Ordonanţă preşedinţială

Sentinţă civilă 729 din 26.08.2011


Prin cererea înregistrată la data de 04.08.2011, pe rolul acestei instanţe, cu nr.  1462/259/2011, reclamanţii C. A. şi C. F. au solicitat evacuarea pârâtei C. M., din imobilul situat în com. F....., sat F........, jud. Prahova, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că reclamanta C. A. şi-a rezervat un drept de uzufruct viager asupra imobilului, conform contractului de vânzare cumpărare nr.287 din 30.03.2001 reclamantul C. F.  fiind nudul proprietar. Aceştia au susţinut  că reclamantul C. F. şi pârâta C. M. au fost căsătoriţi întâia oara în data 05.10.1996 divorţând în data de 01.07.1998,  în prezent fiind căsătoriţi din data de 21.10.2006, în urma căsătoriei rezultând doi copii minori.

Au mai susţinut  reclamanţii că motivele ce i-au determinat să formuleze prezenta acţiune sunt în principal atitudinea pârâtei care are ieşiri necontrolate, un comportament deviant, agresiv psihic la adresa acestora şi asupra minorilor cât şi a vecinilor pe care i-a jignit de nenumărate ori, lucru care împiedică folosinţa normală a locuinţei dar care afectează negativ viaţa de familie.

De asemenea reclamanţii au arătat că pe rolul Judecătoriei Mizil, există un dosar civil având ca obiect divorţ.

În drept reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.24 lit.b din legea nr.5/1973, art.61 dinlegea nr.114/1996, art.581 şi urm. C.p.civ.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca inadmisibilă motivat de faptul că prin ordonanţă preşedinţială se pot lua doar măsuri vremelnice cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, iar o condiţie generală de admisibilitate, ce nu îşi găseşte  corespondent în acţiune promovată, este urgenţa, deoarece bunul, din care i se solicită evacuare, este bun comun, construit în timpul căsătoriei.

De asemenea,  pârâta  a susţinut  că reclamantul C. F. are un comportament violent, şi în repetate rânduri a dat-o afară din domiciliul conjugal motuv pentru care a formulat plangere penală pentru comiterea infracţiunii de abandon de familie.

Mai susţine pârâta că prin cererea formulată se vizează o măsură cu caracter definitiv.

În cauza s-au administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu un martor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  a reţinut  următoarele:

Potrivit art. 581 alin. (1) C.pr. civ. instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Astfel, stabilind că „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice”, art. 581 Cod proc. civilă  fixează două dintre condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale.

Din  această ultimă condiţie decurge şi o a treia cerinţă, şi anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.

În privinţa urgenţei, legiuitorul nu defineşte acest concept, ci doar indică situaţiile ce pot face necesară o intervenţie a justiţiei, şi anume, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul executării.

Prin urmare, se poate desprinde ideea, că în primele două situaţii există urgenţă ori de câte ori păstrarea dreptului sau prevenirea pagubei nu s-ar putea realiza adecvat pe calea unei acţiuni pe drept comun.

Din probele administrate in cauză  a reieşit ca intre parţi au existat anumite altercaţii, acestea nelovindu-se reciproc ci doar având atitudini necuviincioase.

De asemenea  din probele administrate in cauză  a reieşit, ca locuinţa aparţine soţilor, iar in imobil locuiesc pârâta cu cei doi copii, soţul acesteia  si reclamanta C. A., astfel încât pârâta se bucura de un drept locativ.

Pe de altă parte, în ce priveşte cerinţa vremelniciei, instanţa  a reţinut  că această condiţie nu este întrunită, având în vedere că prin cerere se solicită evacuarea pârâtei,  nu pana la soluţionarea definitiva si irevocabila a cererii de divorţ, nefăcându-se dovada existenţei unei cereri de partaj bunuri comune, ceea ce presupune o perioada lunga de timp, probabil ani de zile.

Insă, instanţa  a constatat că reclamanţii au solicitat prin cererea introductiva adoptarea unei masuri cu caracter definitiv, respectiv evacuarea paratei din imobilulul situat în com. F., sat F., jud. Prahova, fără a se stabili un program de vizitare pentru cei doi copii minori, nedeterminând în timp perioada pentru care solicită evacuarea, cu consecinţa încetării legăturilor cu cei doi copii minori.

Obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială nu întruneşte nici condiţia  neprejudecării fondului, cât timp se solicită instanţei ca, pe această cale specială şi derogatorie de la dreptul comun, admisibilă doar în condiţiile strict şi cumulativ prevăzute de lege, să dispună în sensul evacuării unui imobil, instanţa aflându-se în situaţia de a dispune cu privire la existenţa drepturilor locative ale pârâtei, cu privire la imobilul în litigiu, a încredinţării minorilor, măsuri a căror adoptare ar presupune analiza unor elemente relevante pe fondul cauzei.

În aceste condiţii,  faţă de faptul că cele trei elemente instituite prin lege, trebuie îndeplinite cumulativ, instanţa  a apreciat că în speţă nu se justifică recurgerea de către reclamanţi la această procedură sumară pentru apărarea drepturilor lor ci va trebui să şi le valorifice pe calea dreptului comun, motiv pentru care a respins  acţiunea ca  neîntemeiată.