Insolvenţă . Antrenare răspundere. Excepţia de nelegalitate.

Cuprins pe materii: Insolvenţă . Antrenare răspundere. Excepţia de nelegalitate.

 Art.138 lit. a, c, d şi e din Legea 85/2006

Art.139 din Legea 85/2006

Judecătorul sindic a constatat că, organele de conducere a S.C. P.F. S.R.L. nu au făcut dovada existenţei reale a disponibilităţilor băneşti din casierie şi cont şi nu au predat lichidatorului judiciar stocurile sau înscrisurile prin care se justifică inexistenţa acestora, se instituie o prezumţie juris tantum că administratorul le-a folosit şi le foloseşte în continuare în interes propriu.

Instanţa de control a stabilit că, procedura insolvenţei debitoarei a fost deschisă la data de 5 iunie 2005 prin sentinţa nr. 292 iar cererea având ca obiect antrenarea răspunderii juridice patrimoniale, în temeiul art.138 alin.1 lit. a,c,d,e din Legea nr. 85/2006 a fost formulată la data de 22 aprilie 2014  după împlinirea termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de dispoziţiile legale.

Secţia II civilă, înch. civ. nr.678 din 13.10.2015

 Prin cererea înregistrată, lichidatorul judiciar Management Reorganizare Lichidare Iaşi SPRL, al debitoarei SC P. F. SRL Galaţi a chemat în judecată pe pârâtul U. P., solicitând antrenarea răspunderii potrivit art. 138 lit. a,c,d şi e din Legea 85/2006. 

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 678/13.10.2015 a Tribunalului Galaţi, s-a respins excepţia nelegalităţii înscrisurilor ca inadmisibilă, a fost admisă cererea de antrenare a răspunderii şi obligat pârâtul să suporte pasivul societăţii lichidate în cuantum de 300508,94 de lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a constatat că, înscrisurile a căror nelegalitate se solicită a fi stabilită, reprezintă acte emise de organele fiscale competente în exercitarea acţiunilor de executare silită, respectiv un răspuns al Primăriei Galaţi din care rezultă care sunt bunurile cu care debitoarea figurează înscrisă în evidenţele acesteia, iar analizarea nelegalităţii actelor administrative indicate nu prezintă interes pentru soluţionarea fondului cauzei.

De asemenea, cu privire la fond judecătorul sindic a arătat că, conform balanţei de verificare la 30.06.2004, în contabilitatea debitoarei figurau stocuri în valoare de 172.876 lei şi disponibilităţi băneşti în valoare de 3.714 lei iar organele de conducere ale societăţii nu au făcut dovada existenţei reale a disponibilităţilor băneşti din casierie şi cont şi nu au predat lichidatorului judiciar stocurile sau înscrisurile prin care se justifică inexistenţa acestora, se instituie o prezumţie juris tantum că administratorul le-a folosit şi le foloseşte în continuare în interes propriu.

Totodată, nu au fost puse la dispoziţia lichidatorului judiciar documentele necesare recuperării creanţelor şi nici explicaţii pentru lipsa demersurilor de recuperare sau a existenţei reale a disponibilităţilor băneşti din casierie şi/sau cont iar neefectuarea niciunui demers de către pârât pentru recuperarea creanţelor a condus la prescrierea dreptului material la acţiune, în final în cauză fiind incidente dispoziţiile înscrise la art. 138 alin. 1 lit. a din lege.

Tot din probele administrate în dosar, a rezultat săvârşirea de către administrator a faptei prevăzute de art.138 lit. d din Legea nr. 85/2006, deoarece prin nepredarea documentelor contabile către lichidator se dovedeşte îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prevăzute de art.73 din Legea nr. 31/1990, fiind dovedită culpa sa în acest fel. De asemenea, referitor la săvârşirea de către parat a faptei prevăzută de dispoziţiile art.138 lit.”e” din Legea nr.85/2006, judec. sindic a reţinut că, nepredarea autoturismelor a generat prezumţia că, au fost ascunse şi folosite de către acesta, prezumţie ce nu a fost răsturnată prin mijloace de probă administrate în cauză.

Împotriva acestei soluţii a formulat recurs pârâtul, invocând tardivitatea formulări cererii întemeiată pe dispoziţiile art.138 din Legea nr. 85/2006.

Instanţa de control a constatat că, acţiunea în antrenare răspundere juridică patrimonială poate fi formulată în termen de 5 ani de la data deschiderii  procedurii insolvenţei debitoarei (3 ani de la data  la care a  fost cunoscută  sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă + 2 ani de la  data  pronunţării deschiderii procedurii).

În speţă, procedura insolvenţei societăţii debitoare a fost deschisă la data de 5 iunie 2005 prin sentinţa nr. 292, aşa cum a precizat şi creditorul în cererea de chemare în judecată, iar cererea având ca obiect antrenarea răspunderii juridice patrimoniale a pârâtului, în temeiul art.138 alin.1 lit. a,c,d,e din Legea nr. 85/2006 a fost formulată la data de 22 aprilie 2014  după împlinirea termenului de prescripţie de 5 ani prevăzut de dispoziţiile legale mai sus citate.

Pentru toate aceste motive, instanţa de control a admis recursul şi a modificat în parte sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea în antrenare răspundere patrimonială,  ca fiind prescrisă şi a menținut dispoziția referitoare la excepția de nelegalitate.

Domenii speta

Spete similare