Contestaţie la executare

Decizie 72 din 28.01.2015


Prin cererea adresată Judecătoriei Oneşti şi înregistrată la această instanţă sub nr. 4426/270/2014, contestatorul I.P.- judeţul BACĂU a solicitat în contradictoriu cu intimaţii  Ş. C. T.M. Bacău anularea actelor de executare silită în modalitatea popririi efectuate în dosarul nr. 96/TAA/2013 al B.E.J.A. T. A. , pentru următoarele motive:

1.-I.P. nu a fost parte în litigiul de fond funciar soluţionat prin titlul executoriu, respectiv sentinţa nr. 668/23.02.2010 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 6240/2007 şi ,ca atare  sentinţa nu-i este opozabilă .

2.în legislaţia specială, respectiv Legea nr. 18/1991, HG 890/2005, Legea nr. 340/2004 şi HG nr. 460/2006 sunt stabilite foarte clar atribuţiile specifice atât pentru comisia judeţeană cât şi pentru I.P., precum şi statutele juridice ale acestor autorităţi administrative cât şi raporturile dintre acestea. A extinde răspunderea patrimonială a instituţiei prefectului pentru obligaţiile comisiei judeţene în lipsa subordonării acesteia din urmă, aşa cum rezultă din structura cadru de organizare a acesteia, este vădit nelegal. I.P. nu are posibilitatea legală să prevadă în bugetul de venituri şi cheltuieli propriu sume destinate pentru obligaţiile de plată ale comisiei judeţene deoarece nu face parte din structura organizatorică a acesteia.

3.alin.3 al art.52 dinLg.nr.18/1991 prevăd posibilitatea recuperării  cheltuielilor de judecată de către comisiile locale, inclusiv comisia judeţeană,şi nicidecum la recuperarea cheltuielilor de judecată de către celelalte părţi  din litigiile de fond funciar de la I.P..

4.faţă de dispoziţiile art. 274 alin.1CPC obligaţia de plată  la cheltuieli de judecată are la baza culpa procesuală or, nefiind parte în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr.6240/2007 , contestatoarea nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată.

5.cheltuielile de executare au fost suplimentate  nelegal şi nejustificat cu suma de 100 lei , de la 3586,30 lei cât s-a stabilit  prin somaţia de plată din 23.04.2013 la 3686,30 lei din adresa de înfiinţare a popririi , deoarece nu s-au făcu noi cheltuieli în cadrul procedurii, în încheierea nr. 96/TAA/2013/4  privind cuantumul total al debitului din data de 10.06.2014 nu există nicio justificare a majorării cheltuielilor.

6. nejustificat de mari sunt şi cheltuielile de executare(3686,30 lei ) comparativ cu cheltuielile de judecată stabilite prin titlul executoriu ( 1003,40 lei) astfel că ,în raport de  Anexa la Ordinul nr. 2550/C/2006 , se impune diminuarea cheltuielilor de executare  ,şi calculate după cum uremează:400 lei pentru notificare şi comunicare acte la care se adaugă  maxim10% din 1003,40 lei.

7. Comisia locală B. a achitat debitul de 1003,40 lei reprezentând cheltuieli de judecată din titlul executoriu aşa cum rezultă din chitanţa nr. 328/11.06.2014 astfel că adresa de înfiinţare a popririi 96/TAA/2013  din10.06.2014  a rămas fără obiect. Mai mult,  din chitanţa nr.167/11.06.2014 rezultă că , comisia locală B. a achitat şi suma de 996,60 lei reprezentând jumătate din cheltuielile de executare.

Prin sentinţa civilă 2128/21 08 2014 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosar 4426/270/2014 s-a admis excepţia inadmisibilităţii formulării contestaţiei şi s-a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul I.P. Bacău, în contradictoriu cu intimatul Ş. C. , şi terţul poprit T.M. Bacău .

În motivarea acestei soluţiei Judecătoria a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 668/23.02.2010 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 6240/2007  Comisia Judeţeană  Bacău a fost obligată, împreună cu Comisia Locală B., au fost obligate la plata sumei de 1003,4 lei către petentul Ş. C. , sumă reprezentând cheltuieli de judecată. Recursul formulat de cele două comisii fost soluţionat prin decizia nr. 430/12.05.2010 în sensul respingerii recursului formulat de Comisia Judeţeană Bacău şi menţinerea obligaţiei acesteia de plată a cheltuielilor de judecată.

Prin aceeaşi decizie a fost admis recursul declarat de Ş. C. , fiind casată în parte sentinţa civilă recurată sub aspectul  soluţionării în temeiul excepţiei prematurităţii cererii privind desfiinţarea  titlului  de  proprietate  nr. 77418/22.02.1995 şi a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 1690/24.08.2000 al B.N.P. D. G. şi sub aspectul reconstituirii  dreptului de proprietate pentru diferenţa de teren  dintre 1790 m.p. şi 448 m.p. reconstituiţi pe vechiul amplasament, pe un alt amplasament sau prin despăgubiri, trimiţând cauza spre rejudecare numai în aceste limite. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate. 

În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Oneşti sub nr. 5530/R/19.08.2010 şi a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 3132 din 08.11.2010 (file 28-29) în sensul că a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul Ş. C. , a fost anulată Hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău nr.11338/28.08.2007, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantului ca moştenitor al defunctului Ş.G. pentru suprafaţa de 1790 m.p. teren arabil situat în comuna B., sat F. , din care pentru suprafaţa de 448 m.p. reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechiul amplasament (conform schiţei anexate la raportul de expertiză tehnică topocadastrală întocmit de ing. D.), iar pentru diferenţa de suprafaţă de 1342 m.p. reclamantul va fi propus la despăgubiri. A fost respins capătul de cerere privind desfiinţarea titlului de proprietate nr.77418/22.02.1995 şi a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1690 din 24.08.2000 la BNP D. G. . Sentinţa civilă nr. 3132 din 08.11.2010 a rămas definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.

La data de 15.03.2013, creditorul intimat Ş. C.  a solicitat punerea în executare a titlului executoriu pe care-l reprezintă sentinţa civilă sus menţionată, fiind format dosarul nr. 96/TAA/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Asociaţi T. A. .

Executarea silită împotriva debitoarei Comisia Judeţeană Bacău a fost încuviinţată prin Încheierea nr. 1012/16.04.2013 pronunţată în dosarul nr. 4445/180/2013 de către Judecătoria Oneşti.

La data de 23.04.2013, executorul judecătoresc T. A.  a emis somaţia de îndeplinire a obligaţiei de plată a sumei de 3586,30 lei către Comisia Judeţeană Bacău - I.P. Bacău. La aceeaşi dată a fost întocmit şi Încheierea nr. 96/TAA/2013 privind stabilirea onorariului şi a cheltuielilor de executare.

Potrivit actelor de executare silită de la filele 74,75 emise sub nr. 96/TAA/10.06.2014, BEJA T. A.  a dispus înfiinţarea popririi asupra conturilor debitoarelor Comisia Judeţeană Bacău, reprezentată prin I.P. şi Comisia Locala B., reprezentata prin UAT B..

La termenul de judecată din 21.08.2014, instanţa a calificat contestaţia pendinte ca fiind contestaţie împotriva executării silite însăşi având în vedere motivele de contestaţie invocate şi nu contestaţie împotriva anumitor acte de executare silită prin modalitatea popririi.

Pe cale de consecinţă, instanţa de fond a invocat excepţia tardivităţii raportat la data comunicării somaţiei, act începător de executare  (23.04.2014- fila 19 dosar) şi data introducerii acţiunii ( 24.06.2014), precum şi excepţia inadmisibilităţii având în vedere dispoziţiile art. 786 alin 5 Cod procedură civilă.

Contestatorul din prezenta cauza a invocat aceleaşi motive de contestaţie şi în cadrul contestaţiei soluţionate în cadrul dosarului 2922/270/2013, motive respinse de instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr.2272/2013.

Deşi ambele excepţii au natura juridică au caracterul unor excepţii de procedura în prezenta cauză, instanţa a acordat prioritate celei de a doua excepţii şi a  admis excepţia inadmisibilităţii respingând acţiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel contestatorul I.P. Bacău iar prin  decizia civilă nr. 605/A/ din 17.12.2014 a admis apelul civil promovat de către apelanta-contestatoare I.P. BACĂU  a anulat în tot sentinţa apelată şi a reţinut cauza spre rejudecare.

 Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de apel a reţinut următoarele:

Astfel , în contestaţia pendinte s-a arătat că I.P. nu a fost parte în litigiul de fond funciar soluţionat prin titlul executoriu, respectiv sentinţa nr. 668/23.02.2010 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 6240/2007 şi ca atare nu are obligaţii în acest sens, debitorul fiind comisia Judeţeană Bacău. Se mai arata ca , I.P. nu este parte in litigiul ce a constituit obiectul dosarului 6240/2007 astfel că nu poate fi obligată la cheltuieli de judecată.

Un alt motiv este acela că , cheltuielile de executare silită au fost suplimentate in mod nelegal cu 100 lei prin Încheierea nr. 96 din 10 06 2014 din dosarul de executare silita nu se face nici o referire la acest aspect.

De asemenea se contesta şi cuantumul ridicat al cheltuielilor de executare si faptul că ,Comisia locala de fond funciar B.  a achitat debitul de 1003,46 lei reprezentând cheltuieli de judecată precum si pe cele de executare in cuantum de 996,60 lei.

Tribunalul reţine şi că, în dosarul  Judecătoriei Oneşti înregistrată la această instanţă sub nr. 2922/270/2013, contestatorul I.P.- Judeţul Bacău a solicitat în contradictoriu cu creditorul Ş. C.  anularea somaţiei de plată şi a Încheierii nr. 97/TAA/2013/2, acte emise în dosarul nr. 97/TAA/2013 al B.E.J. A. T. A. . În motivarea  acestei contestaţii s-a arătat că I.P. nu a fost parte în litigiul de fond funciar soluţionat prin titlul executoriu, iar legislaţia specială, respectiv Legea nr. 18/1991, HG 890/2005, Legea nr. 340/2004 şi HG nr. 460/2006 sunt stabileşte foarte clar atribuţiile specifice atât pentru comisia judeţeană cât şi pentru I.P.. Pe de altă parte, potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 22/2002, I.P. nu are posibilitatea legală să prevadă în bugetul de venituri şi cheltuieli propriu sume destinate pentru obligaţiile de plată ale comisiei judeţene deoarece nu face parte din structura organizatorică a acesteia.

În concluzie, se constată că , obiectul contestaţiei formulate ulterior şi care este supus analizei instanţei în cauza pendinte este diferit sub aspectul faptului că se invocă şi alte motive noi fata de contestaţia înregistrată în dosarul 2922/270/2013.

Instanţa de fond a invocat doua excepţii :a tardivităţii raportat la data comunicării somaţiei, act începător de executare  (23.04.2014- fila 19 dosar) şi data introducerii acţiunii ( 24.06.2014), precum şi excepţia inadmisibilităţii având în vedere dispoziţiile art. 786 alin 5 Cod procedură civilă si a acordat prioritate celei de a doua excepţii  respingând acţiunea ca inadmisibilă.

Art. 786 al. 5 din NCPC face referire la faptul că, terţul poprit nu va putea face contestaţie la poprire , apărările de fond putând fi formulate cu ocazia validării popririi.

Însă, în prezenta cauza  I.P.-Judeţul Bacău nu are calitate de terţ poprit ci este debitorul obligaţiei de plată stipulate in titlul executor-sentinta civila 668/2010 pronuntata in dosar 6240/270/2013 astfel că excepţia inadmisibilităţii invocată sub acest aspect este greşit soluţionată. De altfel asupra acestui aspect s-a pronunţat instanţa cu putere de lucru judecat prin sentinţa 2272/2013 pronunţată în dosarul 2922/270/2013, hotărâre menţionată în considerentele sentinţei apelate situaţie care însă nu este de natura să susţină motivaţia instanţei de fond referitoare la calitatea de terţ poprit a contestatoarei .

Aşa fiind, al doilea motiv de apel fiind întemeiat , tribunalul urmează să constate ca admiterea acestuia atrage anularea in tot a sentinţei apelate in temeiul art. 480 al. 2 si 3 din NCPC dat fiind că, in mod greşit  prima instanţa a soluţionat procesul fără a intra in judecata fondului urmând să judece cauza şi sa evoce  fondul cauzei.”

 În rejudecare, instanţa a pus în discuţie  excepţia tardivităţii contestaţiei la executarea silită însăşi  , invocată  de prima instanţă la termenul din 21.08.2014 , excepţie care este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Deşi contestatoarea şi-a intitulat prezenta  contestaţie, contestaţie la poprire, din motivarea de fapt se constată că doar  motivele 5 şi 7  sunt motive ce vizează executarea silită prin poprire,  celelalte fiind motive  ce vizează executarea silită însăşi astfel că , relativ la aceste  din urmă motive , instanţa,  văzând data formulării prezentei contestaţii,  respectiv 24.06.2014 , dispoziţiile  art. 714 alin.1 pct 3  NCPC  şi  data  de 25.04.2013, care este data  comunicării  somaţiei de plată, a  încheierii de încuviinţare  şi încheierii de stabilirea a cheltuielilor de executare(aşa cum rezultă din dovada de comunicare de a fila 61verso  dosar fond) ,de la care se calculează termenul de 15 zile prevăzut de  dispoziţiile mai sus enunţate ,va admite excepţia tardivităţii  formulării  contestaţiei la executarea însăşi , contestaţie pe o va respinge, ca atare  . Mai mult , prin sentinţa civilă  nr. 2272/03.10.2013 pronunţată în dos. nr. 2922/270/2013 a fost respinsă contestaţia la executare  formulată de I.P.-Judeţul Bacău împotriva somaţiei de plată  şi a încheierii nr. 97/TAA/2013/2 întocmite de B.E.J. A. T. A. , Judecătoria  Oneşti a  analizat aceste motive invocate de contestatoare şi reţinut cu  putere de lucru judecat că „ aceste cheltuieli de judecată stabilite în sarcina Comisiei Judeţene Bacău trebuie suportate de persoana juridică pentru care legea a prevăzut atribuţii de constituire şi control, precum şi un patrimoniu aferent, în cauza de faţă aceasta fiind I.P. conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 340/2004 şi art. 4 din Regulamentul privind procedura de constituire a comisiilor aprobat prin H.G. nr. 890/2005).”

În continuare instanţa va analiza doar motivele proprii  executării prin poprire  şi va admite în parte contestaţia la poprire pentru următoarele considerente:

Motivul 5 din contestaţie privind suplimentarea cheltuielilor de executare  cu 100 lei este neîntemeiat  întrucât, contrar susţinerilor contestatoarei, în  încheierea  de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 96/TAA/2013/3(fila 72 dosar)  din 10.06.2014 sunt justificate cheltuielile suplimentare de executare , dată fiind  formă executare  prin poprire care necesită întocmirea de acte specifice.

 Criticile subsumate motivului 6 referitoare la suma de 3.686,30 , reprezentând cheltuielile de executare,  apreciate de apelantă nejustificat de mari  raportat  la debit  urmează a fi respinse , având în vedere  următoarele : din această sumă  doar 2.582,90 lei reprezintă onorariu executor  şi cheltuieli de executare ,aşa cum a fost stabilit prin încheierea  de stabilire a cheltuielilor de executare nr. 96/TAA/2013/2 din 23.03.2013 şi  faţă de care contestatoarea nu mai este în termenul de contestaţie ; suma de 100 lei  reprezintă cheltuieli de executare suplimentare şi a fost analizată mai sus  când  s-a avut în vedere motivul  5  iar suma de 1003,40 lei reprezintă debitul ce se execută.

 Cu toate acestea, instanţa găseşte întemeiat ultimul  motiv al contestaţiei  la  poprire însă nu o  va respinge ca rămasă fără obiect, cum  solicită contestatoarea , ci va consta că din suma de 3.686,30 lei, pentru care s-a înfiinţat poprirea,  Comisia locală B.  a achitat  la data  de 11.06.2013 atât debitul de 1003,40 lei ( chitanţa nr. 328 fila 12 dosar fond ) cât şi parte din cheltuielile de executare, respectiv  996,60 lei ( chitanţa 167-fila 12 dosar fond) , astfel că,  în temeiul art.  719 alin.1 NCPC, va admite  în parte contestaţia împotriva popririi  şi va îndrepta adresa nr. 96/TAA/2013 întocmită la data de 10.06.2014 de BEJ . T. A.  din Oneşti precum şi actele de executare  ulterioare în sensul că poprise se înfiinţează asupra conturilor contestatoarei până la concurenţa sumei de 1686,30 lei, sumă reprezentând diferenţa dintre suma pentru care s-a înfiinţat poprirea şi sumele achitate de Comisia locală B..