Acțiune în constatare

Prin decizia civilă nr. 201/03.03.2016, tribunalul a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii invocată de apelantul pârât.

 A respins ca nefondat apelul declarat de  apelantul-pârât  BCG. A obligat apelantul pârât la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei RV sub nr. 249/292 din 02 februarie 2015, reclamanta BE a chemat în judecată pe pârâţii BGM şi DI solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să constate refuzul nejustificat al acestora de a-şi da acordul pentru eliberarea autorizaţiei de construire pentru imobilul P+1 în suprafaţă de 65 mp., pe terenul ce constituie curtea ei.

În motivare,  reclamanta a arătat că în anul 2009 a devenit proprietara suprafeţei de 413 mp, teren situat RV, conform sentinţei civile nr.-1167/1998 şi a construit imobilul C1, P+1, pe lângă cele existente, notate cu C2 şi C3 pe schiţele anexate cererii. A solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra imobilelor teren şi construcţii, iar prin încheierea nr.13368/26.08.2009 i s-a respins înscrierea construcţiei C1 – locuinţă P+1 în suprafaţă de 65 mp., construită din cărămidă, cu motivarea că nu este menţionată în sentinţa civilă şi nu deţine acte de proprietate pentru aceasta. A obţinut certificatul de urbanism nr.335/24.11.2009, urmând a obţine şi autorizaţia de construire, însă din cauza lipsei mijloacelor materiale a sistat demersurile. A reluat demersurile în anul 2014, însă i se refuză eliberarea autorizaţiei de construire pe motiv că nu are acordul proprietarilor cu care se învecinează pe latura unde are construcţiile, respectiv cei doi pârâţi. A solicitat pârâtei să se prezinte la serviciul de specialitate din cadrul primăriei RV însă aceasta a refuzat pe motiv că are un împrumut la bancă şi îi este interzis să semneze orice act, motivare care nu poate fi primită ca întemeiată. A invocat dispoz. art. 27 alin.6 din anexa la Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei nr.839/12.10.2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, considerând că refuzul vecinilor este nejustificat, cu atât mai mult cu cât nu au avut discuţii în perioada construirii şi nici după aceea, imobilele sale nu îi deranjează cu nimic, pe aceeaşi latură având şi ei construcţii, iar distanţa dintre construcţia sa este de 1,60 m., conform schiţelor.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile legale sus menţionate şi a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri şi expertiză tehnică în specialitatea construcţii.

La data de 20 februarie 2015 pârâta  BGM a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii  sale procesuale pasive, arătând că nu mai este proprietara imobilului situat în RV, pe care l-a înstrăinat în anul 2014 prin contractul de vânzare nr.1729/06.08.2014. Pârâta a mai arătat că nu solicită cheltuieli de judecată şi solicită judecata în lipsă.

La aceeaşi dată, a formulat întâmpinare şi pârâtul DI, invocând aceeaşi excepţie.

În motivare, pârâtul a arătat că imobilul său nu se învecinează cu imobilul reclamantei, deci nu este necesar acordul său, planul de situaţie depus de aceasta la dosar fiind greşit întocmit în ceea ce priveşte vecinătăţile. Reclamantei i se refuză intabularea şi eliberarea autorizaţiei de construire pentru faptul că în anul 2009 a construit un etaj peste casa ei, fără autorizaţie de construire, la data respectivă fiind sancţionată de Primăria RV  şi nu din vina lor. Pârâtul a mai arătat că nu solicită cheltuieli de judecată şi solicită judecata în lipsă.

Pârâţii au depus la dosar înscrisuri.

Reclamanta a formulat, la data de 03.03.2015, cerere adiţională prin care a arătat că înţelege să cheme în judecată, în calitate de pârât şi pe pârâtul BCG, actualul proprietar al imobilului cu care se învecinează.

Pârâtul BCG a formulat întâmpinare la data de 01.04.2015 prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, invocând aceleaşi aspecte ca şi pârâtul DI. S-a mai susținut că  motivul pentru care refuză să-i dea reclamantei acordul derivă din nerespectarea menţiunilor din certificatul de urbanism privind obligativitatea  ca acoperişul să fie prevăzut cu jgheaburi, burlane, opritoare de zăpadă asigurându-se preluarea apelor pluviale, astfel încât să nu fie afectată proprietatea vecină. De 6 ani  de când a construit imobilul etajat, în fiecare iarnă, zăpada de pe casa reclamantei cade numai la el în curte, în luna ianuarie, zăpada şi ţurţurii formaţi distrugând în cădere  arbuştii pe care îi avea plantaţi, fiind avariată şi ţeava de alimentare cu gaze, sesizându-se în acest context poliţia locală şi societatea care livrează gaze naturale. Distanţa dintre gardul pârâtei şi casa lui este de 3 m. fiindu-i blocat accesul în curte prin căderile d ezăpadă.

Pârâtul a mai arătat că nu solicită cheltuieli de judecată şi solicită judecata în lipsă.

Prin sentința civilă nr. 1451/27.10.2015, Judecătoria RV a admis cererea principală, având ca obiect acţiune în constatare, precum  şi cererea adiţională formulate de reclamanta BE, constatând  refuzul nejustificat al pârâtului BCG de a-şi da acordul în vederea eliberării autorizaţiei de construire pentru imobilul P+M, în suprafaţă de 65 mp., pe care reclamanta doreşte să-l construiască pe terenul intravilan în suprafaţă de 413 mp. situat în municipiul RV.

A respins cererea principală faţă de pârâţii BGM şi DI, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestora, a obligat pe pârâtul BCG  să plătească reclamantei suma de 1620 lei cheltuieli de judecată luându-se act că pârâţii BGM şi DI nu au solicitat  cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, că reclamanta  este proprietara imobilului situat în RV, compus din suprafaţa de  413 mp., o casă din paiantă cu trei încăperi şi anexe gospodăreşti, conform sentinţei civile nr.1167/11.05.1998 pronunţată de Judecătoria RV, definitivă şi irevocabilă. Aceasta  a obţinut certificatul de urbanism nr. 335/24.11.2009 în vederea eliberării autorizaţiei de construire pentru un imobil  locuinţă P+M, pe terenul sus menţionat, imobil pe care l-a şi edificat, astfel cum rezultă din adresa nr.10932/11.06.2015 emisă de Primăria RV – Direcţia Arhitect Şef;  construcţia  P+M edificată pe terenul proprietatea reclamantei a fost edificată  fără a obţine în prealabil autorizaţia de construire.

Din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcţii întocmit de expert PE, la care părţile nu au avut obiecţiuni, rezultă că în situaţia în care se întocmeşte documentaţia  de autorizare a lucrărilor de construire în conformitate cu prevederile certificatului de urbanism şi se obţin toate acordurile şi avizele prevăzute în acesta, construcţia va fi în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare, reclamanta fiind obligată să respecte prevederile Normativului NP 069/2002 – art.33 privind măsurile curente de verificare şi întreţinere.

A reținut instanța în baza aceluiași raport de expertiză că respectiva clădire edificată de reclamantă nu prezintă vicii de construcţie, acordul vecinilor neputând fi condiţionat de existenţa unor astfel de vicii, deoarece prin certificatul de urbanism  s-a impus întocmirea unui raport de expertiză de către un expert tehnic autorizat; clădirea nu va afecta vecinii  dinspre latura de Nord, deoarece prin certificatul de urbanism s-a impus prevederea în documentaţia de obţinere a autorizaţiei de construire de jgheaburi, burlane, opritori de zăpadă, paratrăsnet şi asigurarea preluării apelor pluviale, astfel încât să nu fie  afectate proprietăţile vecine; DI nu este vecin cu proprietatea reclamantei; BCG, a cărui proprietate se învecinează pe toată latura nordică cu reclamanta, nu are motiv justificat care să-l îndreptăţească să refuze să-i dea acordul acesteia pentru obţinerea autorizaţiei de construire  deoarece lucrările dispuse prin certificatul de urbanism: jgheaburi, burlane, opritori de zăpadă, preluarea apelor pluviale, nu au fost realizate tocmai urmare a faptului că ea nu a avut acordul vecinilor, nu s-a putut întocmi documentaţia pentru obţinerea autorizaţiei de construire, proiect tehnic care urma să cuprindă toate aceste lucrări pe care pârâtul le reclamă în prezent. 

Potrivit disp. art. 27 alin. 6 din anexa  la Ordinului Ministrului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei nr. 839/12.10.2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, refuzul nejustificat de a-şi da acordul în vederea eliberării autorizaţiei de construire  se constată de către instanţa de judecată competentă, hotărârea acesteia urmând să fie acceptată de către emitentul autorizaţiei de construire/desfiinţare în locul acordului vecinilor.

Instanţa a reținut  că reclamanta  a iniţiat chiar din anul 2009 demersurile necesare în scopul autorizării construcției, fiindu-i eliberat certificatul de urbanism nr.355/24.11.2009  prin care i s-a solicitat, între altele  şi obţinerea acordului vecinilor în cererea construirii la distanţa minimă faţă de limita nordică a proprietăţii.

Tocmai pentru că pârâta BGM, fosta proprietară a imobilului de pe latura de Nord a proprietăţii reclamantei,  nu i-a dat acesteia acordul  să construiască la distanţa minimă faţă de hotar, nu s-a putut obţine autorizaţia de construire. În aceste condiţii, reclamanta a înţeles să construiască pe riscul său, fiind sancţionată de Primăria RV, astfel cum rezultă din adresa  nr.10932/11.06.2015 emisă de Primăria RV – Direcţia Arhitect Şef.

Pentru a obţine autorizaţia de construire, în cazul îndeplinirii condiţiilor prev. de art. 59 alin. 3 din Ordinul Ministrului Dezvoltării Regionale şi Locuinţei nr. 839/12.10.2009 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, reclamanta trebuie să obţină toate avizele şi să îndeplinească toate cerinţele menţionate în certificatul de urbanism, inclusiv documentaţie întocmită de un expert autorizat prin care să se constate că imobilul nu prezintă vicii de construcţie şi nu afectează proprietăţile învecinate. În sarcina reclamantei s-a stabilit și obligația de montare de jgheaburi, burlane, opritori de zăpadă, paratrăsnet care să asigure preluarea apelor pluviale, astfel încât să fie afectate proprietăţile învecinate; aceste lucrări trebuie efectuate în conformitate cu proiectul tehnic, până în prezent nefiind executate, întrucât pârâtul BCG nu şi-a dat acordul în vederea eliberării autorizaţiei de construire.

În cazul în care reclamanta ar executa aceste lucrări necesare pentru a nu afecta proprietatea învecinată fără autorizaţie de construire,  ea ar persevera în nerespectarea dispoziţiilor legale privind modul de realizare a construcţiilor, expunându-se altor sancţiuni contravenţionale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul BCG, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței urmând ca pe fond să se respingă acțiunea ca inadmisibilă sau nefondată.

În motivare s-a arătat prin primul motiv de apel, că sentința a fost pronunțată cu încălcarea disp. art. 35 NCPC  acțiunea în constatare formulată fiind inadmisibilă.

În esență, se arată că inadmisibilitatea este justificată pentru faptul că se solicită constatarea unei situații de fapt și nu a unui drept, în condițiile în care reclamanta putea solicita realizarea intereselor sale pe calea unei acțiuni în realizare solicitând obligarea pârâtului la a/și da consimțământul sau pronunțarea unei hotărâri cu valoare de acord.

Prin cel de-al doilea motiv de apel, apelanta arată că instanța nu ar fi trebuit să permită reclamantei să/și modifice acțiunea prin introducerea unei alte persoane în calitate de pârât. Cum pârâții inițiali au arătat că nu sunt proprietarii imobilului, instanța ar fi trebuit să respingă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin cel de-al treilea motiv de apel s-a arătat că soluția pronunțată a protejat drepturile unei persoane care a încălcat legea aducând prejudicii dreptului de proprietate al apelantului. Susține apelantul că în temeiul disp. Anexei nr. 1, cap. A, pct. 256/Lg 50/1991 art. 27/Normele metodologice de punere în aplicare acordul vecinilor trebuia exprimat în formă autentică pentru construcțiile noi. Intenția legiuitorului prin reglementarea modului de obținere a acordului a avut ca scop protejarea în contra actelor abuzive ale vecinilor care ar dori să construiască fără respectarea legii. În esență, apelantul susține că obligarea sa la a/li da acordul nu poate interveni în contextul în care, cu încălcarea tuturor normelor incidente, intimata reclamantă a procedat la edificarea construcției fără a avea autorizațiile necesare și fără a respecta distanța de 2 m față de hotar prevăzută de Regulamentul de urbanism. Susține apelantul că soluția instanței de fond creează premisa ca intimata să procedeze la obținerea autorizației fără a fi întocmită expertiza impusă de Primărie și fără ca acea construcție să aibă dotările necesare pentru nu i se aduce prejudicii.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului.

în motivare, s-a arătat, în esență, că acțiunea în instanța este singura modalitate de a intra în legalitate în condițiile refuzului apelantului de a-și manifesta acordul.

În ceea ce privește primul motiv de apel acesta este nefondat în condițiile disp. art. 27 alin. 6/Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 839/12.10.2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii 50/1991 reglementează procedura de constatare de către instanță a refuzului nejustificat în a-și da acordul, hotărârea urmând a fi acceptată de emitentul autorizației de construcție. Susține intimata că a învestit instanța cu o obligație de a face întemeiată pe art. 27 mai sus enunțat, în cauză nefiind vorba de o acțiune în realizare; reclamantul nu se pretinde titularul unui drept subiectiv care solicită instanței să oblige pârâtul la respectarea acestuia  sau la despăgubiri pentru prejudiciul suferit.

Referitor la cel de-al doilea motiv se arată că indicarea pârâtului BC a intervenit în procedura de regularizare, demers legal în temeiul disp. art. 204 alin. 1 C. proc. civ. care prevede că reclamantul își poate modifica cererea, sub sancțiunea decăderii, până la primul termen de judecată la acre este legal citat. Excepția lipsei calității procesuale pasive nu putea fi soluționată în etapa regularizării, toate incidentele urmând a fi soluționate în cadrul cercetării judecătorești. Excepția a fost invocată și soluționată la ultimul termen de judecată, întrucât calitatea de proprietar a fost pe deplin lămurită cu ocazia întocmirii raportului de expertiză tehnică.

Cu privire la al treilea motiv de apel, învederează că a edificat fără autorizație o construcție pe terenul proprietatea sa, însă dorește să intre în legalitate astfel încât să-i fie eliberată autorizația sens în care are nevoie de acordul vecinilor, art. 27 alin.1 reglementând tocmai situația unei construcții edificată fără autorizare. În cazul refuzului nejustificat legea a reglementat intervenția justiției. Conform disp. art. 59 alin. 3/Ordinul 839/2009, în situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, pe bază de referat de expertiză de specialitate pentru rezistența mecanică și stabilitate privind starea structurii de rezistență în stadiul fizic în care se află construcția, precum și pentru securitatea la incendiu. Pentru obținerea autorizației de construcție, este nevoie de manifestarea acordului vecinului, aceasta eliberându-se numai după ce se vor fi îndeplinit toate lucrările  impuse, respectiv montarea de jgheaburi, burlane, opritori de zăpadă, etc.

Nu au fost propuse probe noi.

În drept au fost invocate disp. art. 205 și urm. C. proc. civ., Ordinul 893/2009, Lg 50/1991.

Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare reiterând motivele formulate în apel.

În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de control apreciază că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea și corecta interpretare a dispozițiilor legale pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Raportat la disp. art. 1/Lg 50/1991 coroborat cu disp. art. 26, 28/Lg 50/1991 și ale art. 59/Ordinul 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, instanța reține reglementarea a două ipoteze, pe de o partea vorbim de edificarea de construcții ulterior respectării procedurilor adminsitrative de autorizare, așadar, cetățeanul nu începe construcția decât după ce a obținut toate avizele și autorizațiile, iar pe de altă parte avem ipoteza în care construcția se edifică fără a fi respectate procedurile prealabile de autorizare, aceasta fiind obligate ulterior de organele statului la intrarea în legalitate.

În speța dedusă judecății, ne găsim în această a doua ipoteză, intimata reclamantă pocedând la construire fără a avea autorizațiile legale, fapt pentru care a fost sancționată impunându-i-se intrarea în legalitate.

Referitor la cerințele intrării în legalitate, legea nu reglementează reguli distincte pentru cele două ipoteze de mai sus, singura diferență decurgând din momentul obținerii autorizărilor legale. Așadar, fie că vorbim de construcție după obținerea autorizărilor, fie anterior, partea interesată trebuie, în condițiile legii, să obțină  consimțământul vecinilor afectați; atunci când acesta este benevol trebuie să îmbrace forma autentică, în caz de refuz nejustificat, hotărârea jduecătorească suplinind consimțământul.

În prezent, urmărind să se conformeze obligațiilor impuse, intimata reclamantă a urmărit, în acord cu disp. art. 27/Ordinul 839/2009, obținerea acordului vecinului, construcția sa fiind edificată la mai puțin de 2 m de linia de hotar, încălcându-se astfel Regulamentul de urbanism al mun. RV.

În cauză, apreciază instanța că refuzul apelantului la a-și da acordul, motivat pe prejudicii decurgând din starea actuală a imobilului – căderi de zăpadă - este abuziv în condițiile în raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză și la care apelantul nu a avut de formulat obiecțiuni, face mențiune despre stare fizică a imobilului care nu prezintă vicii, precum și de lipsa oricăror prejudicii pentru fondul apelantului în măsura în care se vor realiza lucrările impuse, respectiv opritori de zăpadă, burlane; prejudiciul de care se plânge apelantul vizează vătămările produse  proprietății sale de căderile de zăpadă.

Temerea apelantului legată de posibila autorizare a lucrărilor, doar în baza acordul său suplinit de instanță, este nejustificată în condițiile în care autorizarea nu are ca singură condiție manifestarea acordului de către proprietarul vecin, ci presupune respectarea unei serii de alte condiții tehnice, în acest sens fiind disp. art. 59 alin. 3/Ordinul 839/2009 conform cărora  în situaţia în care construcţia realizată fără autorizaţie de construire întruneşte condiţiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administraţiei publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizaţii de construire în vederea intrării în legalitate, în coroborare cu luarea măsurilor legale care se impun, numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială de calitate "rezistenţă mecanică şi stabilitate" privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia, precum şi pentru cerinţa esenţială de calitate "securitatea la incendiu", numai după emiterea Acordului de mediu, în condiţiile legii.

Expertiza tehnică realizată în prezenta cauză, mijloc de probă legal, pertinent, concludent  și util face dovada faptului că acest imobil respectă condițiile tehnice de siguranță cerute de lege, astfel că cel de-al treilea motiv de apel apare ca nesusținut legal.

În acest context, reține instanța că acordul expres al vecinului suplinit prin hotărârea instanței de judecaă nu este o condiție suficientă și necesară pentru emiterea autorizației de contrucție.

Plecând de la aceste premise, constată instanța că în condițiile art. 27 alin. 6/Ordinul 839/2009, refuzul nejustificat al proprietarului vecin de a-și da acordul va fi constatat de către instanța de judecată, hotărârea acesteia urmând a fi acceptată de autoritățile competente  în locul acordului vecinilor. Așadar, raportat la norma legală incidentă, se constată că intimata reclamantă nu avea la dispoziție nici o altă acțiune în realizare, în cauză nefiind sub incidența dispozițiilor privind acțiunea în constatarea vreunui drept reglementate de disp. art. 35 C. proc. Civ., ci a unui fapt, în condițiile unor prevederi special.  Situația premise avută în vedere în prezenta cauză este distinctă de cea reglementată de textul art. 35 C. proc. civ., motiv pentru care excepția inadmisibilității este neîntemeiată urmând a fi respinsă.

În ceea ce privește criticile decurgând din cel de-al doilea motiv de apel sunt, de asemenea, nefondate, soluția instanței de fond conformându-se dispozițiilor legale incidente.

Conform disp. 204 C. proc. civ., reclamantul poate să-și modifice cererea de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii numai până la primul termen la care acesta este legal citat; plecând de la aceste norme, instanța are de lămurit, pe de o parte noțiunea de modificare, iar pe de altă parte pe aceea de prim termen la care partea este legal citată.

Definind conținutul noțiunii de modificare a cererii, în lipsa oricăror prevederi legale, instanța apreciază că aceasta presupune inclusiv introducerea în proces, în calitate de pârâți a altor persoane;  o cerere adițională poate cuprinde, atât modificarea obiectului cererii, cauza, cât și părțile.

Având de lămurit chestiunea primul termen cu legală citare, conform disp. art. 153, 159 C. proc. civ. și următoarele, instanța definește citarea ca fiind încunoștiințarea părților la termenele de judecată, întrucât numai în aceste condiții părțile pot să-și susțină opiniile în condiții de contradictorialitate, instanța neputând dispune în cauză decât după ce cererile au fost puse în discuția părților legal citate. Așa cum atestă disp. art. 200 C. proc. civ., în procedura regularizării, prin comunicarea instanței cu părțile sunt complinite lipsurile cererilor, părțile fiind numai încunoștiințate nerealizându-se citarea.

Văzând dosarul instanței de fond, se reține, în baza înscrisului de la fila 3, că acțiunea intimatei reclamante a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei RV  la data de 02.02.2015. La data de 03.03.2015, când pricina era în procedura regularizării, intimata reclamantă a învestit instanța cu o cerere adițională solicitându-se introducerea în cauză a apelantului în calitate de  pârât.

Cum primul termen la care partea a fost legal citată a fost fixat la 26.05.2015, în cauză demersul juridic al părții și soluția instanței asupra excepției lipsei calității procesuale passive, au fost conforme normelor incidente, partea nefiind decăzută din dreptul la a-și modifica cererea.

Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul disp. art. 480 C. proc. civ., s-a respins ca nefondat apelul declarat.

Domenii speta

Spete similare