Divorţ prin acord; învoiala soţilor în cee ace priveşte capetele accesorii divorţului

Părţile s-au căsătorit la data de 01.02.2007, fiind  înregistrată sub nr. …./01.02.2007 la Primăria com. Albeşti, jud. Constanţa, iar din căsătoria lor au rezultat minora S.A.M. născută la data de 11.04.2005, însă relaţiile de căsătorie s-au deteriorat iar părţile nu se mai înţeleg.

Având în vedere situaţia de fapt anterior reţinută, precum şi poziţia procesuală a părţilor, instanţa apreciază că sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea cererii modificate formulate de către reclamantă.

În drept, potrivit art. 373 lit. a  Cod civil, divorţul poate avea loc prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ iar potrivit art. 374 alin.1 şi 3 Cod civil, divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie iar instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ.

Potrivit art. 930 alin. 1 Cod procedură civilă, „La termenul de judecată, instanţa va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va pronunţa divorţul, fără a face menţiune despre culpa soţilor. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa va lua de învoiala soţilor cu privire la cererile accesorii, în condiţiile legii”.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate şi având în vedere împrejurarea că ambii soţi şi-au manifestat consimţământul liber şi neviciat la desfacerea căsătoriei, instanţa va admite cererea formulată de reclamantă şi va dispune desfacerea  căsătoriei prin acordul părţilor.

În conformitate cu dispoziţiile art. 918 alin. 3 Cod procedură civilă, prin hotărârea de divorţ instanţa se va pronunţa, potrivit legii, cu privire la numele pe care îl va purta fiecare soţ după desfacerea căsătoriei.

Potrivit art. 383 alin.3 din  Codul civil, dacă nu  a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.

Faţă de aceste dispoziţii legale, având în vedere solicitarea părţilor, instanţa va admite cererea şi va dispune ca reclamanta să revină la numele anterior căsătoriei, acela de „G.”.

Potrivit dispoziţiilor art. 397 Cod civil, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi, afară de cazul în care instanţa decide altfel iar potrivit art. 506 Cod civil, cu încuviinţarea instanţei de tutelă părinţii se pot înţelege cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti sau cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului, dacă este respectat interesul superior al acestuia.

În conformitate cu prevederile potrivit art.2 din Legea nr.272/2002, în toate măsurile care privesc copiii precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, principiu impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor.

Având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi vârsta minorei, acordul părţilor, precum şi faptul că reclamanta prezintă garanţii îndestulătoare că poate asigura şi pentru viitor condiţii bune pentru o dezvoltare armonioasă şi pentru o bună educaţie a minorei, instanţa apreciază că înţelegerea părţilor privind stabilirea locuinţei minorilor la reclamantă şi înţelegerea părţilor privind exercitarea de către ambii soţi a autorităţii părinteşti asupra minorei nu afectează interesul superior al copilului şi urmează a fi încuviinţate.

Potrivit art. 499 Cod civil, tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională iar potrivit prevederilor art. 402 alin.1 din Codul civil, instanţa de tutelă, prin hotărârea de divorţ, stabileşte contribuţia fiecărui părinte  la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

În conformitate cu prevederile art. 529 alin.1 cod civil, întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti iar potrivit alin 2, când întreţinerea este datorată de părinte, ea  se stabileşte până la o  pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru 3 sau mai mulţi copii.

Având în vedere aceste dispoziţii legale precum şi înţelegerea părţilor privind stabilirea locuinţei minorei la reclamantă, care îşi va îndeplini astfel în natură obligaţia de întreţinere, vârsta minorei, nevoile crescute impuse de necesitatea asigurării celor mai bune condiţii pentru o dezvoltare armonioasă şi pentru o bună educaţie, posibilităţile materiale ale reclamantei, instanţa apreciază că minora  se află în nevoie şi se impune  obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere.

Astfel, potrivit prevederilor art. 527 alin.1 Cod civil, poate fi obligat la întreţinere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace iar potrivit alin.2, la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreţinerea se ţine seama de veniturile şi bunurile acestuia, precum şi de posibilităţile de realizare a acestora.

Pârâtul a arătat că este de acord cu stabilirea domiciliului minorei la locuinţa reclamantei şi să plătească lunar o pensie de întreţinere în favoarea minorei în procent de 25% din venitul minim pe economie în favoarea minorei S.A.M., începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În conformitate cu prevederile art. 533 alin.1 Cod civil, pensia de întreţinere se plăteşte în rate periodice, la termenele convenite de părţi sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.

Pe cale de consecinţă, instanţa va admite acţiunea civilă formulată de reclamanta S.P.C.în contradictoriu cu pârâtul S.V..

Va desface căsătoria înregistrată sub nr. ……/01.02.2007 la Primăria com. Albeşti, jud. Constanţa, prin acordul părţilor.

Va încuviinţa învoiala părţilor ca ambii părinţi, reclamanta şi pârâtul, să exercite autoritatea părintească asupra minorei S.A.M. născută la data de 11.04.2005.

Va  încuviinţa învoiala părţilor ca locuinţa minorei  S.A.M. născută la data de 11.04.2005, să fie stabilită la mama acesteia, reclamanta.

Va încuviinţa  învoiala părţilor ca pârâtul S.V. să achite pensia lunară de întreţinere în procent de 25% din venitul minim pe economie în favoarea minorei S.A.M. născută la data de 11.04.2005, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, 15.06.2015 şi până la împlinirea de către minoră a vârstei de 18 ani.

Va stabili ca pârâtul S.V. să achite pensia lunară de întreţinere în favoarea minorei S.A.M. născută la data de 11.04.2005, cel târziu până pe data de 15 a fiecărei luni, pentru luna în curs.

De asemenea va dispune ca reclamanta să revină la numele de familie purtat înaintea încheierii căsătoriei, respectiv „G.”.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare