Imposibilitatea executării contractului. Refuzul eliberării sumelor depuse cu titlul de garanţie de bună execuţie.

Decizie 111 din 26.01.2016


Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă la data de 20.02.2013, sub nr.7711/3/2013, reclamanta SC P. SA  în contradictoriu cu pârâtele SC BE SA, Consiliul Județean X şi SC MN SA (fosta R BANK) a solicitat să se dispună obligarea pârâtei S.C. N S.A. să transfere toate sumele de bani deţinute în următoarele conturi:

- Cod IBAN RO07 …. - reprezentând garanţie de buna execuţie conform Contractului nr. 7472 Bucovina - care conţine suma de 389.974,39 lei;

-Cod IBAN R077 …  - reprezentând garanţie de buna execuţie aferenta Contractului nr. 7474 Bucovina - care conține suma de 214.425,69 lei;

-Cod IBAN R034 … - reprezentând garanţie de buna execuţie conform Contractului nr. 7471 B. - care conține suma de 1.213.671,72 lei, plus dobânzile aferente acestor sume, în contul unic al debitoarei S.C. P. S.A. deschis la MN (fosta R Bank) - Sucursala xx sub nr. RO03 ….

Prin sentinţa civilă nr.10459/04.12.2013 Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă, apreciind că aceasta este o acţiune în pretenţii, care atrage competenţa instanţei de drept comun, potrivit art.  95 punct 1 şi art. 107 cod procedură civilă.

Pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a Civilă cauza a fost înregistrată la data de 10.03.2014, sub nr.7711/3/2013*.

Prin sentinţa civilă nr. 3412 din data de 27.06.2015 Tribunalul Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secţiei civile a Tribunalului Suceava la data de 11.09.2015, iar prin încheierea nr. 1634 din 07.10.2014 a fost admisă excepţia necompetenţei funcţionale şi a fost trimisă cauza Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 18.11.2014 sub nr. 7711/3/2013**.

Prin sentinţa civilă nr. 7214 din 11.12.2014 Tribunalul Suceava - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi funcţionale a acestuia, a constat ivit conflict negativ de competenţă şi a sesizat ÎCCJ pentru soluţionarea acestuia.

Prin decizia nr. 1075 din 10.03.2015 pronunţată de ÎCCJ Secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Tribunalului Suceava la data de 21 mai 2015 sub nr. 7711/3/2013***.

Reclamanta SC P SA a depus la dosar la data de 02 iunie 2015 cerere precizatoare (f. 4-10), în sensul motivării în drept a cererii iniţiale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin.3, art. 20 alin. 1 lit. e coroborat cu prevederile art. 36, 37, 39, 61, 62, 65, 73 alin. 2 şi art. 76 din legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare şi administrarea probei constând în dispozitivul sentinţei civile nr. 4083 din 06.05.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. 7807/3/2009/a668, cu menţiunea că înţelege să-şi însuşească acţiunea iniţială formulată de P SA prin fostul administrator judiciar C.I.I. VM.

Prin cererea precizatoare a solicitat obligarea pârâtei SC N SA să transfere toate sumele de bani în valoare totală de 1.818.071,80 lei existente în conturile deschise pe numele debitoarei P.

Prin sentinţa nr. 1705 din 18 septembrie 2015, Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Judeţean X., invocată de acesta; a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P SA prin administrator judiciar Consorţiul K SPRL şi prin administrator judiciar EC SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Judeţean X, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins acţiunea formulată de reclamanta SC P. SA prin administrator judiciar Consorţiul K SPRL şi prin administrator judiciar EV SRL împotriva SC MN SA şi în contradictoriu cu SC BE SA X. prin administrator judiciar Casa de Insolvenţă B. IPURL, ca nefondată.

Examinând actele şi lucrările dosarului sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Judeţean Suceava, invocată de acesta, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată.

Potrivit art. 36 Cod procedură civilă, calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii.

În prezenta cauză s-a solicitat transferarea unor sume de către pârâta SC N. SA (fosta SC MN SA), sume ce reprezintă garanţii de bună execuţie a unor contracte de executare lucrări, ce au avut iniţial ca parte contractantă pârâtul Consiliului Judeţean X.. Acesta a cesionat drepturile şi obligaţiile rezultate din contracte către pârâta SC BE SA, care a preluat calitatea de parte contractantă (achizitor).

Prin urmare, între reclamantă şi pârâtul Consiliului Judeţean X. nu mai există raporturi de natură contractuală care să justifice existenţa calităţii procesuale pasive, nici măcar pentru opozabilitatea hotărârii.

 În consecinţă, faţă de cele reţinute anterior şi de prevederile art. 36 Cod procedură civilă, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Judeţean X., invocată de acesta, şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Judeţean X., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Analizând actele şi lucrările dosarului pe fondul cauzei, instanţa a constat că acţiunea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, între Consiliul Judeţean X., în calitate de achizitor, şi Consorţiul format din SC P SA (devenită P SA) şi asociatul OS- Federaţia Rusă, în calitate de executant, a fost încheiat contractul de execuţie lucrări nr. 7471 din 08.07.2004 (f. 12-19 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului Bucureşti), contractul de execuţie lucrări nr. 7474 din 08.07.2004 (f. 31-38 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului Bucureşti) şi contractul de execuţie lucrări nr. 7472 din 08.07.2004 (f. 50-57 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului Bucureşti), toate având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea obiectivului „Conducte de transport gaze naturale de înaltă presiune şi staţii de reglare-măsurare-predare şi racorduri la conductă” pe diferite tronsoane.

Pentru fiecare dintre contractele menţionate mai sus au fost depuse de către executant în conturi aflate la pârâta SC N. SA ( fosta SC MN SA) garanţii de bună execuţie (f. 9-11 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului Bucureşti).

Prin contractul 9734/07.09.2004 Consiliul Judeţean X. a cesionat toate drepturile şi obligaţiile rezultate din cele trei contract în favoarea pârâtei SC BE SA, notificând reclamantei încheierea contractului de cesiune (f. 86-88 din dosarul nr. 7711/3/2013 al Tribunalului Bucureşti).

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei SC N. SA ( fosta SC MN SA) să transfere toate sumele existente în conturile deschise pe numele debitoarei P. în contul unic de insolvenţă al SC P. SA deschis la SC N. SA ( fosta SC MN SA), apreciind că au încetat efectele contractelor pentru executarea cărora au fost constituite garanţiile.

Referitor la modul de eliberare a garanţiilor, instanţa a constatat că toate cele trei contracte încheiate de reclamantă prevăd la art. 11.2 (clauză ce nu a fost modificată prin actele adiţionale) că eliberarea garanţiei de bună execuţie se face astfel:

-70% din valoarea garanţiei de bună execuţie constituită se va elibera în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie provizorie, iar în cazul în care acesta conţine anexă cu privire la remedieri constatate de comisia de recepţie, garanţia se va elibera după terminarea lor;

-30% după semnarea procesului-verbal de recepţie finală (fără observaţii) în termen de 5 zile.

S-a mai prevăzut că achizitorul are dreptul de a emite pretenţii asupra garanţiei de bună execuţie în limita prejudiciului creat, dacă executantul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract (f. 14, 33 şi 52 din ds. 7711/3/2013 al Tribunalului Bucureşti).

Din analizarea prevederilor contractuale rezultă că eliberarea garanţiei de bună execuţie poate fi dispusă numai de către achizitor, după încheierea procesului-verbal de recepţie provizorie, respectiv procesului-verbal de recepţie finală, dacă apreciază că nu este necesară repararea unor eventuale prejudicii.

 Prin urmare, atâta timp cât achizitorul nu a dispus eliberarea garanţiilor de bună execuţie şi nici nu a fost obţinută de către reclamantă o hotărâre judecătorească prin care acesta să fie obligat să elibereze garanţiile de bună execuţie, în eventualitatea unui refuz nejustificat,  pârâta SC N. SA ( fosta SC MN SA) nu poate fi obligată să transfere sumele la dispoziţia reclamantei deoarece pârâta SC N. SA este un simplu depozitar, ce nu are dreptul de a dispune cu privire la sumele aflate în conturile deschise la aceasta întrucât nu este parte în contractele de executare a lucrărilor. În consecinţă, atâta timp cât achizitorul nu a dispus eliberarea sumelor constituite cu titlu de garanţii pârâta SC N. SA nu poate fi obligată la transferarea acestora la dispoziţia reclamantei.

Susţinerea reclamantei că ar fi intervenit încetarea contractelor prin efectul HG nr. 1216/07.10.2009, care prevede predarea de către Consiliul Judeţean X. şi preluarea de către SNTGN T. SA M. a obiectivului de investiţii nu poate fi primită deoarece preluarea s-a realizat în vederea asigurării continuării lucrărilor, neputând avea valoarea unui act de încetare a contractului.

De asemenea, împrejurarea că cererea pârâtei SC BE SA de a înscrie creanţa sa împotriva reclamantei în tabelul de creanţe a fost respinsă, ca tardivă, nu poate determina admiterea acţiunii, în primul rând deoarece soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti nu este definitivă (f. 12-16) şi în al doilea rând pentru că însăşi formularea cererii de înscriere a creanţei în tabelul creditorilor dovedeşte că pârâta SC BE SA are pretenţii faţă de reclamantă izvorâte din executarea contractelor încheiate de acestea. 

Pe cale de consecinţă, este nefondată, şi acţiunea formulată în contradictoriu cu SC BE SA, care a fost introdusă doar pentru opozabilitate, nefiind formulat un petit prin care să fi fost formulate pretenţii distincte faţă de această societate, reclamanta solicitând doar obligarea pârâtei SC N. SA la transferarea sumelor indicate în acţiune.

Faţă de cele reţinute anterior, instanţa a respins, ca nefondată, acţiunea formulată împotriva SC N. SA (fosta SC MN SA) şi în contradictoriu cu SC BESA.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC P SA - societate în reorganizare judiciară - prin administrator special EB, prin administrator judiciar Consorţiul K SPRL B. şi EG SPRL B., criticând hotărârea recurată ca fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă

Astfel, reclamanta recurentă a arătat că, deşi SC P. SA a formulat, în conformitate cu prevederile art. 204 din Noul Cod de procedură civilă, o cerere precizatoare, în sensul motivării în drept a a cererii iniţiale, în motivarea hotărârii, ca urmare a analizării actelor şi lucrărilor dosarului pe fondul cauzei, instanţa a constatat că acţiunea este neîntemeiată, raportându-se strict la prevederile Contractelor de execuţie lucrări nr. 7471, nr. 7474 şi 7472 – toate din 8.07.2004 şi toate având ca obiect executarea, finalizarea şi întreţinerea obiectivului „Contracte de transport de gaze naturale de înaltă presiune şi staţii de reglare-măsurare-predare şi racorduri la conductă” pe diferite tronsoane, în condiţiile în care acţiunea, constând în obligaţia de a face, este întemeiată strict pe prevederi ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În acest sens, instanţa de judecată nu a arătat motivele care au condus la luarea acestei hotărâri, nu a analizat şi combătut motivele de drept şi susţinerile reclamantei, raportându-se la invocarea unor motive străine de natura cauzei, respectiv clauzele referitoare la modul de eliberare a garanţiilor prevăzute în contractele de execuţie lucrări menţionate.

Reclamanta recurentă arată că nu a solicitat instanţei de judecată analizarea contractelor de execuţie lucrări din punct de vedere al modului de desfăşurare şi îndeplinire a obligaţiilor reciproce stabilite, constatarea faptului că achizitorul nu a dispus eliberarea garanţiilor de bună execuţie sau lipsa procesului verbal de recepţie provizorie, respectiv a procesului verbal de recepţie finală, în condiţiile în care această situaţie era cunoscută de toate părţile şi prezentată chiar în cuprinsul cererii  formulate. Deşi cererea a fost motivată în fapt şi în drept pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, iar aspectele de mai sus au fost arătate ca motiv al formulării acestei cereri, instanţa de judecată s-a rezumat a lua act de o situaţie recunoscută, fără să analizeze obiectul cererii şi motivele de fapt şi de drept invocate.

Totodată, reclamanta recurentă, în temeiul disp. art. 486 alin. 1 coroborat cu prevederile 488 alin. 1 pct. 8  din Noul Cod de procedură civilă, critică hotărârea primei instanţe ca fiind dată cu încălcarea disp. art. 4 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 20alin. 1 lit. e, art. 36, art. 37, art. 39, art. 61, art. 62,art. 65, art. 73 alin. 2 şi art. 76 din Legea nr. 85/2006.

Reiterând motivele principale ale cererii formulate şi argumentele din cuprinsul acesteia, reclamanta recurentă solicită instanţei de recurs a avea în vedere disp. art. 20 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 85/2006, astfel că solicitarea administratorului judiciar adresată băncii N. S.A. de a vira disponibilul în contul unic deschis pentru derularea tuturor operaţiunilor băneşti ale procedurii, nu a fost efectuată în numele său propriu, în virtutea contractului dintre P.SA şi bancă, ci în exercitarea unor atribuţii stabilite imperativ de lege.

Chiar dacă aceste sume au fost afectate ca şi garanţie anterior deschiderii procedurii de insolvenţă în baza unor contracte de executări lucrări dintre debitoare şi SC BE SA, în situaţia dată, dispoziţiile contractuale sunt restrânse prin dispoziţiile Legii nr. 85/2006, care impun ca toţi creditorii debitoarei să-şi valorifice creanţa asupra averii acesteia în procedura colectivă prevăzută de această lege.

Prin sentinţa comercială nr. 1786 din 25.03.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. 7807/3/2009, s-a deschis procedura generală a insolvenţei împotriva debitoarei P SA – termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă fiind stabilit pentru data de 22.05.2009.

În temeiul art. 61 alin. 1 şi art. 62 alin. 1 şi următoarele din legea nr. 85/2006, fostul administrator judiciar al RI S.P.R.L. a notificat creditorii privind intrarea debitoarei în insolvenţă, indicând, totodată termenul limită pentru depunerea cererii de admitere a creanţelor – notificarea fiind publică într-un ziar de largă circulaţie şi în Buletinul Procedurilor de insolvenţă nr. 1933 din data de 23.04.2009.

Având în vedre că SC BE S.A. a formulat cererea de înscriere a creanţei în tabelul creditorilor nr. 103/26.07.2009 primită de administratorul judiciar, respectiv registratura Tribunalul Bucureşti la data de 27.07.2014, potrivit disp. art. 76 din Legea nr. 85/2006 a operat decăderea creditorului din drepturile prevăzute de aceste dispoziţii legale (tardivitate menţinută şi prin Sentinţa civilă nr. 4083/06.05.2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă) – motiv pentru care reclamanta recurentă solicită a se constata faptul că SC BE S.A nu are calitate de creditor al P. SA, pe cale de consecinţă neputând emite pretenţii asupra disponibilităţilor debitoarei constituite anterior deschiderii procedurii ca şi garanţii de bună execuţie.

Faţă de această situaţie, reclamanta recurentă susţine că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că simpla formulare a cererii de înscriere a creanţei în tabelul creditorilor, în condiţiile în care aceasta a fost respinsă ca tardiv formulată, atât de Tribunalul Bucureşti, pe fond şi ulterior de Curtea de Apel Bucureşti, în recurs, dovedeşte că pârâta SC BE S.A are pretenţii faţă de reclamantă izvorâte din executarea contractelor încheiate cu aceasta.

Faţă de cele învederate, reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei SC N. SA să transfere toate sumele de bani în valoare totală de 1.818.071,80 lei existente în conturile deschise pe numele debitoarei P. SA, având următoarele coduri IBAN: RO07 …; RO77 … şi RO34 .. şi transferul soldurilor existente, în contul unic de insolvenţă al P. SA, având cod IBAN  RO 03 …, deschis la N. (fosta R. Bank) Sucursala T..

Pârâta SC N. SA Târgu Mureş a formulat întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamanta P. SA, solicitând ca, în funcţie de motivele şi probele ce se vor administra, instanţa de recurs să aprecieze asupra temeiniciei şi legalităţii acţiunii formulate.

Astfel, pârâta a solicitat ca instanţa de recurs să aibă în vedere faptul că, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, dar şi în recursul formulat, reclamanta a menţionat sumele inversate faţă de conturile menţionate, astfel încât solicită a fi avute în vedere extrasele de cont depuse la judecarea fondului.

Totodată, pârâta a mai arătat că, atâta vreme cât reclamanta recurentă nu a depus la dosar – conform prevederilor art. 11.2 din cadrul contractelor de execuţie de lucrări – procesul verbal de recepţie provizorie, pentru eliberarea a 70% din garanţie, N. SA s-a găsit în imposibilitatea juridică de a restitui sumele fără existenţa unui acord scris între părţile contractante sau fără existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi irevocabilă care să statueze asupra situaţiei mai sus menţionate.

Pe fondul cauzei, urmează ca în funcţie de probele administrate în cauză, instanţa să dispună.

De asemenea, pârâta a arătat că, în cazul în care celelalte părţi ar solicita obligarea N. SA la plata cheltuielilor de judecată, solicită respingerea acesteia, apreciind că Băncii nu-i poate fi imputată nici o culpă în legătură cu pretenţiile reclamantei recurente. Pe de altă parte, numai partea care cade în pretenţii poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, banca neavând nici o culpă procesuală în această situaţie.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Consiliul Judeţean X. a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei pronunţată de Tribunalul Suceava, care a motivat şi fundamentat temeinic soluţia pronunţată în conformitate cu clauzele contractuale privind eliberarea garanţiei de bună execuţie.

Astfel, pârâtul intimat a arătat că motivele de recurs invocate de către reclamanta recurentă nu se încadrează în motivele invocate prevăzute de art. 488  Cod procedură civilă – ca urmare, în speţă, incidente sunt prevederile art. 489 alin. 1 şi 2 Cod procedură civilă, care prevăd că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prev. de art. 488 Cod procedură civilă.

S-a mai arătat că cererea reclamantei – de obligare a SC N. la transferul sumelor existenţe în conturile deschise pe numele debitoarei P. SA nu are temei legal, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile pentru deblocarea garanţiei de bună execuţie constituită, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond (condiţii stipulate de art. 16 şi art. 18.6 din fiecare contract). Totodată, se arată că reclamanta nu a făcut dovada că a fost făcută recepţia la terminarea lucrărilor şi recepţia finală la expirarea perioadei de garanţie (conform clauzelor stipulate la art. 11.2 din fiecare contract), iar instanţa nu se poate constitui comisiei de recepţie.

Referitor la susţinerea recurentei referitoare la faptul că SC BE SA prin lichidator, nu are calitate de creditor, pârâtul a precizat că această situaţie nu are legătură cu cererea privind deblocarea garanţiei de bună execuţie constituită în cadrul contractelor de lucrări şi obligarea N. SA la transferul sumelor în contul unic de insolvenţă al acesteia. Faptul că SC BE SA nu are calitatea de creditor al recurentei nu conduce la obligarea N. SA la transferul sumelor în contul unic de insolvenţă al acesteia.

Prin punctul de vedere înaintat la dosar, intimata SC BE SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi neîntemeiat, motivele invocate de reclamantă neputând fi reţinute de instanţa de recurs.

Analizând recursul prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului cât şi a motivelor invocate, Curtea reţine următoarele:

Prima instanţă îşi justifică hotărârea de a nu dispune restituirea garanţiei de bună execuţie constituite de reclamantă pe împrejurarea că achizitorul nu a dispus eliberarea sumelor constituite cu acest titlu şi că nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească în acest sens.

Dar reclamanta tocmai cu aceasta a investit instanţa. A solicitat să se constate că în cauză nu se mai poate face aplicarea art. 11 din contractul de execuţie de lucrări, ca urmare a predării lucrărilor către T. SA şi în consecinţă să se dispună eliberarea sumelor consemnate cu titlu de garanţie de către instanţă. Iar în acest context, prima instanţă trebuia să verifice, pe de o parte, dacă o dată cu transferul operat în baza HG nr. 1216/2009 a avut loc şi transferul garanţiilor şi dacă, în raport de prevederile contractuale, a existat o cerere de despăgubiri din partea achizitorului.

Or, efectuând aceste verificări, Curtea reţine că prin hotărârea de guvern menţionată se aprobă ducerea la îndeplinire a procedurii legate de predare a obiectivului de investiţie în discuţie fără ca în acest fel să aibă loc şi o novaţie a contractului prin schimbare de debitor. De fapt, coroborând dispoziţiile hotărârii de guvern cu cele ale Hotărârii Consiliului Judeţean X. nr. 113/2009, Curtea constată că entităţile implicate în contract, respectiv unităţile administrativ teritoriale asociate care au finanţat investiţiile şi care au înfiinţat SC BE SA, au luat act de faptul că executantul nu mai poate finaliza contractul şi au găsit o soluţie de compromis, aceea de a preda fără plată investiţia începută către T. SA, fără nici o obligaţie contractuală pentru aceasta din urmă.

Fiind operat acest transfer, pe cale legală şi nu contractuală, este evident că garanţiile aferente contractelor încheiate cu S.C. P. SA nu au fost transferate în favoarea S.C. T. S.A., pentru bunul motiv că nu s-a încheiat nici un nou contract. Singurul efect al acestui transfer este faptul că, în mod natural, clauzele vizând restituirea garanţiei prevăzută de art. 11 din contracte nu mai pot fi puse în executare niciodată, pentru suficientul motiv că contractul nu mai poate fi finalizat de către părţile care l-au încheiat.

Sigur, acest lucru nu însemnă că achizitorul nu ar fi îndreptăţit la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de executant. Dar, în condiţiile în care achizitorul nu a formulat cerere de despăgubire în condiţiile art. 11.3 din contract şi nu a obţinut o hotărâre judecătorească de obligare la daune înainte de intrarea executantului în insolvenţă, acesta nu se mai poate despăgubi din garanţia constituită în acest sens, ci doar prin înscrierea la masa credală, cu urmarea procedurilor prevăzute de Legea insolvenţei.

Nemaiputând fi folosite în scopul în care au fost constituite, este firesc ca sumele depuse cu titlul de garanţie să reintre în patrimoniul celui care le-a constituit, urmând să servească la îndestularea creditorilor, conform tabloului întocmit în procedura insolvenţei, reţinerea lor de către un terţ rămânând fără bază legală.

Referitor la precizările făcute de Consiliul Judeţean X., Curtea nu le va lua în considerare, aceasta pentru că hotărârea primei instanţe a rămas definitivă prin nerecurare în ceea ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliului Judeţean X..

În consecinţă, constatând că există o fractură de logică în hotărârea primei instanţe de a respinge cererea pentru că achizitorul nu a decis eliberarea garanţiei, deşi reclamanta a solicitat tocmai a se constata că achizitorul nu mai poate în mod obiectiv să dispună eliberarea garanţiei, acesta fiind motivul pentru care a apelat la instanţă, Curtea reţine că în cauză este dat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 din Vechiul Cod de procedură civilă, astfel încât, temeiul art. 312 alin. 2 din Vechiul Cod procedură civilă, va admite recursul şi va modifica în parte hotărârea, cu consecinţa admiterii acţiunii în contradictoriu cu P. SA şi SC BE SA, menţinând hotărârea în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean X.