Contestaţie la executare

Prin dec.civ.nr.181/20 Martie 2015, Tribunalul Bacău a admis apelul declarat de apelanta-contestatoare S.C. O.P. S.A., împotriva sentinţei civile nr. 2106 din 14.08.2014 a Judecătoriei Oneşti,  pronunţată în dosarul 5582/260/2013, în contradictoriu cu intimata N.D.E..

A anulat în parte sentinţa în ceea ce priveşte contestaţia la executare şi a menţinut dispoziţiile  sentinţei în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare.

A reţinut cauza pentru rejudecarea contestaţiei la executare.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a avut în vedere următoarele:

“Prin sentinţa  civilă  nr. 2106 din 14.08.2014 Judecătoria Oneşti a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. O.P. S.A.  în contradictoriu cu intimata N.D.E., ca rămasă fără obiect.

A  respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.

Cauţiunea în valoare de 491,66 lei achitată conform recipisei de consemnare nr.4006 din 18.02.2014 eliberată de R.B. se va restitui contestatoarei, în condiţiile art.1063 C.pr.civ.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 935/06.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 506/110/2009, contestatoarea a fost obligată să plătească mai multor reclamanţi, printre care şi intimatul, partea cuvenită din cota de 5% din profitul net realizat pe anii 2005-2007, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Prin încheierea nr.3324 din data de 21.11.2013 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr.6803/270/2013, a fost încuviinţată executarea silită formulată de creditoarea N.D.E. faţă de debitoarea S.C. O.P. S.A. în temeiul deciziei civile anterior menţionate.

La data de 03.02.2014 au fost emise somaţia nr.205-214/2013 şi procesul verbal de stabilire a cheltuielilor prin care i s-a pus în vedere debitoarei să se conformeze dispoziţiilor din decizia civilă nr. 935/06.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 506/110/2009 în sensul de a achita în termen de o zi 10% din suma brută cuvenită fiecărui creditor cu titlu de onorariu executor, 3.720 lei cheltuieli de executare şi 10% din suma brută cuvenită fiecărui creditor cu titlu de onorariu avocat forme de executare.

În drept, conform art.399, alin.1 C.pr.civ împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie la executare de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care il contestă, conform art.401, alin.1, lit.a C.pr.civ.

Iar conform art.702, alin.1 C.pr.civ: ”Executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, dacă s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii”.

În cauză, din înscrisurile depuse la dosar de către contestatoare la termenul din 31.07.2014, reiese că la data de 17.04.2014 contestatoarea a achitat integral creanţa pe care o datora intimatului, inclusiv cheltuielile de executare. Astfel, din Adresa nr.4756 din 17.04.2014 (filele 55-56), reiese că la data de 17.04.2014, contestatoarea debitoare a achitat în conturile executorului judecătoresc B.E.J. B.J. suma de 287.441 lei, reprezentând total creanţă în dosarele de executare nr.205-214, 215, 217-221, 223, 224, 226, 227, 230-232/2013, conform anexei, inclusiv cheltuielile de executare.

Iar la data de 24.04.2014 executorul judecătoresc a confirmat primirea adresei sus-menţionate, (fila 60), recunoscând tacit efectuarea plăţii.

În consecinţă, instanţa observă că în ciuda susţinerilor din cererea de chemare în judecată şi a celor susţinute oral în faţa instanţei, în legătură cu nelegalitatea procedurii de executare efectuată în dosarul execuţional nr.210/2013, contestatoarea a procedat la executarea obligaţiei stabilite în titlul executoriu de bună-voie, sumele achitate fiind îndestulătoare pentru a acoperi creanţa datorată intimatului, precum şi cheltuielile de executare (fila 57).

Este important de subliniat, faptul că prin încheierea nr.937 din 17.04.2014, pronunţată în dosarul nr.5597/260/2013 de Judecătoria Oneşti instanţa a dispus suspendarea provizorie a executării silite în dosarul nr.210/2013 al B.E.J. B.J., până la soluţionarea definitivă a cererii de suspendare e executării silite formulată în cadrul prezentului dosar.

Aşadar, achitarea creanţei pentru care s-a început executarea silită, nu a putut fi decât una benevolă, având ca unic scop stingerea creanţei şi încetarea executării silite.

În consecinţă, creanţa pretinsă fiind stinsă în totalitate, se constată că prezenta contestaţie la executare a rămas fără obiect.

În virtutea principiului accesoriu urmează principalul, ca o consecinţă directă a respingerii contestaţiei la executare ca rămasă fără obiect, instanţa urmează să respingă ca rămasă fără obiect şi cererea de suspendare a executării.

Cu privire la restituirea cauţiunii în cuantum de 491,66lei achitată în dosarul nr.5597/260/2013, conform recipisei de consemnare nr.4006 din 18.02.2014 eliberată de R.B., care se află în prezent la dosarul sus-menţionat (nr.5597/260/2013)  urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art.1063 C.pr.civ.

Totodată, ca urmare a faptului că contestatoarea S.C. O.P. S.A. a pierdut procesul, prin respingerea contestaţiei la executare, instanţa urmează să facă aplicarea 453 C.pr.civ şi să o oblige pe contestatoare la plata cheltuielilor de judecată către intimata N.D.E., în cuantum de 1.000lei, reprezentând onorariu avocat.

Prin încheierea pronunţată la data de  25.09.2014, Judecătoria Oneşti a  admis cererea  de completare a dispozitivului formulată de petenta N.D.E. şi a completat dispozitivul sentinţei civile nr. 2106 din 14.08.2014, pronunţată în dosarul nr. 5582/260/2013 de Judecătoria Oneşti, în sensul că în dispozitiv se va menţiona soluţia dată capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată:

„Obligă contestatoarea să achite către intimată suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, onorariu avocat”.

Împotriva sentinţei a  declarat  apel  contestatoarea  SC  O.P.S.A.  pentru următoarele considerente:

- plata creanţei nu a fost una voluntară, ci a fost efectuată sub imperiul constrângerii actelor executorului judecătoresc, acte care vizau vânzarea la licitaţie a imobilului urmărit silit.

- instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legislaţiei în vigoare şi, drept urmare, a refuzat să analizeze cererile cu care a fost investită, respectiv asupra legalităţii încheierii de încuviinţare a executării silite, a legalităţii actelor de executare silită şi nici asupra cererii de restabilire a situaţiei anterioare. 

- achitarea creanţei urmărite silit are relevanţă în privinţa soluţionării capătului de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare  dar nu se răsfrânge asupra obiectului contestaţiei la executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 711  Cod  procedură  civilă, achitarea creanţei neafectând în vreun fel existenţa actelor de executare silită  întocmite în dosarul de executare nr. 210/2013 al BEJ  B.J.

Prin încheierea din 09.02.2015, instanţa a  respins excepţia invocată de intimata N.D.E., privind tardivitatea apelului declarat de contestatoare.

Apelanta-contestatoare a depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

Faptul că apelanta-contestatoare S.C. O.P. S.A. a îndeplinit obligaţia stabilită prin decizia civilă nr. 698/20.04.2011 a Curţii de Apel Bacău, nu constituie o executare de bunăvoie, în sensul prevederilor art. 622 alin. 1 Cod procedură civilă, plata fiind efectuată pe parcursul procedurii de executare silită a titlului executoriu precizat. 

Contestaţia la executare este mijlocul procedural specific executării silite prin care părţile din raportul juridic de executare pot obţine anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale.

Faptul că pe parcursul procedurii de executare silită care face obiectul dosarului nr. 210/2013 al B.E.J. B.J., contestatoarea debitoare a executat obligaţia stabilită prin titlul executoriu, suma achitată fiind îndestulătoare şi pentru acoperirea cheltuielilor de executare, nu este de natură să lipsească acţiunea civilă dedusă judecăţii de unul din elementele sale, respectiv de obiect, contestatoarea fiind îndreptăţită şi în această situaţie să solicite instanţei verificarea modului în care s-a efectuat executarea silită, de vreme ce obiectul contestaţiei la executare îl reprezintă cenzurarea neregularităţilor procedurale intervenite în faza executării silite.

Faţă de cele reţinute, văzând şi prevederile art. 480 alin. 3 Cod procedură civilă, teza referitoare la soluţionarea procesului fără a intra în judecata fondului, va admite apelul şi va anula în parte sentinţa civilă apelată, în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare, urmând a reţine cauza spre judecare în aceste limite.

Va menţine dispoziţiile sentinţei apelate în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare.”

Ca urmare a anulării sentinţei în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei la executare, Tribunalul urmează a judeca în fond această contestaţie.

Prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea S.C. O.P. S.A., în contradictoriu cu intimata N.D., a solicitat anularea actelor de executare din dosarul nr.210/2013 al B.E.J. B.J., în temeiul art.711 şi următ. NCPC; suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii; anularea somaţiei nr.210/03.12.2013, anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare nr.210/2013 din 03.12.2013; anularea încheierii nr.3324/21.11.2013, pronunţată de Judecătoria Oneşti în ds.nr.6803/270/2013, prin care s-a încuviinţat executarea silită; restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea sumelor executate; plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, s-au susţinut următoarele:

Suma de bani pe care contestatoarea o datora creditoarei în baza titlului executoriu dec.civ.nr.698/2011 a Curţii de Apel Bacău, a fost executată silit prin poprire de două ori în cadrul executării silite, la data de 29.06.2011.

Însă, prin sent.civ.nr.1634/2012, pronunţată în ds.nr.5940/260/2011,

 Judecătoria Moineşti a anulat toate actele de executare din ds. de executare nr.1350/2011, reţinând că întreaga creanţă a fost executată prin poprire.

Tribunalul constată că acest motiv este neîntemeiat.

Pe de o parte, contestatoarea a indicat greşit atât numărul dosarului şi a sentinţei Judecătoriei Moineşti, care vizează alte părţi, precum şi nr. dosarului de executare ce a făcut obiectul precedentei contestaţii.

În realitate, între debitoarea S.C. O.P. şi creditoarea N.D.E. s-a purtat o judecată asupra executării silite din ds. de executare nr.1122/2011 al B.E.J. B.J., contestaţie ce a făcut obiectul ds.nr.5471/260/2011, în care s-a pronunţat sent.civ.nr.2053/03.07.2012. f-66 şi următ. din ds. Tribunalului.

Prin această sentinţă, definitivă, instanţa a anulat toate actele de executare din dosarul nr.1122/2011 al B.E.J. B.J..

Anularea actelor de executare are drept consecinţă faptul că acestea nu produc niciun fel de efecte juridice, ca şi când nu ar fi existat.

În consecinţă, s-a anulat şi poprirea despre care face vorbire contestatoarea în cauza de faţă.

Deci, creditoarea era îndreptăţită să demareze o nouă executare silită, nefiind în prezenţa unei duble executări.

Sub un al aspect, contestatoarea a invocat lipsa calităţii de reprezentant, arătând că cererea de executare silită a fost formulată de avocat D.D., fără a exista mandat din partea creditoarei în acest sens.

Nici acest motiv nu este întemeiat.

Tribunalul constată că la fila nr.23 din ds. Judecătoriei Oneşti, se regăseşte, în copie xerox, împuternicirea avocaţială a d-nei av. D.D., împuternicire potrivit căreia a fost mandatată de către creditoarea N.D.E. să o reprezinte şi să o asiste în cadrul procedurii executării silite având ca obiect dec.nr.698/2011.

Faţă de prevederile art. 44 alin 2 din Legea 51/1995, împuternicirea avocaţială cu care avocatul îşi atestă calitatea de reprezentant al părţii face dovada până la înscrierea în fals, în speţă neexistând dovezi că s-ar fi recurs la această procedură.

Un alt motiv al contestaţiei la executare este că titlul executoriu dec.civ.nr.698/20.04.2015 nu atestă existenţa unei creanţe certe şi nici lichide, întrucât întinderea creanţei nu este determinată şi, mai mult, la somaţia emisă de executorul judecătoresc nu s-au anexat chitanţele şi facturile emise de acesta  şi de către avocat care să facă dovada plăţii onorariilor aferente fazei de executare silită.

Instanţa constată că susţinerile contestatoarei sunt eronate.

Creanţa ce se execută are caracter cert, întrucât existenţa sa rezultă, fără dubiu, din dispozitivul dec. civ. nr. 698/20.04.2015, precum şi caracter lichid, întrucât este determinabilă, titlul executoriu cuprinzând elementele de natură să permită stabilirea exactă a întinderii acesteia, întrucât Curtea de Apel a decis: “Obligă pârâta să plătească reclamanţilor proporţional cu perioada lucrată fiecare, cota de participare la profit de 5% din  profitul net realizat pe anii 2005 -2007, actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii.”

Astfel, sunt îndeplinite cerinţele art.663 NCPC.

De asemenea, Tribunalul constată că, potrivit prevederilor art.667 şi 668 din NCPC, executorul judecătoresc nu are obligaţia legală de a anexa la somaţie înscrisurile despre care face vorbire contestatoarea.

Deci, şi sub acest aspect contestaţia este nefondată.

A mai susţinut contestatoarea şi că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare este nelegală întrucât atât onorariul executorului judecătoresc, cât şi cel al avocatului sunt excesive.

Instanţa de apel reţine însă că la stabilirea onorariului, executorul judecătoresc a respectat prevederile Ordinului Ministrului Justiţiei nr.2550/2006 care la pct.3 din Anexa I stabileşte că pentru creanţele până la 50.000 lei, onorariul executorului poate fi până la 10% din valoarea creanţei.

În speţă, conform expertizei contabile efectuate în cauză, creanţa intimatei din prezenta cauză este de 9491 lei, astfel că se încadrează în prevederile legale de mai-sus, onorariul executorului fiind corect stabilit.

De asemenea, instanţa apreciază că şi onorariul de avocat, calculat în procent de 10% din valoarea creanţei, este rezonabil şi proporţional cu munca depusă de acesta.

Deci, nici acest motiv al contestaţiei nu este întemeiat.

A mai solicitat contestatoarea şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, întrucât instanţa de executare este Judecătoria Moineşti şi nu Judecătoria Oneşti, cea care a pronunţat încheierea, fără a fi competentă teritorial.

Tribunalul constată că în mod corect Judecătoria Oneşti, prin încheierea de şedinţă nr.3324/21.11.2013, a admis în parte cererea de încuviinţare a executării silite, doar în ceea ce priveşte executarea silită prin urmărirea imobiliară a debitoarei S.C. O.P. S.A., instanţa reţinând că, având în vedere înscrisurile depuse la dosar reiese că debitoarea deţine bunuri imobile pe raza Judecătoriei Oneşti.

Aşadar, faţă de prevederile art.819 NCPC, în forma în vigoare la data încuviinţării executării, Judecătoria Oneşti era competentă teritorial absolut să soluţioneze cererea.

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestaţia la executare şi, pe cale de consecinţă, şi capătul de acţiune privind întoarcerea executării silite.

În ceea ce priveşte suspendarea executării, prin dec.civ.nr.181/20 martie 2015, Tribunalul Bacău a menţinut dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare.

Totodată, o va obliga pe contestatoare să plătească intimatei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorar de avocat, potrivit chitanţei de la dosar – fila nr.23.

Domenii speta

Spete similare