Pretenţii

Sentinţă civilă 297 din 01.04.2016


Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 05.03.2016 de reclamantul N.B. în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL ... s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa fie obligat pârâtul la plata sumei de 196.412 lei (echivalentul sumei de 44,639 Euro), reprezentând lipsa de folosinţa pentru terenul in suprafaţa de 911 mp, situat in oraşul Sinaia, , ocupat de cele patru construcţii aflate in folosinţa paratului; cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii se arată de reclamant că prin sentinţa civila nr.345 din 15 aprilie 2002, pronunţata de Judecătoria Sinaia, Centul , al cărui succesor in drepturi si obligaţii este paratul Institutul …, a fost obligat împreuna cu M.C.C., sa-i plătească suma de 874.560.000 lei - ROL, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţa pentru terenul in suprafaţa de 911 mp, afectata de patru construcţii si spălătorie, pe perioada 26.07.1999 - 26.03.2002.

Se mai arată că prin aceeaşi sentinţa s-a constatat dreptul său de proprietate asupra construcţiilor, cu obligarea paraţilor de a-i preda posesia deplina a lor si dreptul de a le intabula pe numele său.

Obligaţia de despăgubire a fost menţinută prin decizia civila nr.235 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, respectiv decizia nr.1157 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, aceasta din urma modificând in parte sentinţa Judecătoriei Sinaia si decizia Tribunalului Prahova, in sensul respingerii, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere privind dreptul său de proprietate asupra construcţiilor, obligarea paraţilor de a-i preda posesia deplina a lor si dreptul de a le intabula pe numele său.

Ulterior, prin sentinţa civila nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei Sinaia, rămasa definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte acţiunea civila de întoarcere a executării, formulata de reclamantul Centrul …, dispunându-se repunerea părţilor in situaţia anterioara pronunţării sentinţei civile nr.345/2002 a Judecătoriei Sinaia, rămasa irevocabila prin Decizia civila nr. 1157/2008 a Curţii de Apel Ploieşti, in sensul obligării sale de a lăsa reclamantului folosinţa imobilelor-construcţii Vila si spălătoria, amplasate pe terenul său din oraşul Sinaia, , judeţul Prahova.

Reclamantul susţine că potrivit sentinţei menţionate Centrul.. are începând cu 12 martie 2012, folosinţa imobilelor-construcţii, amplasate pe terenul său, situat in oraşul Sinaia, , lipsindu-l folosinţa lui, timp de trei ani.

Precizează reclamantul ca aceste construcţii sunt înregistrate in evidenta contabila a Centrului …, căruia i-a înaintat mai multe notificări, prin care i-am cerut, in mod explicit, sa nu mai folosească proprietatea mea, până nu încheie o convenţie pentru terenul ocupat.

In temeiul art.555 din Codul civil, titularul dreptului de proprietate are dreptul de a poseda, folosi si dispune de bunul sau in mod exclusiv, absolut si perpetuu, iar potrivit art. 1357 din acelaşi cod, nimănui nu-i este îngăduit ca prin fapta sa proprie sa aducă o atingere drepturilor altei persoane.

Reclamantul menţionează că a calculat lipsa de folosinţa a terenului la valoarea de l,4 Euro/mp, la cursul de 4,4 lei/Euro, rezultând suma de 5.033 lei, taxa judiciara de timbru, conform art.3 lit.e din OUG nr.80/2013.

In drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 555, 1357 Cod civil.

Pârâtul INSTITUTUL …, cu sediul în Bucureşti, , a formulat întâmpinare faţă de cererea reclamantului, arătând că prin efectul intrării în vigoare a OUG nr. 72/2013 privind reorganizarea unor instituţii publice aflate în subordinea Ministerului , Institutul … s-a format prin reorganizarea Centrului … ca urmare a comasării prin absorbţie cu Centrul …, care s-a desfiinţat, şi prin preluarea activităţii de atestare în domeniul monumentelor istorice de la Institutul ….

Aşa fiind, susţine pârâtul că nu a exercitat până la acest moment posesia asupra imobilelor la care reclamantul face referire, aspect care se probează cu adresa INCFC nr. 51/12.01.2015 transmisă SCPEJ , prin care le aducea la cunoştinţă că a convenit cu N.B., la cererea acestuia, să execute voluntar sentinţa civilă nr. 273/12.03.2012 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. /310/2011. Totodată, împreună cu reclamantul a convenit că le-ar fi utilă o explicitare a dispozitivului acestei sentinţe, B.N aducându-le la cunoştinţă că a promovat o astfel de cerere pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 25.11.2014 cu acest obiect (dosar nr. /310/2014).

Prin aceste demersuri, pârâtul menţionează că reclamantul confirmă că niciuna din părţi nu a executat hotărârea, respectiv că pârâtul nu a folosit clădirile şi nici terenul său, precum şi că reclamantul nu a procedat la radierea dreptului său de proprietate asupra clădirilor din Cartea Funciară şi nici la închiderea dosarului de rol fiscal în baza căruia el plăteşte impozitele pe aceste clădiri ca proprietar.

Pârâtul consideră că reclamantul nu este în drept să-i ceară lipsa de folosinţă a unui teren pe care, de la data menţionată, s-au aflat şi se află clădiri care sunt înregistrate la Cartea Funciară ca fiind ale sale. La fel şi la fisc.

Referirea la hotărârea anterioară prin care Centrul … Sinaia i-a plătit suma de bani arătată nu-i poate fi opozabilă întrucât a fost anulată.

Astfel, la data de 03.03.2004, Procurorul General al Parchetului de pe lângă a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 345/2002 a Judecătoriei Sinaia si a Deciziei civile nr. 639/2003 a Curţii de Apel Ploieşti, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti atacate, întrucât au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, fiind vădit nelegale şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii reclamantului, iar, în subsidiar, admiterea cererii reconvenţionale şi a cererii de intervenţie.

Prin Decizia nr. 5107/10.06.2005 (dosar nr. 2277/2004), instanţa supremă a admis recursul în anulare, a casat Decizia civila nr. 639/01.04.2003 a Curţii de Apel Ploieşti si Decizia nr. 1539/07.11.2002 a Tribunalului Prahova si a trimis cauza la Curtea de Apel Ploieşti pentru rejudecarea apelurilor faţă de prima hotărâre, reţinând în motivarea soluţiei faptul că prezumţia instituită de art. 492 C.civ. nu este o prezumţie absolută, ea putând fi răsturnată atunci când se dovedeşte contrariul. Prin aceste hotărâri, reclamantul fusese declarat proprietar al clădirilor.

Se mai arată că Înalta Curte a constatat, faţă de circumstanţele cauzei, faptul că reclamantul nu se afla la adăpostul prezumţiei de constructor şi proprietar al construcţiilor de pe teren, întrucât acesta a dobândit terenul abia în anul 1998, prin contractul de donaţie autentificat sub nr. /28.05.1998, iar din întregul material probator administrat în cauză rezultă că cele patru construcţii în litigiu au fost edificate în cursul anilor 1970, aspect pe care, de altfel, acesta nu îl contestă.

De asemenea, s-a mai reţinut împrejurarea că instanţa de recurs nu a judecat în fond cererea de intervenţie formulată de Ministerul având ca obiect constatarea dreptului de proprietate publică asupra clădirilor, ce se impunea a fi analizată în raport de prevederile legii fundamentale şi ale legislaţiei în vigoare la momentul la care construcţiile au fost edificate.

Menţionează pârâtul că prin sentinţa civilă nr. 345/2002 Judecătoria Sinaia a constatat dreptul de proprietate al pârâtului din prezenta cauză asupra celor patru edificii construite pe terenul proprietatea sa, şi anume Vila şi spălătoria.

Se mai arată de pârât că pentru a proba calitatea procesuală activă, cel interesat sau vătămat prin executare, respectiv B.N, trebuie să facă dovada că pârâtul i-a folosit terenul ocupat de clădiri care au fost în proprietatea lui potrivit Cărţii Funciare şi Rolului Fiscal, considerând că reclamantul B.N nu are calitate procesuală activă, iar pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, apreciind că o astfel de calitate o are cel care a folosit clădirile, pârâtul precizând că nu am folosit aceste clădiri.

De altfel, reclamantul însuşi a recunoscut aceste aspecte prin promovarea contestaţiei la titlu pentru lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu.

Pârâtul menţionează că B.N arată în contestaţia la titlu că nu înţelege care îi sunt drepturile şi obligaţiile care îi revin din titlul executoriu contestat, de unde rezultă că până la data prezentei, nu a executat obligaţiile care îi reveneau, si anume, nu s-a prezentat la cartea funciară pentru a solicita radierea menţiunii potrivit căreia este proprietarul vilelor în litigiu.

Deopotrivă, contestatorul nu s-a prezentat nici la Administraţia Financiară pentru a solicita încetarea calităţii de titular de rol fiscal asupra acestor imobile ca urmare a faptului că nu este proprietarul imobilelor.

Pentru toate aceste considerente, solicită pârâtul admiterea excepţiilor invocate, respingerea cererii ca fiind informă si implicit ca lovită de nulitate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acesteia, în sensul că B.N nu probează că i-a folosit imobilul, el comportându-se ca un proprietar al clădirilor.

În lipsa acestor probe, consideră pârâtul că cererea de faţă nu are obiect, iar raportul juridic litigios nu există, din moment ce nu a intrat nici măcar o dată în aceste clădiri, astfel că nu a folosit niciodată terenul reclamantului (filele 56-57).

Reclamantul B.N a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, prin care a prin care a solicitat înlăturarea apărărilor pârâtului, făcute atât pe cale de excepţie, cât si pe fondul cauzei.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, se arată că prin sentinţa civila nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei Sinaia, rămasa definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte acţiunea civila de întoarcere a executării, formulata de reclamantul Centrul … Bucureşti, dispunându-se repunerea părţilor in situaţia anterioara pronunţării sentinţei civile nr.345/2002 a Judecătoriei Sinaia, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 1157/2008 a Curţii de Apel Ploieşti, in sensul obligării sale de a lăsa reclamantului folosinţa imobilelor-construcţii Vila si spălătoria, amplasate pe terenul meu din oraşul Sinaia, , judeţul Prahova.

Cum paratul are folosinţa imobilelor situate pe terenul proprietatea sa din oraşul Sinaia, strada (actuala strada ), consideră reclamantul că justifică legitimarea procesuala activa pentru a formula cererea de obligare a acestuia sa-i plătească suma de 196.412 lei (echivalentul sumei de 44.639 Euro), reprezentând lipsa de folosinţa pentru terenul in suprafaţa de 911 mp, de care este lipsit.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţine reclamantul că potrivit sentinţei menţionate, Centrul … Bucureşti are, începând cu 12 martie 2012, folosinţa imobilelor-construcţii, amplasate pe terenul său, situat in oraşul Sinaia, strada , lipsindu-l de folosinţa lui timp de trei ani.

Precizează reclamantul ca aceste construcţii sunt înregistrate in evidenţa contabila a paratului Institutul … Bucureşti, căruia i-a înaintat mai multe notificări, cerându-i, in mod explicit, sa nu mai folosească proprietatea sa, pana nu încheie o convenţie pentru terenul ocupat.

In temeiul art.555 din Codul civil, titularul dreptului de proprietate are dreptul de a poseda, folosi si dispune de bunul sau in mod exclusiv, absolut si perpetuu, iar potrivit art. 1357 din acelaşi cod, nimănui nu-i este îngăduit ca prin fapta sa proprie sa aducă o atingere drepturilor altei persoane.

Se mai arată de reclamant ca, in dosarul având ca obiect contestaţie la executare, la care face referire paratul, instanţa a luat act de renunţarea sa la capătul de cerere privind lămurirea înţelesului, întinderii si aplicării titlului executoriu, constând in sentinţa civila nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei Sinaia, sub aspectul obligării sale de lăsare a liberei folosinţe in favoarea creditoarei Institutul Naţional pentru Cercetare si Formare Culturala pentru imobilele-construcţii: Vila si spălătoria, amplasate pe terenul din oraşul Sinaia, judeţul Prahova.

Pe cale de consecinţa, solicită reclamantul respingerea excepţiilor si, pe fond, admiterea acţiunii, in sensul obligării paratului sa-i plătească suma de 196.412 lei (echivalentul sumei de 44.639 Euro), reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţa a terenului in suprafaţa de 911 mp, pentru perioada 12 martie 2012 la zi (filele 70-71).

Prin încheierea de şedinţă din data de 15.05.2015 instanţa a unit cu fondul cauzei excepţiile lipsei calităţii procesuale active, respectiv pasive, invocate de pârâtul Institutul …, apreciind că pentru soluţionarea lor este necesară administrarea de probe comune fondului, potrivit art. 248 alin.4 Cod proc.civilă (filele 75-76).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamantul N.B. este proprietarul imobilului teren in suprafaţa de 1.482 mp, situat in or. Sinaia, str. (fostă str. ), jud. Prahova, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 345/15 aprilie 2002 a Judecătoriei Sinaia (filele 8-17).

Prin aceeaşi hotărâre judecătorească se reţine că pârâţii Centrul … Bucureşti au edificate pe terenul proprietatea reclamantului construcţiile Vila şi spălătoria, ce afectează o suprafaţă de teren de 941 mp, aflată în folosinţa pârâtului Centrul … Sinaia (fila 14), astfel încât reclamantului îi revine la modul concret folosinţa suprafeţei de 571 mp din totalul proprietăţii sale.

De asemenea, prin respectiva hotărâre judecătorească cei doi pârâţi au fost obligaţi la plata de despăgubiri băneşti constând în lipsa de folosinţă pentru terenul de 911 mp, calculată pentru perioada 26.07.1999 până la 26.03.2002, fiind constatată, totodată, dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcţiilor în litigiu - prin efectul accesiunii imobiliare.

Această sentinţă civilă a fost reformată de mai multe ori prin exercitarea căilor de atac ordinare şi extraordinare, inclusiv prin recursul în anulare declarat de Procurorul General al României la data de 03.03.2004, fiind însă menţinută obligaţia pârâtului Centrul … de obligarea la plata lipsei de folosinţă pentru terenul în suprafaţă de 911 mp afectat de cele 4 imobile construcţii (filele 18-25, 26-35).

În considerentele deciziei civile nr. 1157/14 decembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti se menţionează faptul că „construcţiile în litigiu sunt nominalizate în anexa 8, poziţiile 6-8 la Hotărârea Guvernului nr. 1045/6.11.2000 privind aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, fiind preluate şi în anexa nr.8 la Hotărârea Guvernului nr. 1326/2001, precum şi în Hotărârea Guvernului nr. 45/16.01.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 82/10.02.2003 (fila 31 verso).

Ulterior, prin sentinţa civila nr.273/12.03.2012 a Judecătoriei Sinaia, definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte cererea de întoarcere a executării formulata de reclamantul Centrul … Bucureşti, dispunându-se repunerea părţilor in situaţia anterioara pronunţării sentinţei civile nr.345/2002 a Judecătoriei Sinaia, irevocabila prin decizia civila nr. 1157/2008 a Curţii de Apel Ploieşti, in sensul obligării pârâtului N.B. de a lăsa reclamantului folosinţa imobilelor-construcţii Vila si spălătoria, amplasate pe terenul său din oraşul Sinaia, (actuala strada ), judeţul Prahova (filele 37-41).

Prin OUG nr. 72/2013 privind reorganizarea unor instituţii publice aflate în subordinea Ministerului Culturii, pârâtul din prezenta cauză, Institutul … s-a format prin reorganizarea Centrului … ca urmare a comasării prin absorbţie cu Centrul …, care s-a desfiinţat, şi prin preluarea activităţii de atestare în domeniul monumentelor istorice de la I.N.P..

Susţinerea pârâtului în sensul că nu a exercitat până la acest moment posesia asupra imobilelor la care reclamantul face referire, că cererea de faţă nu are obiect, iar raportul juridic litigios nu există, din moment ce nu a intrat nici măcar o dată în aceste clădiri, astfel că nu a folosit niciodată terenul reclamantului, nu poate fi primită ca întemeiată, câtă vreme în raportul juridic dedus judecăţii nu se pune problema folosinţei construcţiilor de către pârât, ci a faptului că prin aceste imobile construcţii amplasate pe terenul proprietatea reclamantului şi care afectează o suprafaţă de 911 mp, reclamantul este împiedicat să exercite plenar şi exclusiv toate atributele dreptului său de proprietate asupra terenului.

Toate aceste imobile construcţii în litigiu figurează înregistrate în evidenţele contabile ale pârâtului, astfel cum răspunde acesta la întrebarea nr. 3 din interogatoriu (fila 116), construcţii care fac parte, după cum s-a arătat anterior, din proprietatea publică a statului, prin efectul HG nr. 1045/6.11.2000 privind aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului, fiind preluate şi în anexa nr.8 la Hotărârea Guvernului nr. 1326/2001, precum şi în Hotărârea Guvernului nr. 45/16.01.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 82/10.02.2003.

Ca urmare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, invocate de pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, nu pot fi reţinute ca întemeiate, câtă vreme reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1.482 mp, situat in or. Sinaia, (fostă str. ), jud. Prahova, teren pe care sunt amplasate construcţiile aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea pârâtului Institutul ….

Împrejurarea că respectivele construcţii figurează şi la această dată trecute în cartea funciară a terenului ca fiind proprietatea reclamantului, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 54975/25.05.2015 (fila 104) nu este de natură a dovedi contrariul celor reţinute anterior, câtă vreme cartea funciară nu a fost pusă în concordanţă cu situaţia juridică reală a imobilelor construcţii, astfel cum a fost stabilită prin hotărârile judecătoreşti sus-menţionate.

Pe cale de consecinţa, uzurparea dreptului de proprietate al reclamantului a început cu data de 12 martie 2012, când acesta a fost obligat să lase pârâtului libera folosinţă a imobilelor construcţii şi spălătoria, prin sentinţa civilă nr. 273 a Judecătoriei Sinaia, pronunţată în dosarul nr. /310/2011 şi durează şi în prezent, dreptul de proprietate publică asupra respectivelor construcţii nefiind de natură a legitima folosinţa terenului reclamantului şi nici a da naştere vreunui alt drept real asupra terenului pe care sunt amplasate aceste construcţii.

Potrivit art.1 din Protocolul nr. 1 din CEDO „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în condiţiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile art. 44 alin. 1 teza a II-a din Constituţia României prevăd ca atât conţinutul cât si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, iar art. 136 alin. (5) din Constituţie consacra caracterul inviolabil al proprietăţii private în condiţiile legii organice.

Ca urmare, faţă de împrejurarea că pârâtul deţine cele 4 construcţii amplasate pe terenul proprietatea reclamantului, este evident faptul ca reclamantul este îndreptăţit la despăgubiri pentru lipsa de folosinţa asupra terenului de referinţa, în termenul de prescripţie legal, ca o compensaţie a privării sale de drept.

Persoana care a uzurpat dreptul este ţinuta a răspunde din punct de vedere civil, adică a despăgubi persoana îndreptăţita la folosinţă, pentru prejudiciul cauzat, fapta fiind ilicita, căci nimănui nu-i este permis sa aducă prin fapta sa vreo vătămare unei alte persoane, ori drepturilor acesteia.

Reclamantul, ce a fost lipsit de folosinţa bunului său, este îndreptăţit la acoperirea prejudiciului, prin plata de către pârât a contravalorii lipsei de folosinţa.

In legătura cu întinderea obligaţiei de acoperire a prejudiciului, aceasta s-a stabilit prin raportul de expertiză evaluatorie imobiliară întocmit de expert V.C. (filele 150-156) la suma de 543.343 lei (într-o primă variantă, ţinând seama de preţul pieţei imobiliare pentru închirierea de suprafeţe de teren similare), respectiv la suma de 1.038.540 lei (în al doua variantă, stabilită în funcţie de preţurile practicate de Consiliul Local al or. S  – HCL nr. 148/2015), calculată pentru perioada 12.03.2012 la zi.

Această evaluare a lipsei de folosinţă este judicios calculată de expert prin raportare la preţurile pieţei imobiliare, sens în care va fi validată prima variantă a raportului de expertiză.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse în cele ce preced, va fi admisă cererea de chemare in judecată formulata de reclamantul B.N şi va fi obligat pârâtul Institutul … sa plătească reclamantului suma de 543.343 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţa pentru suprafaţa de teren de 911 mp, situat in oraşul Sinaia, str. (fostă str. ), judeţul Prahova, datorată pentru perioada 12.03.2012 la zi.

În temeiul art. 453 rap. la art. 451 Cod proc.civilă, va fi obligat pârâtul sa plătească reclamantului suma de 11.538,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, compuse din taxa judiciară de timbru (9.038,43 lei), onorariul pentru lucrarea de expertiză efectuată în cauză (500 lei –fila 124), onorariu avocat (2.000 lei – fila 195).

Faţă de împrejurarea că reclamantul a achitat taxa judiciară de timbru mai mare decât cea datorată pentru pretenţiile formulate, având în vedere cererea acestuia de restituire a ceea ce a achitat suplimentar şi prevederile art. 45 alin.1 lit.a din OUG nr. 80/2013, potrivit cărora se restituie sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru atunci când taxa plătită nu era datorată, se va dispune restituirea către reclamant a sumei de 887,6 lei, taxă judiciară de timbru nedatorată.