Pretentii

Dosar nr. XXXX/193/2013 pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

Şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Pe rol judecarea cauzei ce are ca obiect pretenţii, formulată de reclamantul Z. M., în contradictoriu cu pârâtul  Z. G..

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea cauzei pentru data de xx.xx.xxxx, apoi pentru data de astăzi, când,

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. XXXX/193/2013, la data de xx.xx.xxxx, reclamantul Z. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Z. G., ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunţată să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 9500 lei şi obligarea acestuia la ridicarea grilajului de fier, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a distrus monumentul funerar ridicat de el în cimitirul satului X, comuna X, jud. Botoşani.

Astfel, se arată că în data de xx.xx.xxxx, pârâtul i-a stricat monumentul funerar pe care el l-a ridicat la începutul lunii mai 2012 în cimitirul satului X pe locurile de veci unde sunt înmormântaţi  părinţii săi, locuri pe care familia le deţine de peste 62 ani.

Reclamantul menţionează că a reclamat fapta acestuia la poliţie, fiind întocmit în acest sens şi un dosar penal cu nr. XXXX/P/2012 al Parchetului d.p.l. Judecătoria Botoşani, iar prin ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală din xx.xx.xxxx, acesta a fost găsit vinovat pentru săvârşirea faptei de distrugere şi a fost sancţionat cu amendă. Reclamantul susţine că prin fapta sa, pârâtul i-a creat un prejudiciu de aproximativ 10.000 lei.

Prin precizările depuse la fila 41 dosar, în data de xx.xx.xxxx, reclamantul a înţeles să-şi precizeze acţiunea în sensul de a se judeca pe calea dreptului comun, micşorându-şi totodată pretenţiile de la 9500 lei la 5800 lei.

În susţinere, au fost depuse la dosar înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei.

Pârâtul a fost legal citat, formulând întâmpinare la dosar.

Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că cele două morminte la care se face referire sunt vecine şi datează din anii 1951 şi 1952 şi, ca şi reclamantul, şi pârâtul îngrijeşte mormântul tatălui său, iar în ziua de xx.xx.xxxx, cu ocazia Înălţării Domnului, la slujba de pomenire a morţilor, a aflat despre faptul că pe mormântul tatălui a fost săpat un şanţ şi s-a turnat o temelie de ciment şi piatră pentru o împrejmuire a mormintelor părinţilor reclamantului.

Deşi a încercat o discuţie cu reclamantul, pârâtul menţionează că a cumpărat şi amenajat un grilaj metalic ce împrejmuieşte locul de veci al tatălui său în scopul de a-l delimita şi proteja pe viitor şi pentru acest motiv, deşi se considera îndreptăţit a formula plângere împotriva reclamantului pentru profanare de morminte, el a fost cel cercetat penal şi obligat la plata unei amenzi de 1000 lei. Solicită respingerea acţiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.

În cauză, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul părţilor, proba cu martori şi expertiza tehnică de specialitate, precum şi cercetarea la faţa locului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, astfel cum rezultă din actele dosarului penal nr. XXXX/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani coroborate cu declaraţiile martorilor ascultaţi în cauză A. M. (fila 61 ds.), R. I. (fila 62 ds.), P. P. (fila 63 ds.), B. G. (fila 64 ds.), A. F. (fila 138 ds.) şi D. F. (fila 139 ds.), în cursul lunii iunie a anului 2012, reclamantul Z. M. a construit un monument funerar pe mormântul părinţilor săi Z. G. şi S., situat în cimitirul X Y, com. X, jud. Botoşani.

Ulterior finalizării monumentului funerar, între reclamantul Z. M. şi pârâtul Z. G. a intervenit un conflict cu privire la amplasarea construcţiei, pârâtul apreciind că o porţiune din acesta a fost construit pe mormântul tatălui său aflat în apropiere. Întrucât părţile nu au ajuns la o înţelegere cu privire la delimitarea celor două morminte, în cursul lunii mai 2012, pârâtul a spart aproximativ un metru din gardul de piatră ce înconjura mormântul părinţilor reclamantului  şi a delimitat la rândul său porţiunea unde aprecia că este poziţionat mormântul tatălui său cu un grilaj metalic, amplasat parţial pe suprafaţa de pe care distrusese gardul părţii vătămate.

Ca urmare a plângerii formulate de reclamant, s-a format dosarul nr. XXXX/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoşani, însă în raport de fapta de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 din Codul penal, s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la pârâtul Z. G., apreciindu-se ca fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi că scopul legii penale poate fi atins prin aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, sens în care i-a fost aplicată acestuia o amenda în cuantum de 1000 lei.

În drept, conform dispoziţiilor art. 1349 C.civ. „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.

Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”.

Pentru angajarea acestei forme a răspunderii civile delictuale este necesar ca persoana care se pretinde prejudiciată să probeze, conform art. 249 din Codul de procedură civilă, cu orice mijloc de probă, existenţa şi întinderea prejudiciului, existenţa faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul suferit si existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

Din coroborarea probelor administrate în cauză instanţa reţine că fapta ilicită există şi nu este negată de către pârât şi constă în distrugerea monumentului funerar ridicat de reclamant. De asemenea, instanţa constată că există un raport direct de cauzalitate între fapta pârâtului şi prejudiciul cauzat reclamantului.

Referitor la prejudiciu, instanţa reţine că, pentru a se putea obţine repararea sa, este necesat ca acesta sa aibă un caracter cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune existenţa sigură a acestuia, atât în privinţa existenţei, cât şi a posibilităţii de evaluare.

Instanţa constată că prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic judiciar H. G. D. s-a stabilit valoarea prejudiciul produs de pârât la suma de 4796 lei, sumă necesară refacerii monumentului funerar (filele 114 – 124 ds.), reţinându-se că acest edificiu nu poate fi remediat doar pe latura distrusă, ci demolat şi ulterior refăcut.

Instanţa nu poate reţine drept cauză exoneratoare de răspundere delictuală susţinerea pârâtului că reclamantul ar fi ridicat monumentul funerar în parte pe mormântul tatălui său, pentru următoarele considerente:

În primul rând, instanţa observă că părţile nu au vreun drept de proprietate asupra locurilor de veci şi până în prezent autorităţile responsabile de la nivelul comunei nu au întocmit schiţe aferente fiecărui mormânt în parte, iar din probele administrate în cauză, nu au rezultat cu certitudine date care să confirme linia despărţitoare dintre celor două morminte.

Apoi, din declaraţiile martorilor ascultaţi în cauză, instanţa reţine că, într-adevăr, înainte de ridicarea monumentului funerar de către pârât, între mormintele rudelor celor două părţi exista o distanţă despărţitoare care făcea posibililă trecerea pe lângă cele două morminte, însă ulterior edificării construcţiei, această posibilitate a încetat.

Cu toate acestea, deşi lipsa schiţelor aferente fiecărui loc de veci face imposibilă delimitarea cu exactitate a mormintelor, chiar dacă am aprecia că linia despărţitoare dintre mormântul părinţilor reclamantului şi cel al tatălui pârâtului este linia trasată de-a lungul mormântului nepoatei pârâtului Z. I., în continuare, pe linia grilajului metalic ridicat ulterior, astfel cum susţine pârâtul,  construcţia reclamantului ar fi depăşit doar cu aproximativ 25 cm această linie despărţitoare, astfel cum s-a constatat cu ocazia cercetării la faţa locului şi după cum se observă şi din imaginile foto depuse la dosar.

În aceste condiţii, având în vedere că pârâtul nu are un drept de proprietate sau un alt drept stabilit în mod legal şi că ridicarea monumentului funerar de către reclamant nu i-a afectat în nici un fel vreun drept al său, permiţându-i în continuare, fără nicio îngrădire, desfăşurarea ritualurilor de comemorare a tatălui său, instanţa apreciază că pârâtul nu trebuia să dea dovadă de arbitrariu şi să distrugă monumentul edificat.

În mod evident, astfel cu rezultă din imaginile foto depuse la dosar de către ambele părţi, pârâtul avea la dispoziţie suficient spaţiu pentru a-şi îngrădi locul de veci aparţinând tatălui său. Mai mult, grilajul de fier ridicat ulterior îngrădeşte un spaţiu mult mai mare decât cel destinat unui mormânt, cu toate că din declaraţiile martorilor şi din susţinerile pârâtului în acel loc este înmormântat doar tatăl său, ceea ce denotă reaua credinţă cu care a acţionat acesta în deterioararea monumentului funerar.

Insanţa mai reţine în cauză şi aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1527 din Noul Cod Civil, potrivit cu care, ,, creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns să execute obligaţia în natură, cu excepţia cazului în care o asemenea executare este imposibilă.

Dreptul la executare în natură cuprinde, dacă este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului, precum şi orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă”.

Prin urmare, în raport de probele administrate în cauză, reţinând că pârâtul a distrus cu rea credinţă monumentul funerar ridicat de reclamant în memoria părinţilor săi, instanţa apreciază că se impune repararea acestui prejudiciu, însă, pentru că pe locul unde a fost ridicat monumentul a fost amplasat un grilaj de fier, în baza art. 1527 din Codul civil, se impune ca reclamantul să îndepărteze această împrejmuire pentru a permite efectuarea lucrărilor de reconstruire.

Pe cale de consecinţă, constatând îndeplinite cerinţele ce determină câmpul de aplicaţie al art. 1349 şi urm. C.civ. C.civ., dar şi în temeiul art. 1527 din Codul civil, instanţa urmează a admite acţiunea având ca obiect ,,pretenţii”, formulată de reclamantul Z. M., în contradictoriu cu pârâtul Z. G., a obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4796 lei, reprezentând  valoarea prejudiciului cauzat prin distrugerea monumentului funerar, impunânu-i totodată să ridice grilajul de fier ridicat pe latura distrusă a monumentului funerar ridicat de reclamant.

În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ca parte căzută în pretenţii, instanţa urmează a obliga pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de expert şi onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Admite acţiunea având ca obiect ,,pretenţii”, formulată de reclamantul Z. M., cu domiciliul în sat X Y, comuna X, jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul Z. G., cu domiciliul în sat/com,. X, jud. Botoşani,  astfel cum a fost precizată.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 4796 lei, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin distrugerea monumentului funerar.

Obligă pârâtul să ridice grilajul de fier ridicat pe latura distrusă a monumentului funerar ridicat de reclamant.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu de expert şi onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea şi motivele de apel urmând a se depune la Judecătoria Botoşani.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, xx.xx.xxxx.

Preşedinte,Grefier,

Domenii speta

Spete similare