Fond funciar

Prin decizia civilă nr. 404/05.05.2016, tribunalul a admis  apelurile civile declarate de  apelanta-reclamantă  GA şi apelantele – pârâte  CJFF T şi  CLFF M, împotriva sentinţei civile nr. 3580  din  22 octombrie 2015 pronunţată de  Judecătoria A, pe care o anulează şi trimite cauza  spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa  civilă nr.  3580 din 22.10.2015, Judecătoria A a admis cererea având ca obiect fond funciar formulată de reclamanta GA, în contradictoriu cu pârâtele CLFF M şi CJFF T.

A constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în  extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1.

A obigat CLFF M la întocmirea și înaintarea către CJFF T a documentației necesare validării dreptului de proprietate, pe numele reclamantei,  asupra terenului situat în  extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1.

 Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut  următoarele :

„În cauza de faţă, prin cererea introductivă, reclamanta GA a solicitat, în esență,  obligarea pârâtelor CLFF M şi CJFF T la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha teren arabil pe numele reclamantei, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1, respectiv  să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR şi DS.

Asupra capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 instanța nu se mai poate pronunța, ținând seama de considerentele sentinței civile nr. 963/18.03.2014 (f. 25-26); pronunțate de Judecătoria A și rămase definitivă prin decizia civilă nr. 422/09.10.2014 a TT, care se impun prezentului proces cu putere de lucru judecat, dată fiind identitatea de părți, obiect și cauză.

Fără a relua în totalitate considerentele sentinței civile sus amintite, se impune a reține faptul că nemulțumirea reclamantei constă în faptul că 1 ha teren extravilan din suprafața de 5,21 ha reconstituită pe numele socrilor săi DR și DS în titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 îi aparține ca zestre primită la căsătorie, însă deși cutuma era în sensul înscrierii unui teren cu o astfel de proveniență la partida rolului agricol al socrilor, reclamanta nu a fost în măsură și nici nu a probat existența unei dote de la părinții săi prin înscris autentic, iar instanța nu poate prezuma aspectele relevate de partea  reclamantă doar pe baza propriilor declarații.

Este adevărat că din verificările efectuate de pârâta CJFF T raportat la referatul nr. 2519/29.04.2015 al CLM și la înscrisurile atașate la filele 39-41 dosar (extras din registrul agricol) au rezultat următoarele: - în RA 1959-1963, sat M, poz. 37, figurează LDG-cap de gospodărie, gospodăria având următoarea componenţă: LI – soţie, LA – fiică, LN – fiu, LP – fiu, şi suprafaţa totală de 3,69 ha la 01.01.1959.

Pe marginea filei din registrul agricol M există menţiunea „2-XII 959 scăzut cu suprafaţa de 1 ha teren arabil şi trecut în registrul agricol Vol. I, fila nr. 85, P -D. E. Ghe”-vezi fila 39 dosar .

 A mai arătat pârâta CJFF T că  în baza cererii formulate în baza Legii nr. 18/1991, LG, tatăl reclamantei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,69 ha, iar ulterior i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 4700996/17.04.1995, pentru suprafaţa de 2,69 ha, din care 2,5930 teren extravilan şi 0,970 ha teren intravilan, iar  în RA-1959-1963 P, poz. 85, figurează DEG, cap de gospodărie, împreună cu DI-soţie, DR-fiica, DS –fiu, DA-noră şi suprafaţa totală de 5,58 ha la 01.01.1959, iar la 01.07.1959, suprafaţa totală de 5,21 ha, pe marginea filei din registrul agricol existând ca menţiuni „scăzut cu suprafaţa de 1,37 ha teren arabil, trecut în reg. agricol vol. 4, G, fila nr. 87 MDF” şi „2-XII 959 provenit 1 ha teren arabil de la reg. agricol vol. 6, fila nr. 37 M, LG”.

Potrivit art. 8 alin. 3 Legea nr. 18/1991 repub., stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate, iar conform art. 53 alin. 1 Legea nr. 18/1991 hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului (…) și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.

 În cauză, CJFF T admite că reclamanta a formulat cererea nr. 2044/21.03.1991, prin care reclamanta GA a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha, susţinând că a fost primit zestre de la tatăl său, la momentul căsătoriei, însă în arhiva primăriei nu există procese-verbale ale şedinţelor comisiei locale de fond funciar, cu privire la modul în care au fost soluţionată  cererea  depusă de reclamantă  în baza Legii nr. 18/1991, iar cum reclamanta a avut posesia suprafeţei solicitate de 1 ha, nu a mai formulat alte cereri de reconstituire în baza legilor ulterioare Legii nr. 18/1991.

La dosarul cauzei există o adresă nr. 6 (fila 6) emisă de Primăria com. M prin care membrii Comisiei locale de fond funciar atestă că sunt de acord asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil de la numitul DS din rolul lui DG, însă CLFF M nu a mai procedat la înaintarea documentației necesare validării, de către CJFF T, a dreptului de proprietate al reclamantei, omisiunea unei astfel de hotărâri a CJFF T  fiind evidentă.

Practic, față de argumentele expuse de părți, deși reclamanta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil de la numitul DS din rolul lui DG, și aceasta a primit avizul favorabil de la CLFF M, ulterior nu s-a procedat, în conformitate cu prevederile art. 5, art. 33 şi următoarele din HG nr. 890/2005, la întocmirea documentației necesare validării dreptului de proprietate, punerii în posesie și emiterii titlului de proprietate pe numele reclamantei, iar raportat la disp. art. 53 Legea nr. 18/1991, se impune admiterea acțiunii deduse judecății, apreciind că omisiunea autorității publice cu activitate administrativă în vederea obţinerii, într-un termen rezonabil, de către reclamantă a titlului de proprietate  pentru suprafaţa de 1 ha teren arabil, titlu de proprietate la care în mod  indubitabil este îndreptăţită, îi produce reclamantei un prejudiciu ce decurge din faptul că o perioadă îndelungată de timp nu a putut beneficia pe deplin de toate atributele dreptului de proprietate ocrotit atât de legislaţia internă, cât şi potrivit articolului 1 din Protocolul nr.1 C.E.D.O. .

Prin prisma acestor considerații, instanța urmează a constata că reclamanta este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului situat în  extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1 și, pe cale de consecință, va obliga CLFF M la întocmirea și la înaintarea către CJFF T a documentației necesare validării dreptului de proprietate, pe numele reclamantei,  asupra terenului situat în  extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1.”

Împotriva sentinţei civile sus menţionate au declarat apel, CJFF T, CLFF M şi reclamanta GA. 

În motivarea apelului, CJFF T a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a admis cererea de chemare în judecată întrucât a reconstituit dreptul de proprietate pentru o persoană neîndreptăţită. De asemenea, apelanta a mai susţinut că instanţa de judecată nu a respectat procedura specială instituită de legea fondului funciar.

Un al treilea motiv de apel a fost cel legat de imposibilitatea punerii în aplicare a hotărârii instanţei de fond întrucât stabilirea dreptului de proprietate în persoana reclamantei pentru suprafaţa de 1 ha reprezintă o suprapunere cu suprafaţa înscrisă, cu acelaşi amplasament, în titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995, care nu a fost desfiinţat.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000, HG nr. 890/2005, Codul de procedură civilă.

În motivarea, apelului apelanta GA a expus situaţia de fapt şi a arătat că solicită despăgubiri morale şi materiale. Astfel, instanţa urma să oblige Primăria Com. M ca apelanta să fie scutită de taxe şi impozite pentru suprafaţa de 1 ha până în anul 2020 inclusiv.

În drept, apelanta a invocat dispoziţiile L.18/1991, HG 890/2005, art. 1 Protocol 1 La CEDO.

În motivarea apelului, CLFF M a susţinut că în cauză nu se poate reţine incidenţa art. 53 din Legea nr. 18/1991, apelanta nu a depus cerere de reconstituire în termenul prevăzut de art. 33 alin. 1 din L.1/2000 şi nu a fost parcursă procedura administrativă jurisdicţională. S-a mai arătat că instanţa de fond ar fi trebuit să invoce din oficiu excepţia autorităţii de lucru judecat în raport cu Decizia nr. 422/09.10.2014 pronunţată de TT. Apelanta a mai susţinut că este logic că nu se poate întocmi documentaţia necesară întrucât în aceleaşi tarlale din parcela 19/1 există deja stabilit un drept de proprietate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 476-480 NCPC.

La data de 29.12.2015, intimata apelantă GA a depus întâmpinare prin care a reiterat situaţia de fapt şi argumentele din apel şi cererea de chemare în judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul reţine următoarele:

1.Nerespectarea dispoziţiilor art. 78 alin. 2 C.pr.civ.

Tribunalul constată că, în cursul judecăţii în primă instanţă, prin cererea depusă la data de 23.03.2015, în completarea cererii principale, reclamanta GA a solicitat  nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR şi DS.

Potrivit art. 78 alin. 2 C.pr.civ., în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.

Deşi s-a solicitat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995, instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a titularilor dreptului de proprietate din Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 sau a moştenitorilor acestora.

În mod evident, raportul juridic dedus judecăţii – nulitatea titlului de proprietate – impunea introducerea în cauză a titularilor pe numele cărora (sau moștenitorilor) s-a emis titlul de proprietate a cărui anulare se solicită, întrucât nu poate fi concepută analiza validităţii unui titlu de proprietate în lipsa persoanelor titulare a dreptului de proprietate, care astfel pot fi private de dreptul la un proces echitabil.

Mai mult decât atât, deşi nu a fost admisă cererea de nulitate absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995, prezenţa titularilor dreptului de proprietate DR şi DS sau a moştenitorilor acestora ca părţi în proces era absolut necesară având în vedere că instanţa de fond a obligat Comisiile de fond funciar la întocmirea documentaţiei necesare validării dreptului de proprietate, pe numele reclamantei,  asupra terenului situat în extravilanul com. jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1, adică exact asupra terenului cuprins în  Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995.

Tribunalul nu poate el însuşi, direct în apel, să facă aplicarea depozițiilor art. 78 alin. 2 C.pr.civ., întrucât eventuala introducere a unor noi părţi direct în apel echivalează cu lipsirea acestora de un grad de jurisdicţie, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

2.Nesoluţionarea unor capete de cerere

Tribunalul constată că, în cursul judecăţii în primă instanţă, prin cererea depusă la data de 23.03.2015, în completarea cererii principale, reclamanta GA a formulat încă două capete de cerere distincte: 1. nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR şi DS şi 2. despăgubiri morale şi materiale în sensul obligării instituţiei Primarului ca reclamanta să fie scutită de taxe şi impozite pentru suprafaţa de 1 ha până în anul 2020 inclusiv.

În dispozitivul sentinţei atacate nu se regăseşte în niciun fel soluţia dată celor două capete de cerere referitoare la nulitatea absolută a titlului de proprietate şi la despăgubirile morale şi materiale.

Deşi în dispozitivul sentinţei atacate, instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere referitor la nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr. 4701510/01.09.1995, în considerentele hotărârii, instanţa de fond a reţinut că „nu se mai poate pronunța, ținând seama de considerentele sentinței civile nr. 963/18.03.2014; pronunțate de Judecătoria A și rămase definitivă prin decizia civilă nr. 422/09.10.2014 a Tribunalului T care se impun prezentului proces cu putere de lucru judecat, dată fiind identitatea de părți, obiect și cauză.”

Instanţa învestită legal cu un capăt de cerere este obligată, în condiţiile art. 397 C.pr.civ., să se pronunţe asupra acestuia dispunând o soluţie clară, concretă, determinată, de admitere, respingere, anulare etc. şi nu are posibilitatea să reţină (numai) în considerentele hotărârii că „nu se poate pronunţa” asupra capătului de cerere.

3.  Soluţia dată cu privire la terenul de 1 ha

Instanţa de fond a obligat Comisiile de fond funciar la întocmirea documentaţiei necesare validării dreptului de proprietate, pe numele reclamantei,  asupra terenului situat în extravilanul com. M, jud. T, în suprafață de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1, adică exact asupra terenului cuprins în Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR şi DS.

În mod greşit instanţa a procedat în acest fel întrucât Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 nu a fost desfiinţat în nici un fel, nici măcar parţial cu privire la suprafața de 1 ha, amplasat în tarlalele 15, 33/1 și 35/2-parcela 19/1.

În aceste condiţii, în acord cu susţinerile  comisiilor de fond funciar, tribunalul apreciază că o asemenea soluţie este nelegală şi netemeinică putând atrage  imposibilitatea întocmirii documentaţiei necesare validării dreptului de proprietate atât timp cât asupra aceluiaşi teren există emis un titlu de proprietate pentru alte persoane, care nu a fost desfiinţat.

Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază că apelurile declarate sunt întemeiate, motiv pentru care vor fi admise, va fi anulată sentința atacată și, în temeiul art. 480 C.pr.civ., tribunalul va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere considerentele prezentate anterior precum şi motivele invocate în căile de atac și, fără a răpi dreptul la libera și propria apreciere, instanța de rejudecare va putea ține seama și de următoarele aspecte:

 Aşa cum reiese din registrul de la fila nr. 8 dosar fond, care se coroborează cu adresa nr. 2519 din 29.04.2015 şi cu susţinerile Comisiei judeţene de fond funciar, apelanta-reclamantă GA a formulat cererea nr. 2044/21.03.1991 de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la suprafaţa de 1,00 ha teren pe care a primit-o ca zestre de la tatăl său şi cu care se înscrisese la CAP fostul său socru DG.

Din aceleaşi înscrisuri rezultă că în arhiva comisiilor de fond funciar nu mai există documentele referitoare la modalitatea de soluţionare a cererii reclamantei, motiv pentru care cererea de chemare în judecată poate să fie analizată aşa cum a fost formulată, o interpretare contrară însemnând lipsirea apelantei-reclamante dreptul de acces la o instanţă.

Din înscrisul de la fila 10 dosar fond reiese că în registrul agricol 1959-1963, sat M, poz. 37, figurează LDG-cap de gospodărie, gospodăria având următoarea componenţă: LI – soţie, LA – fiică, LN – fiu, LP – fiu, şi suprafaţa totală de 3,69 ha la 01.01.1959.

Din Sentinţa Civilă nr. 1065 din 18.05.1988 reiese că reclamanta GA s-a căsătorit la data de 9 februarie 1959 cu DS, căsătorie ce a fost desfăcută la data de 18.05.1988. 

Pe marginea filei din registrul agricol M există menţiunea „2-XII 959 scăzut cu suprafaţa de 1 ha teren arabil şi trecut în registrul agricol Vol. I, fila nr. 85, P -D. E. Ghe.

Pe marginea filei din registrul agricol referitor la DG există următoarea menţiune: „2-XII 959 provenit 1 ha teren arabil de la reg. agricol vol. 6, fila nr. 37 M, LG” şi „scăzut cu suprafaţa de 1,37 ha teren arabil, trecut în reg. agricol vol. 4, G, fila nr. 87 MDF” .

Din înscrisul de la fila 11 dosar fond reiese că  în registrul agricol 1959-1963 P, poz. 85, figurează DEG, cap de gospodărie, împreună cu DI-soţie, DR-fiica, DS –fiu, DA-noră şi suprafaţa totală de 5,58 ha la 01.01.1959, iar la 01.07.1959, suprafaţa totală de 5,21 ha

Se poate astfel observa că transferul suprafeţei de 1 ha din rolul tatălui reclamantei, LDG,  în rolul lui DEG (socrul reclamantei), s-a făcut cu ocazia căsătoriei reclamantei cu DS, fiul lui DEG, ceea ce se coroborează cu susţinerile reclamantei referitoare la zestrea pe care a reprezentat-o suprafaţa de 1 ha, terenul în litigiu.

Acelaşi lucru reiese şi din faptul că LG, tatăl reclamantei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,69 ha  şi nu 3,69 ha  -  cu 1 ha mai puţin decât avea dreptul conform menţiunilor din registrul agricol, eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 4700996/17.04.1995, pentru suprafaţa de 2,69 ha.

Aceeaşi concluzie este susţinută temeinic şi de adresa Primăriei Com. M, semnată de preşedintele comisiei locale de fond funciar, în care se precizează expres şi clar faptul că „numita GA (fostă L) îşi poate reconstitui dreptul de proprietate pe suprafaţa de 1(un) ha teren arabil de la numitul DS din rolul lui DG”.

În lipsa altor înscrisuri care să constituie răspunsul comisiei locale de fond funciar la cererea nr. 2044/21.03.1991 formulată de reclamantă, instanţa de rejudecare poate să considere această adresă ca fiind acordul Comisiei de fond funciar asupra calității reclamantei de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha teren arabil de la numitul DS din rolul lui DG.

Această împrejurare  se coroborează şi cu faptul că apelanta-reclamantă a posedat terenul de 1 ha de aproximativ 20 de ani aşa cum reiese din adresa nr. 2519 din 29.04.2015 emisă de Primăria com. M.

În ciuda răspunsului favorabil apelantei-reclamante reprezentat de adresa Primăriei Com. M şi a tuturor aspectelor prezentate anterior, CLFF M nu a mai procedat la înaintarea documentației necesare validării de către CJFF T, a dreptului de proprietate al reclamantei.

Din contră, ignorându-se cererea apelantei-reclamante şi răspunsul favorabil la această cerere, s-a eliberat Titlul de proprietate nr. 4701510/01.09.1995 emis pe numele DR şi DS, inclusiv cu privire la suprafaţa de 1 ha, provenită la 02.12.1959 de la rolul lui LG, conform menţiunii din registrul agricol aferent rolului lui DG.

Cu privire la neîndeplinirea formelor referitoare la contractul de donaţie sau zestre, instanţa poate să ţină seama de faptul că această chestiune este irelevantă atât timp cât potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă inclusiv din registrul agricol, evidenţele cooperativei sau, în lipsa acestora, chiar din declaraţii de martori. Aşadar, ceea ce este important este faptul că apelanta-reclamantă a fost înscrisă în registrul agricol aferent rolului lui DG cu suprafaţa de 1 ha potrivit menţiunilor de la fila 12.

Pe de altă parte, chiar admiţând că suprafaţa de 1 ha nu ar fi ieşit din patrimoniul lui LG, suprafaţa de teren în litigiu i-ar fi revenit tot apelantei-reclamante în măsura în care aceasta este moştenitoarea tatălui său în condiţiile art.13 alin. 1 teza finală din Legea nr. 18/1991, această calitate fiind recunoscută retroactiv până la momentul formulării cererii de reconstituire. 

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat (efectul negativ al autorităţii de lucru judecat) a Deciziei civile nr. 422 din 9.10.2014 pronunţată de Tribunalul T în dosarul nr. 2350/40/2013 instanţa poate să analizeze dacă, potrivit art. 431 alin. 1 C.pr.civ., există identitate de obiect, părţi şi cauză între prezentul litigiu şi cel ce a făcut obiectul dosarului nr. 2350/740/2013. În acest din urmă litigiu, obiectul cererii reclamantei l-a constituit constatarea nulităţii parţiale a Titlului de proprietate nr.4701510/01.09.1995 în timp ce capătul de cerere principal din prezentul litigiu este plângerea împotriva pasivităţii comisiilor în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1 ha. Cauza cererii în litigiul dosarului nr. 2350/740/2013 este în legătură cu nulitatea parţială a titlului de proprietate iar în prezentul dosar, cauza cererii de chemare în judecată vizează pasivitatea comisiilor în legătură cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamantă.

Dacă cu privire la capătul al doilea capăt de cerere din prezentul dosar (nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr.4701510/01.09.1995) poate fi identificată o identitate de părţi şi obiect cu acţiunea din litigiul dosarului nr. 2350/740/2013, în opinia tribunalului, cauza fiecărei acţiuni diferă, întrucât în prezentul dosar, cauza cererii de anulare a titlului de proprietate este tocmai reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1 ha, iar admiterea acestui capăt de cerere ar determina soluţia capătului de cerere referitor la nulitatea titlului de proprietate.

În acest sens, se observă că apelanta-reclamantă nu a făcut altceva decât să urmeze  întocmai considerentele Deciziei civile nr. 422 din 9.10.2014 în care s-a menţionat expres că apelantei-reclamante GA „nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,00 ha inclusă în  titlul a cărui nulitate o invocă deşi apare în registrul Primăriei M, la poziţia nr. 2044/19.03.1991 că ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren. 

În această situaţie, apelanta ar fi trebuit să  urmeze procedura  specială a plângerii prevăzute de legea nr. 18/1991 prin care să urmărească validarea  sa cu suprafaţa solicitată şi, numai ulterior, cu această îndreptăţire să solicite înlăturarea efectelor juridice ale actului emis nelegal.”( a titlului de  proprietate nr.4701510/01.09.1995)

Astfel, cauza cererii de nulitatea absolută a titlului de proprietate din prezentul dosar este reprezentată tocmai de eventuala admitere a capătului de cerere privind reconstituirea (validarea) dreptului de proprietate asupra terenului de 1 Ha, ceea ce relevă diferenţa faţă de litigiul nr. 2350/740/2013.

 Instanţa de rejudecare poate observa că în cauză nu ar fi îndeplinite nici condiţiile referitoare la efectul pozitiv al puterii de lucru judecat (neexistând legătura necesară), întrucât în dosarul nr. 2350/740/2013, instanţa de apel nu a respins cererea reclamantei de anulare a titlului de  proprietate nr.4701510/01.09.1995 din cauza faptului că apelanta-reclamantă nu ar fi o persoană îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de 1 ha (instanţa nici măcar nu a fost sesizată cu un asemenea aspect), ci pentru că apelanta-reclamantă nu ar fi urmat procedura de validare şi reconstituire a dreptului de proprietate, pentru ca abia mai apoi să ceară nulitatea titlului de proprietate. 

Astfel, aşa cum s-a reţinut mai sus, în Decizia civilă nr. 422 din 9.10.2014 se constată că apelantei-reclamante GA „nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,00 ha inclusă în  titlul a cărui nulitate o invocă deşi apare în registrul Primăriei M, la poziţia nr. 2044/19.03.1991 că ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren. În această situaţie, apelanta ar fi trebuit să  urmeze procedura  specială a plângerii prevăzute de legea nr. 18/1991 prin care să urmărească validarea  sa cu suprafaţa solicitată şi, numai ulterior, cu această îndreptăţire să solicite înlăturarea efectelor juridice ale actului emis nelegal.”(a titlului de  proprietate nr.4701510/01.09.1995)

Astfel, în dosarul nr. 2350/740/2013 tribunalul a respins cererea reclamantei de nulitate absolută a titlului de proprietate întrucât reclamantei GA nu i se reconstituise încă dreptul de proprietate deşi făcuse cerere în acest sens, iar întreaga analiză din considerentele Deciziei civile nr. 422 din 9.10.2014 s-a făcut prin raportare la cererea de nulitate absolută şi nu la calitatea apelantei reclamantei de persoană îndreptăţită la reconstituire, aspect cu care instanţa nu fusese nici măcar sesizată. Soluţia din dispozitivul Deciziei civile nr. 422 din 9.10.2014 se sprijină pe considerentele legate de faptul că apelantei nu i se reconstituise încă dreptul de proprietate deşi făcuse cerere. În aceste condiţii, celelalte considerente, altele decât cele pe care se sprijină dispozitivul, sunt indiferente (nici măcar decizorii) neputând dobândi putere de lucru judecat, nefiind îndeplinită nici condiţia legăturii necesare dintre cele două cauze aşa cum s-a reţinut mai sus. 

Domenii speta

Spete similare