Revendicare imobiliară – comparare de titluri; uzucapiune – inexistenţa unui just titlu, a bunei-credinţe sau a unei posesii utile

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de fată, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.08.2014 sub nr. 38885/299/2014, reclamantele G.E. şi G.C.I. în contradictoriu cu pârâţii D.B. şi D.S.A. au solicitat :

- să oblige pârâţii să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie pivniţa în suprafaţă de 35 m.p. proprietatea reclamantelor ;

- să oblige pârâţii să dărâme zidul edificat în pivniţa şi să aducă pivniţa la situaţia anterioară edificării zidului, într-un termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, în caz contrar, să se încuviinţeze să efectuăm reclamantele această lucrare pe cheltuiala pârâţilor ;

- să oblige pârâţii la plata lipsei de folosinţă pentru pivniţă începând cu luna august 2011 la zi ;

-să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

In motivare, reclamantele au arătat că sunt proprietarele apartamentului nr. … situat în .... Apartamentul a fost obţinut de către G.I. şi reclamanta G.E. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5741/31718/11.11.1998, contract încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti reprezentată de mandatar S.C. H. SA în calitate de vânzător. Apartamentul a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, iar prin contractul de vânzare cumpărare s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului format din cameră, cameră, bucătărie, baie, vestibul, pivniţă în exclusivitate. Conform schiţei de plan, care face parte integrantă din contractul de vânzare cumpărare rezultă că s-au cumpărat în exclusivitate pivniţă în suprafaţă de 38,54 mp.

După decesul defunctului G.I., sotia supravietuitoare G.E., fiica G.C.I., şi fiul G.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului prin certificatul de moştenitor nr. 68/22.07.2008 emis în dosarul nr. 74/2008 de BNP F.E.G..

In urma actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 587/07.04.2014 la Societatea Profesională Notarială M.P. şi M.S., G.A. a transmis dreptul său de proprietate de 3/16 către reclamanta G.E. care în urma partajului deţine cota de 13/16 asupra bunului.

Pârâtii au pus stăpânire pe pivniţa proprietate exclusivă, construind un zid, fiind astfel îngrădit accesul in pivniţă, fiind incoporată partea de pivniţă a reclamantelor in pivnita pârâtilor.

La data de 09.04.2014, l-au invitat pe pârâtul D.B. la Birou Mediator S.P., pentru a soluţiona conflictul referitor la ocuparea abuzivă a pivniţei pe care o deţineau în exclusivitate şi la construirea zidului prin care ni s-a restricţionat accesul la proprietatea noastră. Acesta s-a prezentat la mediator însă a refuzat orice fel de dialog, spunând că nu are  degând să ne lase în liniştită posesie partea de pivniţă pe care a ocupat-o abuziv şi nici să dărâme zidul pe care l-a construit fară autorizaţie şi  fără acordul meu pe proprietatea mea.

In continuare, au precizată că dreptul de proprietate al reclamantelor este înscris în Cartea Funciară 247063-C1-U3 şi are numărul cadastral 9839/7, respectiv că plătesc impozit pentru întregul imobil pe care-l au în titlul de proprietate, în care este inclusă şi pivniţa pe care pârâţii au pus stăpânire în mod abuziv.

Cu privire la zidul edificat, se impune obligarea pârâţilor la dărâmarea zidului, care a dus la posibilitatea pârâţilor de a ne încălca dreptul de proprietate. Obligaţia de face fiind greu de adus la îndeplinire, solicităm instanţei de judecată, ca în cazul în care nu este îndeplinită într-un termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, să fim autorizaţi noi să efectuăm aceste demersuri pe cheltuiala pârâţilor.

Cu privire la lipsa de folosinţă pentru acest spaţiu, consideră cererea perfect admisibilă, având în vedere că pârâţii s-au folosit efectiv de acest spaţiu în mod continuu incluzându-l în spaţiu comercial pe care-l exploatează şi de a cărei posesie le-au lipsit.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 555 si urm. Noul Cod civil, art. 563 si urm. Noul Cod civil, art. 1516 si urm. Art. 1528 si urm. Noul Cod civil.

In dovedire, reclamantii au anexat înscrisuri (fila 5-17).

Prin întâmpinarea depusă la data de 27.10.2014, pârâtii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Au invocat faptul că intabularea bunului in CF s-a realizat de reclamanti in anul 2005, iar dreptul lor de proprietate este intabulat incă din anul 2001.

Referitor la titlul pârâtilor, au invocat faptul că imobilul a fost revendicat in această formă actuală pe care il detin în baza Legii nr. 10/2001 de către G.A.R. si A.R.I., fiind restituit pe Dispozitia Primarului General nr. 18/27.07.2001, intabulat in anul 2001 pe numele adevăratilor proprietari, vândut in această formă prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1700/20.08.2001 de BNP I.M. către D.M., ulterior dobândit prin vânzare de către pârâţi.

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1838/ 11.09.2001 de BNP I.M. către D.M., pârâtii au dobândit subsolul (pivnita) in suprafat de 174,52 mp, fiind anexat si Schita cadastrală intocmit de autorii anteriori din data de 20.08.2001. Dreptul de proprietate astfel dobândit este intabulat prin Incheierea nr. 858 din 19.09.2001 in CF nr. 20251.

Pivnita pe care o detin pârâtii este in această formă dintotdeauna, titlul de proprietate al pârâtilor fiind mai caracterizat decât cel al reclamantilor, deoarece provine de la adevăratul proprietar.

Prin cererea reconventională, pârâtii au solicitat instanţei constatarea dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 10 ani, asupra imobilului pivniţă în suprafata de 35 mp.

În motivarea cererii, pârâtii-reclamanţi au arătat că imobilul pivniţă care face obiectul cererii este situat in …, dobândit in proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1838/11.09.2001 de BNP I.M., intabulat in CF nr. 20251 prin Incheierea nr. 858 din 19.09.2001. Deţin posesia aupra pivnitei sub nume de proprietar de peste 14 ani perin jonctiunea posesiei autorilor, incă de la restituirea in natură prin Dispozitia Primarului general din 2001. Posesia este utilă, neviciată si sub nume de proprietari tabulari.

În drept, şi-au întemeiat acţiunea pe art. 1890 C.civ.

In sustinerea actiunii, pârâtii au depus înscrisuri (fila 69-78).

La data de 04.12.2014, reclamantele-pârâte G.E. şi G.C.I. au formulat Întâmpinare la cerere reconvenţională (fila 93-96) prin care au solicitat respingerea cererii reconvetionale, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.

Pentru a putea beneficia de uzucapiunea de scurtă durată – 10-20 ani, pârâtii-reclamanti trebuie să facă dovada bunei-credinte si a unui just titlu. In cauza, pârâtii, nu au bună-credintă, deoarece acestia aveau cunostinţă că nu li s-a vândut si pivniţa, in anul 2001, extinzând barul ce functionează la subsol.

Referitor la just titlu, au precizat că prin Dispozitia Primarului din 2001, apartamentul nr. 7 a fost exceptat de la restituire, deoarece fusese vândut in baza Legii nr. 112/1995. Aşadar, pivniţa in suprafata de 38,54 mp nu a fsot nciodată porprietatea autorilor pârâtilor-reclamanti.

In prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri; proba cu interogatoriul reclamantilor, respectiv al pârâtului D.B., răspunsul la întrebări regăsindu-se la filele 153-156, respectiv la filele 287-289 ; proba testimonială, fiind audiati martorii B.O.C. (fila 289) şi B.C. (fila 290) ; proba cu expertiză constructii, Raportul de expertiză întocmit de expertul M.V. fiind depus la filele 3-31, vol. 2, iar Răspunsul la obiectiuni la filele 48-52, Vol. 2.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine următoarele:

1) Reclamantele G.E. şi G.C.I. sunt proprietarele apartamentului nr. 7 situat în .... Apartamentul a fost obţinut de către G.I. şi reclamanta G.E. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5741/31718/11.11.1998, contract încheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti reprezentată de mandatar S.C. H. SA în calitate de vânzător (filele 5-7).

Apartamentul nr. 7 a fost cumpărat în baza Legii nr. 112/1995, iar prin contractul de vânzare cumpărare s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului locuinţă compusă, în exclusivitate, din cameră, cameră, bucătărie, baie, vestibul, pivniţă, respectiv în comun, wc, wc. Conform schiţei de plan, care face parte integrantă din contractul de vânzare cumpărare (potrivit art. 2 din contract) rezultă că s-au cumpărat în exclusivitate pivniţă în suprafaţă de 38,54 mp (fila 6).

După decesul defunctului G.I., sotia supravietuitoare G.E., fiica G.C.I., şi fiul G.A. au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului prin certificatul de moştenitor nr. 68/22.07.2008 emis în dosarul nr. 74/2008 de BNP F.E.G..

In urma actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 587/07.04.2014 la Societatea Profesională Notarială M.P. şi M.S., G.A. a transmis dreptul său de proprietate de 3/16 către reclamanta G.E. care în urma partajului deţine cota de 13/16 asupra bunului.

Din extrasul de carte funciară pentru informare, instanţa constată că dreptul de proprietate al reclamantelor este înscris în Cartea Funciară 247063-C1-U3 şi are numărul cadastral 9839/7, pivniţa având o suprafată de 38,54 mp.

2) Pârâţii D.B. şi D.S.A., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1838/11.09.2001 de BNP I.M. au dobândit de la vânzătorul D.M. subsolul imobilului situat in ..., în suprafaţă utilă totală de 174,52 mp, schitele cadastrale întocmite la 20.08.2001 fac parte din contract (filele 69-73).

Dreptul de proprietate astfel dobândit de către pârâti a fost intabulat prin Incheierea nr. 858 din 19.09.2001 în CF nr. 20251 (fila 74).

In cuprinsul contractului, vânzătorul D.M. a declarat că a dobândit bunul prin cumpărare, in baza contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1700/20.08.2001 de BNP I.M., de la G.A.R. si A.R.I., care la rândul lor au dobândit imobilul in baza Legii nr. 10/2001 conform Dispozitiei nr. 18/10.07.2001 a Primarului General al Municipiului Bucureşti (fila 70).

Aşadar, titlul autorului pârâtilor îl constituie Dispoziţia nr. 18/10.07.2001 a Primarului General al Municipiului Bucureşti (fila 182), emisă în baza Legii nr. 10/2001, G.A.R. si A.R.I. dobândind proprietatea imobilului format din teren in suprafata de 530 mp (mai putin terenul aferent apartamentelor vândute) si constructie (mai putin apartamentele nr. 1 si nr. 7, parter, care au fost vândute) situat în ....

Acţiunea în revendicare este acţiunea reală prin care proprietarul unui bun cere restituirea sa de la cel care îl stăpâneşte fără drept, posesor neproprietar.

În prezenta cauză, părţile litigante invocă existenţa unui titlu de proprietate cu caracter translativ, provenit de la autori diferiţi. Titlul de proprietate exhibat de reclamanţi este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 5741/31718/ 11.11.1998. Titlul de proprietate al pârâtilor este reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare nr. 1838/11.09.2001.

Acţiunea în revendicare, în ipoteza în care titlurile părţilor provin de la autori diferiţi, se soluţionează prin mecanismul comparării titlurilor de proprietate invocate, în favoarea părţii al cărei drept este preferabil. Criteriile de comparare a titlurilor de proprietate exhibate de părţile litigante nu sunt stabilite expres de art. 480 C.civ., care constituie temeiul de drept general al acţiunii în revendicare imobiliare. Aceste criterii au fost propuse şi dezvoltate în doctrină şi jurisprudenţă.

Conform art. 249 Cpc, reclamantului îi revine sarcina probei că autorul său avea un drept preferabil, iar dacă această probă nu este făcută şi nu se poate stabili un motiv de preferinţă a titlului de proprietate invocat de reclamant în raport cu titlul invocat de pârât, acţiunea în revendicare va fi soluţionată în favoarea pârâtului.

Titlul de proprietate al reclamanţilor este mai caracterizat, întrucât in acest titlu de proprietate incheiat cu Primăria Municipiului Bucureşti reprezentată de mandatar S.C. H. SA în calitate de vânzător se specifică exact spaţiile care fac obiectul vânzării, respectiv in exclusivitate pivniţa in suprafaţă de 38,54 mp.

Pe de altă parte, titlul de proprietate al autorilor pârâtilor - Dispoziţia nr. 18/10.07.2001 a Primarului General al Municipiului Bucureşti (fila 182) specifică restituirea doar a unei părti din imobil, respectiv exceptarea apartamentelor 1 si 7 din imobil care fuseseră deja vândute in baza Legii nr. 112/1995.

Conform art. 45 alin. 21 din Legea nr. 10/2001, Contractele de vânzare-cumpărare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 sunt acte autentice si constituie titlu de proprietate opozabil de la data incheierii acestora.

Mai mult, conform raportului de expertiză intocmit in dosar de expertul judiciar Musat Viorel, se arată că în prezent, reclamantele mai au posesia doar a unei singure incăperi a pivnitei, în suprafată de 5,03 mp, restul de 33,51 mp fiind blocat prin astuparea golului de acces de perete, existent din constructie, suprafaţă ocupată de către pârâti.

Pivniţa, proprietatea exclusivă a reclamantelor, este identificată în cuprinsul schitei-plan, anexă la contractul de vânzare-cumpărare (fila 6), iar această suprafaţă nu a fost restituită autorilor pârâtilor, prin Dispoziţia nr. 18/10.07.2001 a Primarului General al Municipiului Bucureşti.

Prin urmare, analizand cele două titluri de proprietate exhibate, instanţa constată că reclamantele au un titlu preferabil si mai bine caracterizat, astfel va admite actiunea principală. Pe cale de consecinţă, instanta va obliga pârâţii să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie, pivniţa în suprafaţă de 33,51 m.p. situată în ..., astfel cum este identificată în Raportul de expertiză tehnică specialitatea construcţii întocmit de expertul judiciar M.V..

Nu pot fi reţinute apărările pârâtilor, în sensul că au dobândit în proprietate subsolul imobilului în suprafaţă utilă totală de 174,52 mp, iar schitele cadastrale întocmite la 20.08.2001 fac parte din contract, deoarece instanţa a analizat titlul detinut de autor (constând exceptate spatiile vândute in baza Legii nr. 112/1995), iar autorii pârâtilor nu puteau înstrăina mai mult decât detineau în proprietate.

Aşadar, obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1700/20.08.2001 de BNP I.M., precum si al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1838/11.09.2001 de BNP I.M. este cel stabilit prin Dispozitia nr. 18/10.07.2001 a Primarului General al Municipiului Bucureşti.

Având în vedere efectele actiunii în revendicare, instanta va dispune si obligarea pârâţilor să desfiinţeze zidul edificat în pivniţa proprietatea reclamanţilor şi să aducă pivniţa la situaţia anterioară edificării zidului, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În caz contrar, va autoriza pe reclamanţi să dărâme zidul, pe cheltuiala pârâţilor.

De asemenea, proprietarul fiind beneficiar si al fructelor produse de bun, instanţa va obliga pârâţii să plătească reclamanţilor valoarea lipsei de folosinţă pentru porţiunea de pivniţă ocupată în suprafaţă de 33,51 m.p., pentru perioada 01.08.2011 – 01.05.2015, în cuantum de 2.698 euro, astfel cum s-s stabilit prin raportul de expertiză specialitatea constructii administrat in cauză (fila 10).

Faptul că pivniţa ocupată de pârâti a avut destinatia de spatiu comercial nu are relevanţă pentru determinarea contravalorii, deoarece reclamantii nu au schimbat destinatia pivnitei obtinută în proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5741/31718/11.11.1998. Conform expertizei, reclamantele mai au posesia doar a unei singure incăperi a pivnitei, în suprafată de 5,03 mp, pe care o folosesc drept pivniţă. Aşadar, nu pot pretinde contravaloarea lipsei de folosinte urmare detinatiei de spatiu comercial, deoarece ar reprezenta drept o îmbogăţire fără justă cauză.

Referitor la cererea reconvenţională :

Potrivit art. 645 si art. 1837 din Codul civil, prescriptia achizitiva sau uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii, ea constituind o dovadă absolută a dreptului de proprietate, în sensul că cel ce reuşeşte să dovedească dobândirea bunului prin uzucapiune nu mai este obligat să facă vreo dovadă a dreptului său. Prin uzucapiune este sancţionat în mod indirect şi fostul proprietar nediligent, care prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane care s-a comportat faţă de acesta ca proprietar. Aşadar, într-o acţiune având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, poate sta în calitate de pârât, având calitate procesuală pasivă, numai adevăratul proprietar, aşa cum rezultă, de altfel, şi din prevederile art. 1895 Cod civil.

Potrivit art. 1895 C.civ. „cel ce câştigă cu bună credinţă şi printr-o justă cauză un nemişcător determinat va prescrie proprietatea aceluia prin 10 ani, dacă adevăratul proprietar locuieşte în circumscripţia Tribunalului Judeţean unde se află nemişcătorul,  şi prin 20 de ani dacă locuieşte afara din acea circumscripţie”.

Prin urmare, pentru a se putea invoca uzucapiunea de scurtă durată se cer a fi îndeplinite două condiţii speciale: 1.posesia trebuie să fie întemeiată pe un just titlu şi 2.această posesie să fie de bună-credinţă, aceasta prezumându-se în condiţiile art.1899 alin.2 C.civ. Bineînţeles, se adaugă şi condiţia generală ca posesia să aibă caracter util în condiţiile art. 1847 C.civ. şi să fie exercitată pe durata de timp prescrisă de lege.

Autorii pârâţilor au obţinut prin Dispoziţia Primarului nr. 18/27.07.2001 partea rămasă nevândută din imobilul situat în strada George Enescu nr. 5. Această dispoziţie a Primarului arată faptul că se restituie foştilor proprietari imobilul, cu excepţia apartamentelor care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995. Or, în această situaţie, partea de pivniţă care este vândută către reclamanti printr-un contract de vânzare cumpărare nu s-a restituit prin Dispoziţia Primarului nr. 18/10.07.2001, întrucât ar fi afectat dreptul de proprietate dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5741/31718/11.11.1998.

De vreme de autorul pârâţilor-reclamanţi nu avea în proprietate acest spaţiu din pivniţă nu putea să-l vândă mai departe, nemo plus juris ad alium transferre potest, quam ipse habet. În concluzie, titlul pârâţilor nu poate constitui just titlu.

Cu privire la buna credinţă, instanţa constată că din probele administrate, a rezultat faptul că pârâţii-reclamaţi aveau cunoştinţă despre faptul că acea pivniţă este proprietatea reclamantelor, având în vedere şi faptul că a mai existat o cerere de revendicare formulată în acest sens, iar pe de altă parte formularea plângerii penale împotriva pârâtului D.B. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie

Totodată, în interogatoriul administrat în cauză, pârâtul-reclamant D.B. arată faptul că avea cunoştinţă de dispoziţia primarului şi în consecinţă şi asupra faptului că apartamentul 7 nu putea fi restituit în natură către foştii proprietari, întrucât acesta fusese vândut în baza Legii nr. 112/1995. In consecinţă, susţinerile pârâtilor cu privire la buna-credinţă nu sunt întemeiate.

Solicitările constante ale reclamantelor, respectiv ale autorului acestora, de-a lungul timpului de a lăsa în deplină proprietate pivniţa proprietatea exclusivă, precum si plângerea penală formulată împotriva numitului D.B. pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, starea conflictuală existentă încă din anul 200-2001 (astfel cum reiese din proba cu interogatoriu administrată coroborată cu declaratiile martorilor) determină instanţa să conchidă în sensul că nici posesia exercită de pârâti ulterior anului 2001 nu a fost utilă, ci una viciată, motiv pentru care nu poate sta la baza dobândirii dreptului de proprietate, prin uzucapiunea de 10 ani, asupra imobilului pivniţă în suprafata de 35 mp, astfel cum s-a solicitat prin cererea reconventională.

Având în vedere faptul că nu sunt îndeplinite condiţile cumulative prevăzute de art. 1895 din C.civ., astfel cum a rezultat din intregul probatoriu administrat, instanţa constată cererea reconventională neîntemeiată şi în consecinţă, o va respinge ca atare.

Referitor la cheltuielile de judecată, solicitate de părtile litigante :

Cu respectarea dispoziţiilor art. 453 Cpc care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părtii care a câstigat, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa constată culpa procesuală a pârâtilor-reclamanti, în temeiul căreia va admite si capătul de cerere principal privitor la cheltuieli de judecată.

In consecinţă, instanţa va obliga pârâţii la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.739,35 lei reprezentând taxa de timbru (639,35 lei), onorariul de expert (600 lei) şi onorariul avocatial (1.500 lei), cheltuieli efectuate de reclamanti, reale, necesare şi rezonabile, în legătură cu procesul de faţă. Totodată, faţă de modalitatea de solutionare a cererii reconventionale, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea pârâţilor de plată a cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele  G.E. şi G.C.I., ambele domiciliate în …., în contradictoriu cu pârâtii D.B. şi  D.S.A., ambii domiciliaţi …..

Obligă pârâţii să lase reclamanţilor, în deplină proprietate şi liniştită posesie, pivniţa în suprafaţă de 33,51 m.p. situată în ..., astfel cum este identificată în Raportul de expertiză tehnică specialitatea construcţii întocmit de expertul judiciar M.V..

Obligă pârâţii să desfiinţeze zidul edificat în pivniţa proprietatea reclamanţilor şi să aducă pivniţa la situaţia anterioară edificării zidului, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. În caz contrar, autorizează pe reclamanţi să dărâme zidul, pe cheltuiala pârâţilor.

Obligă pârâţii să plătească reclamanţilor valoarea lipsei de folosinţă pentru porţiunea de pivniţă ocupată în suprafaţă de 33,51 m.p., pentru perioada 01.08.2011 – 01.05.2015, în cuantum de 2.698 euro.

Obligă pârâţii la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.739,35 lei reprezentând taxa de timbru, onorariul de expert şi onorariul avocatial.

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtii-reclamanti D.B. şi  D.S.A. în contradictoriu cu reclamantele-pârâte  G.E. şi G.C.I..

Respinge ca neîntemeiată cererea pârâţilor de plată a cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 30.10.2015.

Domenii speta

Spete similare