Evacuare ordonanţă preşedinţială; neprejudecarea fondului

Raportată la condiţia neprejudecării fondului, măsura evacuării poate fi dispusă pe această cale doar în situaţii excepţionale, care permit instanţei ca prin simpla pipăire a fondului să aprecieze de partea cui se situează aparenţa dreptului. O analiză detaliată a raporturilor juridice dintre părţi este incompatibilă cu specificul procedurii. Astfel de situaţii se pot ivi, spre exemplu, în cazul ocupării vădit abuzive a unui spaţiu, când este evidentă, chiar şi prin analiza sumară a fondului, lipsa oricărui temei al ocupării.

sentinţa civilă nr. 1136/10.02.2009

Prin cererea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 18.12.2008, sub nr. 14410/300/2008, reclamanta SC B SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.G. şi D.A.G., evacuarea acestora, pe calea ordonanţei preşedinţiale, din imobilul situat în Bucureşti, str. I.M., nr. 18, corp B, ap. 2, sectorul 2.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului respectiv, conform contractului de vânzare-cumpărare depus la dosar. Totodată, prin decizia civilă nr. 1367/29.09.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus evacuarea lui D.C. din acelaşi imobil. Cu ocazia punerii în executare a respectivei hotărâri, s-a ivit un impediment la executare, întrucât, alături de D.C., locuiau în imobil şi pârâţii din prezenta cauză, soţia şi, respectiv, fiul acestuia.

În drept, au fost invocate prevederile art. 581 teza a III-a şi urm. C. pr. civ.

A solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile ataşate cererii.

Cererea a fost legal timbrată, cu 10 lei taxă de timbru şi timbru judiciar de 0,3 lei.

Pârâţii au depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Ulterior, cu ocazia dezbaterilor orale pe fondul cauzei, au arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, au arătat faptul că dispoziţiile legale invocate de reclamantă nu sunt aplicabile în cauză, invocând şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Aceasta a fost calificată, prin încheierea din 19.01.2009, drept apărare pe fondul cauzei şi va fi analizată ca atare. Pârâţii au mai arătat că reclamanta a mai solicitat evacuarea lor şi pe calea dreptului comun, reaua lor credinţă reieşind şi din neluarea în considerare a îmbunătăţirilor aduse imobilului.

În concluziile orale formulate în şedinţă publică, s-a mai susţinut că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 581 al. 1 C. pr. civ., având în vedere că titlul executoriu invocat de reclamantă nu îi cuprinde şi pe pârâţii din prezenta cauză. Totodată, nu se poate dispune o măsură precum evacuarea doar prin analiza sumară specifică ordonanţei preşedinţiale. Pârâţii, de altfel, invocă un titlu locativ, conform OUG nr. 40/1999 şi OG nr. 8/2004. În sfârşit, aparenţa de drept este în favoarea pârâţilor şi nici nu s-a făcut dovada piedicilor ivite la executare.

Au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi cu interogatoriu.

În drept, s-au invocat prevederile art. 115-120 C. pr. civ.

A fost administrată proba cu înscrisuri, precum şi cea cu interogatoriul reclamantei.

Analizând susţinerile părţilor, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale aplicabile, instanţa reţine:

Reclamanta este proprietara imobilului situat în Bucureşti, str. I.M, nr. 18, corp B, ap. 2, sector 2, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 95/22.01.2004 la BNP M.G.

Prin decizia civilă nr. 1367/29.09.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 11402/300/2006, s-a dispus evacuarea lui D.C., soţul, respectiv tatăl pârâţilor din prezenta cauză din acelaşi imobil.

Cu ocazia încercării de punere în executare a hotărârii amintite anterior, executorul judecătoresc a constatat că la adresa respectivă locuiesc şi pârâţii din prezenta cauză. De asemenea, a constatat că acesta este domiciliul trecut în cărţile lor de identitate. Conform contractelor de închiriere depuse la dosar, pârâţii au locuit în apartamentul în discuţie începând cu anul 1985, fiind menţionaţi, succesiv, în contractele de închiriere încheiate de către D.C., în calitate de chiriaş, cu ICRAL, SC Foişor SA şi, respectiv, M.M.A., al cărei succesor cu titlu particular este reclamanta.

Pe rolul acestei instanţe se află înregistrată şi cauza nr. 14409/300/2008, prin care reclamanta din prezenta cauză solicită evacuarea pârâţilor pe calea dreptului comun.

Potrivit art. 581 al. 1 C. pr. civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Reiese din text caracterul special al procedurii ordonanţei preşedinţiale, care permite soluţionarea vremelnică şi fără prejudecarea fondului raporturilor juridice dintre părţi a unor situaţii urgente.

Raportată la condiţia neprejudecării fondului, măsura evacuării poate fi dispusă pe această cale doar în situaţii excepţionale, care permit instanţei ca prin simpla pipăire a fondului să aprecieze de partea cui se situează aparenţa dreptului. O analiză detaliată a raporturilor juridice dintre părţi este incompatibilă cu specificul procedurii. Astfel de situaţii se pot ivi, spre exemplu, în cazul ocupării vădit abuzive a unui spaţiu, când este evidentă, chiar şi prin analiza sumară a fondului, lipsa oricărui temei al ocupării.

În ceea ce priveşte condiţia urgenţei, textul anterior citat prevede, cu caracter general, că această condiţie este îndeplinită atunci când este necesară înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări.

Raportând aceste aspecte la situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută, instanţa constată că pârâţii nu au ocupat abuziv spaţiul în discuţie, ei fiind menţionaţi, în calitate de soţie, respectiv descendent, în contractele de închiriere succesive încheiate de D.C.. În ceea ce priveşte susţinerea reclamantei, în sensul că, începând cu o anumită dată, aceştia nu au nici un titlu locativ, aceasta nu poate fi apreciată prin simpla pipăire a fondului, fiind necesară o analiză detaliată a raporturilor juridice dintre părţi, astfel cum s-a procedat, în ceea ce-l priveşte pe D.C., în dosarul nr. 11402/300/2006.

Faptul că reclamanta nu a solicitat în acel dosar şi evacuarea pârâţilor din prezenta cauză, deşi cunoştea, sau, cu minime diligenţe, putea să cunoască faptul că şi aceştia locuiesc în imobil îi este imputabil şi, oricum, arată că nici condiţia urgenţei nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Referitor la această din urmă condiţie, instanţa constată că prezenţa pârâţilor în spaţiul respectiv nu reprezintă o piedică ivită cu prilejul unei executări, astfel încât urgenţa să rezulte implicit, fără a mai fi necesară dovedirea ei. Aşa cum s-a arătat anterior, pârâţii locuiesc în imobil încă din anul 1985, astfel că prezenţa lor nu s-a ivit cu prilejul executării deciziei civile nr. 1367/29.09.2008, ci cu mult înainte. O piedică ivită cu prilejul executării, în sensul legii, ar fi fost în situaţia în care, pentru a împiedica executarea, anumite persoane ar fi fost introduse în imobil după pronunţarea hotărârii irevocabile de evacuare a altei persoane. Or, în speţă, problema nu se pune în acest mod.

Faţă de aceste aspecte, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile urgenţei şi neprejudecării fondului, specifice ordonanţei preşedinţiale, cererea reclamantei urmează a fi respinsă.

Domenii speta

Spete similare