Acţiune în restituirea comisioanelor bancare stabilite prin clauze constatate ca abuzive, evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. Hotărârea pronunţată în apel este definitivă. Recurs inadmisibil.

Decizie 38 din 16.02.2016


Pentru acţiunile a căror valoare este inferioară sumei de 1.000.000 lei, hotărârea pronunţată în apel este definitivă, nefiind supusă recursului.

Raportat la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k  şi art. 101 alin.(l) şi (2) Cod de procedură civilă, în vederea determinării valorii obiectului cererii de chemare în judecată promovate după data de 15.02.2013, instanţa trebuie să aibă în vedere valoarea obiectului cererii deduse în concret judecăţii, cu alte cuvinte finalitatea urmărită de parte la promovarea cererii.

Se impune raportarea la valoarea sumei a cărei restituire se cere ca urmare a constatării clauzei abuzive, valoarea comisioanelor la a căror restituire se tinde prin constatarea ca abuzivă a clauzelor ce prevăd aceste comisioane.

Prin sentinţa nr. 2470/23.03.2015, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3642/311/2014  s-a respins cererea reclamanţilor privind reiterarea excepţiilor soluţionate în dispozitivul sentinţei, ca neîntemeiată.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii CA şi CMM, în contradictoriu cu  pârâtele SCPBRSA si SCPBRSA – SS. 

 S-a constatat nulitatea absoluta a clauzelor abuzive prevăzute la art. 1.3 lit. b şi lit. c din Contractul de Credit nr. 30000000000013954 din 04.05.2007, referitoare la comisionul de acordare şi comisionul de administrare.

A fost obligată pârâta SCPBRSA să restituie reclamanţilor sumele încasate cu titlu de comision de acordare (1.374 CHF) şi comision de administrare (2.298,11 CHF) la cursul BNR de la data plăţii. 

S-a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtelor la plata dobânzii legale la cursul BNR, aferente debitului.

 A fost obligate pârâtele către reclamanţi la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelanta pârâtă SCPBRSA, considerând-o nelegală şi netemeinică, fiind dată cu aplicarea si interpretarea greşita a legii.

Prin decizia nr. 315 din data de 01.10.2015, Tribunalul Olt – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a admis apelul declarat de apelanta pârâtă SCPBRSA, împotriva sentinţei nr. 2470/23.03.2015, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3642/311/2014, în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi CA şi CMM şi intimata pârâtă SCPBRSA SS, a schimbat sentinţa în sensul că a respins cererea  ca neîntemeiată.

S-a luat act că apelanta pârâtă SCPBRSA îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii  CA şi CMM, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Verificând din oficiu legalitatea căii de atac, Curtea a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi, făcând aplicarea prevederilor art. 248 alin.1 din Noul cod de procedură civilă, potrivit cărora „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, a soluţionat cauza pe excepţie pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art.457 alin. 1 din Codul de procedură civilă „hotărârea este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei”.

Art. 483 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Prin excepţie, conform art. 483 alin. 2 din Codul de procedură civilă: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.

Dispoziţiilor art. XVIII alin.2 din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă stabilesc că „ În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate (…) în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”.

Din interpretarea coroborată a prevederilor legale menţionate, Curtea a constatat că, pentru acţiunile a căror valoare este inferioară sumei de 1.000.000 lei, hotărârea pronunţată în apel este definitivă, nefiind supusă recursului.

În speţă, suntem în prezenţa unei acţiuni evaluabile în bani, astfel încât, raportat la dispoziţiile art. 94 pct. 1 lit. k  şi art. 101 alin.(l) şi (2) Cod de procedură civilă, în vederea determinării valorii obiectului cererii de chemare în judecată promovate la data de 15.04.2014, instanţa trebuie să aibă în vedere valoarea obiectului cererii deduse în concret judecăţii, cu alte cuvinte finalitatea urmărită de parte la promovarea cererii.

Or, este evident că se impune raportarea la valoarea sumei a cărei restituire se cere ca urmare a constatării clauzei abuzive .

Valoarea comisioanelor la a căror restituire se tinde prin constatarea ca abuzivă a clauzelor ce prevăd aceste comisioane este mult sub valoarea de 1.000.000 lei (valoarea obiectului cererii, astfel cum a fost aceasta precizată de reclamanţi este cea a comisionului de acordare de 1374 CHF la care se adaugă cea a comisionului de administrare de 0,03% din valoarea de evaluare a imobilului adus garanţie, anume 96981 CHF).

Faţă de considerentele expuse, Curtea a apreciat că hotărârea pronunţată în apel, decizia nr. 315 din data de 01.10.2015 a  Tribunalul Olt –Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, este  definitivă, reclamanţii neavând deschisă calea de atac a recursului.

De altfel, şi în dispozitivul deciziei pronunţate de instanţa de apel s-a menţionat că hotărârea este definitivă şi, prin urmare, nesusceptibilă de recurs.

Pentru aceste motive, Curtea a respins recursul declarat de reclamanţii CA şi CMM ca inadmisibil.