Ordonanţă preşedinţială

Dosar nr. 7254/270/2016 ordonanţă preşedinţială

SENTINŢA CIVILĂ NR. 2816

Şedinţa publică din data de 06.12.2016

COMPLETUL DE JUDECATĂ FORMAT DIN:

Preşedinte – ANGHEL LUMINIŢA

Grefier – BEJENARU SABINA MARIA

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ….,în contradictoriu cu pârâtul …., având ca obiect ordonanţă preşedinţială.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamanta, personal şi asistată de avocat … şi avocat …, pentru pârâtul lipsă.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că reclamanta a depus la dosar înscrisuri, în două exemplare, după care:

Instanţa aduce la cunoştinţă apărătorilor părţilor că a dispus, din oficiu, ataşarea unei sentinţe civile şi extrase din programul Ecris privind stadiul judecării unor dosare referitoare la aceleaşi părţi. Instanţa înmânează apărătorului pârâtului duplicatul înscrisurilor aflate la filele 125-130 dosar.

Avocat …, pentru pârât, depune la dosarul cauzei răspunsul cu nr. 37561/05.12.2016 emis de Municipiul Iaşi – Direcţia de asistenţă comunitară – Serviciul Autoritate Tutelară Protecţia Minorilor şi Familiei, precizând că un exemplar al acestuia a fost deja comunicat apărătorului reclamantei. Totodată, depune şi chitanţă onorariu avocat.

Avocat …Elena, pentru reclamantă, depune la dosarul cauzei concluzii scrise, chitanţă onorariu avocat şi jurisprudenţă.

Avocat …. depune la dosarul cauzei originalul paşaportului minorei, faţă de capătul 2 al cererii de chemare în judecată. Precizează că instanţa îl poate înmâna direct reclamantei.

Instanţa verifică paşaportul depus, constatând că este emis pe numele minorei şi că este valabil până la data de 24 iulie 2018. Cu acordul apărătorului pârâtului, înmânează reclamantei originalul paşaportului emis pe numele minorei.

Avocat …. precizează că, în aceste condiţii, reclamanta înţelege să renunţe la capătul 2 de cerere privind suplinirea consimţământului pârâtului pentru eliberarea paşaportului pentru minoră.

Instanţa ia act de renunţarea reclamantei la capătul 2 de cerere.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanţa, conform art. 244 Cod de procedură civilă, declară încheiată cercetarea procesului şi conform art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului:

Avocat …., pentru reclamantă, solicită admiterea cererii aşa cum a fost formulată şi modificată la acest termen de judecată, respectiv suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora să poată merge la Londra împreună cu reclamanta în perioada 19.12.2016-31.12.2016. Cererea formulată a fost dovedită cu înscrisuri, respectiv invitaţia trimisă de sora reclamantei pe e-mail, dovada că aceasta are închiriat apartament în Londra cu suficiente camere, dovada rezervării biletelor de avion şi factura care atestă plata acestor bilete. Pârâtul i-a refuzat minorei acest drept de-a lungul anilor, reclamanta însă i-a permis pârâtului să meargă cu minora în vacanţă în străinătate, gândindu-se la binele minorei. Pârâtul omite să se gândească la ceea ce înseamnă interesul superior al minorei. Aceasta îşi doreşte foarte mult să petreacă un timp cu rudele, cu verişorul său, să petreacă această vacanţă împreună cu mama ei. Chiar personal a vorbit cu minora despre aceste lucruri. Împotriva pârâtului s-a emis ordin de protecţie, din situaţia reţinută de instanţă rezultând că minora a suferit o traumă în relaţia cu tatăl acesteia. Prin întâmpinare s-au făcut o serie de afirmaţii neadevărate. Tranzacţia la divorţ a intervenit ca urmare a presiunilor şi ameninţărilor pârâtului că îi va lua definitiv fiica. S-a infirmat chiar că s-ar fi refuzat plecarea minorei, aspect dovedit însă cu înscrisuri. S-a invocat că de ce nu s-au solicitat până acum aceste plecări, reclamanta a tot aşteptat ca pârâtul să se trezească la realitate. Nu se încearcă, aşa cum s-a spus, a se părăsi definitiv ţara, ci doar a-i oferi un dram de fericire acestei minore. Cererea este despre o simplă călătorie a minorei în străinătate. Este un drept al minorei pe care pârâtul doreşte să-l obstrucţioneze. Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârât, precizează că acţiunea este admisibilă, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 248/2005 privind libera circulaţie a cetăţenilor români în străinătate, art. 30. De asemenea, invocă dispoziţiile Legii nr. 272/2004 care instituie obligaţia respectării, promovării şi garantării drepturilor copilului şi jurisprudenţa CEDO care proclamă interesul superior al minorei. Apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 996 şi următoarele Cod de procedură civilă prin care instanţa poate lua măsuri vremelnice în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Condiţia urgenţei este clar îndeplinită prin raportarea la interesul superior al minorei, aşa cum este prevăzut de art. 8 din C.E.D.O. Aparenţa dreptului este în favoarea reclamantei întrucât minora are stabilită locuinţa la aceasta. Sora reclamantei are domiciliul stabilit în străinătate. Această acţiune vine să înlăture un abuz al pârâtului. Plecarea minorei va avea un efect benefic asupra acesteia, urmând şi perioada sărbătorilor de iarnă. Nu există niciun impediment real, concret, iar plecarea este pe 19.12.2016, fiind îndeplinită condiţia urgenţei. Solicită admiterea cererii şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat …, pentru pârât, precizează că instanţa nu a fost investită cu capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, nu apare menţiune nici pe prima pagină a acţiunii, nici la final şi nici la încadrarea în drept a acţiunii nu este menţionat articolul privitor la cheltuielile de judecată. Solicită respingerea acestei cereri. Cu privire la cererea de ordonanţă preşedinţială, solicită a se lua act de renunţarea reclamantei la capătul 2 de cerere. Cu privire la capătul 1 de cerere privind suplinirea acordului pârâtului pentru plecarea minorei la Londra, precizează că data plecării este 18 decembrie şi nu 19 decembrie, aşa cum a menţionat apărătorul reclamantei. În principal, această acţiune este inadmisibilă, iar în subsidiar, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Precizează că în întâmpinare a făcut o prezentare a situaţiei cu privire la dosarele care există pe rolul Judecătoriei Oneşti, Judecătoriei Iaşi, Tribunalului Iaşi şi Tribunalului Bacău, iar toate aceste dosare au fost promovate de reclamantă. În anul 2012 s-a pronunţat hotărârea de divorţ a părţilor care conţine şi tranzacţia acestora. Acum reclamanta susţine că de frică a semnat tranzacţia, dar o astfel de apărare solicită a fi respinsă. Sunt şapte procese începute anul trecut. În octombrie 2015, reclamanta investeşte Judecătoria Oneşti şi Judecătoria Iaşi cu privire la delegarea autorităţii părinteşti pentru a obţine plecarea în străinătate a fiicei, pentru ca acesteia să i se stabilească locuinţa acolo. Două ordonanţe preşedinţiale au fost respinse de complete de judecată diferite. Pe data de 18.01.2017 are termen acţiunea de drept comun pentru plecarea fiicei în Franţa, dosar în care pârâtul a formulat cerere reconvenţională. De asemenea un dosar având acelaşi obiect s-a declinat de la Judecătoria Iaşi la Judecătoria Oneşti. Aşadar, începând cu ianuarie 2017, Judecătoria Oneşti va judeca pe fond stabilirea locuinţei minorei. Dacă în celelalte dosare reclamanta a făcut precizarea că lucrează în Franţa, că are reşedinţa acolo, în acest dosar nu face vorbire despre acest lucru.  Mâine are termen la Tribunalul Bacău apelul din dosarul având ca obiect ordin de protecţie, fiind vorba despre violenţă verbală şi nu altceva. Din această cauză pârâtul nu a putut fi prezent astăzi în sala de judecată şi este pe afară pe undeva, că nu se poate apropia la 50 m de reclamantă. Este o întreagă dantelărie construită de reclamantă care din 2012 şi până în 18 noiembrie 2016, în nicio zi, nu a depus vreo cerere pentru ca minora să plece în călătorie în străinătate, nu a făcut nicio notificare pârâtului în acest sens. Minora nu a fost în străinătate pentru că mama nu a vrut să o ducă. Această acţiune a fost făcută după pronunţarea ordinului de protecţie când tatăl nu se mia poate bucura de fetiţă, iar reclamanta doreşte să obţină această hotărâre pentru a pleca în străinătate. În cauză nu este îndeplinită o condiţie a ordonanţei preşedinţiale. Nu tăgăduieşte că sunt îndeplinite două condiţii ale ordonanţei. Minora are dreptul de a călători. Din e-mail-ul depus la dosar rezultă că părţile au fost de acord să plece împreună cu minora la Disneyland, dar reclamanta ulterior nu a mai dorit, la fel să plece într-o excursie, dar reclamanta s-a răzgândit. Ceea ce nu este îndeplinită în cauză este condiţia urgenţei, raportată la circumstanţe obiective. Nu rezultă din invitaţie care este interesul minorei, apărătorul dând citire invitaţiei trimise pe e-mail. Minora ar trebui să plece în timpul şcolii, prima zi de vacanţă fiind 24 decembrie 2016, iar biletul fiind pentru data de 18.12.2016. Practic aceasta ar trebui să lipsească o săptămână de la şcoală, de ce este urgentă acum această plecare când urmează sărbătorile de iarnă, cu tradiţiile specifice din România. Dorinţa minorei a fost să plece la Disneyland, nu la Londra. Nu rezultă de nicăieri voinţa minorei. Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 3610/270/2016 a fost investită de reclamantă pentru exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti. Interesul reclamantei este a-l îndepărta pe pârât de minoră, deşi acesta a respectat programul de vizită aşa cum a fost stabilit, venind de două ori pe lună la Oneşti pentru a sta cu minora. Instanţa este cea care trebuie să pătrundă în miezul lucrurilor pentru a vedea dincolo de aparenţe. Scopul reclamantei este ca minora să rămână în străinătate. Acesta este momentul ales de reclamantă pentru a rămâne cu minora în străinătate. Invitaţia a fost trimisă în ziua ordinului de protecţie, iar rezervarea la avion a fost făcută la două zile. Precizează că a depus la dosar adeverinţa prin care minora a fost înscrisă la şcoală în Franţa. În momentul în care era procesul de divorţ la Iaşi, reclamanta a venit repede la Oneşti, s-a mutat. Astăzi face la fel, prin intermediul acestei ordonanţe, urmărind plecarea în străinătate şi rămânerea acolo. Până acum reclamanta nu a adresat cereri pentru plecarea în vreo vacanţă. Pe 18 noiembrie, pentru a se prevala de ordinul de protecţie, a depus această cerere. Dacă va pleca în străinătate, revenirea minorei nu se mai poate face. Nu este vorba în cauză de un abuz al pârâtului, ar fi fost un abuz dacă reclamanta ar mai fi sesizat instanţa cu astfel de cereri. Nu s-a făcut acest lucru, în schimb reclamanta a deschis numai anul trecut 7-8 dosare, şapte complete de judecată investite pentru ca minorei să i se stabilească locuinţa în Franţa, cu mama. Este vorba şi de interesul copilului la învăţătură. Dacă instanţa va considera că acţiunea este admisibilă, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată, pentru motivele prezentate în finalul paginii 4 a întâmpinării. Apelul la ordinul de protecţie are termen mâine la Tribunalul Bacău, sunt şanse egale pentru ambele părţi, iar tatăl are dreptul de a petrece cu fetiţa două săptămâni. S-a mai spus că minora se vede cu verişorul pe skype, dar sunt simple afirmaţii. Apărătorul reclamantei a spus că a vorbit cu minora, dar în cauză are calitatea de avocat şi nu de martor. Solicită respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere interesul superior al minorei şi caracterul ilicit al scopului cererii. Pârâtul atât poate să facă, este dreptul său de a susţine că se urmăreşte un scop ilicit şi nu apărarea interesului superior al minorei.

Instanţa acordă cuvântul asupra cererii reconvenţionale:

Avocat … solicită admiterea cererii reconvenţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 20 al. 2 lit. a din Legea nr. 272/2004 şi stabilirea unei amenzi de 1000 lei pe zi de întârziere, începând cu data de 31 decembrie 2016, dată la care este întoarcerea, dacă acţiunea va fi admisă, iar reclamanta nu se va întoarce cu minora în România.  Precizează că di greşeală s-a trecut nr. articolului 16, este de fapt 20, este vorba despre o renumerotare. S-a solicitat suma de 1000 lei, dar instanţa poate micşora acest cuantum. Precizează că a plecat de la dispoziţiile art. 187 pct. 1 Cod de procedură civilă, raportat şi de veniturile realizate de reclamantă în Franţa. Scopul este acela de a nu se încălca dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanţei depuse la dosarul cauzei. În temeiul art. 999 alin. 4 Cod de procedură civilă, solicită amânarea pronunţării 24 de ore, pentru a trimite concluzii scrise pe e-mail.

Avocat …. precizează că prin cerere nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, dar la fila 5 alineatul final sunt menţionate. În ceea ce priveşte faptul că minora ar trebui să plece în timpul şcolii, în acea săptămână este „şcoala altfel”, copiii nici nu se vor duce, iar minora oricum va fi învoită. S-a vorbit că prin această cerere se urmăreşte un alt scop, ceea ce nu este adevărat. Reclamanta s-a obişnuit cu ideea că trebuie să rămână în România, copilul este în timpul anului şcolar şi nu-şi permite să-i schimbe programul nu se încearcă decât a oferi minorei o vacanţă în perioada sărbătorilor de iarnă. S-a spus că mama ar trebui să se gândească la interesul acestei minore, dar tatăl este cel care ar trebui să se gândească că este un copil traumatizat. Solicită respingerea cererii reconvenţionale având ca temei prevederile art. 20 din Legea nr. 272/2004 care prevăd măsuri cu caracter asiguratoriu cu privire la înapoierea copilului la locuinţa sa la terminarea perioadei de găzduire, precum şi pentru a preveni împiedicarea preluării copilului, la finalul găzduirii la domiciliul părintelui care nu locuieşte cu copilul. Acest articol nu este aplicabil în speţă, minora are locuinţa stabilită la mamă, nu se poate vorbi de împiedicarea preluării copilului de părintele la care locuieşte copilul. Consideră că nu se poate corobora acest articol cu amenzile judiciare care sunt strict prevăzute pentru anumite fapte şi în care nu se regăseşte situaţia solicitată. Solicită respingerea cererii reconvenţionale, ca neîntemeiată.

Avocat … precizează că se pune întrebarea de ce reclamanta nu este de acord cu cererea reconvenţională şi se opune vehement? Apărătorul a dat citire din articolul 20 din Legea nr. 272/2004 dar nu a insistat pe prima parte, respectiv în vederea asigurării menţinerii relaţiilor personale ale minorului cu părinţii săi, se pot institui măsuri cu caracter asiguratoriu. Este un program de vizite stabilit prin sentinţa de divorţ. Totodată se menţionează în articolul 20 „pentru asigurarea înapoierii copilului la locuinţa sa”, iar locuinţa minorei este stabilită în România, respectiv în Oneşti. În concepţia reclamantei, locuinţa minorei este acolo unde se află mama. Această vizită solicitată are un caracter ilicit, un scop ascuns, ca minora să rămână în străinătate. Articolul 20 este instituit pentru a se da caracter asiguratoriu şi garanţii. Temeiurile sunt şi cele de la executarea silită, respectiv 905-907 Cod de procedură civilă şi art. 187 Cod de procedură civilă este un temei. Se susţine că minora este învoită, acesta este interesul minorei? Cea care a fost de rea-credinţă şi s-a răzgândit a fost reclamanta. Aceasta a renunţat că dacă nu i se va da minora, va renunţa la job-ul din Franţa, dar nu a renunţat nici până în acest moment. La dosarul cauzei sunt doar înscrisuri, anchetele sociale efectuate, nu există nici interogatoriu, nici poziţia pârâtului. Mijlocul de probă pe care trebuie să se bazeze instanţa sunt prezumţiile. Solicită respingerea acţiunii.

Instanţa limitează cuvântul apărătorilor la un minut.

Avocat … precizează că de pe 31 decembrie pârâtul are dreptul la program de vizitare dacă se admite apelul.

În conformitate cu dispoziţiile art. 394 Cod de procedură civilă, instanţa declară închise dezbaterile asupra fondului şi rămâne în pronunţare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând,

Asupra cauzei civile de faţă, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.11.2016 sub nr. 7254/270/2016, reclamanta … a chemat în judecată pe pârâtul …, solicitând instanţei ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să dispună:

-suplinirea acordului tatălui pentru ca minora … să poată merge, împreună cu mama sa, reclamanta, la Londra, în perioada 18.12.2016–31.12.2016;

-suplinirea consimţământului tatălui pentru eliberarea paşaportului minorei;

-cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este divorţată de pârât din anul 2012, locuinţa minorei …. fiind stabilită la reclamantă. După divorţ, starea de tensiune dintre părţi s-a agravat, pârâtul nu şi-a schimbat comportamentul, abuzând pe minoră, în prezent fiind emis un ordin de protecţie pentru reclamantă şi minoră. De la momentul divorţului, pârâtul a refuzat constant să-şi dea acordul pentru ca reclamanta să călătorească împreună cu minora, în străinătate, deşi, la rândul ei, reclamanta nu a obstrucţionat în niciun fel posibilitatea ca pârâtul şi minora să circule oriunde, oricând.

Prezenta cerere este motivată de faptul că sora reclamantei şi familia acesteia s-au mutat într-o casă nouă, în Londra, şi le-a invitat, pe reclamantă şi pe minoră, să-i viziteze. Reclamanta consideră că este inacceptabil să plece singură, vrea să o ia şi pe minoră, dar pârâtul a înţeles să se folosească de autoritatea părintească, opunându-se oricărei ieşiri în afara ţării.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 997 şi următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 248/2005, Legea nr. 272/2004.

Cererea a fost timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus, în copie, următoarele înscrisuri: sentinţele civile nr. 3193C/04.11.2016 şi nr. 1947/20.07.2016 ale Judecătoriei Oneşti, sentinţa civilă nr. 15108/18.09.2012 a Judecătoriei Iaşi, decizia civilă nr. 261/2013 a Tribunalului Iaşi, extras de pe portalul instanţelor, dovada achiziţionării biletelor de avion, invitaţia de la sora reclamantei, contractul de închiriere pentru imobilul în care locuieşte sora reclamantei, jurisprudenţă. 

 Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că, în contextul demersurilor judiciare iniţiate de reclamantă, aceasta aduce atingere interesului superior al minorei şi probează scopul ilicit urmărit de reclamantă: nu se probează condiţiile de locuit din Londra, câte persoane locuiesc acolo şi nici garanţiile că minora se va întoarce în ţară. În realitate, susţine pârâtul, reclamanta urmăreşte modificarea locuinţei minorei, fiind şansa pe care o are reclamanta de a o lăsa pe minoră în străinătate, respectiv, în Franţa.

Prin cererea reconvenţională, timbrată cu 20 lei taxă judiciară timbru, pârâtul a solicitat stabilirea unei amenzi de 1000 lei/zi întârziere pentru reclamantă, în cazul în care nu se va întoarce cu minora în România. Temeiul de drept indicat iniţial a fost art. 16 indice 1 din Legea nr. 272/2004. La termenul din 29.11.2016, pârâtul, prin apărător, a precizat, la cererea reclamantei, că temeiul de drept este art. 200 lit. a din Legea nr. 272/2004.

 Pârâtul a depus la dosar copia adresei nr. 3756/05.12.2016, emisă de Municipiul Iaşi – Direcţia de Asistenţă Comunitară.

Instanţa, potrivit dispoziţiilor art. 255, raportat la art. 258 Cod procedură civilă, a încuviinţat numai proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind admisibilă şi care duce la soluţionarea cauzei şi a respins celelalte probe solicitate: audierea martorilor, interogatoriu, audierea minorei. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile au avut calitatea de soţi. Prin sentinţa civilă nr. 15108/2012 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 261/2013 a Tribunalului Iaşi, căsătoria a fost desfăcută prin acordul părţilor, părţile convenind ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun de ambii părinţi şi ca locuinţa minorei … să fie la domiciliul mamei acesteia, respectiv, ….. De asemenea, părţile au stabilit un program de vizitare pentru tată şi posibilitatea pentru acesta de a avea legături personale cu minora. S-a mai stabilit ca tatăl să plătească lunar 1000 lei pensie de întreţinere în favoarea minorei. 

Prin cererea care face obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat ca, pe calea ordonanţei preşedinţiale, instanţa să dispună suplinirea acordului tatălui pentru ca minora Mara Simina să poată merge, împreună cu mama sa, reclamanta, la Londra, în perioada 18.12.2016–31.12.2016 şi suplinirea consimţământului tatălui pentru eliberarea paşaportului minorei. Conform înscrisurilor depuse la filele 17-26 dosar, reclamanta şi-a făcut rezervare la Blue Air, inclusiv pentru minoră, pentru zborul spre Londra cu plecare de pe Aeroportul Bacău la data de 19.12.2016. De asemenea, a rezervat locuri şi pentru zborul de întoarcere din data de 31.12.2016.

Conform art. 997 alin. 1 Cod procedură civilă: „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, în alin. 2 al aceluiaşi text, prevăzându-se că ordonanţa este provizorie şi executorie.

Astfel, rezultă că dispoziţiile art. 997 din Codul de procedură civilă consacră trei cerinţe specifice pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială. Acestea se referă la urgenţa măsurii ce se solicită, aceasta să fie vremelnică şi prin luarea măsurii să nu se prejudece fondul dreptului.

Aşa cum s-a arătat, urgenţa îngăduie instanţei de judecată să ordone „măsuri vremelnice în cazuri grabnice”, cum ar fi „păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Totodată, în temeiul art. 23 alin. 2 din Legea 272/2004: „Deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare”, iar art. 17 din Legea 248/2005 prevede:

„(1) Minorilor cetăţeni români care nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate li se eliberează paşapoarte simple electronice în următoarele condiţii:

a) în cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal;

b) în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă ori în temeiul unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă pentru procesele începute cu data de 15 februarie 2013 sau, după caz, a reprezentantului legal.

(2) Emiterea paşaportului simplu electronic pentru minor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului ori unul dintre părinţi se află în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 17^1 alin. (1) lit. e), se efectuează numai după soluţionarea acestor situaţii de către instanţa de judecată, care se pronunţă în condiţiile legii.”

Ţinând cont de prevederile legale sus-menţionate se reţine că pentru eliberarea paşaportului minorei se impune existenţa consimţământului ambilor părinţi care, potrivit hotărârilor judecătoreşti anterior menţionate, exercită în comun autoritatea părintească asupra minorei. Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a arătat că nu are motive pentru a-şi da acordul pentru plecarea minorei în altă ţară.

La termenul de astăzi, pârâtul, prin apărător, a prezentat instanţei paşaportul emis pe numele minorei, valabil până la data de 24 iulie 2018, instanţa înmânând paşaportul reclamantei, personal.

Drept urmare, reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind suplinirea consimţământului tatălui pentru eliberarea paşaportului minorei, judecata rezumându-se la capătul de cerere referitor la deplasarea minorei, însoţită de mamă, la Londra.

Din înscrisurile depuse la dosar instanţa reţine că, ulterior divorţului, relaţia dintre reclamantă şi pârât a devenit una foarte tensionată, sens în care, prin  sentinţa civilă nr. 3193C/04.11.2016 a Judecătoriei Oneşti, reclamanta a obţinut un ordin de protecţie prin care pârâtul a fost obligat să păstreze o distanţă de 50 m faţă de reclamantă, faţă de minoră, faţă de locuinţa reclamantei şi a minorei şi faţă de şcoala unde învaţă minora. De asemenea, i s-a interzis pârâtului orice contact telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod cu reclamanta şi cu minora. Hotărârea judecătorească privind ordinul de protecţie se află în calea de atac a apelului.

În speţa dedusă judecăţii, pârâtul a susţinut că prezenta cerere are scop ilicit, reclamanta intenţionând a o lăsa pe minoră în străinătate, în Franţa. Argumentele că în Franţa reclamanta are un loc de muncă la un spital şi că deja a înscris-o pe minoră la o şcoală acolo au fost analizate în dosarul nr. 3610/270/2016 al Judecătoriei Oneşti, după cum recunoaşte şi pârâtul. De această dată, reclamanta doreşte doar o deplasare temporară la Londra pentru consolidarea relaţiilor din familia extinsă, fiind dovedit faptul că membrii familiei extinse locuiesc în ţări diferite: reclamanta şi minora în România, sora reclamantei şi familia acesteia în Marea Britanie.

În cauză, pârâtul a mai susţinut că prin plecarea minorei în străinătate în data de 19.12.2016 s-ar perturba programul şcolar al acesteia, deoarece vacanţa de iarnă începe în data de 24.12.2016, arătându-se şi faptul că prin admiterea apelului declarat împotriva ordinului de protecţie şi prin admiterea prezentei cereri s-ar încălca cele convenite de părţi cu privire la dreptul tatălui de a avea legături personale cu minora, pârâtul urmând a fi privat de respectarea programului de vizită. Cu privire la aceste aspecte, instanţa apreciază că în situaţia în care vacanţa va începe în data de 24.12.2016, nu s-ar putea vorbi de o reală perturbare a activităţilor şcolare ale minorei, fiind vorba de ultima săptămână din semestru în care programul şcolar este mai lejer decât în restul anului. De asemenea, cu privire la legăturile personale dintre pârât şi minoră instanţa reţine că perioada în care minora va lipsi din ţară nu este atât de mare încât să aibă efecte asupra legăturii dintre tată şi copil, acest timp putând fi eventual recuperat ulterior.

În legătură cu plecarea minorei în străinătate se reţine că aceasta va pleca cu mama ei, iar instanţa apreciază că petrecerea de către minoră a unei perioade de timp împreună cu mama sa, cu mătuşa şi unchiul ei şi cu verişorul ei în Marea Britanie va avea efecte benefice asupra minorei, având în vedere inclusiv vârsta acesteia şi perioada sărbătorilor de iarnă.

Raportat la cele de mai sus, instanţa reaminteşte dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 272/2004:

„(1) Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

(2) Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.

(3) Părinţii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relaţiile personale ale acestuia cu bunicii, fraţii şi surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.”

Principiul interesului superior al copilului este avut în vedere în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Interesul superior al copilului urmează a fi stabilit prin examinarea tuturor criteriilor consacrate în acest scop de doctrină şi jurisprudenţă. Aceste criterii sunt: vârsta copilului, posibilităţile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală şi morală, ataşamentul faţă de minor şi al minorului faţă de părinte, precum şi grija manifestată de părinţi în timpul convieţuirii şi după despărţirea lor. Criteriile de apreciere a interesului superior al minorului formează un ansamblu guvernat de principiul egalităţii, ceea ce înseamnă că nu se poate reţine caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre criteriile respective,  instanţa urmând a le evalua în ansamblul lor, prin analizarea fiecărui criteriu în contextul celorlalte.

În prezenta cauză, instanţa reţine că refuzul pârâtului de a da curs solicitărilor reclamantei în acest sens, nu este justificat, având în vedere că i s-a precizat scopul cert al călătoriei, al destinaţiei şi perioadei de efectuare a deplasării. De asemenea, dreptul la liberă circulaţie al minorei nu poate fi restricţionat printr-un refuz nejustificat al pârâtului, scopul pretins ilicit al deplasării nefiind probat. Pe de altă parte, pârâtul nu a argumentat pertinent motivul pentru care a fost nevoie de promovarea unei astfel de cereri ca să înmâneze paşaportul minorei care se afla la dânsul.

Astfel, având în vedere interesul superior al minorei, neexistând niciun impediment real, concret pentru care reclamanta să nu poată pleca din ţară cu minora pentru o scurtă perioadă de timp, faţă de faptul că plecarea acestora este programată în data de 19.12.2016, având în vedere toate celelalte arătate mai sus, instanţa consideră îndeplinită condiţia urgenţei cererii formulate de reclamantă. 

De asemenea, apreciază instanţa că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii impuse de lege pentru soluţionarea cauzei pe calea ordonanţei preşedinţiale, respectiv vremelnicia şi neprejudecarea fondului, deoarece măsura va fi valabilă pentru o perioadă scurtă şi precis determinată de timp. 

Statuând în echitate, considerând îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, faţă de cele arătate, instanţa urmează a admite cererea privind deplasarea minorei însoţită de mamă, în străinătate.

Cât priveşte cererea reconvenţională, de amendare a reclamantei pentru cazul în care nu va reveni cu minora în ţară, instanţa reţine că nicio probă din dosar nu a făcut convingerea instanţei că reclamanta este de rea-credinţă. Dimpotrivă, faptul că pârâtul avea asupra sa paşaportul minorei denotă întreaga disponibilitate a reclamantei spre a asigura minorei o relaţie stabilă cu tatăl ei. În acelaşi sens, acordul reclamantei pentru ca minora să călătorească în străinătate cu tatăl ei conduc la concluzia că reclamanta a înţeles ce înseamnă a exercita în comun autoritatea părintească asupra minorei şi, mai ales, că în interesul superior al minorei este evitarea traumatizării copilului ca o consecinţă a neînţelegerilor dintre părinţi şi că niciun moment nu a căutat să transforme copilul în unealtă pentru realizarea unor scopuri ascunse.

Pentru aceste motive, cererea reconvenţională urmează a fi respinsă.

În acord cu dispoziţiile art. 451 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pe pârât la plata integrală a cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru şi onorariu avocat.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta …. –CNP …, domiciliată în municipiul … împotriva pârâtului … – CNP …, domiciliat în …

Ia act că reclamanta a renunţat la capătul de cerere privind suplinirea acordului pârâtului pentru eliberarea paşaportului minorei.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârât.

Suplineşte acordul pârâtului pentru ca minora …, născută la data de … să se deplaseze, împreună cu mama sa, …, la Londra, în perioada 18.12.2016 – 31.12.2016.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 2020 lei cheltuieli de judecată.

Provizorie şi executorie.

Cu apel în 5 zile de la pronunţare, apel care se depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.12.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare