Recunoaşterea hotărârii în lipsa consimţământului persoanei condamnate

Recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată faţă de un cetăţean român, într-un stat membru al UE şi transferul în România al acestei persoane condamnate, poate avea loc şi în absenţa consimţământului acesteia. Potrivit prevederilor art. 155 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004 republicată, „consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.” În speţă, suntem în prezenţa acestei din urmă ipoteze, respectiv, D.S. este cetăţean român, iar prin decizia autorităţilor din Municipiul Munchen din data de 26.06.2013, i s-a retras dreptul de intrare şi şedere în Republica Federală Germania şi s-a dispus expulzarea acestuia către România. Prin urmare, absenţa consimţământului persoanei condamnate nu poate împiedica recunoaşterea hotărârii şi transferul în România, în vederea executării pedepsei.

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în data de 21.08.2014, s-a solicitat Curţii de Apel Braşov, în baza art.153 şi următoarele din Legea nr.302/2004 republicată, recunoaşterea sentinţei penale din data de 12.12.2012 pronunţată de Tribunalul Munchen I, în dosarul nr. 2 Kls 161854-12, definitivă la data de 20.12.2012 în vederea executării de către condamnatul D.S. a pedepsei de 7 ani şi 9 luni închisoare într-un Penitenciar din România.

 Sesizarea Parchetului a avut la bază adresa nr. 63062/SM/2014 a Ministerului Justiţiei – Direcţia Drept internaţional şi Cooperare Judiciară, Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală. Din conţinutul acestei adrese a rezultat faptul că, autoritatea centrală din Germania a solicitat transferarea condamnatului D.S.  în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani şi 9 luni  închisoare într-un penitenciar din România.

 Cererea formulată de autorităţile judiciare din Germania a fost însoţită de următoarele documente: adresa nr. E6-9352 a E-IIa-2252/2014 din 06.06.2014 a Ministerului Bavarez de Stat al Justiţiei; sentinţa penală din data de 12.12.2012, pronunţată în dosarul nr. 2 KLs 161854/12 de Tribunalul Munchen I, rămasă definitivă la data de 20.12.2012; certificatul emis la data de 22.01.2014 de către Procuratura Munchen I privind dispoziţiile legale aplicate în cauză; înscrisul conţinând informaţii privind stadiul executării pedepsei; procesul-verbal al Judecătoriei Straubing, întocmit la data de 09.04.2014, din care rezultă faptul că, persoana condamnată nu este de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România; toate înscrisurile sunt însoţite de traduceri în limba română.

În verificarea condiţiilor de admisibilitate, procurorul a constatat că este îndeplinită condiţia dublei incriminări, persoana condamnată nu este cercetată penal în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost pronunţată hotărârea judecătorească străină sau pentru alte infracţiuni şi nu este incident niciunul din motivele de refuz de recunoaştere şi punere în executare.

 Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, rezultă că numitul D.S. a fost condamnat prin sentinţa penală  din data de 12.12.2012, pronunţată în dosarul nr. 2 KLs 161854/12 de Tribunalul Munchen I, rămasă definitivă la data de 20.12.201210.B.338/2012/14 la o pedeapsă de 7 ani şi 9 luni închisoare pentru comiterea  infracţiunilor de tâlhărie calificată în concurs ideal de infracţiuni cu vătămare corporală periculoasă, în concurs ideal de infracţiuni cu privaţiune de libertate, în câte două cazuri în unitate infracţională, conform prevederilor legale din Codul Penal German (StGB) § 249 alin. 1, § 250 alin. 2 nr. 1, §224 alin. 1 nr. 4, § 239 alin. 1 şi § 52.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a hotârât expulzarea acestuia din Germania.

 Sentinţa a rămas definitivă în data de 20.12.2012.

 Din datele comunicate de autorităţile judiciare din Germania, a rezultat că numitul D.S. a fost arestat în această cauză în data  de 03.07.2012, după care, a executat întâi o pedeapsă în altă cauză, iar din data de 08.11.2012, el se află în detenţie, executând mai întâi o perioadă de arest preventiv, iar după rămânerea definitivă a hotărârii se află în executarea pedepsei de 7 ani şi 9 luni închisoare.

În fapt, s-a reţinut că în seara zilei de 2 iulie 2012, după ce a consumat băuturi alcoolice împreună cu C.A., au pătruns prin efracţie în imobilul proprietatea familiei S.F. şi U., situat în S. […] şi sub ameninţarea unor cuţite pe care le-au sustras din bucătăria locuinţei au determinat-o pe partea vătămată S.F. să le dea suma de 80 Euro dintr-un portmoneu şi suma de 900 Euro dintr-un plic. Pe fondul ameninţărilor cu cuţitele, partea vătămată, i-a însoţit pe inculpaţi, care cereau mai mulţi bani, în camera sa de lucru de unde le-a dat o bancnotă de 50 Euro, după care inculpaţii au împins partea vătămată în camera de zi, l-au legat la mâini şi picioare cu panglici găsite la faţa locului, spre a preveni o eventuală rezistenţă ulterioară. După acest moment, inculpaţii au pătruns şi în dormitorul părţii vătămate S.U., iar după ce inculpatul D.S. a lovit-o, aceasta le-a predat suma de 15 Euro din portmoneul ei, iar din cameră au sustras o colecţie de monede germane şi străine, un set „start" de monede Euro, şase pandantive de culoare argintie, un lanţ din aur şi unul din argint, un lanţ cu o perlă, un lănţişor de mână aurit. Temându-se de alte abuzuri din partea inculpaţilor, partea vătămată le-a predat acestora trei inele din aur şi i-a lăsat să-i desprindă de la gât un lanţ de aur cu pandantiv, moment după care au imobilizat-o pe partea vătămată şi au legat-o de mâini şi picioare cu cordele găsite la faţa locului. În urma agresiunii, partea vătămată S.F. a suferit dureri severe, iar soţia sa hematoame şi tăieturi sângerânde.

Curtea constată că, este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de Legea nr.302/2004 şi art. 3 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta pentru care s-a dispus condamnarea în Germania constituie infracţiune şi potrivit legislaţiei române, fiind încriminată de prevederile art. 234 alin. 1 d, f alin. 3 Cod penal român raportat art.193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 38  Cod penal, iar sentinţa prin care a fost condamnat D.S. este definitivă şi executorie.

 Natura şi durata pedepsei de 7 ani şi 9 luni închisoare, aplicată de instanţa  din Germania, corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 234 alin. 1 d, f alin. 3 Cod penal român raportat la art.193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 38 alin. l Cod penal. Dispoziţiile din Codul penal român prevăd pentru infracţiunea de tâlhărie, în varianta săvârşită de către persoana condamnată o pedeapsă de la 5 la 12 ani închisoare.

Persoana condamnată D.S. nu şi-a manifestat dorinţa de a fi transferată într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.

Potrivit prevederilor art. 155 alin. 1 lit. d din Legea nr. 302/2004 republicată, „consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România.” În speţă, suntem în prezenţa acestei din urmă ipoteze, respectiv, D.S. este cetăţean român, iar prin decizia autorităţilor din Municipiul Munchen din data de 26.06.2013, i s-a retras dreptul de intrare şi şedere în Republica Federală Germania şi s-a dispus expulzarea acestuia către România. Prin urmare, absenţa consimţământului persoanei condamnate nu poate împiedica recunoaşterea hotărârii şi transferul în România, în vederea executării pedepsei.

Având în vedre considerentele de mai sus, va admite sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi în consecinţă:

În temeiul art. 154 alin. 6 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, va recunoaşte sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Munchen  I, în dosarul nr. 2 Kls  161854/12, definitivă la data de  20.12.2012, prin care cetăţeanul român D.S.  a fost condamnat  la pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare.

Va dispune transferul  persoanei condamnate D.S., în prezent deţinut în Penitenciarul Straubing, Germania, într-un Penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 7 ani şi 9 luni închisoare.

În temeiul art. 15 din Legea nr. 302/2004 modificată, va deduce din pedeapsa de 7 ani şi 9 luni  închisoare perioada executată din data de 03.07.2012 şi din data de 08.11.2012 la zi.

În baza art.154 alin. 12 din Legea nr. 302/2004 republicată, la data rămânerii definitive a prezentei, hotărârea şi un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii vor fi comunicate autorităţii competente a statului emitent, Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi, în copie, direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare