Lovire sau alte violenţe

Pentru azi fiind amânată pronunţarea hotărârii în cauza penală privind  inculpatul M. C. F. A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 321 al.1  Cp  ș.a..

La apelul nominal făcut în şedinţă publică , nu se prezintă părțile .

Procedura completă .

S-a făcut referatul cauzei , după care :

Dezbaterile şi susţinerile părţilor pe fondul cauzei au avut loc în şedinţa publică de la data de 02.04.2014 , fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, pentru a da posibilitatea reprezentanţilor părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 17.04.2014, iar ulterior la 18.04.2014  când a hotărât următoarele:

J U D E C Ă T O R I A

Prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu în dosarul nr.443/p/2012 înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr.9811/306/2013 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului M. C. F. A., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal şi art. 321 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În fapt s-a reţinut că în data de 14.06.2012, învinuitul a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate B. M. A., poliţist în cadrul IPJ Sibiu, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în urma cărora acesta a suferit leziuni traumatice vindecabile în 16-18 zile de îngrijiri medicale, incident petrecut în magazinul aparţinând SC  C. C. SRL situat pe str. … din mun. Sibiu, în curte şi apoi în stradă, la care au asistat mai multe persoane cărora le-a fost tulburată astfel liniştea, fiindu-le creată o stare de temere.

În drept s-a arătat că faptele învinuitului M. C. F. A. care, în data de 14.06.2012, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate B. M. A., poliţist în cadrul IPJ Sibiu, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în urma cărora acesta a suferit leziuni traumatice vindecabile în 16-18 zile de îngrijiri medicale, incident petrecut în magazinul aparţinând SC C. C. SRL situat pe str. .. din mun. Sibiu, în curte şi apoi în stradă, la care au asistat mai multe persoane cărora le-a fost tulburată astfel liniştea, fiindu-le creată o stare de temere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj, prev. de art. 239 alin. 2 Cod penal şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracţiuni.

În cursul urmării penale s-au administrat următoarele probe:

-plângerea penală formulată de partea vătămată - filele 3-4;

-rezultatul examinării clinice a părţii vătămate de către medicul specialist ortoped şi respectiv radiolog, din data de 14.06.2012 – filele 5-6;

-certificatul medico-legal nr. I/a/510 din 14.06.2012 – fila 7;

-chitanţe şi adeverinţe medicale eliberate părţii vătămate – filele 8-11;

-declaraţia părţii vătămate B. M. A. – filele – 12-13;

-listingul convorbirilor telefonice - extras – avute de partea vătămată în iunie 2012 – fila 15;

-copia permisului de parcare „în exerciţiul funcţiunii” emis pentru autoturismul proprietatea părţii vătămate de către Consiliul Local Sibiu – fila 16;

-chitanţe, adeverinţe medicale, certificate de concediu medical eliberate părţii vătămate – filele 17-26;

-raportul de expertiză medico-legală nr. 504/II/a/53/2012 din 30.01.2013 – filele 30-34;

-adresa nr. 63285/17.07.2012 a IPJ Sibiu – Serviciul Resurse Umane – fila 35;

-declaraţii martor Z. N. D. – filele 43-46;

-declaraţii martor A. D. A – filele 47-50;

-declaraţii martor D. M. A. – filele 51-54;

-declaraţii martor L. A. – filele 55-58;

-DVD imagini camera de supraveghere aparţinând SC C. C. SRL - fila 59;

-planşă foto conţinând fotografii extrase de pe camera video de supraveghere – filele 60-70;

-declaraţii învinuit – filele 76-80;

-fişa privind cazierul judiciar al învinuitului – fila 81;

În cursul judecării cauzei au fost administrate următoarele probe: declaraţia inculpatului (filele 62-66), declaraţia părţii civile B. M. A. (filele 67-68), declaraţiile martorilor C. G. şi D. D. I. propuşi de partea civilă (filele 69-70), D. M. A., C. (fostă L) A., A. D. A., Z.N. D., propuse prin rechizitoriu (filele 71-76) şi martora S. M., propusă de inculpat (filele 98-99).

 La solicitarea instanţei, I.P.J. Sibiu a comunicat, prin adresa nr.37565/6.12.2013, faptul că partea civilă era în exercitarea atribuţiilor de serviciu la data de 14.06.2012.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

La data de 14.06.2012, în jurul orei 09:00, partea civilă B. M. A. – poliţist în cadrul I.P.J. Sibiu – Serviciul Investigaţii Fraude, a plecat de la locul de muncă spre domiciliul său, situat pe str. … din Sibiu la nr…, pentru a-şi lua autoturismul proprietate personală, cu care urma apoi să se deplaseze în ziua respectivă în interes de serviciu.

În momentul când a ajuns în faţa casei unde locuia, partea civilă a observat că în dreptul porţii de acces al autoturismelor în curtea casei sale era oprit neregulamentar autoturismul marca BMW seria 5, de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare …, astfel că nu putea să plece din curte cu autoturismul. Văzând că inculpatul M. C. F. A. era încă la volanul autoturismului menţionat, partea civilă i-a bătut în geam şi i-a cerut să îşi mute maşina, făcând şi un gest în acest sens. Inculpatul nu a dat curs solicitării părţii civile, coborând din maşină şi îndreptându-se spre centrul de fotocopiere situat vizavi de locuinţa părţii civile – la nr.47, aparţinând SC C. C. S.R.L.-, pentru a i se efectua nişte fotocopii ale unor documente, intenţionând să plece de acolo cu maşina imediat ce i se efectuau cele câteva fotocopii.

Inculpatul a intrat în copy-center, urmat de partea civilă, acolo aflându-se trei angajate: martorele D. M. A., C. (fostă L.) A., A. D. A. (martora Z.  N.D., proprietara centrului de copiere, a ajuns la scurt timp după părţi în magazin). Partea civilă i-a cerut inculpatului din nou să îşi mute maşina, adresându-i-se cu apelativul „Prietene”, iar inculpatul a afirmat că îşi va muta maşina după ce îşi face copiile, moment în care partea civilă a smuls din mâna martorei D. M. A. documentele inculpatului. Inculpatul a luat apoi din mâna părţii civile documentele sale şi i-a spus să acesteia să cheme poliţia dacă nu îi convine situaţia.

Atunci partea civilă a afirmat că el este poliţist, şi-a scos legitimaţia de serviciu şi a arătat-o inculpatului pentru scurt timp, fără a-şi declina numele şi funcţia pe care o ocupa. Atunci inculpatul a replicat că este avocat şi că îşi cunoaşte drepturile, deşi în realitate era doar student la facultatea de drept. Martora A. D. A. l-a întrebat pe partea civilă (pe care îl cunoștea, fiind vecin), dacă să acţioneze butonul de panică, iar partea civilă i-a răspuns că da, fără ca discuţia dintre cei doi să fie auzită de inculpat. Martora a acţionat butonul menţionat, dar nu s-a auzit niciun sunet, alarma fiind una silenţioasă şi declanşându-se doar la sediul firmei de pază.

Partea civilă a ieşit afară din centrul de copiere şi a sunat la poliţie solicitând sprijinul unui echipaj care să se deplaseze la faţa locului, iar apoi a revenit în interior. Inculpatul, care între timp plătise contravaloarea copiilor făcute, a încercat să plece, dar partea civilă s-a aşezat în calea lui, solicitându-i să aştepte venirea echipajului de poliţie. Pentru a-şi face loc şi a putea pleca, inculpatul a prins de braţe partea civilă care se ţinea cu o mână de balustrada terasei şi a împins-o cu putere, partea civilă căzând pe scări pe pavajul din curte, lovindu-se la spate şi la picioare.

Zgomotul produs de căderea părţii civile pe scări a fost auzit de cele patru angajate (care nu au văzut efectiv căderea părţii civile, ci doar împingerea ei de către inculpat). În urma căderii părţii civile i-au sărit din buzunar telefoanele şi cheile, dar şi ochelarii.

Inculpatul a fugit apoi spre maşină, partea civilă s-a ridicat de la pământ şi a fugit după el pentru a-l împiedica să plece, oprindu-se lângă portiera şoferului. Cum inculpatul nu putea intra pe acolo în maşină, a ocolit autoturismul şi a intrat pe portiera din dreapta spate, a blocat uşile cu telecomanda şi apoi a plecat înainte de venirea echipajului de poliţie şi a patrulei firmei de protecţie şi pază chemată de către angajatele centrului de copiere.

În urma incidentului partea civilă a suferit leziuni la nivelul braţelor, al coapsei drepte şi o contuzie de coloană vertebrală lombară, necesitând pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale şi beneficiind de asistenţă medicală la Unitatea Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic Judeţean Sibiu.

Starea de fapt a fost reţinută de instanţa de judecată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar şi al judecăţii, după cum urmează:

În rechizitoriu s-a reţinut că faţă de împrejurarea că partea civilă folosește în mod obișnuit autoturismul propriu în interes de serviciu rezultă şi din „permisul de parcare în exerciţiul funcţiunii” eliberat de Consiliul Local Sibiu pentru respectivul autoturism (fila 16), iar din adresa nr. 63285/17.07.2012 a IPJ Sibiu – Serviciul Resurse Umane (fila 35), în care se indică faptul că incidentul este investigat, în temeiul Legii 319/2006 și de către angajatorul IPJ Sibiu ca accident de muncă, rezultă fără dubiu că la momentul incidentului care face obiectul acestui dosar polițistul B. M. se afla în locul respectiv în timpul serviciului și în interes de serviciu.

Instanţa constată că aceste susţineri nu fac dovada faptului că partea civilă era într-adevăr în exercitarea atribuţiilor de serviciu, însă, prin adresa nr.37565/6.12.2013 – solicitată de instanţă -(fila 45), I.P.J. Sibiu a confirmat faptul că partea civilă era în exercitarea atribuţiilor de serviciu la data de 14.06.2012 şi că îşi folosea autoturismul propriu în interes de serviciu. Nu s-a comunicat însă motivul pentru care partea civilă avea nevoie de autoturismul său în ziua respectivă, în speţă dacă avea de soluţionat un dosar şi trebuia să efectueze o deplasare în acest scop.

Şi inculpatul şi partea civilă au dat declaraţii concordante referitoare la partea de început a incidentului, (filele 76-80, 14-15 dosar de urmărire penală, filele 62-68), rezultând astfel că inculpatul a blocat cu autoturismul său ieşirea din curtea imobilului unde locuia partea civilă, că a refuzat să îşi mute de acolo maşina la solicitarea expresă a acesteia (chiar dacă a fost făcută prin gesturi şi de o manieră nu foarte politicoasă), că inculpatul a plecat în centrul de copiere urmat de partea civilă.

Din declaraţiile părţilor, dar şi ale martorelor (filele 43-58 dosar de urmărire penală, filele 71-75, 98-99) şi din înregistrările efectuate de camerele de supraveghere rezultă modul de desfăşurare a incidentului dintre părţi în interiorul centrului de copiere, dar şi la ieşirea părţilor în curte. Trebuie precizat la acest moment faptul că partea civilă era un cunoscut al martorelor (acestea ştiind şi că partea civilă era poliţist), locuind vizavi de clădirea în care funcţiona centrul de copiere.

Martora C. (fostă L.) A. a declarat că şi inculpatul şi partea civilă au intrat nervoşi în sediul centrului de copiere, martora D. M. A. declarat că ambele părţi nu au vorbit civilizat, fără a putea preciza care dintre acestea a început, martora A. D. A a declarat că şi inculpatul şi partea civilă erau la fel de „vulcanici şi de tăioşi în replicile pe care şi le-au dat”. Şi martora Z. N. D. a relatat faptul că discuţia dintre părţi a „luat-o razna, în sensul că amândoi s-au aprins” (martora Zaharescu nu a fost prezentă la întreg incidentul din copy-center, ajungând doar după momentul smulgerii hârtiilor inculpatului de către partea civilă).

Inculpatul a susţinut, iar martora D. M. A. a confirmat faptul că partea civilă a smuls din mâna ei documentele care aparţineau inculpatului, înainte ca aceasta să îşi fi declinat calitatea de polițist. Martora a mai declarat că acest gest al părţii civile a speriat-o (fila 51 dosar de urmărire penală, fila 71).

Deşi inculpatul a susţinut că avea îndoieli asupra faptului că partea civilă era poliţist, precizând că partea civilă a făcut doar o afirmaţie în acest sens, fără a-şi preciza numele şi funcţia şi arătându-i pentru foarte puţin timp o legitimaţie, martorele D. M. A., C. (fostă L.) A. au confirmat că partea civilă şi-a declinat calitatea de polițist şi că i-a arătat inculpatului legitimaţia (fără însă a-şi indica numele şi funcţia, contrar celor susţinute de partea civilă), precum şi faptul că partea civilă s-a pus în dreptul uşii pentru a nu-l lăsa pe inculpat să iese după ce acesta primise fotocopiile solicitate. Deşi partea civilă a susţinut că a arătat inculpatului şi pentru a doua oară legitimaţia, această susţinere nu este confirmată de restul probelor administrate.

Inculpatul a recunoscut, iar martorele şi partea civilă au confirmat faptul că, ulterior declinării calităţii de poliţist de către partea civilă, inculpatul a afirmat că este avocat şi că îşi cunoaşte drepturile, în realitate inculpatul fiind doar student la facultatea de drept.

Deşi partea civilă a susţinut în faţa instanţei că s-a auzit sunetul puternic produs de alarma care s-a declanşat în urma acţionării butonului de panică, inculpatul a declarat că nu s-a auzit nicio alarmă, susţinerile acestuia din urmă fiind confirmate de toate cele patru martore oculare.

Deşi inculpatul a recunoscut că partea civilă i-a blocat ieşirea, ţinându-se cu mâna de balustradă, a negat că ar fi prins de braţe partea civilă şi ar fi împins-o şi că aceasta ar fi căzut din acest motiv pe scări, susţinând că el a ieşit din centrul de copiere pe sub braţul părţii civile, iar leziunile pe care le-a prezentat aceasta putându-se datora eventual faptului că s-a împiedicat şi a căzut pe scări, aceste susţineri ale inculpatului sunt contrazise însă de restul probelor din dosar, probe care confirmă versiunea părţii civile.

Martora D. M. A. a declarat că a văzut cum inculpatul a împins partea civilă care stătea în dreptul uşii, fără însă a putea vedea, din cauza poziţiei în care se afla partea civilă, modul în care aceasta a căzut în curtea imobilului (fila 71). În mod similar, şi martora C. (fostă L.) A., a declarat că a văzut doar cum inculpatul a împins partea civilă, martora văzând ulterior în curte telefoanele, ochelarii şi cheile părţii civile căzute pe jos (filele 72-73). Şi martora A. D. A. a declarat că partea civilă i-a blocat inculpatului ieşirea, cerându-i să nu plece până nu vine poliţia, că, fără să fi văzut ce a făcut inculpatul, a auzi o bubuitură imediat după acea şi apoi a văzut partea civilă ridicându-se de pe jos, inculpatul fugind spre maşină şi partea civilă după el (filele 74-75). Martora A. a confirmat că partea civilă se ţinea cu o mână de balustradă pentru a nu-l lăsa pe inculpat să plece. Şi martora Z. N. D. confirmat faptul că partea civilă i-a cerut inculpatului să aştepte până vin organele de ordine, deoarece sunase la nr.112, punându-se în faţa lui pentru a nu-l lăsa să iese (filele 98-99).

Toate martorele a confirmat că lucrurile pe care partea civilă le avea asupra sa i-au căzut pe jos la căderea părţii civile pe scări.

Faptul că partea civilă a fost victima unei agresiuni rezultă şi din certificatul medico-legal, şi raportul de expertiză medico-legală, aceste acte medico-legale stabilind că leziunile traumatice suferite de partea civilă (echimoze, hematom coapsă dreaptă, excoriaţii) s-au produs prin cădere pe un plan dur neregulat, dar şi prin compresiune la nivelul braţelor. În privinţa numărului zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, iniţial a fost stabilit, prin certificatul medico-legal, un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale, însă, urmare a evoluţiei  lente a vindecării şi a necesităţii efectuării de tratamente la nivelul coloanei vertebrale pentru recuperare, expertiza medico-legală a concluzionat că partea civilă a suferit, posibil în contextul evenimentului traumatic din data de 14.06.2012 şi o contuzie de coloană vertebrală lombară – cu acutizarea consecutivă a unei afecţiuni cronice existente, produsă urmare a lovirii de corpuri dure sau prin torsiune forţată a coloanei vertebrale, durata îngrijirilor medicale necesare vindecării fiind prelungită la 16 – 18 zile (filele 30-34).

În final trebuie menţionat faptul că şi din înregistrările video surprinse de cele două camere de luat vederi din incinta centrului de  copiere şi respectiv de pe exteriorul clădirii menţionate se observă (fără sonor), atât modul de desfăşurare a incidentului dintre părţi petrecut în interior (inclusiv aspectele legate de recuperarea hârtiilor de către inculpat de la partea civilă), faptul că partea civilă a ieşit la un moment dat din centru (probabil atunci când a sunat la poliţie), precum şi faptul că partea civilă a căzut pe scări, iar apoi inculpatul a fugit pe stradă (filele 60-70 dosar de urmărire penală).

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.2, 5 din C.pen. din 1969, constând în aceea că în data de 14.06.2012, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate B. M. A., poliţist în cadrul IPJ Sibiu, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în urma cărora acesta a suferit leziuni traumatice vindecabile în 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Din probele administrate în cauză, aşa cum au fost expuse şi analizate mai sus, rezultă că inculpatul, cu intenţie directă, a împins partea civilă, care a căzut pe scări, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.

Pentru existenţa infracţiunii de ultraj este în mod obligatoriu necesar, printre altele, ca, sub aspectul laturii subiective, autorul să fi cunoscut faptul că victima este un funcţionar public care exercită o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi, sub aspectul laturii obiective, ca acest funcţionar să fi acţionat cu respectarea dispoziţiilor legale, deoarece în situaţia exercitării abuzive a funcţiei, acesta nu mai este ocrotit de legea penală în calitate de reprezentant al autorităţii, ci doar ca simplă persoană fizică.

Din probele administrate rezultă că partea civilă i-a adus la cunoştinţă inculpatului faptul că este poliţist (spunându-i acest lucru şi arătându-i legitimaţia), dar nu şi că era în exercitarea atribuţiilor de serviciu (partea civilă nu a menţionat nici în declaraţia din cursul urmăririi penale şi nici în cea din faţa instanţei că i-ar fi zis inculpatului că are nevoie maşină în interes de serviciu, ci doar că trebuie să plece). Ţinând seama de faptul că partea civilă nu era îmbrăcată cu uniforma de poliţist, că i-a cerut inculpatului să îşi mute maşina din dreptul porţii casei sale, spunându-i „prietene, să îţi muţi maşina”, că a smuls hârtiile inculpatului şi că a solicitat telefonic deplasarea unui echipaj de poliţie la faţa locului pentru a lua măsuri împotriva inculpatului, instanţa constată că inculpatul nu a putut avea reprezentarea faptului că partea civilă era în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi că prin fapta sa aduce atingere autorităţii de stat.

Apoi, aşa cum rezultă din declaraţiile martorelor oculare menţionate şi din declaraţia inculpatului, partea civilă, după refuzul inculpatului de a-şi muta maşina, a smuls din mâna uneia dintre martore documentele aparţinând inculpatului.

Conform art.31 alin.2 din Legea nr.218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române (în vigoare la data comiterii faptei), în exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege poliţistul are obligaţia să respecte întocmai drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, prevăzute de lege şi de Convenţia europeană a drepturilor omului.

Conform art.41 alin.1 lit.b, h din Legea nr.360/2002 (Statutul poliţistului), poliţistul este dator să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, în special faţă de grupurile vulnerabile, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege, iar prin întregul său comportament, să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist.

Conform art.12 din H.G. nr.991/2005, pentru aprobarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului (publicată în Monitorul Oficial Nr. 813 din 7 septembrie 2005) -„Conduita generală”-, poliţistul evită comportamentul care ar putea afecta încrederea populaţiei, este disciplinat şi apără prestigiul instituţiei şi profesiei, exercitând toate prerogativele şi îndatoririle specifice funcţiei publice pe care o deţine.

În fine, conform art.13 din acelaşi act normativ poliţistul trebuie să se comporte civilizat şi să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă şi fermă (alin.1) şi trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale (…) (alin.2).

Ţinând seama de faptul că partea civilă a avut o conduită neconformă prevederilor legale menţionate, smulgând documentele din mâna inculpatului, faptă ce excede în mod evident limitelor legale de exercitare a funcţiei, instanţa constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj nici sub aspectul laturii obiective. Sunt, în acest context, lipsite de relevanţă sub aspectul infracţiunii de ultraj împrejurările (reţinute în rechizitoriu) că inculpatul avea obligaţia legală de a prezenta, la solicitarea părţii civile - poliţist actul de identitate (refuzul putând constitui contravenţie conform art.3 pct.31 din Legea 61/1991) şi că partea civilă, solicitând acestuia să se legitimeze prin prezentarea cărţii de identitate, a acţionat în temeiul art.31 din Legea 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române (poliţistul are dreptul, dar şi obligaţia, de a legitima şi de a stabili identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale, inculpatul încălcând, prin oprirea dreptul porţii imobilului părţii civile, prevederile art.143 din H.G. nr.1391/2006 prevede în mod expres interdicţia staţionării voluntare a vehiculelor în dreptul căilor de acces care deservesc proprietăţile alăturate drumurilor publice, oprirea şi staţionarea neregulamentară fiind sancţionate contravenţional (art.108 din O.U.G. nr.195/2002).

Prin urmare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, dar ţinând seama de faptul că inculpatul a împins partea civilă cu intenţie, cauzându-i leziuni produse prin cădere ce au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale, instanţa, în baza art.386 C.proc.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 din C.pen. din 1969 în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 din C.pen. din 1969 cu aplic.art.5 C.pen. (reglementarea infracţiunii de lovire sau alte violenţe din C.pen. din 1969 este mai favorabilă faţă de cea din art.193 din C.pen. în vigoare sub aspect sancţionator).

Deşi reprezentanta Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 din C.pen. din 1969 în infracţiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.2, 5 din C.pen. din 1969, ţinând seama de faptul că partea civilă era poliţist, instanţa, având în vedere faptul că a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 din C.pen. din 1969, ci cele ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 din C.pen. din 1969, va respinge această cerere de schimbare a încadrării juridice.

Inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice prevăzută de art.321 alin.1 din C.pen. din 1969, reţinându-se că în data de 14.06.2012, a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate B. M. A., poliţist în cadrul IPJ Sibiu, aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în urma cărora acesta a suferit leziuni traumatice vindecabile în 16-18 zile de îngrijiri medicale, incident petrecut în magazinul aparţinând SC C.  C. SRL situat pe str. …. din mun. Sibiu, în curte şi apoi în stradă, la care au asistat mai multe persoane cărora le-a fost tulburată astfel liniştea, fiindu-le creată o stare de temere.

La data de 14.06.2012 C.pen. din anul 1969, în vigoare pe atunci, incrimina infracţiunea prevăzută de art.321 alin.1 astfel: „Fapta persoanei care, în public, săvârşeşte acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură, în alt mod, liniştea şi ordinea publică, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani”.

La data de 1.02.2014 a intrat în vigoare noul cod penal care, în art.371 incriminează sub denumirea marginală de „Tulburarea ordinii şi liniştii publice”, fapta persoanei care, în public, prin violenţe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin ameninţări sau atingeri grave aduse demnităţii persoanelor, tulbură ordinea şi liniştea publică, arătând că această faptă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Dat fiind tratamentul sancţionator mai blând prevăzut de noua reglementare, dar şi conţinutul diferit al infracţiunii prevăzute de art.371 C.pen. faţă de cel al infracţiunii prevăzute de art.321 alin.1 din C.pen. din 1969, instanţa, în baza art.386 C.proc.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice prevăzută de art.321 alin.1 din C.pen. din 1969 în infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art.371 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

Din punct de vedere al laturii subiective această infracţiune se comite cu intenţie directă sau indirectă, ceea ce presupune ca autorul ei să prevadă rezultatul faptei sale (tulburarea ordinii şi liniştii publice) şi să urmărească sau să accepte posibilitatea producerii lui, iar din punct de vedere al laturii obiective, presupune producerea unei urmări constând în tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În cauză, aşa cum a rezultat din probele administrate, partea civilă a fost cea care a început să se comporte necorespunzător, adresându-i-se inculpatului cu apelativul „Prietene”, smulgând din mâna martorei D. M. A. documentele inculpatului (martora speriindu-se), partea civilă şi inculpatul s-au certat, partea civilă i-a blocat inculpatului ieşirea, însă angajatele şi-au continuat treaba, fără a arăta în vreun fel că erau speriate (au apăsat „butonul de panică”, însă doar partea civilă a ştiut acest lucru), iar apoi, pentru a putea pleca, inculpatul a împins pe terasa imobilului, aceasta căzând pe scările din curtea casei în care funcţiona acel copy-center şi în care nu se mai aflau alte persoane. Ţinând seama de acestea, instanţa constată că nu se poate considera că inculpatul a acţionat cu intenţia de a aduce atingere ordinii şi liniștii publice şi nici că o astfel de urmare s-ar fi produs. Din probele administrate a mai rezultat că, imediat după aceea inculpatul a fugit la maşină, urmat de partea civilă, care nu l-a lăsat să intre în autoturism, astfel că inculpatul a intrat pe o portieră din spate, a blocat uşile şi a plecat, însă nu s-a făcut prin niciun mijloc de probă dovada faptului că mai erau şi alte persoane prezente care să fi fost speriate de cele petrecute (cu excepţia unor muncitori aflaţi pe o schelă care renovau un imobil, rămaşi neidentificaţi, cărora partea civilă le-a cerut doar să intervină pentru a-l opri pe inculpat şi a căror reacţie în privinţa incidentului nu a fost dovedită prin probe, ci doar prezumată) sau că s-ar fi tulburat în vreun fel ordinea şi liniştea publică (pe stradă inculpatul nefăcând niciun fel de acte care să aibă o astfel de urmare) ori că inculpatul ar fi acţionat cu intenţia de a aduce atingere acestor valori sociale. Mai trebuie subliniat faptul că incidentul din copy-center s-a petrecut foarte rapid, iar pe stradă a trecut foarte puţin timp până ,când inculpatul a plecat cu autoturismul, astfel că nu a existat nici timpul necesar producerii urmării specifice cerute de lege pentru existenţa infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

În acest context trebuie menţionat că faptul că inculpatul era agitat când a intrat în sediul copy-centerului nu are relevanţă penală, după cum nu are o astfel de relevanţă nici faptul că acesta şi în alte rânduri când a fost acolo pentru a-i fi efectuate fotocopii era grăbit.

Prin urmare, constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.371 C.pen., fiind incident cazul prevăzut de art.16 lit.b teza I-a C.proc.pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), instanţa, în baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza I-a C.proc.pen. va achita inculpatul pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art.371 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a o aplica inculpatului pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 din C.pen. din 1969 instanţa va avea în vedere prevederile art.74 C.pen. (Criteriile generale de individualizare a pedepsei) în sensul că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii;

d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit;

e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal;

g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Conform art.74 alin.2 C.pen. când pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedepse alternative, se ţine seama de criteriile prevăzute în alin. (1) şi pentru alegerea uneia dintre acestea.

Instanţa constată că infracţiunea comisă de inculpat prezintă o gravitate medie, fiind comisă pentru ca inculpatul să poată pleca, prin împingerea părţii civile, care căzut pe scări şi a suferit leziuni la nivelul coloanei vertebrale, care au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale (16-18), partea civilă având nevoie şi de fizioterapie pentru recuperare. Inculpatul era în vârstă de 32 de ani la data comiterii infracţiunii, era student la Facultatea de Drept, nu a recunoscut comiterea faptei, nu are antecedente penale, este necăsătorit şi nu are copii minori, iar din declaraţia martorei Stan Mirela rezultă că inculpatul nu a mai fost implicat în alte incidente şi că regretă cele petrecute între el şi partea civilă (filele 98-99).

Ţinând cont de cele expuse mai sus instanţa urmează a aplica inculpatului pedeapsa amenzii, stabilind-o la suma de 5.000 lei (conform art.art.63 alin.3 teza a II-a din C.pen. din 1969 limitele fiind de la 500 lei la 30.000 lei).

Se va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.63 ind.1 din C.pen. din 1969 referitoare la posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii dacă se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii.

Partea civilă B. M. A. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1131 lei cu titlu de daune materiale şi a sumei de 25.000 lei cu titlu de daune morale (filele 50-51).

Instanţa constată că partea civilă a dovedit prin facturile şi chitanţele depuse la filele 17-18 din dosarul de urmărire penală achitarea sumei de 1000 lei pentru tratamente de electroterapie şi consultaţii ortopedice. Suma de 101 lei va fi acordată părţii civile cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cât priveşte daunele morale, instanţa constată că într-adevăr părţii civile i-a fost produs un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferinţa fizică, prejudiciu pe care, ţinând seama de localizarea leziunilor (la coloana vertebrală), de durata zilelor de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (16-18), de faptul că partea civilă a fost nevoită să efectueze tratamente de electroterapie pentru a-şi reveni, îl evaluează la suma de 5000 lei. La stabilirea acestui cuantum al despăgubirilor instanţa a avut în vedere şi faptul că partea civilă a stat în concediu medical în urma incidentului, conform actelor depuse la dosarul de urmărire penală, dar şi declaraţiile martorilor C. G. şi D. D. I., colegi de serviciu ai părţii civile (filele 69, 70), care au relatat că partea civilă a avut dureri în zona spatelui, că a efectuat tratamente de fizioterapie, că a lipsit de la serviciu din acest motiv şi că a fost afectată de cele ce i s-au întâmplat.

Prin urmare, în baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap la art.1357 C.civ. instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. M. A. şi va obliga inculpatul la plata sumei de 1000 lei daune materiale şi a sumei de 5000 lei daune morale. Se vor respinge celelalte pretenţii.

Spitalul Clinic Judeţean Sibiu s-a constituit parte civilă în cauză solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 342 lei reprezentând cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală acordată părţii civile B. M A plus dobânda legală până la data plăţii (fila 48).

Potrivit art.313 alin.1 din Legea nr.95/2006 persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată, iar sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale.

Deoarece prin probele administrate s-a dovedit că inculpatul a fost cel care a agresat partea civilă, iar în urma acestei agresiuni partea civilă a fost consultată la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu – cabinetul de Ortopedie şi Traumatologie, cuantumul total al cheltuielilor ocazionate de asistenţa medicală acordată acesteia fiind de 342 lei, conform înscrisului depus la fila 48, instanţa, în baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 va admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi va obliga inculpatul la plata sumei de 342 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se va adăuga dobânda legală până la data plăţii efective.

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.272 alin.1 C.proc.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.276 alin.2 C.proc.pen. va fi obligat inculpatul la plata sumei de 101 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B. M. A., compusă din taxa pentru eliberarea certificatului medico-legal (38 lei – fila 8 dosar de urmărire penală şi 63 lei taxa pentru expertiza medico-legală – fila 30 dosar de urmărire penală).

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu va rămâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive ,

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art.386 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a  faptei din infracţiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 din C.pen. din 1969 în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prevăzută de art.180 alin.2 din C.pen. din 1969 cu aplic.art.5 C.pen.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.2 din C.pen. din 1969 în infracţiunea de ultraj prevăzută de art.239 alin.2, 5 din C.pen. din 1969.

În baza art.180 alin.2 din C.pen. din 1969 cu aplic.art.5 C.pen. rap.la art.63 alin.3 teza a II-a din C.pen. din 1969 condamnă inculpatul M. C. F. A.,  la 5.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe.

Atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art.63 ind.1 din C.pen. din 1969 referitoare la posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii dacă se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii.

În baza art.386 C.proc.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice prevăzută de art.321 alin.1 din C.pen. din 1969 în infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art.371 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

În baza art.396 alin.5 C.proc.pen. rap.la art.16 lit.b teza I-a C.proc.pen. achită inculpatul pentru infracţiunea de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art.371 C.pen. cu aplic.art.5 C.pen.

În baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap la art.1357 C.civ. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. M. A. şi obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei daune materiale şi a sumei de 5000 lei daune morale. Respinge celelalte pretenţii.

În baza art.19 alin.1, 5 C.proc.pen., art.25 alin.1 C.proc.pen., art.397 alin.1 C.proc.pen. rap la art.313 din Legea nr.95/2006 admite acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi obligă inculpatul la plata sumei de 342 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare, la care se adaugă dobânda legală până la data plăţii efective.

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. rap.la art.272 alin.1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.276 alin.2 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 101 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B. M. A.

În baza art.274 alin.1 C.proc.pen. onorariul apărătorului din oficiu rămâne în sarcina statului.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18.04.2014.

Domenii speta

Spete similare