Despăgubire

Sentinţă comercială 531 din 09.09.2015


Prin cererea înregistrată sub nr.1028/104/2015,  pe rolul Tribunalului Olt, Secţia  a- II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, reclamanţii X, au chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei  să emită decizia  reprezentând  titlu de despăgubire  în echivalent  pentru imobilul situat in Slatina str.Dragoslavele nr. 6 judeţul Olt, imobil  imposibil de restituit in natură conform dispoziţiei nr. 525/10.02.2006 emisă de primarul mun. Slatina .

În motivarea cererii, se arată că  prin decretul nr. 157/1985 al Consiliului de Stat al RSR, au fost expropriate şi trecute în proprietatea statului mai multe imobile din judeţul Olt.

Prin notificarea nr.449/23.11.2001, autorul nostru comun, B.I., a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat, compus din suprafaţa de 800 m.p. teren şi construcţie, situat în Slatina, str. Dragoslavele, nr.6, jud. Olt, în calitate de persoană îndreptăţită în baza L.10/2001, emiţându-se astfel Dispoziţia nr.525/10.02.2006 a Primarului Municipiului Slatina.

Urmându-se procedura stabilită de această lege, sesizând că timpul se scurge fără să se întâmple nimic în sensul stabilirii valorii despăgubirii cuvenite, la începutul anului 2008 autorul s-a adresat cu cerere Primăriei Municipiului Slatina, primind răspunsul acelei instituţii, conform cu care dosarul a fost înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor în vederea acordării despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.

Dată fiind această situaţie, autorul reclamanţilor s-a adresat cu mai multe cereri scrise pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, primind răspunsul acesteia, conform cu care dosarul a fost înregistrat sub nr.22507/CC şi se află în lucru. Trecând în continuare o perioadă lungă de timp în care de asemenea situaţia nu a fost rezolvată, iar din nefericire, la data de 15.05.2010 autorul a deceda

În continuare, reclamanţii au  făcut numeroase demersuri la instituţia pârâtă, inclusiv deplasări la sediul pârâtei, ultima adresă fiind transmisă în luna decembrie 2014.Având în vedere că nu li s-a răspuns în nici un fel nici în prezent, au hotărât promovarea prezentei cereri.

Astfel, au trecut 14 ani din momentul în care autorul lor a solicitat despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 şi până în momentul introducerii prezentei acţiuni, fără ca autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii şi, deşi s-a stabilit de peste 9 ani că avem dreptul la acestea, nici până în prezent nu au fost despăgubiţi pentru imobilul preluat abuziv de către statul român.

Astfel, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

Noţiunea de proces echitabil reglementată de art. 6 din CEDO implică şi respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a unei cauze.

Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde şi durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută de dreptul intern pentru sesizarea instanţei.

Împrejurarea că autorităţile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluţionare a cererii constituie culpa acestora şi nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului nostru.

În drept  îşi  întemeiază prezenta pe dispoziţiile art. 6, paragraful I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Legea 10/2001, Legea 247.

 În dovedire, au ataşat cererii  dispoziţia nr.525/15.02.2006, certificatul de moştenitor, ultima adresă transmisă pârâtei.

La data de 19 mai 2015 pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi excepţia prematurităţii  privind cererea introductivă .

În susţinerea întâmpinării, pârâta arată că, în fapt, reclamanţii X, în contradictoriu cu CNCI, prin cererea introductivă de instanţă au solicitat obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în echivalent pentru imobilul situat în Slatina, str. Dragoslavele nr.6, jud. Olt, imobil imposibil de restituit în natură, conform dispoziţiei nr. 525 din 10.02.2006 emisă de primarul municipiului Slatina.

 In susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor,pârâta invocă dispoziţiile art. 40 alin. 1 teza a ll-a, potrivit cărora, în lipsa calităţii procesuale sau a interesului, instanţa va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate ori ca lipsită de interes, după caz.

Din dosarul administrativ înregistrat la Secretariatul CNCI sub nr. 22507/CC, rezultă că propunerea de acordare a despăgubirilor a fost făcută în favoarea domnului B.l., în prezenta cauză, acordarea măsurilor reparatorii este solicitată de către domnii B. M., B. V., B. G. şi S.T., care afirmă că sunt moştenitorii domnului B. l. fără a face însă dovada calităţii de moştenitori ai autorului lor.

Pentru aceste considerente, solicită onoratei instanţe, să pună în vedere reclamanţilor să facă dovada că sunt titulari a dreptului subiectiv pretins, să se constate că cererea introductivă de instanţă formulată de reclamant este prematur introdusă, iar în subsidiar neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, la data  promovării prezentei cauze erau deja în vigoare dispoziţiile Legii nr.165/2013.

Ca urmare a publicării acesteia în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.

Mai mult decât atât, dispoziţiile noii legi se aplică inclusiv „cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi" (art. 4).

Aşadar, potrivit acestui text de lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire al reclamantului se va realiza conform prevederilor Legii nr. 165/2013.

Prin această lege a fost înfiinţată CNCI, care a preluat atribuţiile CCSD.

Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, CNCI validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privinţa termenului în care CNCI are obligaţia de a soluţiona dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul CCSD, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabileşte un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menţionate, apreciază pârâta că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv şi absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) şi absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.

Prin Decizia nr. 269/2013, Curtea Constituţională a constatat ca prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin  echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România sunt  constituţionale in măsura in care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeaşi lege nu se  aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării in vigoare a legii.

 Per a contrario, dispoziţiile textului de lege sunt constituţionale în măsura în care se aplică acelor cauze introduse ulterior pe rolul instanţelor de judecată.

Prin urmare, solicită onoratei instanţe să constate faptul că singura soluţie temeinică şi legală este aceea de respingere a acţiunii de faţă ca prematură. După cum precizează pârâta , această soluţie este susţinută şi de opinia CCR.

În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013,  solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

1.Astfel cum a precizat anterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluţionare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se  desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile acesteia.

Întrucât noua legislaţie a abrogat prevederile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conţinând Titlul de despăgubire, precum şi condiţiile şi termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluţionarea dosarelor de despăgubire.

Totodată, potrivit prevederilor art.21 alin (5) din Legea nr. 165/2013, „ Secretariatul CNCI, in baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul CNCI poate solicita documente in completare entităţilor investite de lege, titularilor dosarelor si oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante

În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, precum şi măsura compensării prin puncte.

Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a şi b, precum şi art. 21 - 26 din lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entităţii învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Învederează onoratei instanţe faptul că, numai în situaţia în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Aşadar, solicită să se constate că subscrisa, CNCI, este obligată să pună în aplicare dispoziţiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 şi art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către CNCI şi evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale, cu excepţiile prevăzute la art. 22 din lege.

2.Referitor la situaţia dosarului de despăgubire aferent Dispoziţiei nr. 525/2006 emisă de Primăria Municipiului Slatina şi înregistrat sub nr. 22507/CC, învederează onoratei instanţe că acesta va fi soluţionat cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013,  a termenului legal mai sus menţionat precum şi cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD, decizie însuşită şi de entitatea ce a preluat atribuţiile CCSD, respectiv CNCI în şedinţa acesteia din data de 14.11.2013.

Referitor la Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 a CCSD, facem precizarea că în cuprinsul art. 2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluţionarea dosarelor.

Astfel, în cuprinsul art. 2 al deciziei mai sus menţionate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului CNCI (fostă CCSD), precum şi modalitatea de soluţionare a acestora, cu precizarea suplimentară că pct. 2.2. a fost abrogat în şedinţa CNCI din data de 27.02.2013 ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2.1- 2.8 din Decizia nr. 10299/14.11.2012).

Modalitatea de soluţionare a dosarelor a fost adoptată de către CCSD având ca argumente principiul proporţionalităţii analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum şi faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluţionate sau care urmează a fi soluţionate de către entităţile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (şi la care, evident, ritmul de soluţionare este mai lent).

Chiar dacă Decizia nr. 10299 din 14.11.2012 emisă de către CCSD şi însuşită de către CNCI, face referire la procedura de evaluare aşa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluţionat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013 modificată, cu completări prin Legea 368/2013.

în cazul de faţă dosarul de despăgubire face parte din categoria dosarelor de despăgubire menţionate (a pct. 2.6 din Decizia nr. 10299/14.11.2012 a CCSD, dosar selectat „aleatoriu".

Întrucât noua legislaţie a abrogat prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, a fost instituită o nouă procedură privind soluţionarea dosarelor de despăgubire.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din lege, CNCI emite titluri de despăgubire (în lei) în două situaţii, şi anume, în cazul dosarelor aprobate de CCSD (şi în care din motive obiective nu au fost emise decizii reprezentând titluri de despăgubire) precum şi în cazul în care au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile în care au fost consemnate sume.

Dosarul de despăgubire ce face obiectul cauzei, înregistrat la secretariatului comisiei sub nr. 22507/CC nu face parte din categoria dosarelor mai sus menţionate, neexistând un raport de evaluare aprobat de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi nici o hotărâre judecătorească în care valoarea despăgubirilor să fi fost stabilită.

Potrivit Legii nr. 165/2013, deciziile de compensare se emit în puncte după parcurgerea procedurii de evaluare conform grilei notariale, iar titlurile de despăgubire se emit în lei pentru cele două situaţii excepţionale mai sus amintite.

Pentru considerentele mai sus expuse , solicită  admiterea excepţiei invocate iar in subsidiar respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept  invocă Legea 10/2001/R,Legea 247/2005, HG 1095/2005,OUG 4/2012, Legea 165/2013, art 205 şi urm. c.p.c.

Prin încheierea din data de 01.06.2015  instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor, pentru motivele indicate în încheiere.

Analizând actele şi lucrările dosarului, atât asupra excepţiei prematurităţii cererii, cât şi asupra fondului cauzei, Tribunalul reţine următoarele:

 Asupra excepţiei prematurităţii, instanţa reţine că aceasta este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, putând fi invocată atunci când dreptul din raportul juridic dedus judecăţii este afectat de un termen sau de o condiţie suspensivă care nu s-au împlinit până la invocarea excepţiei.

 Astfel, instanţa, faţă de obiectul şi temeiul juridic invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată, apreciază că analizarea cererii trebuie să se facă pornind de la susţinerile reclamanţilor, respectiv dacă autorităţile administrative au luat măsuri eficiente de soluţionare a dosarului şi de emitere a deciziei într-un termen rezonabil şi dacă au refuzat nejustificat emiterea deciziei.

De asemenea, instanţa trebuie să analizeze, în raport de data introducerii acţiunii asupra  refuzului pârâtei de a soluţiona cererea reclamanţilor, din perspectiva atribuţiilor legale pe care le are, în condiţiile în care intervine cu funcţie decizională în procedura de restituire a despăgubirilor pentru proprietăţi imobiliare imposibil de restituit în natură.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată urmând să o respingă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că potrivit noilor dispoziţii legale, respectiv art. 17 alin. 1 din legea nr. 165/2013 activităţile de verificare a dosarelor, de evaluare a imobilelor şi a emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire care erau îndeplinite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, sunt în prezent îndeplinite de nou constituita Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

De asemenea, H.G nr. 572/2013 (care a abrogat HG. nr. 361/2005 cu privire la aplicarea Legii nr. 10/2001), reglementează atribuţiile ce revin Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, fără ca acestea să includă competente în privinţa verificării dosarelor, transmiterii acestora la evaluator şi a emiterii deciziei conţinând titlul de despăgubire pentru imobilele notificate.

În exercitarea atribuţiilor ce-i revin în procesul de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor imposibil de restituit în natură, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în prezent a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi emite titluri de plată la solicitarea persoanelor îndreptăţite, titulare ale deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, ori deciziilor de compensare prin puncte.

Din analiza dosarului administrativ nr. 22507/CC cuprinzând documentaţia aferentă dispoziţiei nr. 525/2006, instnaţa reţine că imobilul care a aparţinut autorului reclamanţilor nu a fost supus evaluării în vederea emiterii unei decizii de către Secretariatul Comisiei Naţionale.

Raportat la această împrejurare, în lipsa deciziei de evaluare, nu este posibilă emiterea titlului de despăgubiri, în condiţiile în care nu sunt respectate etapele stabilite de art. 21 – 25 din legea nr. 165/2013.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins excepţia prematurităţii formulată de pârâtă ca neîntemeiată  şi cererea formulată de reclamanaţi ca neîntemeiată.

Data publicarii pe portal:24.05.2016