Civil - partaj judiciar -

 R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILA NR.7

Sedinta publica din data de 28 ianuarie  2015

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Tulcea la data de 7.06.2012 sub nr. xxxx/327/2012, reclamantul-pârât BMG a formulat actiune în contradictoriu cu pârâta-reclamanta CAL, solicitând instantei sa se dispuna partajul bunurilor comune dobândite în timpul casatoriei, cu o contribu?ie de 75 % în favoarea sa si 25 % pentru pârâta, precum si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Pârâta a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat sa se constate ca, la dobândirea bunurilor comune, cota de contributie a par?ilor a fost egala, sa se constate ca, asupra imobilului în litigiu, are un drept de crean?a în valoare de 8000 lei, constând în îmbunata?irile aduse imobilului dupa pronuntarea divor?ului ?i sa se dispuna realizarea acestuia, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, pârâta-reclamanta a aratat ca bunul supus partajarii a fost dobândit în timpul casatoriei, prin contractul de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, autentificat sub nr. 1231/31.05.2001, de BNP AGG, iar pre?ul înstrainarii, în valoare de 4.000.000 ROL a fost achitat din banii ob?inu?i cu titlu de dar la nunta.

A aratat pârâta-reclamanta ca vânzatoarea a fost bunica sa paterna ?i ca între?inerea acesteia a fost asigurata de catre parin?ii sai, care au suportat ?i cheltuielile de înmormântare ?i cu pomenile ulterioare. În aceste conditii, parin?ii sai au în?eles s-o ajute ?i s-au obligat ca, pentru ea, ?i în considerarea persoanei sale, sa suporte între?inerea bunicii, între?inere care-i profita exclusiv sub aspectul cotei de contributiei la dobândirea bunurilor.

Relativ la aportul sotilor la dobândirea bunurilor, a mai aratat pârâta-reclamanta ca, desi pâna în anul 2008 nu a lucrat, în toata aceasta perioada de timp a confectionat plase de pescuit, atât pentru pârât care era pescar, cât si pentru comercializare, asigurând astfel o sursa de venit constanta pentru familie, a adus imobilului îmbunatatiri, pentru care a primit ajutor financiar de la parintii sai, iar, dupa anul 2004, s-a ocupat si de cresterea si educarea minorului rezultat din casatorie. Cât priveste dreptul de creanta, pârâta-reclamanta a aratat ca, dupa pronuntarea divortului, a adus imobilului urmatoarele îmbunatatiri: construit din BCA o mica magazie; tencuit imobilul la exterior (era captusit cu carton PFL lipit de casa); la interior, dat jos vechea tencuiala, care era într-o stare avansata de deteriorare, te4ncuit din nou, gletuit si varuit; schimbat 4 usi la interior, construit o soba de teracota cu material facut cadou de mama pârâtei-reclamante (cahle teracota, caramida refractara, usita); acoperit bolta cu policarburi.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 28.01.2014, Judecatoria Tulcea a admis în parte cererea principala formulata de reclamant si a constatat ca în timpul casatoriei cu o cota de contributie egala partile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ...... compus din teren în suprafata de 328 mp si locuinta.

A mai constatat instanta ca dupa desfacerea casatoriei pârâta-reclamanta a adus imobilului îmbunatatiri constând în tencuit exterior si interior si construit soba de teracota.

S-a dispus efectuarea unei expertize imobiliare, cu obiectivele: identificarea si reprezentarea grafica a imobilului, stabilirea valorii de circulatie a acestuia cu si fara îmbunatatirile aduse de catre pârâta-reclamanta, precum si stabilirea împrejurarii daca este comod partajabil în natura, iar în caz afirmativ sa se propuna variante de lotizare si a fost fixat un onorariu provizoriu în suma de 1500 de lei, din care suma de 600 de lei reprezinta cheltuieli de deplasare, ce urmeaza a fi achitat în mod egal de ambele parti.

Totodata a fost fixat termen de judecata la data de 17 februarie 2014.

Prin sentinta civila  nr. 2647/8.10.2014  Judecatoria Tulcea  a admis actiunea reclamantului si a constatat ca în timpul casatoriei partile au dobândit, cu o cota de contributie egala, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ......, compus din teren în suprafata de 328 mp si locuinta.

Instanta a mai constatat ca valoarea imobilului, fara îmbunatatirile aduse de pârâta-reclamanta dupa desfacerea casatoriei, este de  80.210 lei si ca dupa desfacerea casatoriei aceasta a adus imobilului îmbunatatiri în valoare totala de 22.925 lei.

Prima instanta a dispus iesirea partilor din indiviziune si a atribuit pârâtei-reclamante imobilul situat în ........, compus din teren în suprafata de 328 mp si locuinta.

Totodata, instanta a dispus obligarea pârâtei-reclamate la plata sumei de 40.105 lei catre reclamantul-pârât, cu titlul de sulta si reclamantului-pârât la plata cheltuielilor de judecata catre pârâta-reclamanta în cuantum de 835 lei.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca, prin sentinta civila nr. 953/8.03.2011, pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosarul nr. xxxx/327/2011, a fost desfacuta prin acord casatoria încheiata între parti la data de 28.10.2000, s-a dispus încredintarea minorului RMV spre crestere si educare pârâtei-reclamante, iar tatal a fost obligat la plata unei pensii de întretinere în favoarea acestuia, în suma de 150 euro lunar si ca în timpul casatoriei partile au dobândit împreuna dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în ......, compus din teren în suprafata de 328 mp si casa de locuit, în baza contractului de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere autentificat sub nr. 1231/31.05.2001 la Biroul notarilor publici asociati "AGG" din Tulcea, imobil care, prin prisma dispozitiilor art. 399 din Codul civil are calitatea de bun comun.

Instanta de fond a considerat în ceea ce priveste contributia partilor la dobândirea bunului supus partajarii, ca în lipsa unor dovezi din care sa rezulte ca aportul unuia dintre soti a fost mai mare decât al celuilalt, sunt aplicabile dispozitiile art. 357 alin. 2 teza a doua din Codul civil, potrivit carora "pâna la proba contrara, se prezuma ca sotii au avut o contributie egala".

A apreciat instanta ca afirmatia reclamantului-pârât în sensul ca aportul sau la dobândirea imobilului a fost mai mare decât al sotiei, în considerarea faptului ca în timpul casatoriei numai el a fost încadrat în munca si a realizat venituri în mod constant, nu a fost sustinuta în mod temeinic.

Astfel, din probatoriul administrat în cauza a rezultat ca în perioada convietuirii, pârâta-reclamanta s-a ocupat de treburile casnice ale familiei, de îngrijirea minorului RMV rezultat din casatoria partilor, iar începând cu anul 2008 a realizat si venituri de natura salariala. Totodata, în privinta contributiei pârâtei-reclamante, s-a constatat ca partile au primit ajutor de la rudele acesteia, elocvente în acest sens fiind chiar precizarile reclamantului-pârât din întâmpinarea la cererea reconventionala, în sensul ca vânzatoarea imobilului (bunica pârâtei-reclamante) nu a pretins executarea clauzei de întretinere fiind un om înstarit, cu venituri din pensie si nu a cerut nimic nepoatei sau fiicei sale.

A aratat judecatorul primei instante ca în acest context, exonerarea sotilor de îndeplinirea obligatiei de a-i acorda vânzatoarei întretinere si îngrijire, constând în toate cele necesare traiului, respectiv locuinta, hrana, îmbracaminte, încaltaminte si medicamente, echivaleaza în mod evident cu un ajutor financiar considerabil.

Instanta a retinut ca la data încheierii conventiei de înstrainare, pretul imobilului în suma de 4.000.000 lei vechi era deja achitat, iar veniturile din munca invocate de reclamantul-pârât în sustinerea pretentiilor sale referitoare la contributia sa substantiala au fost realizate ulterior acestei date, astfel cum rezulta din cuprinsul întâmpinarii la cererea reconventionala si din adeverinta nr. 11/13.01.2012 eliberata de S.C. GBTR S.R.L. si nr. 990/2.02.2013 eliberata de Directia Generala a Finantelor Tulcea.

În aceste conditii, instanta de fond a apreciat ca fiind credibile apararile pârâtei-reclamante, în sensul ca pretul imobilului a fost achitat vânzatoarei din banii obtinuti cu titlul de dar de nunta.

Referitor la veniturile realizate de catre reclamantul-pârât, din adeverinta nr. 990/2.02.2013 eliberata de Directia Generala a Finantelor Tulcea, rezulta ca în perioada 2001-2009, câstigurile obtinute din profesia de pescar erau modeste, cel mai mare fiind realizat în anul 2010, de aproximativ 11.132 lei ceea ce înseamna cca. 780 lei lunar, contrar relatarilor martorului DNF care a declarat ca împreuna câstigau chiar si câte 1.000 lei pe zi.

În privinta dreptului de creanta solicitat de reclamanta-pârâta, instanta a constatat ca proba testimoniala nu a dovedit ca toate îmbunatatirile la care face referire în cererea reconventionala au fost realizate ulterior desfacerii casatoriei, iar înscrisurile existente la dosar atesta faptul ca dupa pronuntarea divortului s-au achizitionat materialele necesare executarii lucrarilor constând în tencuit exterior si interior si construit sobe de teracota.

Pentru aceste considerente, prima instanta a retinut prin încheierea de admitere în principiu ca în timpul casatoriei partile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ...... compus din teren în suprafata de 328 mp si locuinta, cu o cota de contributie egala, iar dupa desfacerea casatoriei pârâta-reclamanta a adus imobilului îmbunatatiri constând în tencuit exterior si interior si construit soba de teracota.

A mai retinut instanta ca potrivit raportului de expertiza tehnica imobiliara întocmit în cauza de expert LGB, valoarea totala a imobilului casa si teren a fost stabilita la suma de 82.600 lei, din care 21.200 cu titlul de "îmbunatatiri".

Din continutul expertizei s-a constatat ca expertul a calculat cu titlul de "îmbunatatiri" mai multe lucrari ce nu au fost retinute în încheierea de admitere în principiu din data de 28.01.2014 ca fiind efectuate de pârâta-reclamanta dupa desfacerea casatoriei, respectiv placaj faianta, usi PVC, ferestre PVC, pardoseli gresie si alei beton (fila nr. 108, vol. II). 

Totodata, în raspunsul la obiectiunile formulare de reclamantul-pârât, expertul a aratat ca valoarea totala a îmbunatatirilor aduse de pârâta-reclamanta dupa desfacerea casatoriei, constând în tencuieli interioare, tencuieli exterioare si sobe teracota, este de 33.440 lei, instanta de fond constatând cu privire la aceasta valoare ca expertul a adaugat, în mod nejustificat, un procent de 24% T.V.A., procent care nu a fost aplicat si la calculul initial cu privire la valoarea imobilului si îmbunatatiri.

Pe cale de consecinta, instanta a înlaturat acest procent, si a avut în vedere valoarea de 26.970 lei mentionata în calculul îmbunatatirilor, cu aplicarea coeficientului de 0.85 retinut de expert, rezultând o valoarea totala a îmbunatatirilor efectuate de pârâta-reclamanta dupa desfacerea casatoriei  de 22.925 lei.

A aratat judecatorul fondului ca din totalul acestor îmbunatatiri, valoarea îmbunatatirii "sobe teracota" este de 2.390 lei, prin raportare proportionala la cuantumul total stabilit de expert prin raspunsul la obiectiuni, iar în conditiile în care expertul a constatat prin raportul initial de expertiza cu titlul de "îmbunatatiri" lucrari ce nu au fost retinute în încheierea de admitere în principiu din data de 28.01.2014 ca fiind efectuate de pârâta-reclamanta dupa desfacerea casatoriei, acestea au fost incluse în valoarea initiala a imobilului, mai putin valoarea îmbunatatirii "sobe teracota" de 2.390 lei retinuta în calculul efectuat de expert prin raspunsul la obiectiuni.

Astfel, instanta de fond a retinut ca fiind incluse în valoarea initiala a imobilului lucrarile cu titlul de placaj faianta, usi P.V.C, ferestre P.V.C., pardoseli gresie, alei beton, precum si sobe teracota, mai putin valoarea de 2.390 lei, rezultând o valoare totala a imobilului, fara îmbunatatirile aduse de pârâta-reclamanta dupa desfacerea casatoriei, de 80.210 lei.

Prima instanta a retinut ca temei de drept al solutionarii acestei cauze,  dispozitiile art. 339 din Codul civil potrivit carora "bunurile dobândite în timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devalmasie ale sotilor" si cele ale art. 357 alin. 2 teza întâi, potrivit carora, la lichidarea comunitatii de bunuri "se determina mai întâi cota-parte ce revine fiecarui sot, pe baza contributiei sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât si la îndeplinirea obligatiilor comune".

Instanta a constatat ca sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate a actiunii, sens în care a stabilit ca în timpul casatoriei partile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ......, compus din teren în suprafata de 328 mp si locuinta, cu o cota de contributie egala, valoarea de circulatie a acestuia fiind de 80.210 lei, fara îmbunatatirile aduse de pârâta-reclamanta dupa desfacerea casatoriei.

În privinta cheltuielilor de judecata,  instanta de fond a constatat ca ambele parti au cerut acordarea acestora, iar hotarârea judecatoreasca le profita în aceeasi masura, din înscrisurile depuse la dosar retinându-se ca reclamantul-pârât BMG a efectuat cheltuieli în suma totala de 2.446 lei, din care 696 lei taxa judiciara de timbru, 750 lei onorariu expert si 1.000 lei onorariu avocat, iar pârâta-reclamanta CAL în suma de 7.116 lei, din care 866 lei taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, 750 lei onorariu expert si 5.500 lei onorariu avocat.

În privinta cheltuielilor în cuantum de 5.500 lei efectuate de pârâta-reclamanta, instanta  a constatat ca acestea au constat în plata onorariilor pentru doi avocati, iar raportat la obiectul si complexitatea cauzei, se va face aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila din 1865, apreciind ca suma este disproportionata si nu poate fi pusa în sarcina partii adverse în integralitatea sa.

Împotriva acestei hotarâri în termen legal a declarat recurs  pârâta-reclamanta CAL, criticând-o ca fiind netemeinica si nelegala.

În motivarea recursului recurenta arata ca încheierea de admitere în principiu nu i-a fost comunicata si ca aceasta este netemeinica si nelegala numai în ceea ce priveste dreptul de creanta solicitat referitor la îmbunatatirile pe care le-a  adus exclusiv dupa despartirea în fapt de fostul sot, cât si dupa divort, la imobilul constructie achizitionat în  timpul casatoriei.

Sustine recurenta ca în mod nelegal instanta de fond a inclus contravaloarea îmbunatatirilor în suma de 22.925 lei în valoarea initiala a imobilului mai putin  valoarea îmbunatatirii "sobe teracote" de 2.390 lei.

Considera recurenta ca în mod gresit instanta a retinut atât în  încheierea de admitere în principiu cât si prin sentinta  ca fiind incluse în valoarea initiala a imobilului si lucrarile efectuate ulterior despartirii, din raportul de expertiza efectuat  în cauza rezultând ca valoarea constructiilor fara îmbunatatiri este de 52.800 lei, la care se adauga  valoarea terenului de 8.600 lei si valoarea îmbunatatirilor pe care le-a adus ea dupa despartirea de reclamant în suma de 32.200 lei, în total imobilul având o valoare de 82.600 lei, reclamantului-intimat revenindu-i 1/2  din valoarea imobilului fara îmbunatatirile efectuate de aceasta, respectiv 30.700 lei.

Un alt motiv de critica a hotarârii atacate, arata recurenta, este faptul ca sulta la care a o fost obligata catre reclamantul-intimat, de 40.105 lei a fost nelegal stabilita, fiind în contradictie cu raportul de expertiza tehnica efectuat în cauza.

Sustine recurenta ca  instanta de fond a facut o apreciere gresita a probelor administrate în cauza deoarece, din declaratiile martorilor, rezulta cu certitudine ca în lipsa  reclamantului plecat din  tara ea a fost ajutata si de rudele sale si pe lânga sobele construite si retinute prin hotarâre a mai adus si alte îmbunatatiri la imobil, respectiv a montat usi si ferestre termopan (asa cum declara chiar martorul reclamantului), a tencuit peretii casei la interior si exterior, astfel încât nelegal nu au fost retinute si aceste îmbunatatiri în dreptul de creanta solicitat la fond prin cererea reconventionala.

Arata recurenta ca prin încheierea de sedinta din 17.09.2014 instanta de fond a respins cererea reclamantului privind constarea nulitatii absolute a raportului de expertiza si a raspunsului la obiectiunile formulate de acesta, ca nefondata, însa ulterior, la pronuntarea hotarârii, nu a mai tinut cont de datele tehnice prezentate în cuprinsul expertizei de valorile stabilite, aceasta adaugând nejustificat la raportul de expertiza alte valori mai mari decât cele stabilite de expert, fara ca aceasta împrejurare sa fi fost pusa în prealabil în discutia partilor, instanta practic modificând concluziile raportului de expertiza.

Pentru aceste considerente, recurenta solicita admiterea recursului, modificarea hotarârii atacate si pe fond sa se constate ca valoarea imobilului  conform raportului de expertiza  este de 61.400 lei fara îmbunatatiri, urmând sa achite reclamantului o sulta de 30.700 lei, cu cheltuieli de judecata.

Examinând hotarârea atacata în raport de criticile formulate, tribunalul constata urmatoarele.

Potrivit dispozitiilor art. 6735 Cod proc. civila, daca partile nu se învoiesc cu privire la împartirea bunurilor, instanta va stabili bunurile supuse împartelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce revine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii.

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 6736 Cod proc. civila, daca pentru formarea loturilor sunt necesare operatii de masuratoare, evaluare si altele asemenea, instanta va da o încheiere prin care va stabili elementele aratate mai sus cu privire la bunurile supuse împartelii.

Prin aceeasi încheiere, instanta va dispune si efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.

Potrivit dispozitiilor art. 6738 Cod proc. civila vechi, încheierea de admitere în principiu poate fi atacata cu apel sau, dupa caz, cu recurs, odata cu fondul, fiind supuse acelorasi cai de atac ca si hotarârea data asupra fondului procesului.

In cauza, la 28 ianuarie 2014 (fila 91 dosar fond vol. II), instanta de fond a pronuntat încheiere de admitere în principiu prin care a admis în parte si în principiu cererea principala si cererea reconventionala.

In acest sens, instanta a constatat ca în timpul casatoriei, partile au dobândit cu o cota egala de contributie, cum de altfel a solicitat chiar prin cererea reconventionala (fila 18 dosar) imobilul casa de locuit la care recurenta a adus îmbunatatiri.

In conditiile în care încheierea de admitere în principiu se ataca odata cu fondul, critica recurentei privind necomunicarea încheierii din 28.01.2014 nu are nicio relevanta juridica, nefiind afectat dreptul de a contesta dispozitiile încheierii odata cu atacarea fondului, cum de altfel prevad si dispozitiile de procedura civila aplicabile si la care s-a facut trimitere anterior. 

In ce priveste critica referitoare la retinerea de catre instanta atât în încheierea de admitere în principiu cât si în sentinta a lucrarilor de îmbunatatiri aduse imobilului de catre recurenta dupa despartirea de sot, dar incluse în valoarea totala a imobilului, exclusiv sobe teracota si tencuieli exterioare, Tribunalul constata critica întemeiata.

Intr-adevar, instanta de fond a retinut atât în încheierea de admitere în principiu cât si în sentinta ca doar aceste doua lucrari, respectiv construirea sobelor de teracota si tencuielile exterioare ar constitui dreptul de creanta al recurentei, bazându-se doar pe faptul ca pentru aceste lucrari exista chitante privind achizitionarea materialelor, la dosar (la filele 50 - 55), instanta raportându-se strict la data pronuntarii divortului si nu la despartirea în fapt a sotilor, intimatul plecând în strainatate, fara a mai reveni la domiciliul recurentei ori sa contribuie în vreun fel la realizarea lucrarilor.

Din celelalte probe administrate în cauza, respectiv declaratiile martorilor VDD (fila 87), LNM (fila 25), coroborate si cu constatarile expertului care a identificat toate lucrarile noi ce au fost adaugate imobilului, rezulta fara dubii ca dupa despartirea în fapt a sotilor, dupa plecarea sotului intimat în strainatate, si fara contributia acestuia din urma s-au efectuat la casa de locuit o serie de lucrari care au sporit atât confortul cât si valoarea imobilului, rezultând ca dupa anul 2010 s-au construit doua sobe teracote, s-au schimbat usi, s-au facut tencuieli exterioare, s-a construit o magazie, s-au finalizat lucrari la baie, bucatarie, s-a înlocuit gardul.

Din declaratiile acestor doi martori rezulta clar care sunt lucrarile efectuate înainte de 2010 si care au fost efectuate ulterior de catre recurenta ajutata de familia ei, ajutor pe care l-a primit din partea parintilor si pe parcursul casatoriei, în realizarea unor lucrari la casa batrâneasca.

Si din declaratiile martorilor PFG (fila 11 vol. II) rezulta ca s-a înlocuit gardul, s-a schimbat instalatia electrica, iar din cele declarate de FMD (fila 12) rezulta de asemenea ce lucrari s-au facut la imobil dupa despartirea în fapt.

Intrucât expertul tehnic desemnat în cauza cu efectuarea expertizei a regasit toate aceste lucrari încorporate în constructia ce a constituit casa batrâneasca, a detaliat separat valoarea acestora chiar mai mult decât retinuse instanta de fond prin încheierea de admitere în principiu, dar instanta la pronuntare era tinuta de încheierea de admitere în principiu prin care se retinusera doar doua lucrari, si anume constructia sobelor si realizarea tencuielilor exterioare, astfel ca judecatorul fondului nu putea retine alte lucrari decât cele cuprinse în I.A.P.

Dar cum aceste lucrari solicitate de recurenta au fost identificate de catre expert ca fiind realizate dupa anul 2010 este evident ca este întemeiata critica recurentei sub acest aspect al gresitei introduceri în valoarea totala a imobilului a lucrarilor efectuate de recurenta, cu contributie exclusiva, dupa despartirea în fapt.

Este adevarat ca recurenta avea posibilitatea la momentul formularii cererii reconventionale, sa solicite o cota mai mare de contributie la valoarea totala a imobilului dar aceasta nu o împiedica sa solicite un drept de creanta asupra imobilului constând în lucrarile de îmbunatatire aduse casei de locuit dupa despartirea în fapt, situatie ce face ca recursul sa fie întemeiat sub acest aspect.

Drept urmare, Tribunalul va retine ca lucrarile ce trebuiau cuprinse în I.A.P. sunt mai multe decât cele doua sobe si tencuielile exterioare, si anume placaje faianta, gresie, montat usi si ferestre PVC, alei beton identificate de expert si care modifica evident valoarea imobilului, valoarea îmbunatatirilor, valoarea sultei.

Pe baza calculelor efectuate de expert, rezulta ca valoarea totala a imobilului vechi plus îmbunatatirile toate din cele dovedite este de 111.000 lei, iar valoarea îmbunatatirilor aduse de recurenta exclusiv este de 49.600 lei.

Cum valoarea casei (fara îmbunatatiri) si a terenului aferent este de 61.400 lei si care constituie obiectul partajului dintre soti, recurenta trebuie sa plateasca reclamantului intimat sulta de 30.700 lei.

Sub aceste aspecte, Tribunalul va admite recursul, va modifica încheierea de admitere în principiu în sensul retinerii si a altor lucrari de îmbunatatire aduse imobilului de catre recurenta si va modifica si sentinta atacata dar în sensul aratat, al modificarii valorii imobilului, valorii îmbunatatirilor si valorii sultei, cu mentinerea celorlalte dispozitii ale hotarârii atacate.

1

Domenii speta

Spete similare