Inlocuirea sancţiunii amenzii

Sentinţă civilă 2199 din 06.12.2016


Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar …, petentul B. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul UM . B. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună înlocuirea sancţiunii amenzii ce i-a fost aplicată prin procesul verbal seria …nr… cu sancţiunea avertisment.

A arătat petentul că a fost sancţionat deoarece în calitate de administrator al clubului J. P. nu a luat măsuri specifice de asigurare a ordinii publice din local.

La momentul sancţionării în local se aflau 10 persoane şi nu era nici o persoană calificată să asigure ordinea, nici din cadrul personalului şi nici din cadrul unei societăţi specializate.

În realitate în loc erau 4 sau 5 persoane şi aştepta să ca acestea să termine ce comandaseră şi nimeni nu provocase scandal.

În aceste condiţii sancţiunea este prea mare şi se impune înlocuirea acesteia.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.

Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

A arătat intimatul că petentul se face vinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost sancţionat contravenţional, că a mai fost sancţionat anterior petentul pentru astfel de fapte şi că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale în materie.

În susţinerea cererii au fost depuse înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal seria… nr. … fost sancţionat petentul cu amendă în cuantum de 3000 lei în baza art. 2 pct. 35 din Legea nr. 61/1991.

s-a reţinut prin actul de sancţionare că la data de 15.11.2015 ora 00:00 în calitate de administrator al clubului J. P. din sat P., com. A., jud. B., nu a luat măsuri specifice de asigurare a ordinei publice în local. 

Procesul verbal nu a fost semnat de petent.

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanţa investită cu soluţionarea plângerii analizează legalitatea şi temeinicia procesului verbal  şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Sub aspectul legalităţii procesului verbal, instanţa constată că au fost respectate condiţiile formale prevăzute de OG 2/2001 privind întocmirea procesului verbal, neintervenind vreo cauza de nulitate absolută. Acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii conform art. 16 si art. 17 din OG 2/2001, fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale. Astfel procesul verbal conţine data şi locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator, numele şi prenumele contravenientului, datele din actul de identitate, fapta săvârşită, data comiterii, semnătura agentului constatator, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa apreciază că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional este un mijloc de proba care nu face dovada vinovăţiei petentului, ci dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul .

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007). Petentul beneficiază de o prezumţie de nevinovăţie care insa nu este absolută, după cum nu este absoluta nici prezumţia de legalitatea si temeinicie a procesului verbal.

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă şi conţine constatări personale ale agentului de poliţie aflat în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, faptele constatate personal de agentul constatator fiind suficiente pentru a da naştere unei prezumţii simple, în sensul că situaţia de fapt şi împrejurările reţinute corespund adevărului.

In privinţa probatoriului art. 34 din OG nr. 2/2001 dispune că instanţa va administra orice probe prevăzute de lege pentru a stabili temeinicia şi legalitatea procesului-verbal.

De aici rezultă că afirmaţiile contestatorului pot avea o valoare probatorie proprie, dacă se coroborează cu alte mijloace de probă, ori cel puţin cu anumite date cuprinse în procesul-verbal, şi dacă în urma aprecierii nemijlocite a sincerităţii declaraţiei, instanţa şi-a format convingerea intimă  că petentul a relatat adevărul.

Instanţa constată că petentul nu a contestat situaţia de fapt, ci doar sancţiunea aplicată.

Cu privire la aceasta se reţine că din adeverinţa eliberată de Postul de Poliţie A. reiese că de la data sancţionării şi până în prezent petentul a luat măsuri pentru a asigura ordinea publică în localul pe care îl administrează.

De asemenea, din înscrisurile depuse de intimat reiese într-adevăr că petentului i s-a mai pus în vedere în trecut să respecte prevederile legale, dar pe de altă parte nu rezultă că în cadrul localului respectiv ar fi avut loc fapte de natură a tulbura liniştea şi ordinea publică.

Având în vedere că sancţiunea aplicată trebuie să fie proporţională cu gravitatea faptei, că scopul aplicării legii nu este doar de a sancţiona, dar şi de a corecta comportamentul contravenientului, iar petentul a respectat prevederile legale după încheierea procesului verbal, se constată că sancţiunea avertisment este proporţională cu fapta petentului şi celelalte elemente descrise mai sus.

Pentru toate aceste considerente, va fi admisă cererea şi va fi înlocuită sancţiunea amenzii cu sancţiunea avertisment.