Plangere

DOSAR NR.6907/3/2008

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA I PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR.437

Şedinţa publică  din 07.04.2008

Tribunalul constituit din :

PREŞEDINTE – CONSTANTINESCU LUCHIAN

GREFIER – NEACŞU SIMONA 

MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost reprezentat de procuror DARIUS URECHE.

Pe rol se află soluţionarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de petentul  M. A.M., în condiţiile art. 2781 Cod proc. pen.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  se prezintă petentul M.A.M., aflat în stare de detenţie, personal şi asistat de apărător din oficiu M.M. L., cu delegaţie la dosar.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Petentul M.A.M, având cuvântul, solicită audierea sa.

Tribunalul procedează la ascultarea petentului M A M, declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, Tribunalul constată cauza in stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor asupra cauzei de faţă.

Apărătorul din oficiu al petentului M.A.M solicită admiterea plângerii aşa cum a fost formulată şi trimiterea cauzei spre o nouă rezolvare a situaţiei de fapt.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, având in vedere actele efectuate in cauză cu respectarea prevederilor legale, iar faptul că petentul nu a fost audiat de către procuror, se compensează prin celelalte acte aflate la dosarul cauzei. Aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, petentul a fost consultat de către un medic, iar dacă într-adevăr este aşa cum  susţine acesta, nu s-ar mai fi putut prezenta in faţa instanţei. In plus, leziunile provocate sunt ca urmare a unei căderi suferită pe fondul unei boli psihice, boală pe care petentul nu o contestă.

Petentul M.A.M, având cuvântul, arată că nu a fost audiat la Parchet şi s-a aflat in imposibilitate de a se apăra.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei penale de faţă:

La data de 19.02.2008, a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr.6907/3/2008, plângerea formulată de petentul M.A.M împotriva rezoluţiei nr.2369/VIII-1/2007 din data de 06.12.2007, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea împotriva rezoluţiei nr.1593/P/2005 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În motivarea plângerii, petentul a susţinut că nu s-a dispus audierea sa de către procuror, neavând astfel posibilitatea să depună acte doveditoare şi să propună audierea unor martori care au fost de faţă la cele întâmplate, soluţia parchetului fiind întemeiată doar pe actele întocmite de cei interesaţi a ascunde adevărul.

A fost ataşat dosarul nr.1393/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Examinând actele dosarului de urmărire penală, Tribunalul reţine următoarele:

Prin Rezoluţia nr.1593/P/2005 din data de 22.05.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea formulată de deţinutul M.A.M, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev.de art.267 şi art.267/1 Cod penal.

S-a reţinut că, din cuprinsul plângerii rezultă că la data de 1.03.2005, petentul M.A.M, încarcerat la Penitenciarul Rahova, în vederea executării unei pedepse privative de libertate, fiind prezentat la o instanţă de judecată, fără un motiv anume a fost supus la acte de agresiune de membrii escortei, leziunile suferite fiind constatate ulterior, cu ocazia prezentării la cabinetul medical al penitenciarului de către medicul de serviciu.

În vederea stabilirii circumstanţelor în care deţinutul a suferit leziunile din data de 1.03.2005, procurorul a solicitat penitenciarului relaţii referitoare la înregistrările făcute în evidenţele medicale, rezultând faptul că în ziua sus menţionată, M.A.M a fost consultat de medicul I.V., care a constatat prezenţa unor echimoze toraco-costale, urmare unor crize de pierdere de cunoştinţă, deţinutul fiind cunoscut cu crize comiţiale pentru care îi este administrat tratament medical.

Prin urmare, procurorul a apreciat că nu rezultă date şi indicii cu privire la săvârşirea faţă de deţinutul M.A.M a vreunei fapte prevăzute de legea penală, în data de 1.03.2005.

Tribunalul constată că plângerea este întemeiată întrucât, deşi susţinerile petentului M.A.M au o aparenţă de temeinicie, organele de urmărire penală nu au luat niciun fel de măsură pentru a asigura obţinerea probelor privind fapta examinată.

Astfel, este de necontestat faptul că, la data de 1.03.2005, petentul M.A.M, deţinut în Penitenciarul Rahova, a suferit o vătămare a integrităţii corporale, aşa cum rezultă din copia registrului medical al secţiei a II-a de deţinere din cadrul Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Bucureşti-Rahova( fila 7 d.u.p.).

Ţinând seama de jurisprudenţa organelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului care a instituit o prezumţie potrivit căreia, îndată ce o persoană care a intrat în stare de sănătate bună în custodia autorităţilor statale, probează existenţa unor leziuni, se constată că există o legătură de cauzalitate între acestea şi pretinsele rele tratamente din partea agenţilor statului, autorităţile erau obligate să prezinte explicaţii plauzibile cu privire la cauza producerii leziunilor.

În speţă, organele de urmărire penală au manifestat pasivitate în procedura penală iniţiată ca urmare a plângerii penale formulate de petentul M.A.M, limitându-se doar la solicitarea unor relaţii referitoare la înregistrările făcute în evidenţele medicale, considerând că informaţiile primite  ( constatarea unor echimoze toraco-costale, urmare unor crize de pierdere de cunoştinţă, deţinutul fiind cunoscut cu crize comiţiale pentru care îi este administrat tratament medical) sunt suficiente pentru a concluziona că asupra petentului nu au fost exercitate acte de  violenţă, fără a administra însă niciun mijloc de probă care să stabilească cauzele şi împrejurările în care petentul şi-a pierdut cunoştinţa, la dosar neexistând niciun act medical din care să rezulte că acesta ar suferi de anumite maladii care ar avea astfel de efecte.

Având în vedere lipsa de promptitudine şi de diligenţă în efectuarea anchetei,Tribunalul va admite plângerea formulată de petentul M.A.M, împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr.1593/P/2005, din data de 22.05.2006, iar în temeiul art.278/1 alin.8 lit.b Cod pr.pen., va  desfiinţa rezoluţia atacată şi va trimite cauza procurorului, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunii de supunere la rele tratamente, prev. de art. 267 Cod penal, urmând a fi administrate următoarele mijloace de probă care să stabilească cu exactitate faptele:

-audierea petentului;

-identificarea şi audierea martorilor oculari;

-audierea medicului care l-a examinat pe petent la data de 01.03.2005;

-obţinerea de acte medicale care să ateste maladiile de care suferă petentul şi dacă acestea pot produce crize comiţiale.

Conform art.192 alin.3 Cod pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELELEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea formulată de petentul M.A.M împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti nr.1593/P/2005, din data de22.05.2006.

În temeiul art.278/1 alin.8 lit.b Cod pr.pen., desfiinţează rezoluţia atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul infracţiunii prev. de art.267 Cod penal.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 10 zile.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07.04.2008.

 PREŞEDINTE GREFIER

Luchian Constantinescu Simona Neacşu

Domenii speta

Spete similare