Ordonanta presedintiala

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 15.10.2015, reclamantul V.L. a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială în contradictoriu cu pârâta V.I.C. să se stabilească locuinţa minorului V.C.D. la domiciliul reclamantului până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ, iar executarea să se facă fără somaţie şi fără trecerea unui termen.

În motivarea cererii reclamantul a arătat faptul că, din relaţiile de căsătorie avute cu pârâta a rezultat minorul V.C.D. născut la data de 26.04.2010, însă în timp comportamentul pârâtei a început să se modifice, astfel că la data de 09.08.2015 pârâta a plecat la părinţii săi din localitatea Cetate, judeţul Dolj împreună cu minorul. Deşi a insistat ca pârâta să revină la domiciliul comun, aceasta a refuzat, având o reacţie violentă. Ulterior, pârâta a lăsat minorul în grija părinţilor săi, apoi a plecat în străinătate, iar la dorinţa de a vedea minorul, i-a fost refuzată orice legătură cu acesta, situaţia fiind cu atât mai gravă cu cât în realitate minorul este privat de dreptul de a-şi vedea tatăl şi bunicii paterni şi nu i se permite să meargă la grădiniţă.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art.996 -1001 C.p.c, art.396, 496 C.Civ.

În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosar în copie carte de identitate, certificat de naştere reclamant, certificat de naştere pârâtă, certificat de naştere minor, certificat de căsătorie, acţiune de divorţ, adeverinţă nr.1178/08.10.2015 eliberată de Şcoala Gimnazială, adeverinţă nr.2578/08.10.2015 eliberată de Liceul Teoretic ,  anchetă socială nr.10897 din 23.11.2015 efectuată de Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria Cetate, chitanţă privind dovada achitării taxei de timbru, împuternicire avocaţială,  şi a solicitat interogatoriul pârâtei şi proba testimonială cu martorii T.M.M., V.L. şi G.M..

Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamant.

A anexat la dosar împuternicire avocaţială.

La termenul de azi, în şedinţă publică, instanţa a luat act că la dosar pârâta a depus o cerere de probatorii prin care a solicitat încuviinţarea probei cu martori, precum şi efectuarea unei adrese către Postul de Poliţie Dîrvari, cerere ce a fost respinsă de către instanţă, având în vedere că pârâta nu a indicat numele, prenumele şi adresa martorilor prin întâmpinare, iar proba referitoare la solicitarea unor relaţii de la Postul de Poliţie Dîrvari, tergiversează soluţionarea cauzei.

Din depoziţia martorului T.M.M., s-a reţinut că din relaţia părţilor a rezultat un minor care se află la domiciliul pârâtei din localitatea Cetate. Arată că a fost împreună cu reclamantul la Grădiniţa din localitatea Cetate pentru a verifica dacă minorul frecventează această instituţie, însă acesta nu se afla la grădiniţă, apoi s-a deplasat la domiciliul pârâtei pentru a duce o plată cu haine şi dulciuri, însă reclamantul nu a predat plasa respectivă, deoarece nu a ieşit nimeni la poartă. 

Totodată, martora V.L., a declarat că în prezent minorul rezultat din căsătoria părţilor, se află la domiciliul pârâtei, iar între minor şi reclamant exista o relaţie foarte bună. Cunoaşte că reclamantul deţine o gospodărie în localitatea Dîrvari şi are condiţii corespunzătoare pentru îngrijirea minorului, care avea o cameră separată în gospodărie. Arată că reclamantul creşte animale în gospodărie şi obţine venituri de pe urma acestora.

Martorul G.M. a relatat că din relaţia părţilor a rezultat un minor care de la data despărţirii acestora se află la pârâtă, iar între minor şi tatăl său existau relaţii bune. Arată că l-a însoţit pe reclamant în comuna Cetate, care intenţiona să predea o plată cu haine şi dulciuri minorului său, însă nu a reuşit, ocazie cu care a văzut la poarta locuinţei pârâtei doi minori care se jucau, iar în curte un minor care plângea, presupunând că acel minor era al reclamantului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată în fapt şi în drept următoarele :

Prin prezenta cerere, reclamantul, a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se stabilească locuinţa minorului V.C.D. la domiciliul reclamantului până la soluţionarea definitivă a cererii de divorţ, iar executarea să se facă fără somaţie şi fără trecerea unui termen.

Instanţa reţine că în urma relaţiilor de concubinaj între părţi, a rezultat minorul V.C.D. născut la data de 26.04.2010. Între părţi au intervenit neînţelegeri, astfel că s-au despărţit în fapt, moment din care pârâta a părăsit domiciliul conjugal plecând împreună cu minorul la părinţii săi în comuna Cetate.

Potrivit art. 996 C.pr.civ., instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că pentru admisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială este necesar a fi îndeplinite cumulativ trei condiţii şi anume : urgenţa, vremelnicia măsurii şi neprejudicierea fondului.

In materia raporturilor de familie, doctrina şi practica judiciară a statuat faptul că, luarea măsurile cu privire la minori, inclusiv  stabilirea locuinţei minorului este pe deplin admisibilă pe calea procedurii prevăzută de art. 996 şi urm. c.pr.civ. Instanţa apreciază că negarea dreptului părintelui care nu locuieşte cu  copilul de a avea, tot cu caracter vremelnic, legături personale cu acesta, ar constitui o gravă încălcare a drepturilor acestui părinte, dar şi a principiului interesului superior al copilului, care trebuie să menţină relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi.

Mai mult, ordonanţa preşedinţială reprezintă o procedură specială care poate fi folosită cu succes în toate situaţiile necesare pentru reprimarea abuzurilor în cadrul raporturilor de familie. În materia raporturilor de familie, procedurile incidente trebuie sa ţină seama de specificitatea acestor raporturi, în principal de celeritate. Urgenţa în cazul concret dedus judecăţii, este justificată de vârsta minorului şi de nevoile speciale ale acestuia, fiind în interesul superior al copilului să beneficieze de cele mai bune îngrijiri pe care le poate primi, instanţa apreciind că tatăl este în măsură să îngrijească minorul, având condiţii corespunzătoare, instanţa reţinând că pârâta  deşi a dus minorul la părinţii săi, l-a lăsat şi a plecat în străinătate, iar ulterior a luat minorul şi a plecat într-o altă localitate, unde a intrat în relaţii de concubinaj. 

Cu referire la condiţiile vremelniciei şi neprejudecării fondului, instanţa reţine că acestea sunt îndeplinite. Condiţia neprejudecării fondului este îndeplinită,  atâta timp cât măsura solicitată prin procedura ordonanţei preşedinţiale este valabilă până la soluţionarea pe fond a cauzei.

Caracterul vremelnic al măsurii ce se cere a fi dispusă pe cale de ordonanţă preşedinţială nu depinde, cum s-a pronunţat şi practica judiciară în materie de familie, de existenţa unui litigiu asupra fondului pricinii, mai ales în situaţia în care la momentul judecării cauzei, nu există o hotărâre dată. Argumentele reţinute în privinţa neprejudecării fondului sunt valabile şi pentru condiţia vremelniciei, din perspectiva lămuririi anterior promovării acestei cereri a fondului relaţiilor de familie, dar şi din perspectiva legitimităţii dreptului, care este în favoarea reclamantului.

De asemenea, se reţine că pe rolul Judecătoriei Vînju Mare, se află cauzele nr.1947/332/2015 şi nr.2100/332/2015, având ca obiect divorţ, prin care atât reclamantul cât şi pârâta au solicitat desfacerea căsătoriei şi stabilirea locuinţei minorului. 

Totodată, se reţine că  măsura pronunţată într-o ordonanţă preşedinţială are caracter vremelnic şi prin aceea că hotărârea dată de instanţă nu are niciodată autoritate de lucru judecat în privinţa aceloraşi aspecte care s-ar invoca pe calea unei acţiuni de drept comun. Dacă s-ar promova o astfel de acţiune, la data pronunţării hotărârii de către instanţa investită, hotărârea din prezenta ordonanţă preşedinţială şi-ar înceta efectele, măsura dispusă prin această hotărâre dobândind caracter vremelnic.

 În cazul în speţă, sunt întrunite condiţiile unei asemenea cereri privind urgenţa şi vremelnicia măsurii, întrucât fapta pârâtei, de a lăsa pe minor în grija părinţilor săi şi de a îngrădi dreptul reclamantului în sensul vizitării minorului, poate avea consecinţe negative asupra dezvoltării acestuia, având în vedere vârsta fragedă a minorului (de doar cinci ani şi jumătate), precum şi faptul că reclamantul nu este cunoscut ca fiind o persoană cu un comportament violent, fiind întemeiată ordonanţa preşedinţială prin care se solicită stabilirea locuinţei minorului.

Se reţine, că minorul are o vârstă fragedă, că acesta este privat de dreptul de a-şi vedea tatăl şi bunicii paterni şi nu i se permite să meargă la grădiniţă, iar îngrădirea relaţiei minorului cu unul dintre părinţi nu este în interesul acestuia, astfel că se impune luarea acestei măsuri, lipsa prezenţei unuia dintre părinţi în timpul creşterii putând avea repercusiuni negative asupra dezvoltării acestuia, precum şi faptul că reclamantul este cunoscut ca fiind o persoană responsabilă, este de natură să justifice luarea măsurii solicitate pe calea procedurii ordonanţei preşedinţiale şi prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei. 

 Din ancheta socială depusă la dosar, rezultă că pârâta locuieşte împreună cu minorul în loc. Risipiţi, judeţul Dolj, la concubinul său, astfel că lipsa tatălui din viaţa acestuia, ar afecta evident dezvoltarea sa în plan emoţional. Reţinând situaţia de fapt relatată de martorii audiaţi în cauză, instanţa apreciază că este în interesul minorului ca acesta să aibă locuinţa la reclamant, relaţia cu tatăl său fiind una bună, în prezent minorul, din cauza vârstei fragede, neavând capacitatea necesară să înţeleagă schimbările din mediul familial şi nu poate fi lipsit de prezenţa paternă.

Potrivit art. 483 alin. 2 cod civil, părinţii au obligaţia să-şi exercite drepturile şi îndatoririle părinteşti numai în interesul superior al copilului, fiind datori să depună toate eforturile necesare pentru a asigura copilului condiţii materiale şi morale optime de creştere şi dezvoltare, părinţii fiind prezumaţi a cunoaşte cel mai bine nevoile copiilor lor, fiind astfel persoanele cele mai îndreptăţite să satisfacă aceste nevoi. Chiar dacă între părinţi există o situaţie conflictuală, aceştia sunt datori să-şi gestioneze relaţia în mod responsabil, astfel încât copilul să nu fie afectat de animozităţile dintre părinţi.

 Prin urmare, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.996 C.proc.civ., instanţa apreciază cererea ca fiind întemeiată, urmând o va admite şi a stabili locuinţa minorului V.C.D la domiciliul reclamantului .

Admite cererea având ca obiect „ordonanţă preşedinţială”, formulată de reclamantul V.L.,  în contradictoriu cu pârâta V.I.C

Stabileşte locuinţa minorului V.C.D. la domiciliul reclamantului ..

Provizorie până la soluţionarea cauzelor  având ca obiect „divorţ”.

Domenii speta

Spete similare