secţia a II a Civilă,  de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului CS a admis apelul formulat de către apelantul GV, împotriva sentinţei civile nr. 369/24.12.2015 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin - Serviciul Fiscal Orăşenesc Moldova Nouă,  a anulat sentinţa civilă apelată şi, rejudecând, a respins ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de apelantul GV, în contradictoriu cu intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin- Serviciul Fiscal Orăşenesc Moldova Nouă.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că prin somaţia cu nr. emisă de Serviciul Fiscal Orăşenesc Moldova Nouă, contestatorul-debitor GV a fost somat să achite suma de 118.507 lei reprezentând cheltuieli judiciare şi venituri din confiscări, calculate potrivit titlului executoriu nr. emis în dosarul de executare silită nr. 150/07.12.2007. Înştiinţarea a fost primită de contestator la data de 05.03.2015.

Apelantul a învestit Judecătoria Moldova Nouă cu o contestaţie la executare, în cadrul căreia a solicitat în mod explicit şi dincolo de orice interpretare, doar suspendarea executării silite în dosarul execuţional nr.150/2007 aflat pe rolul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Caraş-Severin - Serviciul Fiscal Orăşenesc Moldova Nouă, aspect ce rezultă şi din starea de fapt relatată în cuprinsul contestaţiei.

Astfel în motivarea cererii apelantul a arătat că solicită suspendarea executării silite până la momentul compensării datoriei de 118.507 lei, cu suma de 50.000 lei, consemnate la CEC cu titlu de cauţiune în dosarul penal şi cu sumele de 15700 euro şi 1753 lei, indisponibilizate prin procesul-verbal de percheziţie din data de 26.04.2012, emis de Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara.

Tribunalul mai reţine că nici în petitul cererii de chemare în judecată şi nici în motivarea acesteia apelantul nu face nici o referire la nulitatea actelor de executare.

Din contră, apelantul a recunoscut datoria de 118507 lei, solicitând organelor de executare fiscale să execute sumele de bani indicate şi nu alte bunuri.

Faţă de această stare de fapt tribunul găseşte neîntemeiat motivul de apel invocat de petent potrivit căruia din cuprinsul cererii de chemare în judecată reiese intenţia sa de a solicita anularea actelor de executare, reţinând că prima instanţă s-a pronunţat întocmai asupra a ceea ce a cerut apelantul.

Analizând în continuare sentinţa civilă, tribunalul observă că prima instanţă a respins în mod greşit contestaţia ca fiind inadmisibilă, considerând că suspendarea executării nu poate fi solicitată pe cale principală ci doar, pe cale incidentală, în cadrul unei contestaţii la executare.

Potrivit  art.712 al.  (1) C.proc.civ. „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.”

Astfel contestaţia la executare poate avea scopuri diferite, debitorul urmărit putând invoca în cadrul ei, de exemplu, absenţa sau nulitatea titlului executoriu, insesizabilitatea creanţei, dar şi incidente apărute în cursul executării silite, cum sunt cauzele de suspendare a executării silite.

Articolul 701 C.proc.civ. prevede, de altfel, în mod expres că executarea silită se suspendă în cazurile în care aceasta este prevăzută de lege, atunci când a fost dispusă de instanţă sau atunci când a fost cerută de creditor.

Reţinând astfel că cererea de suspendare a executării silite formulată pe cale principală nu este inadmisibilă „de plano”, tribunalul constată că prima instanţă a soluţionat în mod greşit cererea fără a intra în cercetarea fondului, astfel că în temeiul art. 480 (3) C.proc.civ. instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul:

Aşadar, raportat la dispoziţiile art.701 C.proc.civ., citate anterior, suspendarea executării silite poate fi dispusă de instanţă ca o consecinţă a unei cereri cu acest obiect formulate de către debitor. Prerogativa instanţei de a dispune suspendarea nu este însă discreţionară. Deşi judecătorul dispune de o marjă de apreciere, suspendarea executării trebuie să-şi păstreze caracterul excepţional. Doar existenţa unor indicii temeinice care să conducă la concluzia că, din raţiuni de prudenţă, acordarea suspendării este, în circumstanţele cauzei, mai oportună decât refuzul ei, ar putea justifica oprirea executării silite pentru o perioadă de timp.

Or, în speţă apelantul prin contestaţia la executare a invocat ca motiv de suspendare rezolvarea de către organul de executare a cererii prin care a solicitat ca executarea silită să se realizeze asupra sumele de bani consemnate la CEC cu titlu de cauţiune şi a sumelor indisponibilizate în cursul urmăririi penale.

Un astfel de motiv nu justifică suspendarea executării silite în condiţiile în care apelantul nu a dovedit că executarea silită a fost pornită asupra altor bunuri decât cele indicate prin cererea adresată organelor de executare, sau că executarea silită asupra altor bunuri decât cele indicate i-ar produce un prejudiciu.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept enunţate mai sus, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul declarat de apelantul BC împotriva sentinţei civile 369/24.12.2015 pronunţată de Judecătoria Moldova Nouă în contradictoriu cu intimatul Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin - Serviciul Fiscal Orăşenesc Moldova Nouă, va anula sentinţa civilă apelată şi rejudecând va respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare formulată de petentul GV.

Domenii speta

Spete similare