Anulare acte administrative fiscale

Sentinţă civilă 960 din 08.12.2015


R O M Â N I A

TRIBUNALUL COVASNA  Dosar nr. 2061/119/2012

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR.960

Şedinţa publică din  8 decembrie  2015

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: ……………

GREFIER: …………….

Pe rol se află, în pronunţare, acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, formulată de  reclamanta SC E….. C………

SRL în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a

Finanţelor Publice Covasna, având ca obiect anulare acte administrative fiscale.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică

din 20 noiembrie 2015, în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi –parte integrantă din prezenta

sentinţă,  pronunţarea fiind amânată la data de 27  noiembrie 2015, apoi la 4 decembrie 2015 şi 8 decembrie 2015.

TRIBUNALUL

Asupra procesului civil de faţă,

Constată că, prin cererea formulată, precizată şi înregistrată la Tribunalul Covasna sub dosar nr. 2061/119/2012,

reclamanta SC …….. SRL prin reprezentantul său legal P. A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a

Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a solicitat:

- anularea  deciziei nr. 34 din 26 ianuarie 2012 şi a deciziei  nr. 46 din 16 februarie 2012, emise de pârâta Direcţia

Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov;

- anularea înştiinţărilor de stingere a creanţelor  fiscale nr. 35942 din 14 noiembrie 2012, nr. 40930 din 12 decembrie

2011 şi nr. 1766 din 16 ianuarie 2012, emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor publice Covasna;

- obligarea pârâtelor la redistribuirea sumelor încasate şi stinse prin adresele  amintite, în conformitate cu 

dispoziţiile art. 114 raportat la art. 115 din OG nr. 92/2003.

S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că pârâtele în mod nelegal au stins datorii  ale sale către bugetul de stat fără să

respecte ordinea de stingere a obligaţiilor bugetare  prevăzută de art. 114 şi de art. 115 din Codul de procedură fiscală,

adoptată prin Ordonanţa Guvernului nr.92/2003 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, potrivit art. 114 din OG nr. 92/2003, distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent,

distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporţional cu obligaţiile datorate. În cazul în care suma plătită nu acoperă

obligaţiile fiscale datorate, distribuirea, în cadrul fiecărui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuţie sau altă sumă

reprezentând creanţă fiscală se face mai întâi pentru impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă şi apoi pentru

celelalte obligaţii fiscale, proporţional cu obligaţiile datorate.

Iar, potrivit art. 115, ordinea stingerii datoriilor este în sensul că dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri

de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma

plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă

fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către

organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat

o eşalonare la plată, precum şi dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma

amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care

termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineşte în luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a

căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;

b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare

în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (41);

c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat

eşalonarea, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma

amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorată pe perioada amânării, după caz;

Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material

fiscal. Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale,

reprezentând drepturi determinate constând în:

a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului

general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor,

contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite

creanţe fiscale principale;

 b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în

condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.

În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel

îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.

În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general

consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.

Potrivit art. 22, prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:

a) obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte

sume datorate bugetului general consolidat;

b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi

alte sume datorate bugetului general consolidat;

c) obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general

consolidat;

d) obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor,

taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;

e) obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale,

impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;

f) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.

Ordonanţa Guvernului României nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în art. 39 alin. (2) şi alin. (3)

prevede că, în vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de

constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la

data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a soluţionat

plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:

a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităţilor

administrativ-teritoriale in a căror raza teritoriala domiciliază contravenientul persoana fizica sau, după caz, îşi are

domiciliul fiscal contravenientul persoana juridică;

b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităţilor subordonate

Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţionala de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială îşi are domiciliul

fiscal contravenientul persoană juridică. Executarea se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind

executarea silită a creanţelor fiscale.

S-a arătat că societatea comercială a alimentat lunar contul de la trezorerie cu suma de 1700 lei, dar în niciun caz nu

s-au stins taxele şi impozitele curente datorate prin stopaj la sursă, astfel mai este pasibil şi de o plângere penală, care

nu ar fi o noutate deoarece au făcut deja o astfel de plângere penală, or, eventuali prepuşi ai celor două instituţii în

cauză ar trebui să răspundă penal pentru aceste fapte conform art. 6 din Legea nr. 241 din 2005, pentru sumele cu stopaj la

sursă şi nevirate, deoarece acum ei sunt cei care debitează, în urma popririi, conturile unice.

Astfel, atât A.F.P. Sfântu Gheorghe cât şi D.G.F.P. COVASNA au interpretat prevederile legale în mod eronat,

prejudiciind societatea comercială în mod vădit, stingând o datorie asimilată doar cu o obligaţie fiscală – amenda - care nu

este purtătoare de dobânzi şi penalităţi, faţă de obligaţiile fiscale principale şi accesorii reglementate de prevederile

legale mai sus arătate.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. (2) precum şi  art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, art. 12, art. 21, art. 22, art. 26, art. 114 şi

art. 115 din Codul de procedură fiscală -OG nr.92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 39

din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov a formulat întâmpinare în cauză prin care a invocat

excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pe fond  s-a solicitat respingerea acţiunii.

S-a arătat că, în fapt, creanţa fiscală reprezentând venituri din amenzi provine din amenda de 6000 lei stabilită prin

procesul-verbal de contravenţie nr. 6284/14.06.2007, întocmit de către ITM Covasna, sumă cuprinsă în somaţia nr.

99025/01.10.2007 şi titlul executoriu nr. 2326/01.10.2007, şi care se regăseşte în adresa de înfiinţare a popririi nr.

95415/30.05.2011, înregistrată sub nr. 7229/30.05.2011,  astfel, această creanţă era printre obligaţiile fiscale cele mai

vechi.

În adresa de înfiinţare a popririi sunt menţionate numărul şi data titlurilor executorii, natura creanţei fiscale,

cuantumul creanţei fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea, precum şi conturile în care urmează a se vira sumele reţinute.

În drept, în ce priveşte ordinea de stingere a obligaţiilor fiscale sunt aplicabile prevederile art. 115 lit.b) din O.G

nr.  92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform cărora ,,Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de

impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin.2 lit. A, iar suma plătită nu

este suficientă pentru a stinge datoriile corelative acestui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte

contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114 de către organul fiscal competent, după caz,

stingerea efectuându-se de drept, în următoarea ordine …b) obligaţii fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii

...", sens în care organele fiscale în mod corect au stins datoriile societăţii prin compensare pentru suma de 1700 lei,

întrucât suma de 6000 lei reprezintă venituri din amenzi este debit şi nu accesoriu”.

Faţă de aceste considerente, pârâta a solicitat respingerea acţiunii formulate de SC ………  SRL, ca fiind netemeinică şi

nelegală şi, pe cale de consecinţă, să se menţină ca temeinice şi legale deciziile nr. 46/16.02.2012 şi nr. 34/26.01.2012

emise de Direcţia Generala a Finanţelor Publice Covasna, precum şi înştiinţările privind stingerea creanţelor fiscal nr.

35942/14.11.2011, nr. 40930/12.12.2011, nr. 1766/16.01.2011 - acte administrativ-fiscale emise de organele de executare din

cadrul AFP Sfântu Gheorghe.

În drept, s-au invocat prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă..

Din actele şi lucrările dosarului instanţa constată următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice

Braşov, tribunalul reţine că aceasta  este o excepţie de fond, absolută şi peremtorie (f.65). Astfel, calitatea procesuală

presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat, precum şi

între persoana chemată în judecată şi cel care este subiectul pasiv în raportul  dedus judecăţii.  Aşadar, potrivit art. 33

din  OG nr. 92/2003, pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general

consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti, stabilit prin ordin al

preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al

contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în

condiţiile legii.

Văzând că Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna a soluţionat contestaţiile  formulate de partea reclamantă 

împotriva înştiinţărilor de stingere a debitelor restante, tribunalul găseşte excepţia invocată ca nefondată şi urmează a o

respinge potrivit dispozitivului de mai jos. Pe fond, tribunalul  reţine că prin înştiinţarea privind stingerea creanţelor

fiscale nr. 1756/16.01.2012, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna (fostă AFP Sf. Gheorghe), s-a adus

la cunoştinţă părţii reclamante SC ………. SRL că ordinea stingerii datoriilor pe care aceasta le-a avut la bugetul general

consolidat al statului s-a realizat în conformitate cu dispoziţiile art. 115 alin. 4 din O.G. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală (f.37).

Prin înştiinţarea privind stingerea creanţelor fiscale nr. 40930/12.12.2011, emisă de Administraţia Judeţeană a

Finanţelor Publice Covasna, i s-a adus la cunoştinţă părţii reclamante că s-a stins suma de 1700 lei în contul amenzii

prevăzute în titlul executoriu nr. 006584/14.06.2007 ( f.32).

Împotriva acestora, partea reclamantă a formulat contestaţie la pârâta  Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna,

actuala Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, ce a fost soluţionată prin decizia 46 din 16 februarie 2012,

în prezent atacată (f.12, 13 vol. I).

De asemenea, se reţine că prin adresa de înştiinţare privind stingerea creanţelor fiscale nr.35942 din 14 noiembrie

2011, emisă de pârâta  Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna (fostă AFP Sf. Gheorghe), a fost încunoştinţată

reclamanta că s-a stins suma de 1700 lei în contul  amenzii în sumă de 6.000 lei, cu care figura restantă în baza sa de date.

Împotriva acestei înştiinţări de stingere a debitului, reclamanta a formulat contestaţia ce a fost soluţionată prin

decizia nr. 34 din 26 ianuarie 2012 de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, contestată în prezentul dosar.

În drept, tribunalul reţine că art. 114 din  Codul de procedură fiscală  prevede, la capitolul modalitatea de stingere

a obligaţiilor bugetare, că  plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al

altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată. Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor

şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile

datorate bugetului de stat şi a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligaţii de plată.

Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz,

proporţional cu obligaţiile datorate.

 În cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul

fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:

a) pentru toate impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă;

b) pentru toate celelalte obligaţii fiscale principale;

c) pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi b).

 Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic şi de stingere a obligaţiilor fiscale se aprobă prin ordin

al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

 Plata obligaţiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la aliniatele anterioare,  se efectuează de către debitori,

distinct pe fiecare impozit, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat.

 În situaţia în care plata se efectuează de către o altă persoană decât debitorul, dispoziţiile art. 1093 din Codul

civil se aplică în mod corespunzător.

 Prin excepţie de la prevederile alin. (2^2), în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit

reglementărilor legale în vigoare ori se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările

şi completările ulterioare, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent,

potrivit ordinii prevăzute la art. 115 alin. (1) sau (3), după caz, indiferent de tipul de creanţă.

 În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:

a) în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de

organul fiscal;

b) în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe mandatul poştal;

c) în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza

instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către

instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 121,

data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului.

Pentru creanţele fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate, organul

fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plata întocmite de acesta şi va considera

valabilă plata de la momentul efectuării acesteia, în suma şi din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu

condiţia debitării contului acestuia şi a creditării unui cont bugetar.

 Articolul 115, intitulat „ordinea stingerii datoriilor”, prevede că, dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri

de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma

plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă

fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către

organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plata a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat

o eşalonare la plata, precum şi dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma

amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care

termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineşte în luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a

căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;

b) toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea

vechimii. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1);

c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plata a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat

eşalonarea, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma

amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorata pe perioada amânării, după caz;

d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.

(2) Vechimea obligaţiilor fiscale de plată se stabileşte astfel:

a) în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;

b) în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente,

precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;

c) în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de

obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.

(3) Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi

completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:

a) obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia

celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat;

b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare

judiciară confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut

calcularea şi plata acestora;

c) obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura

insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrala a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de

faliment;

Ca urmare, tribunalul pentru a putea  stabili care din dispoziţiile prevăzute de art. 114 sau 115 din OG nr. 92/2003

sunt aplicabile cauzei, va proceda la analizarea  provenienţei creanţelor,  a vechimii lor şi dacă obligaţiile fiscale se

găseau în faza de executare silită.

Astfel, tribunalul reţine că partea reclamantă şi-a deschis cont la Trezoreria mun. Sfântu Gheorghe la data de 23 mai

2011, conform  adresei acestei instituţii aflate la dosar (f. 95 vol.II). Se constată că la baza celor  trei înştiinţări de

stingere a  creanţelor bugetare stau adresele de înfiinţare a popririi nr. 95414/30.05.2011, nr. 95414/30.05.2011 şi nr.

95698/28.09.2011.

Prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 95414 din 30 mai 2011, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Sfântu

Gheorghe a solicitat Trezoreriei mun. Sfântu Gheorghe  ca în temeiul art. 149 alin.11 şi 12 din OG nr. 92/2003, să procedeze

la indisponibilizarea de îndată a sumelor  existente şi viitoare provenite din încasările zilnice  pentru  stingerea

datoriilor totale în sumă de 6712 lei, pe care reclamanta SC ……….. SRL le datorează către bugetul de stat. Se observă că 

suma amintită se compune din debite cu titlul de impozit pe salarii, CAS angajator, impozit pe microîntreprinderi, CAS

angajat, contribuţie  accidente de muncă angajator, şomaj angajator, şomaj angajat, fond garantare, sănătate angajator,

sănătate angajat şi pentru concedii şi indemnizaţii,  care au fost stabilite prin titluri executorii aferente  anului 2010.

Această adresă de înfiinţare a popririi  cuprinde  impozite de natură diferită şi cu vechime diferită şi care sunt cuprinse

în câte un titlu executoriu, diferit, emis în funcţie de scadenţa fiecărei creanţe fiscale ( f. 98 vol.I).

Se reţine că organul fiscal prin adresa de înfiinţare a popririi nr. 95415 din 30 mai 2011 a solicitat terţului poprit

mai sus amintit să dispună indisponibilizarea creanţelor existente şi viitoare aflate în contul reclamantei pentru

recuperarea  datoriei fiscale în sumă totală de 6712 lei. Se constată că prin adresa de înfiinţare a popririi amintite,

organul fiscal a indicat titlul executoriu prin care a individualizat creanţa, natura  creanţei şi vechimea ei. De asemenea,

se constată că adresa de înfiinţare a poprii nr. 95415/30.05.2011 cuprinde creanţe din 2006 până în 2010, enumerate în

ordinea vechimii şi în funcţie de natura impozitului( f. 94-97 vol I).

Totodată, tribunalul reţine că partea reclamantă a figurat în evidenţele  organului fiscal cu o amendă în cuantum de

6.000 lei, conform procesului-verbal  de constatare a contravenţiilor seria CV nr. 6284/14.06.2004 ( f.33,34 vol.I) pentru

care s-a emis somaţia nr. 99025/01.10.2007 şi titlul executoriu nr. 2326/01.10.2007. Pentru această sumă, organul fiscal a

solicitat înfiinţarea popririi asupra veniturilor reclamantei la Trezoreria mun. Sfântu Gheorghe, conform adresei de

înfiinţare a popriri nr. 95415/30.05.2011.

Se constată că cele două adrese de înfiinţare a popririi au fost înregistrate la Trezoreria mun. Sf. Gheorghe în

aceeaşi zi, respectiv fiind înregistrate sub nr. 7229/30.05.2011 adresa de înfiinţare a popririi nr. 95415 şi sub

nr.7230/30.05.2011 adresa de înfiinţare a popririi  nr. 95414.

În urma analizării ordinelor de plată depuse la dosar de Trezoreria  mun. Sfântu Gheorghe, cât şi a  adreselor de

înfiinţare a popririi şi celelalte trei înştiinţări de stingere a creanţelor fiscale, tribunalul constată că pârâtele au

procedat la stingerea datoriilor  reclamantei  faţă de bugetul de stat în conformitate cu dispoziţiile art. 115 din OG nr.

92/2003, respectiv au stins obligaţiile fiscale aflate în procedura de executare silită în funcţie de vechimea fiecărei

creanţe (f.98-273 vol.II).

De asemenea, se observă că organul fiscal a stins mai întâi creanţele  înscrise în adresa de înfiinţare a popririi nr.

95415/30.05.2011 şi apoi cele din adresa nr. 95414/30.05.2011, întrucât impozitele  din prima adresă aveau vechimea cea mai

mare, faţă de cele cuprinse în cea de a doua adresă  de înfiinţare a popririi care priveşte creanţe cu scadenţă în cursul

anului 2010, ambele fiind emise şi înregistrate în aceeaşi zi.

Este de observat că obligaţiile fiscale cu reţinere la sursă au fost stinse de organul fiscal  cu prioritate faţă de

celelalte impozite, dar în funcţie de vechimea lor, adică  nu s-au stins toate obligaţiile cu stopaj la sursă din 2006 până

la zi, ci în raport cu vechimea fiecărei creanţe s-au stins pe lângă cele cu reţinere la sursă şi alte obligaţii de aceeaşi

vechime cu acestea ( a se vedea ordinele de plată, înştiinţările de stingere a obligaţiilor şi adresa Trezoreriei mun. Sfântu

Gheorghe cu nr. 23392/20.10.2015, f.95 vol.II). Deci, s-au stins obligaţii restante înscrise în titluri executorii descrise

în adresele de înfiinţare a popririi mai sus amintite pentru anii 2006-2010, iar nu obligaţiile cu reţinere la sursă curente,

aşa cum  partea reclamantă interpretează prin notele scrise şi prin acţiunea formulate în prezenta cauză.

Reclamanta a susţinut că organul fiscal trebuia să stingă cu întâietate obligaţiile cu reţinere la sursă şi apoi

celelalte, fără să se ţină cont de vechimea lor, or, tribunalul  constată că în primul rând modalitatea de stingere a

obligaţiilor nu este cea invocată de partea reclamantă, întrucât în cazul în care societatea se află în executare silită,

sunt aplicabile cu întâietate dispoziţiile art. 115  lit. b) din OG nr. 92/2003, adică  în cazul în care  societatea 

datorează mai multe  tipuri de impozite, cum este în situaţia din cauza pendinte, şi suma  recuperată prin poprire nu este

suficientă pentru  stingerea tuturor, se procedează la  stingerea obligaţiilor fiscale principale sau accesorii, în ordinea

vechimii lor.

Situaţia în care se află contestatoarea, însă, nu îi dă această posibilitate de a alege.

Calea pe care o reclamă partea reclamantă poate fi urmată doar dacă nu sunt  de executat şi alte tipuri de impozite,

taxe, contribuţii datorate de contribuabil şi dacă aceasta nu are de achitat sume mai vechi decât toate celelalte impozite cu

stopaj la sursă cu vechime recentă.

Deci, în cazul în care  există mai multe tipuri de obligaţii, se sting  cele cu reţinere la sursă în funcţie de

vechime, cât şi celelalte în ordinea vechimii obligaţiei fiscale principale şi a obligaţiei accesorii aferente, conform

dispoziţiilor art. 115 al. 2 Cod procedură fiscală.

Este adevărat că în legislaţia fiscală este consacrată distribuirea cu prioritate a sumelor plătite pentru datoriile

cu reţinere la sursă, aşa cum susţine reclamanta, însă numai în situaţia în care contribuabilul nu are obligaţii fiscale

restante de acelaşi tip, interpretare în acord cu dispoziţiile art. III al. 2 din O.G. 47/2007 referitoare la modul de

aplicare a prevederilor alin. 2^3 ale art.114 din O.G nr.92/2003.

Conform art. III al. 2 din O.G. 47/2007, ,,Pentru contribuabilii care plătesc integral şi la termenele prevăzute de

lege obligaţiile fiscale şi care nu au alte obligaţii fiscale restante, prevederile art. I pct.17 se aplică pentru plata

obligaţiilor fiscale începând cu cele aferente lunii septembrie 2007”.

Conform alin. 2^3 din art. 114 al O.G. 92/2003, ,,În cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale

datorate, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuţie sau altă sumă reprezentând creanţă

fiscală se face mai întâi pentru impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă şi apoi pentru celelalte obligaţii fiscale,

proporţional cu obligaţiile datorate”.

Din analiza celor două texte de lege rezultă că distribuirea pe care o pretinde reclamanta este condiţionată de lipsa

unor obligaţii fiscale restante, condiţie pe care în mod evident ea nu o îndeplineşte şi, ca atare, nu poate beneficia de

dispoziţiile art. 114 al. 2^3 din OG nr.92/2003.

De asemenea, legiuitorul a prevăzut că în cazul în care un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe,

contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este

suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe

care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal

competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:

a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a

aprobat eşalonare la plată, precum şi majorarea de întârziere datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată,

împreună cu majorările de întârziere datorate pe perioada amânării, în cazul în care termenul de plată se împlineşte în luna

curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;

 b) obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu excepţia cazului în care s-a început

executarea silită, când se aplică prevederile art. 169 în mod corespunzător;

d) obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.

Or, în cauza pendinte sunt aplicabile şi dispoziţiile  art. 169 din Codul de procedură fiscală,  care statuează că în

cazul în care suma realizată în cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea sumelor încasate după

comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.

Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), mai întâi creanţele

fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi creanţele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 115 alin.

(2) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod corespunzător.

Ca urmare, văzând dispoziţiile  amintite, cât şi înscrisurile administrate în cauză, tribunalul reţine că în mod legal 

au procedat pârâtele la stingerea obligaţiilor  părţii reclamante pe care aceasta le-a avut către bugetul de stat, întrucât 

aceasta şi creanţele sale s-au aflat în procedura de executare silită, nefiind vorba de plăţi voluntare, ci încasate prin

popririle înfiinţate asupra conturilor sale.

În ceea ce priveşte  raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză, instanţa urmează să-l înlăture datorită

faptului că expertul  a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor art. 114 şi 115 din O.G. nr. 92/2003, nefăcând

distincţie  între  situaţia în care  stingerea obligaţiilor se face ca urmare a unor plăţi voluntare realizate de partea

reclamantă de cele stinse ca urmare a declanşării procedurii de executare silită a societăţii pentru stingerea obligaţiilor

neachitate la termen de aceasta prin popriri, pe de o parte, iar pe de altă parte  se observă că expertul a pus concluzii că

nu s-au respectat dispoziţiile amintite pentru faptul că s-au stins obligaţiile din adresa nr. 95415/2011 care cuprinde 

obligaţii fiscale ce aveau scadenţă (vechime ) încă din anii 2006-2010 şi nu creanţele din poprirea nr. 95414/30.05.2011, ce

se poate observa că a fost înfiinţată în aceeaşi zi, având acelaşi rang cu poprirea anterioară şi vizau creanţe fiscale ce

aveau scadenţă doar în anul 2010.

Faţă de considerentele expuse, tribunalul va respinge acţiunea reclamantei SC ….. SRL ca nefondată, potrivit

dispozitivului de mai jos.

Văzând dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, tribunalul găseşte că cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la

plata cheltuielilor de judecată este nefondată, întrucât acestea nu se găsesc în culpă procesuală. .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a  Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Braşov.

Respinge acţiunea  formulată, precizată şi modificată de reclamanta SC …….. SRL, având CUI ………, înmatriculată  în

Registrul Comerţului sub nr. ………, cu sediul în mun. Sfântu Gheorghe, …………, prin reprezentant legal – director P. A. , în

contradictoriu cu  pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, cu sediul în mun. Braşov, B-dul Mihail

Kogălniceanu, nr.7, jud. Braşov, cu sediul procesual ales la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cu sediul

în mun. Sf. Gheorghe, str. Bem Jozsef, nr.9, jud. Covasna, având ca obiect anularea deciziei nr. 34 din 26 ianuarie 2012  şi

a deciziei nr. 46 din 16 februarie 2012, emise de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, precum şi

anularea înştiinţărilor de stingere a creanţelor fiscale nr. 35942/14.11.2012, nr. 40930/12.12.2011 şi nr. 1766/16.01.2012,

emise de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna.

Respinge cererile de obligare a pârâtelor la redistribuirea  sumelor încasate şi stinse prin adresele menţionate, în

conformitate cu dispoziţiile art. 114 raportat la art. 115 din OG nr. 92/2003 şi de obligare a pârâtelor la plata

cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Covasna.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.12.2015.

PREŞEDINTE   GREFIER