Obligaţia de a proba aparţine celui care face o susţinere, conform art. 249 C.pr.civ.

Cuprins pe materii: Drept civil.  Drept procesual civil. Pretenţii materiale nedovedite.

Obligaţia de a proba aparţine celui care face o susţinere, conform art. 249 C.pr.civ.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa civilă nr. 656/06.10.2014

Prin cererea înregistrată la Judecătoria T B la data de 24.01.2014,  reclamantele: A Z şi M M, ambele cu domiciliul în com. B,  jud. G, în contradictoriu cu pârâţii: S I, cu domiciliul în com. C, jud. G şi T N, cu domiciliul în G, jud. G, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâţii la plata contravalorii cerealelor ridicate de la asociaţie, daune morale şi cheltuieli de judecată.

Reclamantele au precizat valoarea obiectului acţiunii compus din: 2600 lei, despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea cerealelor culese de pe suprafaţa de 2 ha începând cu anul 2000 până în anul 2013 inclusiv, respectiv 5200 kg grâu; 200 lei, costul obţinerii unei copii de pe titlul de proprietate şi 2000 lei, daune morale.

În dovedire, reclamantele au solicitat proba cu martori, respectiv cu pârâţii din prezenta acţiune, B M şi D C.

Au fost depuse la dosarul cauzei chitanţele privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 202 lei

La data de 11.04.2014, pârâtul S N (I) a depus întâmpinare prin care arată că suprafaţa menţionată de reclamante în acţiunea introductivă de 2 ha nu este lucrată de el, neobţinând astfel niciun beneficiu, iar susţinerile reclamantelor privind refuzul său de a încheia contract de arendă sunt neadevărate, iar titlul de proprietate în original este pierdut de foarte mult timp.

Pârâtul a precizat în întâmpinare că din discuţiile purtate cu reclamantele, acestea intenţionează să vândă întreaga suprafaţa de teren din TP nr 44….8-26, iar pârâtul nu doreşte să-şi vândă partea ce i s-ar cuveni. Pârâtul a arătat că este de acord cu dezbaterea succesorală, însă nu dispune de suma de bani necesară efectuării acestei operaţiuni, precizând că pretenţiile reclamantelor din prezenta acţiune sunt netemeinicie şi nefondate.

La data de 25.04.2014, reclamantele au depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare menţionând că cele arătate în întâmpinare de pârâtul S N sunt total neadevărate.

La termenul de judecată din data de 15.05.2014, a fost depusă la dosarul cauzei procură specială prin care reclamanta – M M, mandatează pe A E să o reprezinte în faţa instanţei de judecată în prezenta cauză, având ca obiect “pretenţii”. La acel termen de judecată, instanţa a solicitat reclamantelor să prezinte dovezile privind pretenţiile materiale solicitate prin acţiunea introductivă.

Reclamantele au solicitat acordarea unui termen de judecată pentru dezbaterea succesorală la notariat. Faţă de această cerere a reclamantelor, instanţa a pus în vedere pârâţilor să se prezinte la termenul ce se va acorda în cauză pentru a lua act de acordul lor privind posibila modificare a obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamantele au depus la dosarul cauzei un înscris emis de direcţia pentru Agricultură –G  prin care se arată producţia medie la hectar înregistrată în com. C, jud. G, în perioada 2009-2013.

La termenul de judecată din data de 19.06.2014, reclamantele renunţă la daunele morale şi precizează că pentru dovedirea pretenţiilor materiale va depune înscrisuri la termenul următor. 

Pârâtul S I, prezent la acel termen de judecată, a solicitat acordarea unui termen pentru rezolvarea litigiului pe cale amiabilă.

La data de 21.07.2014, reclamantele au depus la dosarul cauzei un înscris prin care arată că, deşi pârâtul S N a fost de acord cu pretenţiile lor şi a cerut un termen pentru soluţionarea amiabilă a diferendului, acesta nu le¬-a înapoiat cerealele şi nici nu s-a prezentat la Notariat pentru dezbaterea succesorală. Arată reclamantele că impozitele pentru suprafaţa de 2 ha sunt plătite de ele, depunând un înscris în acest sens.

La termenul de judecată din data de 23.07.2014, instanţa a solicitat reclamantelor, în baza art. 249 C.pr.civ., să facă dovada susţinerilor lor, prin propunerea de probe.

Procuratorul –A E, a menţionat că nu are cum să obţină dovezi de la pârât, iar susţinerea reclamantelor cu privire la eventualul furt de cereale de către pârâţi poate fi dovedit cu faptul că terenul respective se află în parcela pârâtului.

La data de 26.09.2014, reclamantele au depus la dosarul cauzei un înscris prin care îşi micşorează valoarea pretenţiilor de la 2600 lei la 1800 lei, având în vedere Hotărârile Consiliului Judeţean G privind stabilirea preţurilor medii ale produselor agricole pentru anii 2011-2014.

La termenul de judecată din data de 01.10.2014, reclamantele, prin procurator, au solicitat admiterea acţiunii, în sensul obligării pârâţilor la plata sumei de 1800 lei, reprezentând contravaloarea cerealelor sustrase de pe suprafaţa de 2 ha şi la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că, în fapt, reclamantele şi pârâţii sunt moştenitori de pe urma defuncţilor: S I P şi S C, conform titlului de proprietate nr. 4..8-26/28.08.2013 şi certificatului de deces seria DZ nr. 6…34 .

Succesiunea de pe urma defuncţilor S I P şi S C nu a fost dezbătută.

În virtutea principiului disponibilităţii părţilor, instanţa constată că a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni în pretenţii materiale, nu cu un partaj succesoral, părţile fiind întrebate dacă doresc să-şi modifice acţiunea, având în vedere cele prezentate de reclamante şi pârâtul- S N în întâmpinare vizând neînţelegerile dintre părţi cu privire la dreptul de proprietate asupra uneia dintre suprafeţele din TP nr. 44….-26/28.08.2013 întrucât dezbaterea succesorală nu a avut loc astfel încât părţile să cunoască cotele succesorale ce li s-ar cuveni, atribuirea în natură a loturilor  conform cotelor lor de proprietate ori în caz de inegalitate de loturi prin plata unei sulte către una sau unele dintre părţi  şi existenţa eventualelor drepturi de creanţă născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le-ar avea unii faţă de alţii

Reclamantele au insistat în acţiunea în pretenţii.

Ȋn baza art. 249 C.pr.civ., obligaţia de a proba aparţine celui care face o susţinere. Ȋn cauza de faţă, reclamantele au solicitat prin cererea proba cu martori, respectiv cu B M şi D C şi cu pârâţii din prezenta acţiune, în vederea probării faptului că pârâţii au sustras cerealele de pe suprafaţa de 2 ha începând cu anul 2000.

La primul termen de judecată din data de 15.05.2014, instanţa a solicitat reclamantelor dovezi privind pretenţiile materiale solicitate, în cuantum de 2600 lei, precum şi dovezi privind susţinerile lor în sensul că pârâtul - S I, în calitate de nepot al reclamantei A Z, a luat pe nedrept cerealele de pe suprafaţa de 2 ha începând cu anul 2000.

La următorul termen, reclamantele au renunţat la daunele morale, solicitând împreună cu pârâtul S I un termen de judecată în vederea soluţionării amiabile a litigiului.

La al treilea termen de judecată, reclamantele au învederat instanţei că nu au ajuns la o înţelegere cu pârâţii şi că nu au dovezi privind pretenţiile materiale şi susţinerile referitoare la sustragerea cerealelor de către pârâţi, invocând doar faptul că pârâtul S I, prezent la termenul anterior a fost de acord cu pretenţiile reclamantelor.

Reclamantele, prin mandatar, au depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv Hotărârile Consiliului Judeţean G privind stabilirea preţurilor medii ale produselor agricole pentru anii 2011-2014 , în baza cărora şi-au micşorat valoarea pretenţiilor materiale de la 2600 lei la 1800 lei.

Reţinând că reclamantele nu au făcut dovada susţinerilor lor privind sustragerea de către pârâţi a cerealelor de pe suprafaţa de 2 ha teren arabil din TP nr. 44…8-26/28.08.2013,  instanţa va respinge cererea formulată de către acestea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare