Procedura insolvenţei

Potrivit prevederilor art. 117 din Legea nr. 85/2006, practicianul în insolvenţă poate introduce la judecătorul sindic acţiuni acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor frauduloase ale debitorului în dauna drepturilor creditorilor, în cei doi ani anteriori deschiderii procedurii, dacă există probe sau prezumţii legale potrivit legii ori prevederilor art. 329 cod procedură civilă, cu atât mai mult în situaţia în care respectivele acte s-au încheiat cu încălcarea prevederilor art. art.  70^1 din Legea nr.31/1990.

Prin Decizia civilă nr. 261/22.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 1141 din 19 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr..., instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa civilă apelată, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis cererea reclamantei .. – în calitate de administrator judiciar al debitoarei ... împotriva pârâtei ... şi, în consecinţă, a dispus anularea următoarelor acte de vânzare cumpărare: Atelier mecanic din .. înstrăinat de societate către pârâtă  conform facturii fiscale nr. ... în sumă de ... lei;  Autoturism ... înstrăinat de societatea către pârâtă conform facturii fiscale nr. ... în sumă de .. lei ; Tractor ..) înstrăinat de societatea către pârâtă conform facturii fiscale nr.... în sumă de ... lei; de asemenea, a dispus anularea facturii fiscale nr. .. emisă de pârâtă către reclamantă în sumă de .. lei, reprezentând chirie şi a facturii fiscale nr... din .. emisă de pârâtă către societatea reclamantă în sumă de .. lei reprezentând reparaţii. În subsidiar, în cazul în care bunurile nu mai există, ori există impedimente de orice natură pentru preluarea acestora, a dispus restituirea valorii acestora de la data transferului efectuat în conformitate cu prevederile art. 120 alin.1 din Legea nr. Legea nr.85/2014.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că în perioada premergătoare declanşării procedurii insolvenţei debitoarei ... (măsură dispusă prin încheierea civilă nr. ... între aceasta şi pârâta .. s-au perfectat o serie de acte juridice frauduloase, după cum urmează:....

În baza facturii fiscale nr. ..., fila . dosar, reclamanta debitoare ... a vândut pârâtei ....  autoturism marca ...  la preţul de .. lei;

În baza facturii fiscale nr. ..., fila .. dosar, reclamanta debitoare ... a vândut pârâtei ....

Factura fiscală nr. ..., a fost  emisă de pârâta ... în sarcina reclamantei ... şi  reprezintă contravaloare chirie pentru perioada ... conform contractului de închiriere nr. ... şi pentru perioada ...., conform actului adiţional la contractul de închiriere, în cuantum total de ... lei.

Factura fiscală nr. ..., a fost  emisă de pârâta ... în sarcina reclamantei .... dosar şi  reprezintă contravaloare reparaţii tractoare şi utilaje agricole, pentru anul ..., în cuantum total de...lei.

A mai reţinut că, potrivit certificatului emis  de ....,  societatea debitoare ....a fost înfiinţată în anul .., dată la care erau ... totodată, că, potrivit înscrisului  „....., facturile sus-menţionate, în condiţiile în care cumpărătorul acestor bunuri este  pârâta ... la care numita ... are de asemenea calitatea de administrator, astfel cum rezultă din furnizarea de informaţii emisă de .... nu în ultimul rând, a reţinut că potrivit procesului-verbal de compensare .... dosar, s-a propus compensarea reciprocă a contravalorii facturilor reprezentând contravaloarea bunurilor înstrăinate din averea debitoarei cu facturile reprezentând reparaţii tractoare şi utilaje agricole.

Sub un prim aspect, prima instanţă a apreciat că vânzările s-au efectuat cu încălcarea prevederilor art. art.  70^1 din Legea nr.31/1990, potrivit cu care, „Actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actului constitutiv al societăţii, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar dacă actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică”.

Din economia dispoziţiilor legale menţionate, judecătorul fondului a concluzionat că actele de dispoziţie asupra bunurilor societăţii nu puteau fi făcute decât prin mandat, în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, dat în baza unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor (hotărârile organelor statutare ale societăţii adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actului constitutiv al societăţii); că, deşi nu era necesară o procură specială autentică, era, însă, necesară o hotărâre specială a adunării generale a asociaţilor care să dea mandatul special pentru actele de dispoziţie; aceasta întrucât în actul constitutiv al societăţii nu se prevede nimic cu privire la actele de dispoziţie.

A mai arătat că, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege; or, dreptul comun în materie de mandat îl constituie prevederile art. 2016 alin. 1 şi 2 Cod civil, potrivit cărora „(1) Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. (2)Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres.

Din cele de mai sus, a apreciat că împuternicirea expresă în materia dreptului societar, raportând prevederile art. 70^1 din Legea nr. 31/1990 la art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi art. 2016 alin. 1 şi 2 din NCC, este hotărârea adunării generale a asociaţilor. Aşadar, a concluzionat că pentru valabilitatea vânzării era necesară hotărârea adunării generale a asociaţilor.

Pe de altă parte, Tribunalul a reţinut că actele de înstrăinare de bunuri din patrimoniul debitoarei s-au realizat şi cu  încălcarea prevederilor art. 150 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora, „(1) Dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel şi sub rezerva dispoziţiilor art. 441, sub sancţiunea nulităţii, administratorul va putea, în nume propriu, să înstrăineze, respectiv să dobândească, bunuri către sau de la societate, având o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete ale societăţii, numai după obţinerea aprobării adunării generale extraordinare, în condiţiile prevăzute la art. 115. (4) Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi operaţiunilor în care una dintre părţi este soţul administratorului ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv, al acestuia; de asemenea, dacă operaţiunea este încheiată cu o societate la care una dintre persoanele anterior menţionate este administrator sau director ori deţine, singură sau împreună, o cotă de cel puţin 20% din valoarea capitalului social subscris, cu excepţia cazului în care una dintre societăţile respective este filiala celeilalte.”

În considerarea celor de mai sus, Tribunalul a apreciat că, întrucât la momentul acestor înstrăinări, doamna ... avea atât calitatea de administrator a societăţii debitoare cât şi a societăţii pârâte, aceasta se afla în stare de incompatibilitate.

Referitor la preţul vânzărilor, judecătorul fondului a reţinut că toate bunurile au fost vândute sub preţul de achiziţie şi sub preţul cu care apar ele în contabilitate.

Astfel, cu privire  înstrăinarea activului -  ... a arătat că pârâta a fost proprietara acestei clădiri, pe care a vândut-o către  ... care, la rândul său, a vândut-o reclamantei, conform contractului  de vânzare - cumpărare din data de ... dosar; referitor la valabilitatea vânzării,  judecătorul sindic a reţinut că s-a înstrăinat doar construcţia nu şi terenul de sub clădire, care este proprietatea ...;  or, raportat la prevederile art.2 din Titlul X a Legii 247/2005, doar vânzarea terenurilor construibile este supusă încheierii în formă autentică, vânzarea clădirilor putându-se face şi prin acte sub semnătură privată (prevederile art. 888 şi 1244 din noul Cod civil nefiind od civil); ca efect al vânzărilor sus menţionate, realizate în perioada de circa 9 luni înainte de deschiderea procedurii insolvenţei, debitoarea a ajuns în stare de insolvenţă, aceste vânzări efectuându-se în frauda societăţii prin aducerea acesteia în stare de insolvabilitate, în frauda creditorilor şi asociatului majoritar deţinând 90% din totalul părţilor sociale, societatea având datorii către bugetul de stat şi alţi creditori.

Dat fiind faptul că la data încheierii actelor de vânzare-cumpărare, numita ... avea calitatea de administrator atât la societatea debitoare cât şi la pârâtă, judecătorul sindic a apreciat că această împrejurare face dovada că pârâta cumpărătoare era la curent cu probabilitatea încetării plăţilor de către debitoare şi cu situaţia economică degradată a acesteia; a apreciat, totodată, că aceste circumstanţe sunt suficiente pentru a dovedi intenţia comună a debitorului şi a cocontractantului său de a frauda creditorii, prin înstrăinarea bunurilor din patrimoniul său; în acest context, a apreciat ca fiind prezumat că debitoarea a cunoscut faptul că vânzarea activelor a dus la destabilizarea patrimoniului său,  fapt ce a determinat starea de insolvenţă, iar cumpărătoarea a cunoscut starea iminentă de insolvenţă a societăţii vânzătoare la momentul vânzării, cu atât mai mult cu cât deschiderea procedurii s-a dispus la circa 9 luni de la data achiziţionării acestor bunuri.

Ca urmare, a considerat ca fiind îndeplinite atât condiţia privind intenţia de fraudare a debitorului insolvent, cât şi cea de prejudiciere a intereselor creditorilor şi de complicitate a terţului dobânditor la fraudă.

În ceea ce priveşte facturile fiscale emise  de pârâtă către debitoare, respectiv, factura fiscală nr. ... - în sumă de ... lei, reprezentând chirie, şi factura fiscală nr. ... - în sumă de ... lei, reprezentând  contravaloare reparaţii, judecătorul sindic a constatat că acestea au fost întocmite de către pârâta ..., în care numita ... are calitatea de administrator, pentru a fi compensate cu facturile emise de debitoare, prin acelaşi administrator, ..., reprezentând contravaloarea bunurilor înstrăinate către pârâtă (la un preţ subevaluat), astfel cum s-a reţinut în procesul verbal de compensare nr. ..., fila .. dosar.

Analizând factura fiscală nr. ..., în sumă de ... lei, reprezentând chirie, judecătorul sindic a reținut că la baza acesteia a stat contractul de închiriere încheiat cu pârâta  ... la data ..., filele ... dosar, care, însă, s-a reziliat din  data de ..., datorită faptului că debitoarea  a devenit proprietar asupra construcţiei formată din atelier mecanic, astfel cum rezultă din înscrisul fila ... dosar; ca atare, contravaloarea chiriei calculate pentru perioadele ..., respectiv ..., nu se justifică, în condiţiile în care rezilierea contractului s-a produs începând cu data de ....

În ceea ce privește pretinsul act adiţional nr. .. din ..., a apreciat că acesta nu poate exista,  pe de-o parte, pentru că însuși contractul de bază era reziliat cu data de ...; pe de altă parte, pentru că pentru .. luni în ... valoarea totală a chiriei era de .. lei iar pentru .. de luni (...) valoarea totală a chiriei este de ... lei; în sprijinul concluziei că actul adițional este unul fictiv, încheiat ulterior acestei date, judecătorul sindic a reținut și faptul că acesta este semnat de către doamna ..., atât în calitate de administrator al .., cât şi al ..., respectiv, atât pentru locator cât si pentru chiriaş; a mai reținut că din conţinutul actului adiţional rezultă că obiectul contractului de închiriere nr. ... a fost mărit  cu o  hală cu atelier mecanic,  în mod fraudulos în vederea măririi pasivului reclamantei faţă de pârâtă, iar împrejurarea, reliefată de pârâtă prin întâmpinare, din care rezultă că reclamanta a avut punct de lucru deschis la ORC .. pentru această clădire în baza contractului de închiriere este neîntemeiată deoarece punctul de lucru a subzistat având în vedere contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de ... prin care reclamanta a devenit proprietara acestui imobil; or, martorii audiaţi în cauză, respectiv, ...., au susţinut că debitoarea deţinea două clădiri,  o hală şi clădiri de birouri (...), situație în care nu se mai impunea suplimentarea spaţiului necesar desfăşurării activităţii acesteia cu încă o hală, lucru realizat  prin  actul adiţional.

Pe de altă parte, a reținut că, din Raportul privind cauzele si împrejurările care au determinat starea de insolvenţă, filele ... dosar, rezultă că debitoarea ... nu a mai desfăşurat  activitate din anul  .. condiţii în care nu era justificată, închirierea a încă o hală, suplimentar faţă de spaţiul pe care deja îl avea în proprietate; împrejurarea că încă din iunie ..a fost reziliat contractul de închiriere pentru spaţiul pe care ... rezultă şi din faptul că până la emiterea facturii .. pârâta ... nu a mai facturat chirie reclamantei; or, în situaţia în care contractul de închiriere ar mai fi fost în vigoare,  evident s-ar fi impus facturarea lunară a chiriei.

Mai mult, judecătorul sindic a constatat că, deşi  pârâta susţine că actul adiţional a existat încă din ianuarie .., în procesul verbal de predare primire a actelor contabile ale ... încheiat la data de ... dosar, nu apare nici o menţiune cu privire la acesta.

În considerarea celor de mai sus, judecătorul sindic a concluzionat că factura fiscală nr. ... emisă de pârâtă către debitoarea ..., în sumă de ... lei, reprezentând chirie, a fost întocmită fără să aibă corespondent în realitate, în scopul de a mări în mod fictiv pasivul reclamantei, pentru ca doamna ... să o poată compensa cu preţul bunurilor înstrăinate.

Referitor la factura nr. ..., reprezentând contravaloare reparaţii tractoare şi utilaje agricole în anul .. judecătorul sindic a constatat că martorii audiați în cauză au declarat următoarele:

...

În atare situație, a reținut că, deși din înscrisurile „listare cont .. pentru anul 2011”, filele .. dosar, rezultă că reclamanta a achiziţionat şi a dat în consum piese de schimb pentru utilaje, tractoare, din depoziţiile martorilor audiați în cauză reiese că, deşi au fost efectuate aceste lucrări de reparaţii, contravaloarea lor nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă,  doar martora ... susţinând că pentru reparaţiile utilajelor le-a dat celor care le efectua „….  utilaje casate în schimbul muncii prestate……….”; astfel, pârâta nu a depus facturi din care să rezulte că ar fi cumpărat în perioada anului 2011 piese de schimb pentru reparaţia tractoarelor, martorii arată că reparaţiile la tractoare au fost realizate în perioada aprilie-mai ...), primăvara lui ..(...) şi că ar fi fost plătiţi de ...; or, în primăvara anului ... aceasta deţinea calitatea de administrator la  ... neavând nici o calitate în ... - aceasta fiind mandatată de către martorul ... în calitate de administrator al ...  abia în .., prin procura specială, să se ocupe de administrarea .. .

A mai reținut judecătorul sindic că pârâta ..., a depus „ Deviz lucrări reparaţii tractoare şi utilaje agricole în campania anului agricol”  întocmit în .., care a fost semnat de administratoare pentru ambele societăţi, fiind vorba de aceeaşi semnătură aplicată sub denumirea ambelor societăţi; cu toate acestea, contravaloarea respectivelor reparaţii a fost facturată doar în .., după doi ani de la data întocmirii acestui deviz.

În raport cu cele reţinute, judecătorul sindic a apreciat că şi factura nr. ... pentru reparaţii tractoare şi utilaje agricole în .. în cuantum de ..., a fost întocmită  fictiv, neavând la baza operaţiuni reale, în scopul de a mări în mod artificial pasivul reclamantei, în vederea compensării cu preţul bunurilor înstrăinate.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept care au fost reţinute, văzând prevederile art.117 alin.2 lit.c şi g din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic a constatat că acţiunea formulată de reclamanta .., împotriva pârâtei .., este întemeiată, motiv pentru care a procedat la admiterea acesteia.

În consecință, a dispus anularea următoarelor acte de vânzare cumpărare: ....

Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâta ..., solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în ambele cicluri de judecată.

În susținerea apelului, cu referire la pretinsa incompatibilitate a doamnei ... la vânzarea celor trei bunuri, arată că prima instanţă a constatat în mod eronat încălcarea prevederilor art. 150 al din Legea nr. 31/1990; astfel, învederează că art. 150 este cuprins în CAP. IV Societăţile pe acţiuni - SECŢIUNEA a III-a Despre administraţia societăţii - SUBSECŢIUNEA I- Sistemul unitar; conform art. 197 alin 4 din Legea nr. 31/1990 „Dispoziţiile privitoare la administrarea societăţilor pe acţiuni nu sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitată, indiferent dacă sunt sau nu supuse obligaţiei de auditare”; pe de altă parte, învederează că incompatibilitatea prevăzută la art. 150 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 nu are aplicabilitate în speţă, deoarece se referă strict la „soţul administratorului ori rudă sau afin, până la gradul al patrulea inclusiv"; or, obiectul cererii de chemare în judecată este acela de „anulare a actelor frauduloase" ale debitoarei în dauna drepturilor creditorilor; prin urmare, judecătorul sindic trebuia să reţină că doar în calitate de administrator al debitoarei ... s-au efectuat aşa zisele „acte frauduloase", nefiind necesara, în cazul societăţilor cu răspundere, limitată, aprobarea adunării generale extraordinare pentru vânzarea bunurilor cu o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete;

În considerarea celor de mai sus, a concluzionat că art. 150 alin. 1 şi 4 din Legea nr. 31/1990 invocat de reclamant, nu are aplicabilitate în speţă, cazul de incompatibilitate neoperând cu ocazia vânzării celor trei bunuri ale .... către ....

 Referitor la considerentul potrivit căruia era necesară hotărârea adunării generale a asociaţilor pentru a efectua acte de dispoziţie.

Învederează că interpretarea dispoziţiilor art. 701 şi art. 72 din Legea nr. 31/1990 precum şi ale art. 2016 alin. 1-2 Cod civil, este  una eronată, în viziunea judecătorului sindic orice vânzare (în speţă şi pentru bunurile mobile autoturism şi tractor) neputându-se efectua fără hotărârea asociaţilor, deşi prin actul constitutiv al debitoarei se stabilește că administratorul are puteri depline, fără nicio restricţie.

Arată că potrivit art. 70 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 (ignorat de judecătorul sindic), administratorii pot face toate operaţiunile ce se impun pentru aducerea la îndeplinire a obiectului societăţii, afară de restricţiile stabilite în actul constitutiv; din analiza textului de lege menţionat, rezultă că puterile administratorului sunt foarte largi, însă ele pot fi limitate prin dispoziţiile expres prevăzute de actele constitutive ale societăţii; potrivit art. 701 din Legea nr. 31/1990, actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege, actul constitutiv sau hotărârile organelor statutare ale societăţii; din economia celor două prevederi legale indicate mai sus, rezultă că puterea de administrare se concretizează în actele de conservare, de administrare şi de dispoziţie pe care administratorul este în drept să le îndeplinească în exercitarea mandatului său, acestea putând fi limitate prin actul constitutiv; or, susține că în actul constitutiv al ... la art. 8 nu sunt prevăzute limite privind administrarea şi reprezentare societăţii de către ... , în calitate de administrator.

Sub aspectul obligaţiilor şi răspunderii administratorilor, așa cum prevăd dispozițiile art. 72 din Legea nr. 31/1990, acestea sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat (art. 2016 Cod civil); cu toate acestea, în finalul art. 72 din Legea nr. 31/1990 (neobservat de judecătorul sindic) se prevede că obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate nu doar de dispozițiile referitoare la mandat, ci şi de cele din Legea nr. 31/1990, care au caracter de normă specială faţă de art. 2016 Cod civil şi care dau dreptul administratorului să efectueze acte de dispoziţie, în lipsa unor limitări prevăzute în actul constitutiv; conform textelor de lege indicate mai sus şi a opiniilor doctrinare rezultă fără putinţă de tăgadă că, în principiu, administratorii societăţilor se bucură de o plenitudine de competenţă, având dreptul de a efectua actele cerute pentru realizarea obiectului de activitate, în limitele actului constitutiv.

Apelanta susține, prin urmare, că se poate considera că puterile administratorilor au o dimensiune legală, incluzând o serie de atribuţii stabilite prin lege, atribuţii a căror îndeplinire constituie o obligaţie a administratorilor, şi o dimensiune convenţională, stabilită prin actul constitutiv, act care poate să le acorde administratorilor puteri depline sau, prin voinţa deţinătorilor de participaţii, să le restricţioneze.

Mai arată că această prevedere principială este reluată la tratarea fiecărei forme de societate reglementată de către Legea nr. 31/1990; astfel, potrivit art. 75, art. 90 şi 197, asociaţii reprezentând majoritatea capitalului societăţii în nume colectiv, societăţii în comandită simplă şi societăţii cu răspundere limitată vor putea fixa ori limita puterile administratorilor, iar dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, dacă actul constitutiv nu prevede altfel;  potrivit prevederilor art. 142 alin. (1), consiliul de administraţie al societăţii pe acţiuni şi al societăţii în comandită pe acţiuni este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acţionarilor.

De altfel, apreciază că, până la urmă, este firesc a fi astfel, administratorii (cuvânt derivat din sintagma latină ad minister, adică aceia care se află în serviciul cuiva) - de multe ori numiţi chiar dintre deţinătorii de participaţii societare - fiind persoanele care trebuie să realizeze conducerea operativă a societăţii, în timp ce adunarea generală este chemată doar, din timp în timp sau în situaţii excepţionale, să analizeze la modul general rezultatele societăţii şi să se pronunţe asupra felului în care mandatarii săi s-au achitat de îndatoririle lor, acordându-le descărcare de gestiune ori decizând atragerea răspunderii acestora pentru fapte şi acte săvârşite în mod culpabil; De-a lungul timpului, natura raporturilor dintre administratori şi societate a evoluat, încă fiind subiect de analiză a literaturii juridice europene; totuşi, Legea nr. 31/1990 stabileşte în mod neechivoc, în art. 72, că obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi de cele special prevăzute în această lege, respectiv art. art. 70 din Legea nr. 31/1990.

Referitor valabilitatea vânzării imobilului „...", arată că acesta nu a fost proprietatea pârâtei ..., iar reclamantul nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului; susține că imobilul este proprietatea ..., până în prezent fiind singura care a achitat impozitele pe proprietate (arată că anexează extras de carte funciară în acest sens şi solicită reclamantului să facă dovada dreptului de proprietate al ... asupra acestui imobilului.

În ceea ce privește autoturismul ..., arată că acesta a fost achiziţionat în anul ..., la preţul de ... (adică la un preţ apropriat de unul pentru ...) şi vândut în ...la preţul de piaţă pentru un ...

Cu referire la tractor, învederează că acesta a fost achiziţionat la suprapreţ, în mod fraudulos, fără a fi evaluat de către un evaluator autorizat, în timpul mandatului de administrator al martorului ..., care deţine, prin interpusul ..., părţile sociale ale ...

Consideră că judecătorul sindic nu putea să stabilească valoarea acestor bunuri, acesta nefiind expert evaluator; în ceea ce priveşte bunul imobil, arată că acesta a fost evaluat la data vânzării, fiind vândut la un preţ mai mare decât cel evaluat, dar mai mic decât cel de achiziţie (achiziţie de la o altă societate care a fost sub controlul martorului ... în prezent falimentată).

Referitor la facturile emise de către ... către ..., reprezentând valoare chirie şi servicii de reparaţii tractoare etc., susține că acestea nu sunt fictive, ele fiind înregistrate în contabilitatea ...

Învederează că obiect al contractului de închiriere este închirierea a 5 birouri, o magazie şi spaţii de parcare; prin actul adiţional s-a adăugat şi hala cu atelier mecanic.

Susține că judecătorul sindic a reţinut eronat că nu se mai datorează chirie pe motivul că bunul închiriat (eronat reţinut că doar hala cu atelier mecanic) ar fi devenit proprietatea debitoarei ...; învederează că în locaţia bazei agricole pe care o deține există două ateliere mecanice (hale) şi o clădire cu birouri; arată că debitoarea a folosit toate aceste clădiri, nu doar hala cu atelier mecanic care a făcut obiect al vânzărilor succesive; afirmă, prin urmare, că chiria facturată de către ... este reală, contractul nefiind reziliat din anul ... cum susţine reclamantul; mai arată că Notificarea de Reziliere fără dată, a fost semnată, fără drept de reprezentare, de către asociatul majoritar al reclamantei, ..., iar din partea sa apare o semnătură, dar fără a se indica persoana care ar fi fost de acord cu rezilierea închirierii; considerăm că această notificare a fost întocmită pro causa și în acest sens depune procesul - verbal de predare-primire a documentelor, la preluarea administrării ... de către ..., notificarea lipsind din acest inventar; mai mult, susține că în baza acestui contract de închiriere, ... a înregistrat imobilul închiriat la ...ca şi punct de lucru, activ până ... s-a modificat contractul de închiriere prin act adiţional, chiria mărindu-se deoarece s-a închiriat încă un atelier mecanic din aceeaşi locaţie, de asemenea proprietatea ....

Referitor la reparaţiile tractoarelor şi utilajelor agricole ale ... de către ..., arată că nici acestea nu sunt fictive, fiind facturate la o dată când doamna ... avea calitatea de administrator al ..., întrucât această obligaţie nu a fost îndeplinită de către fostul administrator.

În drept, pârâta apelantă a invocat dispozițiile art. 70 alin. I, art. 701, art. 72, art. 150, art. 191-203; art.197 alin 4 din Legea nr. 31/190, art. 69 alin. 2 paragraf 3 din Legea nr. 7/1996 în vigoare la data de 27.05.2011, art. 17 alin. 1 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 453, art. 466, art. 470-471, art. 476-479, art. 480 Cod procedură civilă, art. 8 alin. 4 din Legea nr. 85/2014, art. 28 din OUG nr. 80/2013.

Reclamanta intimată ... – în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ... a depus întâmpinare, la data de 1 februarie 2016, solicitând respingerea apelului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii apelate.

În susținerea întâmpinării, după o trecere în revistă a stării de fapt ce stă la baza litigiului dedus judecății, lichidatorul judiciar răspunde, punctual, criticilor apelantei, arătând că în mod corect prima instanţă a reţinut faptul ca vânzarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 701 din Legea nr. 31/1990, întrucât din economia acestor prevederi legale rezultă foarte clar că actele de dispoziţie asupra bunurilor societăţii nu puteau fi făcute decât prin mandat (în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii) dat în baza unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor (hotărârile organelor statutare ale societăţii adoptate în conformitate cu prevederile prezentei legi şi ale actului constitutiv al societăţii), pentru că în actul constitutiv al societăţii nu se prevede nimic cu privire la această categorie de acte; învederează că nu era necesară o procură specială autentică însă era necesară o hotărâre specială a adunării generale a asociaţilor care să dea mandatul special pentru actele de dispoziţie.

Mai arată că împuternicirea expresă în materia dreptului societar, raportând prevederile art. 70 din Legea nr. 31/1990 la art. 72 din Legea nr. 31/1990 şi art. 2016 alin. 1 şi 2 din NCC, este hotărârea adunării generale a asociaţilor.

Concluzionând, susţine că pentru valabilitatea vânzării era necesară hotărârea adunării generale a asociaţilor.

Pe de altă parte, învederează că vânzarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 150 alin. 1 şi 4 din Legea nr.31/1990, numita ... aflându-se în stare de incompatibilitate, de vreme ce avea atât calitatea de administrator al societăţii debitoare cât şi pe aceea de administrator al pârâtei.

Nu în ultimul rând, arată că toate bunurile au fost vândute sub preţul de achiziţie şi sub preţul cu care apar ele în contabilitate, frauda fiind evidentă.

Referindu-se la situația fiecăruia dintre bunurile înstrăinate, lichidatorul judiciar învederează că imobilul ... a fost proprietatea pârâtei – fiind vândut către .... care, la rândul său, l-a vândut reclamantei, conform contractului din data de ....

Cu privire la valabilitatea vânzării, menţionează că s-a înstrăinat doar construcţia nu şi terenul de sub clădire - care este proprietatea ...; or, raportat la prevederile art. 2 din Titlul X a Legii 247/2005, doar vânzarea terenurilor construibile sunt supuse încheierii în formă autentică, vânzarea clădirilor putându-se să se facă şi prin acte sub semnătură privată; susține că art. 888 şi  art. 1244 din noul Cod civil nu sunt aplicabile în cauză, deoarece contractul s-a încheiat înainte de ..., data intrării în vigoare a noului cod civil.

În ceea ce priveşte factura fiscală nr. ..., în sumă de ... lei, reprezentând chirie, arată că în mod corect s-a dispus anularea acesteia de către prima instanţă, întrucât nu are nici un fundament; astfel, contractul de închiriere încheiat cu ... s-a reziliat încă din ...; pe factura nr. ... apare menţionat şi un act adiţional din ... care, pe lângă că nu poate exista, deoarece contractul de bază era reziliat, nici nu a fost aprobat de AGA; consideră, totodată, că elementul fictiv şi fraudulos al întregii tranzacţii se poate observa şi din faptul că pentru ... valoarea totală a chiriei era de ... lei iar pentru ... valoarea totală a chiriei este de ... lei, prin actul adiţional chiria fiind majorata de la ...

Susţine că Actul adițional nr. ... este un act fictiv încheiat ulterior de către ... in calitate de administrator al ... şi al ..., fiind semnat de către aceasta atât pentru locator cât şi pentru chiriaş; totodată, că contractul de închiriere a fost reziliat după data la care ... a cumpărat imobilul compus din Atelier mecanic pentru revizii tehnice si combine înscris in ..., nr. top. ..., acesta rămânând fără obiect.

În aceaste condiţii, consideră că suplimentarea obiectului contractului de închiriere cu încă o hală cu atelier mecanic, prin actul adiţional din ..., a fost făcută în mod fraudulos, în vederea măririi pasivului reclamantei faţă de pârâtă, aceasta din urmă neavând nicio activitate în anul ...(nu a obţinut niciun venit) care să justifice o asemenea închiriere; împrejurarea reliefată de pârâtă prin apel, în sensul că reclamanta a avut punct de lucru deschis la ... pentru acesta clădire, în baza contractului de închiriere, este neîntemeiată, deoarece punctul de lucru a subzistat având în vedere contractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de ... prin care reclamanta a devenit proprietara acestui imobil.

În sensul celor de mai sus, învederează că toţi martorii audiaţi in cauză, inclusiv martorii propuşi de către pârâtă, au atât faptul că ... deţinea doua clădiri o hala si clădiri de birouri (...), sens în care nu se mai impunea suplimentarea spaţiului necesar desfăşurării activităţii acesteia cu încă o hală aşa cum s-a făcut în mod fictiv prin actul adiţional; mai mult, ... nu a mai desfăşurat nici o activitate din anul ..., aspect care rezultă din Raportul privind cauzele şi împrejurările care au determinat starea de insolventa, motiv pentru care nu ar mai fi avut nevoie sa închirieze încă o hală, suplimentar faţă de spaţiul pe care deja îl avea în proprietate.

În altă ordine de idei, arată că rezilierea încă din iunie ... a contractului de închiriere pentru spaţiul pe care ... îl folosea în incinta ..., rezultă şi din faptul că până la emiterea facturii ... nu a mai facturat chirie reclamantei; or, în situaţia în care contractul de închiriere ar mai fi fost în vigoare este evident ca s-ar fi impus facturarea lunară a chiriei; deși, pârâta susţine că actul adiţional a existat încă din ianuarie ... în procesul verbal de predare primire a actelor contabile ale ... încheiat la data de ..., nu apare nici o menţiune cu privire la acesta.

Referitor la factura nr. ..., reprezentând reparaţii tractoare şi utilaje agricole în ..., susţine că şi aceasta este una întocmită în mod fictiv, respectivele reparaţii nefiind efectuate şi nici dovedite; mai mult, arată că din documentele deţinute de fostul administrator al ..., această societate în ...nu avea angajaţi mecanici auto, în schimb debitoarea ... avea angajaţi mecanici, fiind aşadar imposibil ca pârâta să presteze asemenea servicii de reparaţii.

Susţine că şi în acest caz, emiterea facturilor a avut o cauză ilicită şi imorală, scopul fiind acela de a nu achita preţul şi de a-l compensa (...); arată că prestările de servicii nu au obiect deoarece acestea nu au fost efectuate, fiind fictive, şi nu au la bază documente justificative; or, un obiect fictiv este ilicit (...).

Sub aspectul probatoriului administrat pentru dovedirea acestei stări de fapt, arată că acesta s-a făcut cu înscrisuri: listare cont .... pentru societatea reclamantă intimată, de unde reiese faptul că aceasta a achiziţionat şi a dat în consum piese de schimb pentru utilaje, tractoare, şi cu martori: inclusiv martora ..., arătând ca a făcut recepţia unor piese de schimb pe ...; martorii ... arată că tractoarele proprietatea ... au fost reparate de către mecanici angajaţi ai reclamantei intimate cu piese cumpărate de reclamanta intimata; în ceea ce o priveşte pe pârâta apelantă, solicită a se constata că aceasta nu face nici un fel de dovada, respectiv nu depune nici un fel de facturi prin care să facă dovada că ar fi cumpărat în perioada anului ...piese de schimb pentru reparaţia tractoarelor, şi nici nu dovedeşte că a avut angajaţi mecanici care ar fi putut presta aceste servicii; toți martorii arata că reparaţiile la tractoare au fost realizate în perioada aprilie-mai (...),  primăvara lui  (...) şi că ar fi fost plătiţi de ...; or în primăvara anului ...;  ... era administrator al ...., neavând nici o calitate în ... - aceasta a fost mandatată abia în octombrie ... prin procură specială să se ocupe de administrarea ....; martorul ...., care în anul ... deţinea calitatea de administrator al ..., infirmă posibilitatea că reparaţiile indicate în devizul de lucrări nr. ... să fie executate de ....; devizul de lucrări ataşat este unul fictiv fiind semnat de administratoare pentru ambele societăţi; mai mult aceste reparaţii nu au fost facturate în ... ci doar în ...; nu în ultimul rând, solicită a se constata că, după reparaţii capitale efectuate în noiembrie ..., în cursul anului ..., fosta administratoare vinde aceste bunuri la fier vechi, iar tractorul ...) este vândut la preţ de fier vechi ....) în condiţiile în care potrivit devizului fictiv de reparaţii, acestea au costat ... lei (... din deviz); în fine, mai arată că societatea reclamantă nu a avut activitate agricolă care să justifice uzura acestor utilaje nici în anul ....

În drept, lichidatorul judiciar invocă dispoziţiile art. 117 alin 2 lit. c şi g din Legea nr. 85/2014.

Examinând apelul declarat în cauză, în condiţiile art. 477 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat şi se impune a fi respins, pentru următoarele considerente:

Astfel, probatoriul administrat în cauză conturează rezoluţia fostului administrator statutar al ...., d-na ..., de a imagina şi pune în operă o procedură de scoatere din patrimoniul debitoarei a principalelor active, astfel încât acestea să treacă în patrimoniul unei alte societăţi în care are interese (... -  în care are, de asemenea, calitatea de administrator) şi să împiedice urmărirea lor de către creditorii debitoarei - care, nemaidesfăşurând nici un fel de activităţi economice, se îndrepta în mod vădit spre insolvenţă.

Sub un prim aspect, Curtea observă succesiunea cronologică a operaţiunilor contestate, reţinând că toate facturile care au stat la baza spolierii patrimoniului debitoarei de principalele sale active au fost emise într-un interval de numai 7 zile, deşi facturile emise de ... se referă la prestaţii efectuate mult anterior în timp. Totodată, nu a fost evidenţiată nicio raţiune economică de natură să justifice vânzarea bunurilor debitoarei .... Mai mult, aceste vânzări au fost operate fără ştiinţa asociatului majoritar şi fără a genera în patrimoniul debitoarei un contraechivalent.

În sensul celor de mai sus, Curtea reţine că:

- factura fiscală nr. ..., reprezentând chirie, a fost emisă de pârâta ....; aceasta, în condiţiile în care a fost facturată chirie începând cu data de ... (adică, din chiar momentul încheierii contractului de închiriere, neexistând nicio justificare pentru faptul că aceasta nu a fost percepută nicicând în toată această perioadă) şi în condiţiile în care, potrivit art. ... din contract, chiria era plătibilă până la sfârşitul fiecărei luni; nu în ultimul rând, chiria a fost facturată pentru întregul interval cuprins între data încheierii contractului şi până la zi, deşi la data de ... contractul fusese reziliat (...); nu poate fi reţinută, sub acest aspect, apărarea pârâtei, în sensul că actul de reziliere a fost întocmit pro causa, în condiţiile în care pârâta nu l-a defăimat ca fals, iar veridicitatea  acestuia este susţinută de împrejurarea că la data de ... pârâta a dobândit în proprietatea imobilul Atelier mecanic, aşa încât nu se mai justifica păstrarea în fiinţă a contractului de închiriere; spre aceeaşi concluzie conduce şi împrejurarea că nici pârâta nu a facturat debitoarei chiria în toată această perioadă, fără a exista o explicaţie a acestei pasivităţi;

- factura fiscală nr. ... lei, reprezentând reparaţii utilaje, a fost emisă de pârâta ...; aceasta, în condiţiile în care pretinsele reparaţii ar fi fost efectuate în cursul anului ... şi nu există nicio justificare pentru faptul că ele nu au fost facturate în tot acest interval de timp; mai mult, la dosarul cauzei au fost administrate probe care infirmă efectuarea reparaţiilor de către pârâtă – care nu deţine nici documente de achiziţionare a pieselor de schimb şi care nu avea nici angajaţi mecanici; dimpotrivă, probele atestă faptul că, în realitate, reparaţiile au fost efectuate de debitoarea însăşi (înscrisurile contabile atestă faptul că debitoarea a achiziţionat si a dat in consum piese de schimb pentru utilaje, tractoare; de altfel, în devizul de lucrări depus în probaţiune de pârâtă, nu sunt menţionate piese de schimb, ci, exclusiv manopera; cu toate acestea, pârâta nu a dovedit că avea angajaţi mecanici, iar martorii audiaţi în cauză  -  ... au fost reparate de către mecanici angajaţi ai debitoarei, cu piese cumpărate de debitoare);

- factura fiscală nr. ... – în cuantum de ..., reprezentând contravaloarea ..., a fost emisă de debitoarea ...; aceasta, în condiţiile în care nu există nicio raţiune economică de natură să justifice înstrăinarea de către debitoare a acestui activ;

- factura fiscală nr. .. - în cuantum de ..., reprezentând contravaloarea Tractorului ..., a fost emisă de debitoarea ...; aceasta, în condiţiile în care nu există nicio raţiune economică de natură să justifice înstrăinarea de către debitoare a acestui activ;

- factura fiscală nr. ...lei, reprezentând contravaloarea Atelierului mecanic, a fost emisă de debitoarea ...; aceasta, în condiţiile în care nu există nicio raţiune economică de natură să justifice înstrăinarea de către debitoare a acestui activ.

Pe de altă parte, Curtea observă că toate facturile sunt emise şi semnate, atât în numele pârâtei ..., cât şi în numele debitoarei ..., de numita ... – persoană care îndeplinea atribuţii de administrator în privinţa ambelor societăţi (filele nr. ...).

Nu în ultimul rând, Curtea constată că emiterea facturilor a fost urmată de o aşa-zisă compensare a datoriilor reciproce, la data de ..., până la concurenţa sumei de ... de lei, procesul-verbal de compensare fiind, de asemenea, semnat în numele ambelor societăţi de către administratorul (...)).

Niciunul din documentele de mai sus nu a fost adus la cunoştinţa ... la data la care a fost emis, fiind înregistrate în evidenţele contabile ale acesteia doar la data de ... (ulterior operaţiunii de „compensare”).

În felul acesta, administratorul .... a dorit să evite eventuala opoziţie a asociatului majoritar al debitoarei, numitul ... (cu o participaţie de 90%), care, de altfel, luând act de respectivele operaţiuni, a doua zi – respectiv, în data de ... –, prin adresa nr. ..., solicită pârâtei ... restituirea facturilor nr. ..., în vederea anulării lor, întrucât vânzările nu au fost aprobate de Adunarea Generală a Asociaţilor (...). Acelaşi asociat refuză la plată, prin adresa nr..., şi facturile de chirie şi prestări servicii emise de pârâta ..., întrucât le consideră fictive, neavând la bază operaţiuni reale (...).

Toate cele de mai sus constituie elemente care justifică, în cauză, prezumţia (conform art. 329 Cod procedură civilă) că operaţiunile imaginate şi puse în operă de numita ... au urmărit golirea de conţinut a patrimoniului debitoarei, în scopul sustragerii bunurilor de la urmărirea creditorilor şi, totodată, trecerii lor, fără un contraechivalent, în patrimoniul societăţii ...(societatea în care avea interese, deţinând funcţia de administrator).

Aşa fiind, în mod întemeiat Tribunalul a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 117 alin.2 lit.c şi g din Legea nr.85/2014, dispunând anularea tranzacţiilor frauduloase constatate prin facturile nr. ...., emise de ..., şi, respectiv, prin facturile nr. 204 şi 205 din 2013, emise de ....

În considerarea celor ce preced, apelul pârâtei ... apare ca nefondat şi se impune a fi respins, conform dispoziţiilor art. 480 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare