Calitate procesuală activă în acţiunile întemeiate pe dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate caracterul politic al condamnării tatălui său, reclamantul A.A.V. la pedeapsa de 6 luni închisoare de reeducare, aplicată prin decizia nr. 69/1952 a M.A.I. şi să fie obligat pârâtul să-i plătească daune morale în sumă de 2 miliarde ROL.

În motivare, a arătat că tatăl său a fost condamnat în baza Deciziei M.A.I. nr. 69/1952 la şase luni închisoare, aducându-i-se mari prejudicii morale şi materiale.

A precizat că a redobândit bunurile materiale, însă nu a beneficiat de prevederile Legii nr. 118/1990.

Şi-a întemeiat cererea pe prevederile Legii nr. 221/2009.

În dovedire, a depus la dosar bilet de liberare nr. 1 din 31 decembrie 1952 a Penitenciarului Coloniei Fundulea, acte de naştere şi adresa fostului Sfat Popular al Raionului V.D. nr. 1/R/12 ianuarie 1959.

Statul Român, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice X., în întâmpinare, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii privind acordarea daunelor morale, având în vedere decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate invocată de Statul Român prin MFP-DGFP Constanţa şi a constatat că prevederile art. 5 al. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, sunt neconstituţionale, în prezent neexistând un temei legal pentru acordarea daunelor morale.

Prin precizările ulterioare, reclamantul a solicitat şi contravaloarea daunelor materiale cauzate prin confiscarea bunurilor nerestituite: 150 oi, 17 vaci, 12 porci, 4 tauri, 4 câini ciobăneşti, o cantitate de material lemnos, toate evaluate la suma de 168.200 lei.

Pârâta a solicitat respingerea şi a capătului de cerere privind acordarea bunurilor materiale.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 1610 din 3 noiembrie 2015, a constatat caracterul politic al condamnării petentului A.A.V. la pedeapsa de 6 luni de reeducare, aplicată prin decizia nr. 69/1952 a M.A.I. şi a respins, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect Legea nr. 221/2009, formulată de reclamantul A.A.V., decedat, moştenitor fiind A. A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice X., privind acordarea daunelor morale şi materiale.

Verificând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că cererea este fondată în parte.

Astfel, art.1 din Legea nr. 221/2.06.2009, stabileşte cazurile prevăzute expres pentru constatarea caracterului politic al condamnărilor penale.

De asemenea, art. 3 din lege prevede că este măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă s-au întemeiat pe actele normative indicate.

În cauză, autorul petentului s-a aflat în detenţie la Penitenciarul Coloniei Fundulea până la data de 31 decembrie 1952, executând o pedeapsă de 6 luni reeducare.

Nu pot fi reţinute susţinerile petentului relativ la o executare de 3 ani, întrucât în cauză nu au fost administrate probe cu sentinţa penală de condamnare sau alte înscrisuri din care să fi rezultat pedeapsa de 3 ani.

Cum, declaraţiile martorilor, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar confirmă faptul că autorul petentului a fost dislocat şi încarcerat în Colonia MAI Fundulea, instanţa a reţinut caracterul politic al condamnării înscrisă în biletul de liberare nr. 1/1952.

Cât priveşte celelalte capete de cerere, tribunalul a constatat că sunt inadmisibile.

Astfel, relativ la daunele morale, instanţa a reţinut că art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 permitea acordarea daunelor morale persoanelor care au suferit condamnări cu caracter politic.

Însă, prin deciziile CC nr. 1358 şi nr. 1360/2010, s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, care reglementa acordarea daunelor morale, sunt neconstituţionale întrucât contravin art. 1 alin. 3 din Constituţie unde dreptatea este valoare supremă, precum şi normele de tehnică legislativă.

Potrivit art. 147 alin. 4 din Constituţie, deciziile CC se publică în M.O. şi de la data publicării deciziile sunt obligatorii.

Aşadar, neexistând temeiul de drept pentru acordarea daunelor morale, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.

De asemenea, prin decizia nr. 6/2013 a Î.C.C.J., publicată în M.O. nr. 245 din 29 aprilie 2013, a fost admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. , în interpretarea şi aplicarea disp. art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 şi s-a stabilit că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceste categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparaţie, respectiv Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obţinut deja o reparaţie.

În cauză, petentul a precizat că a obţinut la reconstituire bunurile care pot face obiectul Legii nr. 10/2001, respectiv nr. 247/2005, astfel încât pretenţiile privind alte categorii de bunuri ce exced celor prevăzute de lege sunt inadmisibile.

Faţă de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acţiunea, în sensul că a constatat caracterul politic al condamnării petentului A. A. V. la pedeapsa de 6 luni de reeducare, aplicată prin decizia nr. 69/1952 a M.A.I. şi a respins ca inadmisibilă cererea privind daunele morale şi materiale.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamantul A.A. şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice I. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice X.

În motivarea apelului, reclamantul A.A. a arătat că în mod greşit instanţa de fond nu a acordat daunele morale solicitate, în condiţiile în care a fost constatat caracterul politic al condamnării autorului său, A. V., la pedeapsa stabilită prin decizia nr. 69/1952 a M.A.I.

Instanţa de fond a avut în vedere deciziile Curţii Constituţionale nr. 1358 şi nr. 1360 din 2010, care au constatat neconstituţionalitatea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009.

Inexistenţa unui temei de drept pentru acordarea daunelor morale nu poate conduce, din punctul său de vedere, la respingerea cererii ca inadmisibilă, prin raportare şi la legislaţia europeană, sens în care capătul de cerere privind acordarea daunelor morale se impunea a fi admis.

În mod greşit, instanţa de fond nu a admis capătul de cerere privind acordarea daunelor materiale, în condiţiile în care a probat cuantumul daunelor produse ca efect al hotărârii de condamnare.

Trebuie avut în vedere şi faptul că, cauza a fost înregistrată anterior pronunţării deciziei nr. 6/2013 a Î.C.C.J., despre care se face referire în sentinţă.

Ca atare, precizează că şi acest capăt de cerere se impune a fi admis.

Un alt aspect este cel referitor la constatarea caracterului politic al condamnării, instanţa de fond a avut în vedere numai pedeapsa de şase luni de reeducare, în condiţiile în care autorul său a fost încarcerat şi a executat efectiv trei ani de închisoare.

Pentru aceste aspecte, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.

În drept, a invocat art. 282 şi urm. Cod procedură civilă (vechi).

În motivarea apelului, pârâtul M.F.P. Bucureşti – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice I. – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice X. a arătat că prima instanţă a constatat caracterul politic de drept al măsurii administrative, constând în executarea unei pedepse de 6 luni reeducare în Penitenciarul Fundulea, luată împotriva lui A. V.

Art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 stipulează „(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.

Astfel, textul de lege dispune în mod expres că pentru constatarea  de drept a caracterului politic, calitate procesuală activă are doar persoana supusă unei asemenea suferinţe.

Or, în condiţiile în care măsura administrativă luată împotriva autorului reclamantului nu se circumscrie prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, apreciază că reclamantul nu are calitate procesuală activă.

Solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei în sensul respingerii în totalitate a acţiunii ca nefondată.

În drept, a invocat art. 304, pct. 8 şi 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă.

Analizând cauza, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul declarat de pârât este întemeiat, pentru următoarele considerente:

În primul rând, este de stabilit că este vorba despre o măsură administrativă în speţă şi nu despre o condamnare. Deşi considerentele sentinţei fac trimitere la dispoziţiile art.3 din Legea nr.221/2009, care reglementează măsurile administrative cu caracter politic, dispozitivul conţine menţiunea eronată a constatării caracterului politic al condamnării autorului reclamantului, respectiv A. A. V.

Astfel, Legea nr.221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, defineşte în cadrul articolului 1, alineat 1: ,, Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunţată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârşite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată şi care au avut drept scop împotrivirea faţă de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945”. Acelaşi act normativ prevede în cadrul art.3 alin.1 : ,,Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliţii sau securităţi, având ca obiect dislocarea şi stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unităţi şi colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:

a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 şi Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;

b) Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 282 din 5 martie 1958 şi Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.108 din 2 august 1960;

c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcţiunii Generale a Securităţii Poporului;

d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 şi Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 şi nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;

f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securităţii Statului”.

În speţă, autorului reclamantului i s-a aplicat o pedeapsă de 6 luni reeducare, prin Decizia nr.69/1952 a MAI, astfel cum rezultă din Biletul de liberare nr.1 din 31.12.1952, fila 4 dosar primă instanţă. Nu s-a depus nicio hotărâre judecătorească definitivă prin care să fi fost condamnat autorul petentului.

Măsura aplicată prin decizia MAI nr.69/1952, nu este una întemeiată pe vreunul din actele normative arătate mai-sus, astfel că solicitarea petentului se încadrează în ipoteza art. 4 alin.2 din Legea nr.221/2009, şi anume, sesizarea instanţei cu constatarea caracterului politic a măsurii administrative.  Cu privire la această solicitare, însă, Legea nr.221/2009 nu a înţeles să ofere legitimitate procesuală activă decât persoanei care a făcut obiectul unei măsuri administrative, nu şi moştenitorilor acesteia, spre deosebire de solicitarea de constatare a caracterului politic al condamnării pentru alte fapte decât cele prevăzute de art.1 alin.2 din lege, situaţie în care are legitimitate orice persoană interesată.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.4 din Legea nr.221/2009 : ,,(1) Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.

(2) Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanţei de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.

Cum acţiunea a fost formulată de către fiul persoanei căreia i s-a aplicat măsura administrativă, acţiunea este inadmisibilă, dată fiind lipsa de legitimare procesuală activă  a reclamantului.

Ca urmare a reţinerii de către instanţa de apel a excepţiei lipsei calităţii procesuale active  a reclamantului, apelul declarat de către acesta va fi respins ca nefondat, fără examinarea criticilor acestuia referitoare la neacordarea de către prima instanţă a daunelor materiale şi morale solicitate ca un capăt de cerere accesoriu celui de constatare a caracterului politic al măsurii aplicate.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârât şi va schimba în totalitate sentinţa atacată. În rejudecare, va fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, cu consecinţa respingerii acţiunii ca inadmisibilă.

Apelul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare