Apel. Refuzul proprietarului vecin de a-si da acordul la construirea unei clădiri de birouri, similară cu celelalte clădiri din imediata apropiere a imobilului acestuia, constituie un abuz de drept

Apel. Refuzul proprietarului vecin de a-si da acordul la construirea unei clădiri de birouri, similară cu celelalte clădiri din imediata apropiere a imobilului acestuia, constituie un abuz de drept, cât timp nu s-a dovedit că, prin funcționarea clădirii de birouri menționate mai sus, i s-ar crea un disconfort proprietarului învecinat, zona fiind una preponderent comercială, cu clădiri de birouri şi supermarket. Neîncuviinţarea tuturor probelor solicitate de părţi nu reprezintă o nepronunţare asupra fondului cauzei pentru a putea justifica trimiterea cauzei spre rejudecare. Nelegala acordare a cheltuielilor de judecată deşi partea solicitase să se ia act că urmează a le solicita pe cale separată.

Decizia civilă nr. 90/01.02.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 0x.0x.201x sub nr. 4xxx/233/201x, reclamantul S.C N. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta R.G., a solicitat suplinirea acordului de voința al pârâtei, pentru ridicarea de către reclamantă a unei construcții cu destinația de birouri, alcătuita din D+P+4E pe terenul proprietatea reclamantei, situat în municipiul Galați, str. R., nr. 4x x.

Prin Certificatul de urbanism nr. 3x/3x.0x.201x emis de Primăria Municipiului Galați, la punctul 5, i s-a pus în vedere reclamantului, ca la cererea de emitere a autorizației de construire a clădirii, sa se anexeze acordul notarial al vecinilor (la E parat R. G., la S G.S.E. ce deține o clădire de birouri compusa din demisol, pater şi 4 etaje, la V trotuar şi la N R. R. ce deține magazinul P. M), iar parata a refuzat în mod nejustificat exprimarea acordului de voința, deşi nu îi este lezat dreptul său de proprietate sau vreun interes legitim.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii ca nefondata, arătând ca, potrivit unui studiu geotehnic privind amplasamentul pentru casa paratei, din punct de vedere geomorfologic-hidrologic terenul este umed în zonă, pânza freatica la suprafața, zona supusa tasării.

Prin încheierea din data de 0x.0x.2015 instanța a respins cererea paratei de administrare a probei cu expertiză realizată de către un expert MLPAT, neavând legătura cu obiectul acțiunii, raportat la mențiunile de la pct. 5 lit. D din certificatul de urbanism nr. 3x/3x.0x.201x, unde se precizează ca acordul notarial al vecinilor este solicitat cu privire la activitatea noii construcţii.

Prin sentinţa civilă nr. 3xxx/1x.0x.201x, pronunţată de Judecătoria Galaţi, instanţa a admis acţiunea şi a suplinit acordul pârâtei în vederea edificării construcţiei „Clădire birouri” de către reclamant. A obligat pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 lei reprezentând: 20 lei taxă judiciară de timbru şi 1.000 lei onorariu expertiza.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, reclamantul este proprietarul exclusiv al terenului situat în municipiul Galați, str. R., nr. 4x x, în suprafața de 4xx mp, că Primăria Municipiului Galaţi a eliberat certificatul de urbanism nr. 3x/3x.0x.201x, în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru clădire birouri D+P+4E, iar printre alte obligații (obţinerea de avize şi acorduri), i s-a pus în vedere reclamantului, ca la cererea de emitere a autorizației de construire a clădirii, sa se anexeze acordul notarial al vecinilor.

Conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Documentaţia trebuie să cuprindă, în copie, certificatul de urbanism, dovada, în copie legalizată, a titlului asupra imobilului, teren şi/sau construcţii şi, după caz, extrasul de plan cadastral actualizat la zi şi extrasul de carte funciară de informare actualizat la zi, în cazul în care legea nu dispune altfel, documentaţia tehnică - D.T., avizele şi acordurile stabilite prin certificatul de urbanism, punctul de vedere al autorităţii competente pentru protecţia mediului şi, după caz, actul administrativ al acesteia, dovada privind achitarea taxelor aferente certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire. Potrivit art. 2.5.6 al secțiunii I „Piese scrise” a Capitolului A, acordul vecinilor prevăzut în Anexa 1 la Legea nr. 50/1991 este necesar în următoarele situații:

-pentru construcţiile noi, amplasate adiacent construcţiilor existente sau în imediata lor vecinătate - şi numai dacă sunt necesare măsuri de intervenţie pentru protejarea acestora -,

-pentru lucrări de construcţii necesare în vederea schimbării destinaţiei în clădiri existente,

-în cazul amplasării de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate.

Conform art. 27 alin. 5 din Ordinul  nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, acordul vecinilor necesar la documentaţia tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire este valabil numai în formă autentică.

Instanţa a reţinut că pârâta refuză să-şi dea acordul pentru emiterea autorizației de construire, motivând că lucrările de construcție ce urmează a fi efectuate ar aduce prejudicii structurii de rezistenţă a clădirii sale şi solului aferent, însă acesta este necesar pentru activitatea desfășurata în clădirea ce se dorește a fi construita alăturat de imobilul pârâtei.

În cauză s-a întocmit un Raport de expertiză tehnică în specialitatea arhitectura şi urbanism, de către expert D.R.V., care a constatat că obiectivul de investiții „Clădire birouri D+P+4E” este situat în UTR 6, Locuințe colective înalte existente. De asemenea, expertul a retinut ca prin PUZ nr. 56 din 2011 aprobat prin H.C.L. nr. 478/2011 – amplasamentul clădirii de birouri se afla în L-IS 2, subzona instituții şi servicii – IS, în care este permisa construirea de clădiri de birouri, iar în cadrul acestei subzone POT max = 50%, CUT max = 2, regim înălțime max P+4E şi Hmax = 20m, iar funcționalitatea respecta aceste cerințe şi se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate în zonă. S-a mai arătat în raportul de expertiza efectuat că se respecta prevederile Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 119/2004, respectiv, construcția astfel proiectată nu va crea probleme de însorire a încăperilor de locuit ale vecinilor. Cu privire la distanta dintre limita de est a construcției propuse şi construcția paratei, s-a aratat ca distanta între construcția propusa şi limita de proprietate este de 6.30m, iar între clădirea aparținând paratei şi hotar este de 3.80 mp, astfel încât distanta totală între cele două clădiri va fi de 10.10m.

În concluzie, expertul consideră că proiectul obiectivului de investiții „Clădire birouri D+P+4E” situată municipiul Galați, str. Regiment 11 Siret, nr. 46 D, a fost întocmit cu respectarea reglementarilor urbanistice în vigoare şi corespunde cerințelor esențiale de calitate a construcțiilor, precum şi faptul ca este asigurata însorirea pe o durata de minim 1 ½ ore la solstițiul de iarna, a încăperilor de locuit din clădire şi din locuințele învecinate, conform Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 119/2014.

Instanța a reţinut ca zona unde este situat imobilul este o zona cu preponderenta comerciala, locuințe, magazine, birouri de interes orășenesc. Din economia dispozițiilor Legii 50/1001, s-a reţinut ca in situația in care o persoana intenționează amplaseze de construcţii cu altă destinaţie decât cea a clădirilor învecinate, are obligația sa obţină acordul vecinilor. Într-adevăr, intenția legiuitorului a fost aceea de a nu crea un disconfort pentru aceștia, de a le cauza o serie de inconveniente si incomodităţi, prin tulburarea liniștii publice, a condițiilor normale de viața, de odihna. Din fotografiile efectuate si depuse la dosar, a rezultat ca în zonă, în imediata apropiere a construcției paratei, se află sediul G.S.E. clădire cu demisol, parter şi 4 etaje şi parcare, precum şi magazinul P.M., clădiri asemănătoare ca dimensiuni şi utilitate cu construcția pe care dorește s o realizeze reclamantul.

Totodată, în concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, se arata ca noul obiectiv este dimensionat corect faţă de vecinătăţi în raportul cu nivelul de înălțime, fiind şi corespunzător aşezată faţă de linia de hotar.

Potrivit dispozițiilor art. 27, alin. (1) din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții „Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I „Piese scrise” a cap. A. „Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.”, prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații: a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate”.

Potrivit art. 27 alin. 3 din Ordinul nr. 839/2009 - Situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) corespund cazurilor în care, urmare investiţiei noi pot fi create situaţii de disconfort generate de incompatibilități între funcţiunea preexistentă şi cea propusă, atât în situaţia în care se aduc modificări de destinaţie a spaţiilor în interiorul unei clădiri, cât şi în situaţia în care funcţionalitatea unei construcţii noi este incompatibilă cu caracterul şi funcţionalitatea zonei în care urmează să se integreze. Cauzele cele mai frecvente sunt cele legate de afectarea funcţiunii de locuit prin implementarea unor funcţiuni incompatibile datorită zgomotului, circulaţiei, degajării de noxe etc.

Prin alin. (6) al art. 27 din ordin este reglementată situația refuzului nejustificat al acordului vecinilor în care se arată că „(6) Refuzul nejustificat de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor”.

Raportat la prevederile legale mai sus menționate, instanța a apreciat ca funcționalitatea noului obiectiv reprezentând „Clădire birouri D+P+4E şi parcare subterană” nu este incompatibilă cu caracterul şi funcționalitatea zonei în care urmează sa se integreze, datorita faptului ca nu se schimbă situația de fapt din imediata vecinătate a imobilului reclamantei, întrucât la o distanta asemănătoare se afla deja alte clădiri de birouri. De asemenea accesul la noua construcție se va realiza direct din trotuarul public, respectiv la o distanta de aproximativ 40 m de imobilul paratei.

Instanța a reţinut cu privire la faza în care se află reclamantul că este una incipientă, în care trebuie să obţină toate avizele şi acordurile solicitate prin certificatul de urbanism eliberat în scopul de a construi o nouă construcție. Avizul MLPAT privind rezistenţa construcţiei este necesar doar în etapa autorizării executării construcţiei şi nu poate fi impus reclamantului să-l obţină înainte de a obţine acordul vecinilor sau a celorlalţi coproprietari, întrucât implică nişte costuri care nu sunt deloc neglijabile şi, prin urmare, nu se impune a fi efectuate decât după obţinerea acestor acorduri.

Fata de cele de mai sus, instanța a apreciat ca refuzul paratei de a-si da acordul la construirea unei clădiri de birouri, similară cu celelalte clădiri din imediata apropiere a imobilului paratei, constituie un abuz de drept, deoarece nu s-a dovedit faptul ca prin funcționarea clădirii de birouri menționate mai sus i s-ar crea un disconfort, zona fiind una preponderent comercială, cu clădiri de birouri şi supermarket.

În baza disp. art. 435 C.pr.civ. a obligat pârâta către reclamant, ca parte căzută în pretenţii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.020 lei reprezentând : 20 de lei taxă judiciară de timbru şi 1.000 lei onorariu expertiză.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta R.G., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare. 

În motivare a arătat că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare pentru că instanţa de apel nu se poate substitui instanţei de fond în sensul de a administra probele asupra cărora aceasta cu rea-credinţă nu s-a pronunţat. A mai precizat apelanta că la prima instanţă a depus listă de probatorii, care viza atât expertiza MPLPAT, cât şi cercetarea la faţa locului, însă instanţa, în loc să se pronunţe procedural asupra probelor, fie prin admitere, fie prin respingere motivată, nu s-a pronunţat asupra acestora ori a prorogat discutarea lor până când practic nu s-au mai efectuat. Faţă de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ce s-ar fi coroborat cu concluziile expertizei MLPAT, instanţa şi-ar fi putut forma convingerea că din punct de vedere geomorfologic-hidrologic terenul din zona respectivă este umed, pânza freatica fiind la suprafața, astfel încât zona este supusă tasării.

A mai precizat apelanta că în cauză i-a fost încălcat dreptul la apărare întrucât la data de 0x.0x.201x, în Camera de Consiliu, după ce a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a expertului şi s-a consemnat că nu există obiecţiuni la raportul de expertiză, a fost respinsă şi  proba cu expertiza MLPAT. În opinia apelantei ar fi trebuit aşteptat punctul de vedere al consilierului expert D.I.

În continuare, apelanta a arătat că instanţa a interpretat trunchiat obligaţiile instituite prin certificatul de urbanism, iar Planul de urbanism zonal se referă expres la  terenul de la nr. 4x x şi nu la imobilul intimatei. Mai mult decât atât potrivit art. 27 pct. 2 din Ordinul 839/2009 nu se poate construi dacă se aduc prejudicii vecinilor, iar în cauză prejudiciul este evident având în vedere atât rezistenţa mecanică şi stabilitatea solului, cât şi faptul că pe aleea comună se află lucrarea de gaze la casa apelantei.

În opinia apelantei nu se poate construi un imobil de astfel de dimensiuni pe terenul intimatei, având în vedere distanţa dintre construcţii, gradul de ocupare al terenului, precum şi faptul că apelanta va avea lumină numai 1,5 ore pe zi.

A mai precizat apelanta reclamantă  că apelul vizează şi acordarea cheltuielilor de judecată în baza art. 451 C.p.c., deoarece, deşi nu s-au solicitat de partea adversă, prima instanţă le-a acordat şi oricum a apreciat că nu le datorează.

Intimata SC N. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

Instanţa de apel a reţinut următoarele:

Cu privire la solicitarea apelantei de trimitere a cauzei spre rejudecare, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 480 alin. 3 şi 4 NCPC, în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul. Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe sau altei instanţe egale în grad cu aceasta din aceeaşi circumscripţie, în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare. Dacă instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, iar necompetenţa a fost invocată în condiţiile legii, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent ori, după caz, va respinge cererea ca inadmisibilă.

Aşadar, anularea hotărârii primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare ar putea interveni în situaţia în care prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, motivele privind nelegala citare sau necompetenţa nefiind incidente în prezenta cauză. Contrar susţinerilor apelantei, Tribunalul a reţinut că necercetarea fondului ar putea interveni în situaţia soluţionării procesului pe cale de excepţie, şi nu ca urmare a neadministrării unor probe. De altfel, din interpretarea dispoziţiilor art. 479 alin. 2 şi 478 alin. 2 NCPC rezultă că în instanţa de apel pot fi administrate probe noi. Soluţia decurge şi din caracterul devolutiv al apelului, care repune pricina în starea ei iniţială, în sensul că are loc o nouă judecată a fondului pretenţiei ce a fost supusă judecăţii. Or, în cauză apelanta nu a solicitat în apel administrarea vreunei probe suplimentare probei cu înscrisuri, iar din probele administrate în faţa instanţei de fond nu a rezultat caracterul justificat al refuzului său de a-şi da acordul cu privire la edificarea unei construcţii de către intimată.

Cu privire la motivul de apel care vizează încălcarea dreptului la apărare al apelantei întrucât la data de 0x.0x.201x, în Camera de Consiliu, după ce a fost anulată ca netimbrată cererea de recuzare a expertului şi s-a consemnat că nu există obiecţiuni la raportul de expertiză, a fost respinsă şi  proba cu expertiza MLPAT, deşi ar fi trebuit aşteptat punctul de vedere al consilierului expert, tribunalul a reţinut, contrar susţinerilor apelantei, că dezbaterile din data de 0x.0x.201x s-au desfăşurat în şedinţă publică astfel cum rezultă din încheierea respectivă.

În referire la opinia consilierului expert, s-a reţinut că potrivit art. 330 alin. 5 NCPC la efectuarea expertizei în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) pot participa experţi aleşi de părţi şi încuviinţaţi de instanţă, având calitatea de consilieri ai părţilor, dacă prin lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relaţii, să formuleze întrebări şi observaţii şi, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei. Aşadar, potrivit dispoziţiilor menţionate opinia consilierilor experţi nu are valoare probatorie pentru instanţă, ea putând constitui doar un reper in evaluarea ulterioară a necesităţii sau oportunităţii lămuririi raportului oficial.

Potrivit art. 335 alin.1 NCPC dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului sau sunt necesare explicaţiile părţilor, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, în care li se vor indica ziua, ora şi locul unde se va face lucrarea. Citaţia, sub sancţiunea nulităţii, trebuie comunicată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de efectuare a lucrării. Confirmarea de primire va fi alăturată raportului de expertiză.

Din interpretarea dispoziţiilor enunţate tribunalul a reţinut că citarea consilierilor experţi nu se impune în metodica derulării expertizei. Cu toate acestea, consilierului parte indicat de către apelanta-reclamantă i s-au emis adrese de către instanţă, iar acesta nu a formulat un punct de vedere până la data la care instanţa a rămas în pronunţare.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare raportat la faptul că apelanta-reclamantă nu a putut formula obiecţiuni la raportul de expertiză, instanţa a reţinut că potrivit art. 337 NCPC dacă este nevoie de lămurirea sau completarea raportului de expertiză ori dacă există o contradicţie între părerile experţilor, instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor, poate solicita experţilor, la primul termen după depunerea raportului, să îl lămurească sau să îl completeze. Aşadar, lămurirea sau completarea raportului poate fi cerută de părţi cel mai târziu la primul termen care urmează depunerii raportului de expertiză sub sancţiunea decăderii. Instanţa a reţinut că raportul de expertiză a fost comunicat apelantei-reclamante la termenul de judecată din data de 2x.0x.201x, dată la care s-a formulat şi cerere de recuzare a expertului. În condiţiile în care cererea de recuzare a fost anulată ca netimbrată la termenul de judecată din data de 0x.0x.201x, instanţa a reţinut că acesta era termenul până la care se puteau depune obiecţiunile la  raportul de expertiză, apelanta-reclamantă neuzând de acest drept.

În referire la motivul de apel care viza faptul că instanţa de fond ar fi interpretat trunchiat obligaţiile instituite prin certificatul de urbanism, iar Planul de urbanism zonal se referea expres la  alt teren şi nu la imobilul intimatei, tribunalul a reţinut că un plan de urbanism zonal nu se referă în mod exclusiv la un imobil, ci la zona în care acesta urmează a fi amplasat, stabilind obiectivele, acţiunile, priorităţile, reglementările de urbanism (permisiuni si restricţii) necesar a fi aplicate in utilizarea terenurilor si conformarea construcţiilor din zona studiata.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că amplasamentul clădirii de birouri proiectată se afla în L-IS 2, subzona instituții şi servicii – IS, în care este permisa construirea de clădiri de birouri, iar în cadrul acestei subzone POT max = 50%, CUT max = 2, regim înălțime max P+4E şi Hmax = 20m.

Aşadar, în mod corect instanţa de fond a reţinut concluziile raportului de expertiză în care se menţionează că, în cauză, clădirea proiectată  respectă aceste cerințe şi se încadrează în prevederile documentațiilor de urbanism aprobate în zonă.

Referitor la motivul de apel care vizează faptul că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 27 pct. 2 din Ordinul nr. 839/2009 conform cărora nu se poate construi dacă se aduc prejudicii vecinilor, iar în cauză prejudiciul este evident având în vedere atât rezistenţa mecanică şi stabilitatea solului, cât şi faptul că pe aleea comună se află lucrarea de gaze la casa apelantei, tribunalul a reţinut următoarele:

Dispoziţiile art. 27 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii reglementează cele trei situaţii în care este necesar acordul vecinilor în vederea obţinerii unei autorizaţii de construire.

Potrivit dispozițiilor menţionate „Acordul vecinilor, prevăzut la pct. 2.5.6. al secțiunii I „Piese scrise” a cap. A. „Documentația tehnică pentru autorizarea executării lucrărilor de construire - D.T.A.C.”, prevăzut în anexa nr. 1 la Lege, este necesar în următoarele situații: a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate”.

În mod corect instanţa de fond a reţinut că acordul vecinilor menţionat în Certificatul de urbanism nu este solicitat ca urmare a existenţei situaţiei prevăzute de lit. a indicat anterior.

Astfel, potrivit art. 27 alin. 2 din Ordinul 839/2009 situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcţii noi în vecinătatea imediată a unei construcţii existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea şi mediul ori siguranţa în exploatare. Cauzele acestor situaţii pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundaţiei construcţiei existente, afectarea gradului de însorire.

Din raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză a rezultat că imobilul construcţie proiectat de către intimata-reclamantă nu se află în nici una dintre situaţiile menţionate: astfel distanţa dintre cele două construcţii este de 10,10 m, proiectul respectă reglementările urbanistice, iar în cauză este asigurată însorirea pe o durată de minimum o oră şi jumătate la solstiţiul de iarnă, a încăperilor de locuit din clădirile învecinate.

Mai mult decât atât, instanţa a reţinut că aspectele invocate de către apelantă, referitoare la calitate şi rezistenţa solului, ar putea fi avute în vedere eventual la emiterea autorizaţiei de construire în condiţiile în care dispoziţiile legii şi ale normelor metodologice reglementează proceduri speciale de obţinere a Autorizării executării lucrărilor de construcţii amplasate în zone asupra cărora este instituit un anumit regim de protecţie.

Astfel, de exemplu, potrivit art. 20 alin. 1 pct. c din Ordinul 839/2009 pentru emiterea autorizaţiei de construire se impune depunerea documentaţiei tehnice D.T. prin care se stabilesc principalele coordonate privind încadrarea în indicii urbanistici aprobaţi, amplasarea construcţiilor şi relaţiile acestora cu vecinătăţile, schemele şi fluxurile funcţionale, compoziţia spaţială, structura de rezistenţă, expresia de arhitectură, dotarea şi echiparea construcţiilor, inclusiv soluţiile de asigurare, branşare şi racordare a acestora la infrastructura edilitară urbane necesare, după caz.

Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond că reclamanta se află într-o fază incipientă, în care trebuie să obţină toate avizele şi acordurile solicitate prin certificatul de urbanism eliberat în scopul de a construi o nouă construcție, acest certificat neputând ţine loc de autorizaţie de construcţie, acordul notarial de la vecini fiind solicitat doar pentru activitate.

Raportat la concluziile raportului de expertiză, precum şi la prevederile legale incidente în cauză, instanţa de apel a apreciat că în mod corect prima instanţă a reţinut ca funcționalitatea noului obiectiv nu este incompatibilă cu caracterul şi funcționalitatea zonei în care urmează sa se integreze, datorita faptului ca nu se schimbă situația de fapt din imediata vecinătate a imobilului reclamantei, întrucât la o distanta asemănătoare se afla deja alte clădiri de birouri.

Potrivit art. 27 alin. 6 din Ordinul 839/2009 refuzul nejustificat al vecinilor de a-și da acordul se constată de către instanța de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire/desființare în locul acordului vecinilor.

În consecinţă, în mod corect prima instanţă a apreciat ca refuzul paratei de a-si da acordul la construirea unei clădiri de birouri, similară cu celelalte clădiri din imediata apropiere a imobilului paratei, constituie un abuz de drept, deoarece nu s-a dovedit faptul ca prin funcționarea clădirii de birouri menționate mai sus, i s-ar crea un disconfort, zona fiind una preponderent comercială, cu clădiri de birouri şi supermarket, şi în consecinţă a suplinit acordul pârâtei.

Referitor la motivul de apel care vizează acordarea cheltuielilor de judecată, tribunalul a reţinut din încheierea de dezbateri de la termenul de judecată din data de 05.03.2015 că reclamanta a precizat că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. 1 NCPC conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părţii care a câştigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, tribunalul constată că, sub acest aspect, hotărârea instanţei de fond se impune a fi reformată.

Pentru toate aceste considerente, potrivit dispoziţiilor art. 480 alin. 2 NCPC, tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea primei instanţe, în sensul că a luat act că reclamanta SC N. SRL nu solicită cheltuieli de judecată, menţinând celelalte dispoziţii din sentinţa civilă apelată şi înlăturându-le pe cele contrare.

Domenii speta

Spete similare