Contestatie la executare

Sentinţă civilă 529 din 17.06.2016


Prin Încheierea civilă nr.2631/30.06.2015 Judecătoria A. a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul I. S., în contradictoriu cu intimata C. N. D. A. D. N. R. S.A., a dispus anularea titlului executoriu procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria R11 nr. 0385998/24.10.2011, precum şi a actelor de executare subsecvente efectuate în dosarul de executare 2873/2014 al BEJ I. R. L., inclusiv somaţia emisă la data de 24.11.2014.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin decizia nr. 6/16.02.2015 publicată în M. Of. nr. 199/25.03.2015, Î.C.C.J. a admis recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi a stabilit că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la dispoziţiile art. 4 pct. 1 - 4 şi art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, încheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) şi (3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.

În temeiul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, instanţa are îndatorirea de a verifica din oficiu existenţa menţiunilor privind ”numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator”, în situaţia lipsei acestor menţiuni intervenind sancţiunea nulităţii necondiţionate de o vătămare.

Astfel, în ceea ce priveşte semnătura olografă a agentului constatator, instanţa  consideră că această condiţie nu este îndeplinită pentru următoarele considerente. Procesul-verbal de contravenţie a fost semnat în formă electronică de către agentul constatator, în conformitate cu prevederile înscrise în art. 7 din Legea nr. 455/2001, potrivit cărora „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii”.

De asemenea, procesul verbal ce constituie titlu executoriu în dosarul de executare 3121/2014 nu este semnat olograf.

Instanţa constată aplicabilitatea Deciziei pronunţate în interesul legii nr. 6/2015  de către Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, cu toate că aceasta nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, până la data formulării plângerii contravenţionale – Decizia fiind, însă, publicată în Monitorul Oficial., Partea I, la nr. 199 din data de 25.03.2015.

Prima instanţă a considerat că existenţa unui recurs în interesul legii nu poate avea caracterul unei legi contravenţionale mai favorabile, iar aplicarea interpretării date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se poate face indiferent de data publicării deciziei în Monitorul Oficial. Totodată, interdicţia aplicării retroactive nu priveşte deciziile pronunţate în interesul legii, întrucât, în cazul lor, interpretarea dată de instanţa supremă nu poate fi considerată imprevizibilă. Prin decizia respectivă, se consacră o anumită interpretare, ce nu poate fi în niciun caz considerată ca imprevizibilă, de vreme ce era deja promovată de o parte de a jurisprudenţei.

Prin urmare, instanţa a constatat că procesul verbal de contravenţie seria R 11 nr. 0385998 din data de 24.10.2011, încheiat de către intimată, act care reprezintă titlu executoriu în dosarul de executare nr. 2873/2014, este lovit de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator. Întrucât titlul executoriu este nul absolut, se impune anularea tuturor actelor de executare silită întemeiate pe acest titlu.

Împotriva acestei încheieri intimata a formulat apel solicitând anularea acesteia şi menţinerea actelor de executare silită.

În motivarea apelului s-a arătat că în speţă dispoziţiile art.144/2012 nu sunt aplicabile nefiind vorba de aplicarea legii contravenţionale mai favorabile. Totodată, apelanta a subliniat că intimatul-contestator avea posibilitatea de a formula plângere contravenţională odată cu comunicarea procesului-verbal de contravenţie însă nu a înţeles să. uzeze de această cale.

În drept apelul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 466 şi urm. C. pr. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată că apelul este întemeiat.

Potrivit art. 713 alin. (2) C. pr. civ. în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.

În ceea ce priveşte titlul executoriu din prezenta cauză acesta este reprezentat de către un proces-verbal de contravenţie pentru care legea-OG nr.2/2001 –prevede o cale specifică pentru desfiinţarea lui constând în plângerea contravenţională.

Aşadar, nici instanţa dar nici contestatorul nu puteau invoca în procedura contestaţiei la executare silită nulitatea decurgând din lipsa semnăturii olografe a procesului-verbal, această neregularitate putând face obiectul unor critici formulate exclusiv în procedura plângerii contravenţionale.

Prima instanţa a ignorat exigenţele prevăzute de art. 713 alin. (2) C. pr. civ şi ale art. 31 alin. (1) din OG nr.2/2001, tot astfel cum a făcut analize relative la decizia nr.6/2015 a ÎCCJ care nu are nici o aplicabilitate în contextul contestaţiei la executare împotriva procesului verbal de contravenţie.

În cauză procesul-verbal de contravenţie a fost comunicat contravenientului contestator în mod legal cu confirmare de primire  la data de 04.11.2011 moment de la care a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenţionale în cadrul căreia puteau fi invocate aspecte legate de nelegalitatea procesului-verbal.

Împrejurarea că decizia ÎCCJ a fost publicată ulterior, la circa 4 ani de la momentul comunicării procesului-verbal este irelevant în cauză având în vedere că în contestaţia la executare nu pot fi invocate chestiuni de fond ale titlului executoriu reprezentat de un proces-verbal de contravenţie pentru care legea prevede o cale specifică pentru desfiinţarea lui.

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că intimatul-contestator nu a relevat motive de nelegalitate a executării silite iar motivele legate de valabilitatea procesului-verbal de contravenţie (cum ar fi lipsa semnăturii olografe) nu pot fi primite în procedura contestaţiei.

Pentru aceste considerente, Tribunalul, în temeiul art. 480 alin. (1) C. pr. civ. va admite apelul, va schimba în tot încheierea apelată în sensul că respinge contestaţia  la executare ca neîntemeiată, obligând totodată intimatul-contestator  la plata sumei de  20 lei  către  apelanta-intimată  cu titlu de cheltuieli  de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în apel.