Revizuire

Conţinut speţă 

Instanţa  constată că împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, întocmită în baza art. 129 din OG nr. 92/2003, cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 172, potrivit art. 129 alin. 11 din actul anterior menţionat. Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia este prevăzută de art. 650 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 172 alin.4 din OG nr. 92/2003, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului. Pe de altă parte, deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu reprezintă un  act administrativ fiscal tipic sau asimilat,  având în vedere dispoziţiile art. 41, conform cărora actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale şi  art. 88 din actul normativ anterior menţionat, aceasta neputând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, conform procedurii prev. de art. 205-217 din C.pr.fiscală coroborată cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul apreciază că motivul de revizuire prevăzut de Legea contenciosului administrativ  nu este incident în speţă având în vedere că  prin decizia civilă nr. X/A/CA/2015 a Tribunalului B., pronunţată în dosarul nr.XXX/271/2014,  nu s-a soluţionat un litigiu de contencios administrativ, în sensul prev. de art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, litigiul dintre părţi nefiind născut ca urmare a emiterii unui act administrativ, în sensul prev. de art. 2 alin. 1 lit. c din legea anterior menţionate.

Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire in materia  contencios administrativ privind pe apelanta  SC M. SA şi pe  intimaţii A. N. A. F.-D. G. A. F.-D. R.A. F. O., intimat DGRFP C, împotriva deciziei civile nr. XXX/A/CA/2015 pronunţata de Tribunalul B., având ca obiect  contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsa fiind părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei de judecată că dezbaterea cauzei  a avut loc la data de  13.11.2015, conform celor consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunţarea pentru data de azi, 27.11.2015, când:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra  cererii de revizuire de faţă constată următoarele:

Prin deciziei civile nr. XXX/A/CA/2015 pronunţata de Tribunalul B., s-a admis ca fondat apelul formulat de apelanta SC M. SA în contradictoriu cu  intimata ANAF împotriva  sentinţei civile nr. XXX/02.12.2014 pronunţată de Judecătoria O.  care a fost  modificată în parte şi în consecinţă s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC M şi în consecinţă:

S-a anulat în parte decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. X/11.06.2014 cu privire la măsura indisponibilizării "sume urmăribile datorate debitorului cu orice titlu de către terţe persoane". S-a anulat măsura indisponibilizării asiguratorii dispuse prin actul " Comunicare de înfiinţare a Popririi asiguratorii datorate debitorului de către terţi"

S-a dispus restituirea taxei de timbru achitate în cuantum de 1500 lei.

Au  fost obligate intimatele să-i plătească apelantei 2500 lei cheltuieli de judecată parţiale.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, cu nr. X din 12.06.2014 (filele 14 – 17 din dosarul de fond), emisă de către intimata Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin A. N. A. F.-D. G. A. F.-D. R.A. F. O., în sarcina contribuabilului S.C. M S.A. s-au estimat următoarele obligaţii de plată în timpul controlului care se află în desfăşurare, constând în impozit pe profit în cuantum de 1.960.175 lei şi TVA în cuantum de 2.940.263 lei, totalul obligaţiilor fiscale ridicându-se astfel la valoarea de 4.900.438 lei .

S-au dispus măsuri asiguratorii asupra unor bunuri imobile în natură terenuri, apreciate că nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit , precum şi asupra sumelor  urmăribile datorate cu orice titlu debitorului de terţe persoane,  în sumă totală de 2.743.861, 62 lei . Totodată s-a dispus înfiinţarea popririi asiguratorii  pentru sumele provenite din încasările zilnice de la terţele persoane până la concurenţa sumei de 4.900.438 lei.

Conform prevederilor art. 129 alin. 2 din Codul de Procedură Fiscală, se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Măsurile au fost dispuse în urma controlului efectuat de inspectorii antifraudă la  SC M SA în perioada 12.06.-16.06.2014 , care  au permis a se contura săvârşirea unor abateri fiscale/penale  în sarcina apelantei, astfel cum au fost acestea menţionate în procesul verbal nr. 2461/20.06.2014 comunicat apelantei şi administratorilor acesteia S. C. A. şi H. G.S.. ( fil. 107-113 din dosarul de fond) .

S-a reţinut că in speţă, contrar susţinerilor apelantei, societatea prin administratorii săi a formulat obiecţiuni la procesul verbal de control , aceştia fiind audiaşi  atât de inspectorii fiscali, astfel încât nu se poate reţine să societatea a fost lipsită de posibilitatea de a-şi formula apărarea. 

Prin procesul verbal s-a reţinut că societatea apelantă a înregistrat în contabilitate operaţiuni nereale reprezentând achiziţii interne de mărfuri care în realitate nu au avut loc, precum şi simularea unor  livrări intracomunitare de bunuri şi înregistrarea în evidenţele contabile de  cheltuieli fictive cu aprovizionări de mărfuri  acţionând în complicitate cu mai multe societăţi având un comportament  „tip fantomă” , cauzând astfel un prejudiciu în sumă de 4.900.438 lei.

Constatările inspectorilor  antifraudă au avut la bază verificările efectuate în contabilitate şi declaraţiile persoanelor implicate, inclusiv a  administratorilor celor două societăţi, trimişi în judecată pentru săvârşirea  mai multor infracţiuni de evaziune fiscală., astfel cum rezultă şi din Încheierea tribunalului Bihor  nr. 118/DL/2014 pronunţată în dos. nr. …./111/2014 prin care s-a respins propunerea de arestare preventivă, încheiere care are 34 pagini şi nu  4 câte au fost depuse de apelantă .

Urmare a trimiterii în judecată penală, existenţa prejudiciului şi întinderea  acestuia urmează a fi stabilite acolo, astfel că nu se va mai exercita un control de fond vizând acelaşi fapte, criticile apelantei privind neefectuarea acestui control fiind neavenite .

S-a reţinut că procesul verbal de constatare, care a stat la baza emiterii deciziei contestate , cuprinde o motivare detaliată a tuturor faptelor şi împrejurărilor în baza cărora s-stabilit prejudiciul şi nu se poate reţine aşadar nici lipsa de motivare  din cuprinsul deciziei contestate,  aceasta fiind emisă urare a constatărilor rezultate în urma controlului efectuat de inspectorii antifarudă. Decizia contestată cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 129 c.pr.fiscală

Cu referire la riscul  de înstrăinare /risipire a patrimoniului societăţii s-a reţinut că acesta este implicit şi evident ,  apelanta fiind cercetată pentru înregistrarea în contabilitate  a unor tranzacţii simulate . În lipsa unor măsuri de indisponibilizare este posibilă înstrăinarea bunurilor societăţii şi direcţionarea necontrolată a  veniturilor astfel obţinute astfel încât repararea prejudiciului care ar putea fi constatat în procesul penal nu ar mai fi posibilă . De altfel indisponibilizarea unor terenuri, implicând doar interdicţia de înstrăinare şi grevare, nu împiedică şi nu blochează de principiu activitatea societăţii .

S-a reţinut că limita de principiu a indisponibilizării este de 150% din valoarea creanţei estimate/stabilite iar în speţă valoarea bunurilor  indisponibilizate este 2.743.861,62 lei adică puţin peste ½ din valoarea creanţei constatate în cuantum de 4.900.438 lei, nefiind depăşită această limită, iar apelanta nu deţine alte bunuri urmăribile .

Cu privire la sechestrul aplicat asupra imobilelor proprietatea apelantei, s-a retinut că valoarea acestora fiind cea preluată din contabilitatea proprie a societăţii, astfel încât nu se poate reţine lipsa evaluării , cum eronat se susţine.

Faptul că pentru imobilele situate în loc. A.  apelanta deţine un proiect de investiţii privind amenajarea unui parc de schi  nu este de natură a influenţa măsura luată, imobilele rămânând în continuare în  exploatarea sa, iar apelanta nu deţine alte proprietăţi a căror valoarea să permită recuperarea prejudiciului.

Instanţa a statuat că asigurarea recuperării creanţelor fiscale are caracter prioritar faţă de interesele private. În plus apelanta, dacă consideră că proiectul său ar fi blocat  prin măsura dispusă,  are la dispoziţie  posibilitatea prevăzută art. 129 alin. 4 din Codul de Procedură Fiscală, pentru constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate,  caz în care  măsurile asigurătorii pot fi ridicate.

În ce priveşte terenul situat în loc. H. , jud. B. în suprafaţă de 332.500 mp, cu privire la acesta s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. X/2012 de BNP R. A. ( fil. 45-46 din dosarul de fond , s-a retinut că acesta nu a ieşit din patrimoniul societăţii, figurând în continuare în evidenţele cadastrale ca  fiind proprietatea apelantei şi totodată fiind înscris şi în documentele contabile . Nu s-a făcut nici dovada achitării preţului convenit - 56525 euro, mult  inferior celui înscris în evidenţele contabile,  fiind depusă doar FF seria MT nr. 1/05.12.2012 , însă nu şi dovada achitării acesteia, astfel încât se poate presupune fie fictivitatea contractului, fie rezoluţiuna acestuia.  În orice caz, în cazul în care transferul dreptului a operat, cumpărătorul este cel care are interes şi calitate procesuală pentru a contestata măsura asiguratorie, demers pe care însă pretinsul cumpărător nu l-a iniţiat. În consecinţă în mod legal s-a aplicat măsura asiguratorie şi asupra acestui imobil .

S-a constatat că  în cadrul măsurilor asiguratorii , s-a dispus indisponibilizarea sumelor urmăribile în sumă totală de 954.182, 34  lei datorate de SC I SRL, SC A SRL, SC KSRL, SC M SRL , adică de la partenerii contractuali cu privire la care s-a  reţinut fictivitatea tranzacţiilor efectuate .

Dispoziţia de poprire a acestor sume este de natură a bloca activitatea apelantei, nefiind identificaţi alţi debitori ai acesteia ori alte surse de venit  şi totodată a împiedica realizarea acestor creanţe, în ipoteza în care sunt reale. Întrucât menţinerea acestei măsuri, nu este apreciată de instanţă ca fiind în interesul realizării creanţelor, a dispus ridicarea acesteia, astfel încât să existe posibilitatea reală pentru apelantă să-şi dovedească nevinovăţia şi să procedeze la executarea silită a debitorilor săi în cazul în care aceştia nu vor achita debitele de bună voie .

Împotriva acestei decizii  a formulat  cerere de revizuire  revizuienta SC M SRL,  solicitând desfiinţarea parţială  a deciziei  civile nr. 480/2015 a Tribunalului B., rejudecarea pe fond a apelului cu consecinţa admiterii in întregime a acestuia, in sensul anularii in totalitate  a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii contestate, cu cheltuieli de judecata.

In motivare, a aratat  in esenţă ca instanţa de apel nu  a aplicat  corect  elementele de drept european  expuse in motivarea apelului, ceea ce  a condus la pronunţarea unei hotărâri prin care s-a realizat  o  greşita aplicare a dreptului UE. A arătat ca a fost  încălcat  dreptul la apărare, prev. de art. 41 paragraful 2 lit. c din Carta drepturilor fundamentate a UE,  in  condiţiile in care decizie de instituire a masurilor asiguratorii  nu  cuprinde menţiuni  cu privire la audierea particularului.

A mai precizat că decizie contestata nu  este motivata aşa cum prevede art. 31 din Constituţia României, motivarea actului administrativ fiscal fiind o  componentă a dreptului la apărare.

De asemenea, a menţionat ca instanţa de apel nu  a avut  in vedere teoria părţii inocente,  care a fost  dezvoltata in jurisprudenţa CJUE, respectiv in cauzele Axel Kittel  SI Recolta Recycling  Mahagaben  si David, Gabor Toth, Bonik,  conform căreia responsabilitatea fiscală a unui particular implicat  in relaţii comerciale cu partenerii săi, poate fi angajata doar  in ipoteza in care se poate demonstra cu probe obiective faptul ca respectivul particular,  cu  bună ştiinţă s-a implicat  intr-un mecanism fraudulos.

In drept, a invocat art. 21 al. 2  din Lg. 554/2004.

Prin întâmpinarea formulata, intimata ANAF a solicitat  respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiata arătând că disp. art. 21 al. 2  din Lg. 554/2004, nu sunt incidente in speţă, întrucât decizie de instituire a masurilor asiguratorii nu  este un act  administrativ, raportat la prevederile art. 41, 43, 88 si 205 din OG 92/2003.

A mai arătat ca nu  este obligatorie audierea contribuabilului in cazul întocmirii  deciziei de institute a masurilor asiguratorii, decizie care a fost  motivata, precum si faptul că in privinţa revizuientei nu  este aplicabilă teoria părtii inocente, întrucât  aceasta se face vinovata de înregistrarea in contabilitate a unor  operaţiuni considerate a fi nereale, denaturând astfel  TVA deductibilă si TVA de plată la bugetul de stat. Apreciază ca motivele invocate in susţinerea cererii de revizuire nu  se circumscriu in niciunul dintre cazurile de revizuire prev. de art. 509  Cod procedură civilă.

Analizând cererea de revizuire, conform art. 513 alin. 1-3  C.pr.civ., instanţa constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Aspectul care se impune a fi clarificat cu prioritate este dacă temeiul de drept pe care revizuienta şi-a întemeiat cererea, respectiv art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, este aplicabil în cauză.

În acest sens, se reţine că prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei O. sub nr. X/271/2014 reclamanta SC M SA a solicitat  anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. X/11.06.2014 şi a documentului nr. X/12.06.2014 - înfiinţare poprire, contestaţia fiind respinsă prin Sentinţa civilă nr. X/2014 a Judecătoriei O. Împotriva acestei sentinţe  a declarat apel SC M SA, acesta fiind soluţionat prin Decizia civilă nr. X/A/CA/2015 a Tribunalului B.

Analizând natura juridică a actului contestat de reclamanta SC M. SA,  se constată că împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, întocmită în baza art. 129 din OG nr. 92/2003, cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 172, potrivit art. 129 alin. 11 din actul anterior menţionat. Instanţa competentă să soluţioneze contestaţia este prevăzută de art. 650 alin. 1 C.pr.civ. rap. la art. 172 alin.4 din OG nr. 92/2003, respectiv judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul debitorului. Pe de altă parte, deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nu reprezintă un  act administrativ fiscal tipic sau asimilat,  având în vedere dispoziţiile art. 41, conform cărora actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale şi  art. 88 din actul normativ anterior menţionat, aceasta neputând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, conform procedurii prev. de art. 205-217 din C.pr.fiscală coroborată cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecinţă, Tribunalul apreciază că motivul de revizuire prevăzut de Legea contenciosului administrativ  nu este incident în speţă având în vedere că  prin decizia civilă nr. X/A/CA/2015 a Tribunalului B., pronunţată în dosarul nr.XXX/271/2014,  nu s-a soluţionat un litigiu de contencios administrativ, în sensul prev. de art. 2 alin. 1 lit. f din Legea nr. 554/2004, litigiul dintre părţi nefiind născut ca urmare a emiterii unui act administartiv, în sensul prev. de art. 2 alin. 1 lit. c din legea anterior menţionate.

Întrucât motivele invocate în susţinerea cererii de revizuire  nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile de revizuire prev. de art. 509 C.pr.civ., instanţa va respinge cererea de revizuire formulată de SC M. SA ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondata cererea de revizuire formulată de revizuienta SC M. SRL,  în contradictoriu cu intimaţii A. N. A. F.-D. G. A. F.-D. R.A. F. O, A. J.F. P. B., , împotriva Deciziei nr. XXX/A/CA/26.06.2015 pronunţata de Tribunalul B. in dosarul nr. XXX/271/2014, pe care  o menţine in totalitate.

DEFINITIVĂ.

Pronunţata in şedinţa publica azi 27.11.2015.

Preşedinte, Judecător, Grefier,

Domenii speta

Spete similare