Intervenție accesorie în cererea de tăgada paternității; Condiții de admisibilitate, Interesul legitim;

Interesul afirmat de către apelant  nu îndeplineşte cerinţele impuse de lege şi anume ca acesta să fie, printre altele, legitim, adică să nu contravină normelor imperative ale legii sau regulilor de convieţuire socială. Așa cum a susținut apelantul în chiar cererea de apel, acesta dorește evitarea unui eventual proces ulterior în care ar putea fi chemat în judecată pentru stabilirea paternității din afara căsătoriei. Or, încercarea terțului de a evita chemarea în judecată pentru stabilirea adevăratei paternități nu poate fi considerată licită sau morală.

Prin încheierea din 4.02.2016 Judecătoria Constanța a respins în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de N. D. la 16.12.2015 în susţinerea apărării pârâţilor Iorga T.-C. şi I. E.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză, obiectul acţiunii principale formulată de reclamantul I. M. este  tăgada paternităţii minorului I. T.-C. născut la data de 05.06.2001 şi obligarea pârâtei I. E. (mama copilului) la plata sumei de 150.000 euro reprezentând daune morale. N. D. este cel pe care reclamantul l-a indicat în cuprinsul acţiunii ca fiind adevăratul tată al minorului.

În speţa de faţă, interesul intervenientului N. D. este acela ca, prin respingerea cererii principale să rămână în fiinţă prezumţia de paternitate a reclamantului în raport de minorul I. T.-C. şi, în acest fel, să nu fie posibilă formularea unei acţiuni în contradictoriu cu el având ca obiect stabilirea paternităţii pentru acelaşi minor. Instanța a apreciat că interesul intervenientului nu este unul legitim întrucât,  orice bărbat care  cunoaşte că e posibil să fie tatăl biologic al unui copil ar trebui să aibă interesul legitim de a restabili adevărul în sensul paternităţii faţă de copil, şi nu interesul de a împiedica  acest lucru.

Instanţa deduce  din împrejurarea că numitul N. D. a formulat prezenta cerere de intervenţie în interesul pârâtei, solicitând respingerea acţiunii având ca obiect tăgadă paternitate, că acesta crede că e posibil ca el să fie tatăl biologic al minorului. În ceea ce priveşte capătul de cerere  constând în obligarea pârâtei la plata de daune morale, instanţa reţine că numitul N. D. nu a invocat un interes  propriu  care să-l determine să sprijine apărarea pârâtei, neurmărind, deci obţinerea unui folos pentru sine, iar nu numai pentru partea a cărei poziţie o susţine

Susținerile părților din calea de atac;

Împotriva acestei soluții a declarat apel intervenientul care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei aprecieri a neîndeplinirii condițiilor pentru formularea cererii de intervenție accesorie. Se susține că instanța de fond a avut în vedere doar aspectele morale ale speței, nu și pe cele juridice. Interesul manifestat de către apelant nu poate fi unul ilicit întrucât un raționament contrar ar conduce la faptul că inclusiv apărările pârâților au caracter ilicit. Susține apelantul că este căsători de 35 de ani iar simpla sa angajare într-un proces prin care s-ar tinde la dovedirea infidelității pârâtei Iorga Elena și a sa ar fi de natură să îi afecteze această viața e familie. Cererea de chemare în judecată a fost formulată inițial chiar în contradictoriu cu apelantul, acesta fiind nevoit să se apere, aspect ce reprezintă un interes suficient pentru a interveni în proces.

Intimații nu au formulat întâmpinare iar alte probatorii nu au fost administrate în fața instanței de apel.

Dispozitiile de drept material si procedural aplicabile spetei;

Potrivit art.479C.pr.civ instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.

Art. 61alin. 1 și 3 C.pr.civ. stabilesc că oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare; intervenţia este accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Aprecierile tribunalului;

Apelul este nefondat și va fi respins ca atare pentru considerentele pe care le vom expune în continuare.

La momentul pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, instanţa trebuie să aibă în vedere domeniul de aplicare al intervenţiei și interesul propriu al terţului în legătură cu modul de soluționare al acțiunii principale. Aceasta deoarece terțul care intervine nu este un simplu apărător al părții în favoarea căreia intervine, ci el are un interes propriu la judecata procesului respectiv, pentru că, prin aceasta, poate evita să fie acționat ulterior în judecată de partea care o sprijină.

În cazul de faţă nu s-a contestat existenţa în sine a interesului părţii ci faptul că interesul afirmat de către apelant  nu îndeplineşte cerinţele impuse de lege şi anume ca acesta să fie, printre altele, legitim. Tribunalul reţine că interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de convieţuire socială. O astfel de cerinţă  nu este îndeplinită în cauză, astfel cum corect a reținut instanța de fond.

Așa cum a susținut apelantul în chiar cererea de apel, acesta dorește evitarea unui eventual proces ulterior în care ar putea fi chemat în judecată pentru stabilirea paternității din afara căsătoriei. Or, încercarea terțului de a evita chemarea în judecată pentru stabilirea adevăratei paternități nu poate fi considerată licită sau morală. În acest sens s-a pronunțat în mod constant jurisprudența și doctrina în materie(cu titlul de exemplu V.M.Ciobanu, notă la sentința civilă nr.6583/1987, Judecătoria Brașov, Revista Română de drept nr. 12/1998, pp.65-66). În consecință, instanța de apel nu va putea reține apărările generale referitoare la existența interesului apelantului, întrucât așa cum am arătat acest interes există netăgăduit, însă el nu îndeplinește cerința de a fi legitim.

Cu aceste considerente, tribunalul va respinge ca nefondat apelul, consecința menținerii soluției instanței de fond cu privire la respingerea în principiu a cererii de intervenție accesorie ca fiind temeinică și legală.

Domenii speta

Spete similare