Obligatia de a face

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA  ONEŞTI

 JUDEŢUL  BACĂU

Dosar nr. 2549/270/2015 -obligația de a face -

Înreg.  04.05.2015

SENTINŢA CIVILĂ NR. 647

Şedinţa publică de la  01.03.2016

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: Liliana Bădău

Grefier: Matei Lidia

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile formulată de reclamanții ---------------------în contradictoriu cu pârâţii ------------------------------, având ca obiect „obligaţia de a face”

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 12.02.2016, care au fost consemnate prin încheierea de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 Cod procedură civilă, instanţa a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 26.02.2016.

La termenul din data de 26.02.2015, având în vedere că doamna judecător Bădău Liliana se află în concediu medical, pentru continuitatea completului, conform art. 19 Cod procedură civilă, art. 123 din Regulamentul de ordine al instanţelor de judecată şi Hotărârea  CSM nr. 1375/2015 s-a amânat din nou pronunţarea cauzei pentru data de 01.03.2016 când a hotărât astfel:

I N S TA N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele;

 Prin cererea înregistrată sub nr. 2549/270/2015 pe rolul Judecătoriei  Oneşti sub nr. 2549/270/2015, reclamanţii  -----------------, in contradictoriu cu paraţii -------------------au solicitat obligarea paraţilor să îşi ridice construcţiile de pe terenul proprietatea reclamanţilor, iar în caz de refuz autorizarea reclamanţilor să ridice pe cheltuiala paraţilor construcţiile respective.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 de lei.

În motivare se arată că reclamanţii au devenit proprietari ai suprafeţei de teren în litigiu situată în ----------------- Bacău prin contractul de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 1240 /2007 de ---------- iar în  momentul în care au demarat procedura eliberării autorizaţiei de construire, au întâmpinat dificultăţi întrucât pe terenul respectiv există două conducte, una de transport gaze, iar alta de transport produse petroliere, aparţinând pârâtelor.

Reclamantul a învederat că vânzătoarea ---------------  le-ar fi adus la cunoştinţă faptul că aceste construcţii ar fi fost realizate fără acordul ei în anul 1993, în timp ce pârâta ------------------ de ------------- ar fi invocat un drept de servitute legală.

În continuare reclamanţii au învederat faptul că acest drept de servitute legală nu poate exista în lipsa unui acord al proprietarului terenului cu menţiunea că reclamantul a fost vecin de teren cu actualul teren în litigiu, iar la momentul construirii conductei pe terenul său şi al familiei sale  s-a obţinut acordul proprietarilor în acest sens

În drept s-au invocat prevederile art. 494 cod civil.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu acte, expertiza topocadastrală.

La data de 19.06.2015 a fost formulată cerere de arătare a titularului dreptului de către reclamanţi, precizată ulterior la data de 7.07.2015, solicitând introducerea în cauza a proprietarilor conductelor de ţiţei O/ 8 5/8 --------------------, conducta de transport gaze naturale ------------------------- ------------------

În cauza de faţă au fost respectate prevederile art. 194-200 Cod procedură civilă, iar la data de 16.06.2015 pârâta SC Conpet SA a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii.

Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive arătând că nu are calitatea de proprietar al conductei de ţiţei O/ 8 5/8 Cerdac Târgu Ocna, aceasta fiind proprietatea publică a Statului Roman, excepţie respinsă de instanţă la termenul de judecată din data de 8.10.2015.

Cu privire la situaţia de fapt pârâta a menţionat că este concesionara sistemului naţional de transport prin conducte al ţiţeiului, gazolinei, condensatului şi etanului lichid, iar conducta respectivă s-ar afla în funcţiune din anul 1965.

Totodată s-a invocat faptul că acţiunea ar fi inadmisibilă întrucât conducta respectivă face parte din sistemul naţional de transport al ţiţeiului, fiind insesizabilă şi imprescriptibilă, cererea reclamanţilor fiind practic o încetare pe cale judiciară a dreptului de proprietate publică prin alte modalităţi decât cele instituite de lege.

Pârâta a invocat culpa vânzătoarei ------------------ care avea obligaţia să aducă la cunoştinţa cumpărătorilor faptul că terenul este grevat de o servitute legală.

În drept au fost invocat prevederile art. 205 şi următ. Cod procedură civilă.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu acte.

La data de 22.06.2015 pârâta --------------- a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii.

În motivare se arată că terenul în litigiu este grevat de un drept de servitute legală conducta de transport gaze naturale ------------------- Moldova subtraversează acest teren, fiind dată în funcţiune în anul 1964 şi beneficiază de regimul proprietăţii publice, fiind în administrarea -------------------

Pârâta  a invocat faptul ca pretenţiile reclamanţilor sunt nefondate fiind lipsite de temei legal, iar în cauză nu se poate dovedi vreo culpă în sarcina paratei cu privire la  exercitarea operaţiunilor de operare, întreţinere şi exploatare a SNT în condiţii de siguranţă şi maximă eficienţă economică în raport cu proprietatea lor care să-i îndrituiască să solicite mutarea conductei pe un  amplasament, cu atât mai mult cu cât terenul respectiv se află şi în prezent în aceeaşi stare ca şi în momentul cumpărării.

În drept s-au invocat prevederile Constituţiei României, Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009, Legea nr. 123/2012, Legea 213/1998, HG 668/2002.

În dovedire s-a solicitat încuviinţarea probei cu acte.

În data de 28.07.2015 ------------------- a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii.

În motivare s-a invocat faptul că cele doua conducte de transport gaze şi ţiţei fac parte din domeniul public al statului , fiind de importanţă strategică, aşa încât nu pot fi ridicate de pe terenul asupra căruia s-a instituit un drept de servitute legală.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 CPC.

Intervenienta  Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a formulat la rândul său întâmpinare solicitând respingerea acţiunii.

Intervenienta  a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive cu motivarea că ----------------nu are decât rolul de a asigura gestionarea sistemului naţional de transport prin conducte al ţiţeiului şi gazelor naturale.

Instanţa a respins excepţia invocată la termenul din data de 8.10.2015.

Pe fondul cauzei, intervenienta  a invocat faptul că cele două conducte fac parte din domeniul public al statului având o importanţă strategică, iar în favoarea titularilor de terenuri se instituie un drept de servitute legală.

În drept au fost indicate dispoziţiile art. 864 cod civil, Legea petrolului nr. 238/2004, Legea nr. 213/2008.

În dovedire nu s-a solicitat încuviinţarea şi administrarea probatoriilor.

Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

Sub aspect procesual.

Prin încheierea de şedinţă din data de 8.10.2015, instanţa a calificat obiectul acţiunii în condiţiile art. 22 cod procedură civilă ca fiind „obligaţie de a face”, precum şi „acţiune negatorie de servitute legală”.

Situaţia de fapt .

La data 3.12.2007 reclamanţii din prezenta cauză ------------------ au dobândit dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa de 3000 mp teren livadă situat în intravilanul localităţii ---------------------, cu număr cadastral 2165 de la numita ----------------, în calitate de vânzător.

Reclamanţii susţin că în momentul în care au solicitat eliberarea certificatului de urbanism având intenţia de a edifica construcţii pe terenul devenit proprietatea lor au aflat că acel teren este traversat de două conducte una  de transport  ţiţei O/ 8 5/8 Cerdac Târgu Ocna, iar cealaltă de transport gaze naturale O/ 10 Târgu Ocna Slănic Moldova, motiv pentru care le-a fost refuzată eliberarea autorizaţiei de construire.

Vânzătoarea ------------------- a devenit proprietara terenului prin actul de vânzare de la fila 8 dosar, în anul 1931, astfel cum se stipulează şi în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1240/2007.

Prima conductă, cea de transport ţiţei se află în concesiunea  ------------------- concesionara sistemului naţional de transport al petrolului potrivit Acordului Petrolier de Concesiune încheiat cu ---------------------, aprobat prin HG nr. 793/2002.

Cea de a doua conductă de transport gaze naturale O/ 10 Târgu Ocna Slănic Moldova se află în administrarea ------------------ şi face parte din proprietatea publică, fiind evidenţiată în Anexa nr. 6 a HG nr. 334/2000, poziţia 523.

Intervenienta ----------------- are la rândul său calitatea de reprezentant al statului român în ceea ce priveşte gestionarea sistemului naţional de transport prin conducte al ţiţeiului şi gazelor naturale şi reglementează activităţile de exploatare a acestuia prin acordurile de concesiune a sistemului, încheiate cu societăţile naţionale/comerciale nominalizate de Guvern.

Potrivit dispoziţiilor legi nr. 213/1998 conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale fac parte din domeniul public al statului şi unităţilor administrativ teritoriale şi sunt de importanţă strategică naţională aşa cum se stipulează şi în legile speciale 238/2004 (legea petrolului), Legea nr. 123/2012 ( Legea energiei şi gazelor naturale)

În drept.

Având in vedere dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 71/2011 instanţa apreciază ca raporturile juridice pendinte ce vizează dreptul de proprietate privată- dreptul de proprietate publică sub aspectul principiilor generale ce guvernează aceste drepturi sunt reglemente de Noul cod civil.

Potrivit articolului nr. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

Art 5 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil dispune : „ (1) Dispoziţiile Codului civil se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare.

(2) Dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, şi din raporturile de vecinătate, dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.”

Art. 555 din Noul cod civil reglementează conţinutul dreptului de proprietate privată „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege.

(2) În condiţiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalităţi şi dezmembrăminte, după caz.”

Art. 556 Noul cod civil  dispune cu privire la limitele exercitării dreptului de proprietate ) Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.

(2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate.

(3) Exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată şi prin voinţa proprietarului, cu excepţiile prevăzute de lege.

Art. 621 Noul cod civil instituie dreptul de trecere pentru utilităţi: „(1) Proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop.

(2) Această obligaţie subzistă numai pentru situaţia în care trecerea prin altă parte ar fi imposibilă, periculoasă sau foarte costisitoare.

(3) În toate cazurile, proprietarul are dreptul la plata unei despăgubiri juste. Dacă este vorba despre utilităţi noi, despăgubirea trebuie să fie şi prealabilă.

(4) Clădirile, curţile şi grădinile acestora sunt exceptate de la acest drept de trecere, dacă ea are ca obiect conducte şi canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilităţi noi.

Art. 864 Noul cod civil prevede cazurile de stingere a dreptului de proprietate publică : „Dreptul de proprietate publică se stinge dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat, dacă a încetat uzul sau interesul public, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.”

Art. 865 Noul cod civil dispune asupra modalităţilor de apărare a dreptului de proprietate publica : „Obligaţia apărării în justiţie a proprietăţii publice revine titularului.

(2) Titularii drepturilor corespunzătoare proprietăţii publice sunt obligaţi:

a) să îl informeze pe proprietar cu privire la orice tulburare adusă dreptului de proprietate publică;

b) să îl introducă în proces pe titularul dreptului de proprietate publică, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

(3) Dispoziţiile art. 563 se aplică în mod corespunzător.”

Art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 :

„ (1) Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare şi asupra terenurilor necesare oricăror activităţi pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală.

(2) Exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plăţii unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenţiei încheiate între părţi cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularilor de acorduri şi/sau permise.

(3) În cazul în care părţile nu ajung la un acord de voinţă în termenul prevăzut la alin. (2), stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanţă, în condiţiile legii.

(4) Durata servituţii legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operaţiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce priveşte suprafeţele şi proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate.”

Art. 25 din Legea nr. 238/2004: „(1) Pentru a asigura întreţinerea sistemului naţional de transport al petrolului şi pentru a elimina apariţia posibilelor pericole în exploatarea acestuia se instituie zone de protecţie şi de siguranţă.

(2) Zonele de protecţie şi de siguranţă se determină în conformitate cu normativele şi prescripţiile tehnice specifice aprobate de autoritatea competentă.

(3) Asupra terenurilor aflate în proprietatea terţilor, cuprinse în zonele de protecţie şi de siguranţă, se stabileşte drept de servitute legală.

(4) Transportatorii au dreptul să realizeze lucrări de intervenţii numai cu anunţarea proprietarului terenului. Despăgubirile pentru intervenţiile executate se stabilesc ulterior prin negocieri cu proprietarul terenului, iar în caz de divergenţă cuantumul despăgubirilor se stabileşte de către instanţele judecătoreşti.”

Art. 12 alin 2 lit. c din  Legea energiei electrice şi a gazelor naturale statuează asupra drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din autorizaţia de înfiinţare şi  licenţe : „ Asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţii energetice se instituie limitări ale dreptului de proprietate în favoarea titularilor autorizaţiilor de înfiinţare şi de licenţe care beneficiază de: c) servitutea de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea/desfiinţarea de reţele electrice sau alte echipamente aferente capacităţii energetice şi pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condiţiile legii;

Art. 109 din Legea nr. 123/2012 reglementează dreptul de uz şi dreptul de servitute : „Asupra terenurilor şi altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum şi asupra activităţilor desfăşurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităţilor, concesionarii din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condiţiile legii, pe durata lucrărilor de dezvoltare, reabilitare, modernizare, respectiv de exploatare şi de întreţinere a capacităţilor respective, de următoarele drepturi:

a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau modernizării obiectivelor/sistemelor;

b) dreptul de uz pentru asigurarea funcţionării normale a capacităţii prin efectuarea reviziilor, reparaţiilor şi a intervenţiilor necesare;

c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafaţă sau aeriană pentru instalarea de reţele, de conducte, de linii sau de alte echipamente aferente obiectivelor/sistemelor şi pentru accesul la locul de amplasare a acestora;

d) dreptul de a obţine restrângerea sau încetarea unor activităţi care ar putea pune în pericol persoane şi bunuri;

e) dreptul de acces la utilităţile publice.”

Aprecierea instanţei.

În sprijinul acţiunii lor, reclamanţii au invocat dreptul  lor de proprietate asupra terenului categoria livadă, situat în intravilan, drept garantat de constituţie, legea naţională, dar  şi documente internaţionale la care România este parte contractantă.

Potrivit susţinerilor pârâtelor ----------------- cele doua conducte ar fi fost amplasate în subsolul terenului în litigiu în anul 1965, susţineri exprimate şi cu ocazia interogatoriului administrat din oficiu, iar ulterior ar fi intervenit lucrări de consolidare, refacere n anii 1993-1996.

Instanţa constată că potrivit dispoziţiilor legale incidente ( constituţia României, Noul Cod civil), dar şi jurisprudenţei constante  a Curţii Europene a Drepturilor Omului că dreptul de proprietate nu este absolut şi el poate suporta, în anumite condiţii, limitări care să fi justificate de un scop legitim , cu respectarea principiului proporţionalităţii masurilor dispuse raportat la scopul urmărit .

Rezultă că în speţa de faţă reclamanţii se plâng de o atingere a dreptului lor de proprietate în componenta dreptului de folosinţă asupra terenului, în sensul celei de a treia normă a articolului nr. 1 Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană „Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor”.

Referitor la dispoziţiile legale incidente în prezenta cauză, instanţa constată că potrivit susţinerilor pârâţilor din prezenta cauză conductele de transport gaze şi petrol ar fi fost instalate în anul 1965, in anul 1993 ar fi avut loc lucrări de reamenajare şi consolidare, iar pârâta SNTG Transgaz prin răspunsurile la interogatoriu face referire la un act normativ în vigoare încă din anul 1942 ( fila 190).

La fila 218 dosar se face referire la Legea petrolului nr. 511/1942 , însă instituţiile abilitate ( Monitorul Oficial , Arhivele Naţionale ) s-au aflat în imposiblitate obiectivă de a pune la dispoziţia instanţei acest act normativ. ( fila 232, fila 1 vol. II dosar ). Pe cale de consecinţă instanţa constată lipsa de accesibilitate a Legii nr. 511/1942 în condiţiile art 252 cod procedură civilă.

Condiţiile instituite de protocolul mai sus menţionat ce garantează dreptul de proprietate, vor fi analizate prin raportare la legea publicată în Monitorul Oficial, anterior anului 1989 ( art. 21, art. 16 din Legea nr. 59/1974 ), singura la care instanţa a avut acces şi care se completează cu prevederile legale ulterioare desfiinţării  regimului comunist.

Dealtfel potrivit dispoziţiilor  art. 5 alin 2 din Legea nr. 71/2011 dispoziţiile Codului civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din raporturile de proprietate , aşa încât devin incidente dispoziţiile codului civil mai sus citate, în special prevederile art. 621 cod civil.

Aşa cum s-a reliefat mai sus, potrivit art. 6 alin 1 din Legea nr. 238/2004, art. 12 alin 2 lit. C, art. 109 din Legea nr. 123/2012, cele doua pârâte SC Conpet SRL şi SC Trangaz SRL sunt titularele unui drept de servitute legală asupra terenului traversat de cele două conducte, limitarea adusă dreptului de proprietate al reclamantului fiind aşadar prevăzut de lege şi urmăreşte un scop legitim şi anume acela de realizare a serviciilor publice de interes naţional.

Referitor la criteriul proporţionalităţii intre ingerinţa statului asupra dreptului de proprietate al reclamanţilor şi scopul legitim , instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 238/2004 reclamanţii au dreptul de a solicita plata unei rente pentru lipsa lor de folosinţă, respectiv lipsirea de dreptul de edificare a construcţiilor pe terenul litigios.

Însă instanţa constată că reclamanţii nu sunt interesaţi să obţină compensarea lipsei de folosinţă, scopul acţiunii fiind acela de a obţine dreptul de a construi, obligând pârâţii să îşi mute conductele de transport gaz şi ţiţei.

Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că acţiunea reclamanţilor prin care negă dreptul de servitute legală invocând lipsa unui acord al fostei proprietare Grigorescu Maria este lipsită de temeinicie, cu respectarea dreptului acestora de a obţine în viitor, în măsura în care vor fi interesaţi o compensare pecuniară pentru lipsa dreptului lor de folosinţă a terenului prin construire.

În acord cu criteriile mai sus enunţate de jurisprudenţa Cedo, instanţa apreciază că  trebuie să existe un echilibru între interesele particularilor ale reclamanţilor şi cele generale ale societăţii, societate care are nevoie de infrastructură, de conducte de gaze şi ţiţei, de un sistem funcţional de transport al petrolului şi gazelor naturale. Având în vedere caracterul de bun public de importanţă strategică a celor două conducte, instanţa reţine că aceste bunuri nu pot fi desfiinţate, proprietatea publică încetând doar dacă bunul a pierit sau dacă i s-a schimbat regimul juridic, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Dealtfel,instanţa constatată că reclamanţii nu au avut o atitudine procesuală sinceră arătând în cadrul acţiunii faptul că ar fi aflat abia la momentul eliberării certificatului de urbanism despre existenţa conductelor, însă în măsura în care doreau să construiască pe terenul respectiv, cu minime diligenţe ar fi putut afla de autorităţile locale că acel teren este traversat de conducte, obligaţie ce reveneau şi fostei proprietare a terenului care avea cunoştinţă de acest aspect, aşa cum subliniază chiar reclamanţii şi care trebuia să îi înştiinţeze pe viitorii proprietari despre existenţa conductelor. Tot reclamanţii au precizat că familia lui Moraru Daniel ar fi avut un teren vecin cu trenul în litigiul şi că acel teren ar fi fost traversat de conducte pentru care s-ar fi obţinut acordul familiei sale, deci cu atât mai mult ar fi trebuit să cunoască situaţia juridică a terenului pe care dorea să îl cumpere.

În măsura în care apreciază ca fosta vânzătoare ------------------- nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, reclamanţii pot solicita rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare, însă nu pot ca după 46 de ani de la instalarea conductelor respective să invoce lipsa acordului fostei proprietare în privinţa respectivei instalări şi atingerea dreptului lor de proprietate, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de textele de lege mai sus menţionate.

Soluţia ce urmează a fi pronunţată în prezenta cauză este susţinută şi de jurisprudenţa naţională la care instanţa a făcut referire în cursul judecăţii ( decizia nr. 604/2005 a tribunalului Dolj,  decizia nr.3081/2011 a Curţii de Apel Ploieşti).

Faţă de considerentele anterior menţionate, instanţa va respinge acţiunea formulată ca nefondată, precum şi cererea de arătare a titularului dreptului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii ------------------------- în contradictoriu cu pârâţii ----------------------------.

 Respinge ca nefondată cererea de arătare a titularului dreptului formulată de reclamanţii ------------------------, în contradictoriu  cu  pârâţii Statul Român prin -----------------------  cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor nr. 17, sector 5, -------------------------------.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Oneşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 01.03.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Liliana Bădău Lidia Matei

Domenii speta

Spete similare