Revizuire. Invocarea unui înscris nou. Conditii.

Întâmpinarea depusă de pârât în apel, prin care se sustine că ar recunoaste anumite împrejurări favorabile reclamantului, nu constituie un înscris care să justifice admiterea unei cereri de revizuire formulate împotriva hotărârii pronun?ate de prima instan?ă întrucât el nu exista la data pronun?ării acesteia.

Art.178 alin.1 Cod procedură civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1407/04.06.2014 pronunţată în dosarul civil nr. 1434/118/2014, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu pârâta Societatea [...] SRL.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia civilă nr.462/CM/14.10.2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a respins cererea de repunere în termenul de apel, ca nefondată şi s-a respins ca tardiv apelul formulat de reclamant.

La data de 21 aprilie 2015, prin cererea înregistrată sub nr. 2672/118/2015, reclamantul [...] a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 1407/04.06.2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul civil 1434/118/2014, motivat de faptul că, după pronunţarea hotărârii a descoperit un înscris nou, constând în întâmpinarea formulată de pârâtă în dosarul Curţii de Apel Constanţa, care nu i-a fost comunicată şi prin care pârâta a recunoscut că motivul pentru care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă este altul decât cel precizat în decizia de sancţionare/concediere şi susţinut cu probatoriu fals în faţa instanţei de fond.

A considerat revizuentul  că, în situaţia în care acest înscris ar fi fost cunoscut de către instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, aceasta ar fi pronunţat o altă soluţie pe fond.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 509 alin.1 pct.5, art. 511 alin.(1) pct.5 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 2268 din 23 septembrie 2015 Tribunalul Constanţa a respins, ca inadmisibilă, cererea  formulată de revizuentul [...] în contradictoriu cu pârâta Societatea [...] SRL.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire este art. 509 alin. a pct.5 Cod procedură civilă.

Potrivit acestui text de leg,  revizuirea unei hotărâri  pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Înscrisul nou invocat de revizuent, în speţă, este întâmpinarea formulată la data de 13.10.2014 de pârâta - intimată Societatea [...] SRL în dosarul Curţii de Apel Constanţa şi comunicată reclamantului - apelant în şedinţa publică din 14.10.2015.

Prin urmare, revizuentul din cauza de faţă a avut la dispoziţie un interval de timp suficient pentru a lua cunoştinţă şi a combate apărările intimatei formulate pe calea întâmpinării, astfel că lipsa unui comportament diligent nu poate fi imputabilă instanţei de apel sau părţii adverse.

Examinarea în principiu a cererii de revizuire se limitează la temeiul de revizuire invocat.

În ceea ce priveşte motivul întemeiat pe art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, instanţa a reţinut că înscrisul indicat de revizuent,  nu constituie „înscris nou” în înţelesul dispoziţiilor procedurale, care să justifice admisibilitatea cererii de revizuire de faţă.

Astfel înscrisul la care face referire revizuentul nu poate fi considerat unul „nou” atât timp cât acesta a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată în calea de atac deoarece se opune la reanalizarea lui autoritatea de lucru judecat a hotărârii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel revizuentul [...].

În motivarea apelului său, acesta a arătat următoarele: prin Decizia de sanc?ionare / concediere nr.7 din data de 03.02.2014, intimata i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, pe motiv că "începând cu data de 16.01.2014. dl [...] nu s-a mai prezentat la serviciu"; prin decizia civilă nr. 1407/04.06.2014, pronunţată în dosarul nr. 1434/118/2014, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea ca nefondată; la data de 31.07.2014, în termenul de 30 zile prevăzut de instanţa de fond, a formulat cerere de apel, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanta sub acelaşi număr de dosar - 1434/118/2014; prin decizia civilă nr. 462/11.11.2014, instanţa de apel a respins apelul ca fiind tardiv formulat; arată revizuentul că hotărârea pronunţată de instanţa de apel nu „i-a parvenit”, fapt pentru care la data de 24.03.2015 a solicitat Tribunalului Constanta studiul dosarului şi eventual, o copie după sentinţa civilă nr. 462/2014, ocazie în care a constatat că exista la dosar o întâmpinare adresată Curţii de Apel Constanţa şi depusă în data de 13.10.2014, prin care intimata a recunoscut motivul real care a determinat desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, altul decât cel precizat în decizia de sancţionare/ concediere ?i susţinut cu probatoriu fals în fa?a instanţei de fond; în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire a solicitat instanţei să reţină faptul că la termenul de judecată din 14.10.2014, întâmpinarea la care se referă instanţa, nu i-a fost remisă, aşa cum greşit s-a menţionat în încheierea de şedinţă; în situaţia în care acest înscris i-ar fi fost comunicat în faţă instanţei, apreciază apelantul că acesta ar fi trebuit să fie datat, vizat şi semnat de preşedintele completului de judecată, în conformitate cu art.104 alin.(14) din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/22.09.2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, cu modificările şi completările ulterioare; singurele documente, comunicate în mod direct, în cadrul şedinţei, de aşa-zisa reprezentantă a intimatei, neverificate de către instanţă dar consemnate ca fiind remise au fost: Hotărârea AGA nr. 7/15.05.2014, emisă de Societatea [...] SRL Constan?a; Certificatul de înregistrare menţiuni, eliberat la data de 26.05.2014 de ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa; Rezoluţia nr. 12390 / 22.05.2014 emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Constanta; consideră că pârâta a ascuns întâmpinarea, cunoscând faptul ca nimeni nu va verifica ce documente îi vor fi remise; înscrisul doveditor (întâmpinarea depusă de pârâtă la data de 13.10.2014) poate fi considerat de instanţa ca fiind unul "nou", el nefiind „folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată în calea de atac", având în vedere prevederile art. 248 alin. (1) NCPC; dată fiind tardivitatea apelului introdus, cauzat de indicarea eronată de către instanţa de fond a termenului de atac de 30 de zile, posibilitatea folosirii acestui înscris a fost nulă; de asemenea, a solicitat instanţei să reţină nulitatea necondiţionată a acestui act de procedură, precum şi a tuturor actelor de procedură iniţiate în perioada 01.02.2014 - 15.10.2014, faţă de lipsa calităţii de reprezentare procesuală a intimatei, aşa cum este prevăzut la art.176 punctul 2 coroborat cu art.84 alin.(l) din Codul de Procedura Civilă, republicat 2015, ţinându-se cont de producerea altor efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie, aşa cum este prevăzut la art.179 alin. (4) din C.pr.civ.; intimata nu putea fi reprezentată convenţional de un mandatar care nu exercită funcţia de consilier juridic, în temeiul unul contract individual de muncă aşa cum este prevăzut la art.4 din Legea 514/2003, coroborat cu Decizia nr. 101/2014 a Curţii Constituţionale a României; de asemenea, a solicitat instanţei să reţină că toate aceste aspecte legislative sunt raportate şi la faptul că, aşa cum reiese din datele oficiale ale Ministerului Finanţelor Publice (anexa), începând cu data de 22.05.2014, pârâta şi-a suspendat activitatea pe o perioada de 3 ani, fapt ce implică inexistenţa personalului angajat, implicit a unui consilier juridic angajat cu contract individual de muncă.

Intimata nu a formulat întâmpinare, depunând note scrise denumite ”Precizări”.

Analizând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a susţinerilor părţilor, a prevederilor legale aplicabile şi a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 476 – 480  Cod.pr.civ., Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.509 alin.1 pct. 5 Cod.pr.civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea acesteia, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Astfel cum corect a reţinut şi prima instanţă, în primul rând trebuie să fie îndeplinită condiţia ca acel înscris să fie unul care exista la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere. Această condiţie rezultă în mod clar din textul legal indicat, în sensul că acesta se referă la înscrisuri care nu au putut fi prezentate din cauza faptului că au fost reţinute de partea potrivnică sau din cauze mai presus de voinţa părţilor, ceea ce presupune că ar fi  putut fi prezentate dacă aceste piedici nu ar fi existat deci, în mod logic, existau la data soluţionării cauze.

Pe de altă parte, hotărârea judecătorească se pronunţă pe baza probelor existente la data pronunţării hotărârii şi administrate de instanţă iar revizuirea acesteia nu se poate face decât în cazul în care s-au descoperit înscrisuri noi fa?ă de cele prezentate în proba?iune în cauza respectivă ?i avute la dispozi?ie de instan?a care a solu?ionat cauza, împrejurare care nu este suficientă însă, fiind necesară o condiţie suplimentară, respectiv aceea ca ele să nu fi putut fi înfăţişate din cauzele prevăzute de art.509 alin.1 pct.5 Cod.pr.civ..

Cum în cauză, însă, nu este vorba de un înscris care exista la data pronun?ării sentin?ei a cărei revizuire se cere, ci de un înscris ulterior cestui moment, care în opinia revizuentului ar cuprinde o recunoa?tere din partea pârâtei,  acesta oricum nu poate fi avut în vedere astfel încât nu mai trebuie verificat dacă înscrisul a fost reţinut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, fiind necesar ca cele două condi?ii să fie întrunite cumulativ iar neîndeplinirea uneia dintre ele fiind suficientă pentru a constata inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac care nu se poate exercita decât pentru motive expres stabilite de lege, într-un termen anume stabilit, pentru a nu fi încălcat principiul securităţii raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa din prevederile Convenţiei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale.

Ca urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti (reglementată de art.430 al.1 Cod.pr.civ.) şi forţa ei obligatorie (reglementată de art.435 Cod.pr.civ.) nu pot înlăturate pentru motivul că o parte a identificat înscrisuri constituite ulterior soluţionării definitive a cauzei în legătură cu care consideră că ar avea o relevanţă probatorie.

În nici un caz, în soluţionarea unei cereri de revizuire nu se poate proceda la o nouă judecată a cauzei, întrucât principiul securităţii raporturilor juridice civile impune ca o hotărâre definitivă să nu mai fie repusă în discuţie iar a da posibilitatea părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea de modul în care a apreciat probele şi a stabilit raporturile dintre părţi ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.

Solicitarea revizuentului de a se constata nulitatea întâmpinării şi a actelor de procedură din perioada 01.02.2014 – 15.10.2014 în dosarul în care s-a soluţionat apelul formulat împotriva sentinţei a cărei revizuire se cere nu poate face obiectul cercetării în apel şi nici în cererea de revizuire formulată, instanţa fiind limitată în soluţionarea acesteia la verificarea incidenţei cazului de revizuire expres indicat de revizuent. Prevederile art.178 alin.1 Cod.pr.civ. se referă la posibilitatea invocării nulităţii în orice stare a judecăţii până la soluţionarea definitivă a cauzei, după acest moment orice nulitate a actelor procedurale putând fi invocată numai într-o cale de atac formulată împotriva hotărârii care a fost precedată de actele de procedură cu privire la care se consideră că ar exista o cauză de nulitate şi numai în limitele prevăzute în mod expres pentru exercitarea unei căi de atac, în special în cazul în care este vorba de o cale extraordinară de atac întrucât, astfel cum s-a arătat, o hotărâre definitivă nu poate fi desfiinţată decât pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod.pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare